Instituţia Prefectului –Judeţul Brăila - Prefectura Braila

Instituţia Prefectului –Judeţul Brăila-Material ConsultativPrezenţa militară rusă pe pământul Principatelor a fost inaugurată în primele zile alerăzboiului: la sfârşitul lunii aprilie 1828, armata rusă condusă de Peter Wittgenstein a atinsDunărea (în mai a pătruns în actuala Bulgarie).Tratatul de la Adrianopol, semnat la 14 septembrie 1829, a confirmat atât victoria rusă,cât şi prevederile Convenţiei de la Akkerman (Cetatea Albă), amendate în parte, pentru areflecta ascendenţa politică a Rusiei în regiune. Mai mult, sudul Valahiei a fost stabilit petalvegul Dunării, Valahia obţinând astfel controlul asupra fostelor raiale turceşti Brăila,Giurgiu şi Turnu Măgurele. Libertatea comerţului (care consta în principal în exporturi decereale) şi libertatea de navigaţie pe Dunăre şi Marea Neagră au fost recunoscute din punct devedere juridic, permiţând crearea unei flote navale în ambele Principate, precum şi un contactmai facil cu negustorii europeni, cu confirmarea privilegiilor comerciale ale Moldovei şiValahiei stipulate pentru prima dată la Akkerman (odată cu legăturile strânse stabilite rapidcu negustori austrieci şi piemontezi, primele corăbii franceze au vizitat Valahia în 1830).Ocupaţia rusă asupra Moldovei şi Valahiei, (precum şi asupra oraşului bulgar Silistra) afost prelungită până la plata reparaţiilor de război de către otomani. Împăratul Nicolae I l-anumit pe Feodor Pahlen ca guvernator al celor două ţări înaintea încheierii păcii, el fiindprimul într-o succesiune de trei „preşedinţi plenipotenţiari ai Divanelor din Moldova şiValahia”, şi supervizor oficial al celor două comisii însărcinate cu redactarea „Legilor”.Aceste corpuri, având drept secretari pe Gheorghe Asachi în Moldova şi Barbu DimitrieŞtirbei în Valahia şi-au reluat lucrările în timp ce epidemia de holeră făcea încă ravagii şi aucontinuat după ce Pahlen a fost înlocuit cu Piotr Jeltuhin 1 în februarie 1829.Al treilea şi ultimul guvernator rus Pavel Kiseleff 2 , a venit la 19 octombrie 1829 şi s-aconfruntat de la început cu epidemii de ciumă şi holeră, pe care le-a rezolvat impunândcarantina şi importând grâu din Odessa. Administraţia sa a durat până la 1 aprilie,1834 şi aefectuat cele mai importante reforme ale perioadei. Totodată a numit noul Divan în noiembrie1829, asigurând pe toată lumea că nu vor mai exista măsuri de represiune.În actul separat privitor la Principatele Române, încheiat la Adrianopole între ImperiulŢarist şi Imperiul Otoman la 2/14 septembrie 1829, se prevedea că „Oraşele turceşti aşezatepe malul stâng al Dunării, împreună cu teritoriile lor (raia) vor fi restituite Valahiei […], iarfortificaţiile ce existau mai înainte pe acest mal nu vor putea niciodată fi refăcute.Musulmanii care posedă imobile neuzurpate de la particulari, fie în aceste oraşe, fie în oricealt punct al malului stâng al Dunării, vor fi ţinuţi să le vândă indigenilor într-un termen de18 luni.” 3Puterea administrativă a judeţului este încredinţată reprezentantului guvernului înteritoriu, care s-a numit la 1828 –ispravnic, din august 1831 –ocârmuitor, din 1837 până în1Istoricul Ghica consemna: "Generalul Jeltuhin şi subordonaţii săi au apărat toate abuzurile şi nedreptăţile ruseşti.Sistemul lor de a nu asculta nici o plângere, ci de a acuza imediat, pentru a inspira teamă şi a face reclamantul să seretragă de teamă să nu păţească ceva şi mai rău decât ceea ce păţise iniţial"2Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov (în varianta franceză Kiseleff) a fost un general rus. Între 1828 şi 1834 a condusadministraţia militară rusească a Ţării Româneşti. Preşedinte plenipotenţiar al divanurilor Moldovei şi Ţării Româneştiîn timpul administraţiei militare ruse. A contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate şi laîntocmirea Regulamentelor Organice. Ca ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856-1862, a sprijinit unireaPrincipatelor Române.3Ioan C. Filitti, „Organizarea Brăilei după eliberarea de sub turci –sub ocupaţia rusă, de la 1828 la 1834”, Editura„Analele Brăilei”, Brăila, 1930, p.4.

1864 iarăşi cârmuitor, cu întrerupere pe perioada Revoluţiei de la 1848, când a fost numitadministrator 4 , iar de la 1864 –prefect (conform Legii comunale a lui Al. I.Cuza) 5 .Această instituţie nu avea subordonare locală, primind dispoziţii de la Vornicia Mare dinLăuntru, care apoi s-a numit Departamentul Treburilor din Lăuntru, reprezentantul ei trebuindsă cunoască „toate câte se lucrează de către sfatul orăşenesc şi a-i face băgări de seamă la celece se lucrează de către sfatul orăşenesc şi la cele ce ni se vor părea împotriva intereselororaşului, de a socoti de trebuinţă, va raporta la Marea Vornicie” 6 .În plus, Ocârmuirea supraveghea şi controla activitatea vămii, carantinei, judecătoriei,poştei, poliţiei. Astfel, întreţinea corespondenţă cu Vistieria pentru probleme băneşti,supraveghea bunul mers al vămuirii mărfurilor, organiza strângerea capitaţiei 7 , construia sauamenaja localuri pentru instituţiile din oraş şi judeţ, organiza târguri şi bâlciuri, supraveghearelaţiile dintre proprietari şi clăcaşi, precum şi dintre supuşii străini şi cetăţenii oraşului,întreţinea corespondenţa cu viceconsulatele străine din oraş. Se ocupa şi de probleme militareprivind aprovizionarea armatei, construirea de localuri, cartiruiri etc. De asemenea, aveaobligaţia de a cerceta plângerile orăşenilor şi ale sătenilor şi se îngrijea de întreţinereaserviciului poştal 8 .Regulamentul organic 9 a schimbat numele vechi de ispravnic în ocârmuitor 10Regulamentul orăşenesc, la art. 38 dispunea ca „punerile la cale ale sfatului orăşenescse vor primi mai întâi de către cârmuitorul judeţului şi în urmă se vor aduce întru săvârşireprin poliţ –maistru (poliţia oraşului depindea de cârmuitorul judeţului şi avea în frunte un„poliţ -maister” –n.n.)”Art. 39 „cârmuitorul judeţului are întotdeauna cădere a se înştiinţa de toate câte selucrează de către sfatul orăşenesc şi a-i face băgările de seamă la ceea ce i se va păreaîmpotriva intereselor oraşului, iar de va socoti de trebuinţă, va raportui de aceasta MariiVornicii, care din parte-i va cerceta pricina după desluşirile ce i se vor da de sfatul orăşenesc” 11 .Prefecţi ai Brăilei4Ordinul Departamentului Trebilor din Năuntru nr. 395 din 17 iunie 1848 al Guvernului provizoriu (Nae A. Vasilescu,„Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocazia Expoziţiei naţionaledin 1906”, Brăila, 1906, p. 93)5***, „Contribuţiuni pentru monografia oraşului şi judeţului Brăila –cu prilejul serbărilor Centenarului”, Brăila,1929, p. 7.6Nicolae Mocioiu, „Despre organizarea şi funcţionarea instituţiilor din oraşul şi judeţul Brăila în primii ani de laeliberarea de sub turci”, în „Culegere de referate –sesiunea 1969”,Direcţia Generală a Arhivelor Statului din RepublicaSocialistă România, Bucureşti, 1971, p.73.7Capitaţia –impozit perceput sub formă de cote fixe pe cap de locuitor.8Nicolae Mocioiu, „Despre organizarea şi funcţionarea instituţiilor din oraşul şi judeţul Brăila în primii ani de laeliberarea de sub turci”, în „Culegere de referate –sesiunea 1969”,Direcţia Generală a Arhivelor Statului din RepublicaSocialistă România, Bucureşti, 1971, p.74.9 Regulamentul Organic a fost o lege organică cvasi-constituţională promulgată în 1831-1832 de către autorităţileimperiale ruseşti în Moldova şi Valahia. Conservator în esenţă, documentul a iniţiat totuşi o perioadă de reforme, careau pus baza occidentalizării societăţii locale. Regulamentul a oferit celor două Principate primul lor sistem comun deguvernare. Regulamentul Organic a fost adoptat în două versiuni similare (diferenţele erau legate doar de buget şirestricţiile privind forţele militare) la 13 iulie 1831 în Valahia şi 13 ianuarie 1832 în Moldova10Ioan C. Filitti, „Organizarea Brăilei după eliberarea de sub turci –sub ocupaţia rusă, de la 1828 la 1834”, Editura„Analele Brăilei”, Brăila, 1930, p. 11.11Ioan C. Filitti, „Organizarea Brăilei după eliberarea de sub turci –sub ocupaţia rusă, de la 1828 la 1834”, Editura „AnaleleBrăilei”, Brăila, 1930, p. 17.

Serdarul Grigore Tăutu a fost numit ispravnic –de către Vistieria ţării–în iunie 1828,imediat ce armatele ruseşti au ocupat Brăila şi au hotărât încorporarea ei în teritoriulPrincipatelor, ale căror Divanuri se aflau sub preşedinţia contelui Palin, care a şi întăritaceastă numire:„Vistieriei Principatului Valahiei.Conform raportului către mine al Vistieriei din 27 ale acestei luni (iunie –n.n.) sub No.41, eu confirm pe cel ales de ea în demnitatea de ispravnic al ţinutului Brăilei pe serdarulGrigore Tăut, las Vistieriei prin admiterea acestuia către aceia să fie înarmat cu sfaturilenecesare pentru conducerea acestui ţinut corespunzătoare moravurilor şi obiceiurilorlocuitorilor indigeni, păstrarea cărora prin noua schimbare a conducerii lor poate servidrept mijlocul cel mai puternic pentru reţinerea lor în locul nomadismului continuu actual 12 .În cazul acesta, Vistieria să nu lase de a nu aduce la îndeplinire şi propunerea aceastareferitoare la inventarierea şi conservarea avuturilor turceşti din ţinutul Brăilei...” 13 .Una dintre sarcinile serdarului a fost să alcătuiască o catagrafie 14 atât a oraşului, cât şi araialei, în vederea stabilirii veniturilor şi a dărilor ce urmau stabilite în noile condiţii.O altă sarcină importantă pe care a avut-o de îndeplinit a fost aceea de a asigura salahoriiceruţi pentru dărâmarea cetăţii Brăila, precum şi hrana şi supravegherea necesară a acestora 15 .Paharnicul Ioan Slătineanu 16 a fost cârmuitor al Brăilei din însărcinarea generaluluiKiseleff 17 între anii 1830 –1837 18 , fiind cel care a pus „baza viitoarei fericiri a Brăilei” 19 . Deasemenea, întrucât Regulamentul Organic nu interzicea cârmuitorilor să fie în acelaşi timp şideputaţi în Obişnuita Obştească Adunare, singura restricţie fiind să nu candideze în judeţelelor, a fost şi deputat de Prahova şi de Teleorman 20 .Se păstrează un proiect de „mărire a organigramei”, cum am spune astăzi:„Proiect de adăogirile ce acum de o cam dată este trebuinţă a se împlini întru sporirealucrărilor cum arată.1831 Octombrie 19a. Adăogire de un Logofăt 21 cu leafa bună ca să ţie intrarea şi eşirea hârtiilor,corespondenţe străine, adică ale judecătoriei, ale miliţiei, cărţilor ruseşti şi alte întempletore,neputendu-se întempina numai cu cei orânduiţi.b. Adăogirea lefei pomoşnicului, sameşului, nemulţumindu-se pe hotărâta leafă a sluji.c. Adăogirea lefei pentru ceilalţi doi Logofeţi hotărâţi, ca să se poată găsi mai buni, să seslujească cu denşii canţelaria întru sporirea lucrărilor; căci cu leafa hotărâtă până acum nu sepot găsi mai buni decât copii de şcoală.12Locuitorii fugeau din calea războiului.13Mihail Popescu, „Catagrafia din 1828 a locuitorilor şi venitului din oraşul şi jud. Brăila”, Editura „Analele Brăilei”, Brăila,1933, p. 11.14Catagrafie –inventar, recensământ (din neogrecul kataghrafi)15Mihail Popescu, „Dărâmarea cetăţii Brăila” în „Analele Brăilei –revistă de cultură regională” anul VI –Nr. 1, Ianuarie –Martie1934, p. 2216I.R. Bounegru, „Documente şi informaţii istorice privitoare la Brăila” în „Analele Brăilei –revistă de cultură regională”, anul VI–nr.1, ianuarie –martie, Brăila,1934, p. 74.17Al treilea şi ultimul guvernator rus Pavel Kiseleff, a venit la 19 octombrie 1829. Administraţia sa a durat până la 1 aprilie 183418Ioan C. Filitti, „Organizarea Brăilei după eliberarea de sub turci –sub ocupaţia rusă, de la 1828 la 1834”, Editura „AnaleleBrăilei”, Brăila, 1930, p. 11.19Edouard Thouvenel, „Hongrie et Valaquie” (Paris, 1840) apud. Ioan C. Filitti, „Organizarea Brăilei după eliberarea de subturci –sub ocupaţia rusă, de la 1828 la 1834”, Editura „Analele Brăilei”, Brăila, 1930, p.11.20Ioan C. Filitti, „Organizarea Brăilei după eliberarea de sub turci –sub ocupaţia rusă, de la 1828 la 1834”, Editura „AnaleleBrăilei”, Brăila, 1930, p. 12.21Logofătul – secretar într-o cancelarie

d. Adăogire de 16 dorobanţi, nefiind de ajuns, însă: 5 la Otcârmuire pe lângă 10 ce sunthotărâţi, nefiind de ajuns la împrejurări; 6 la supt –ocârmuitori pe lângă 4, ipac 22 ; 5 laPoliţmaistru pe lângă 5, mai vârtos că acest oraş este cu osebire la paza nizamului fiindgraniţă şi mulţime de matrozi cu rele năravuri.A construit altarul bisericii Sf Arhangheli din banii lui 23În vremea lui, la 19 martie 1836, ocârmuirea judeţului (prin ordinul nr. 958 din 18 martie1836) a dispus ca toate autorităţile şi toţi cetăţenii să iasă la bariera oraşului, pentru primireadarurilor 24 făcute de Marele Duce Mihail Pavlovici (comandantul oştilor ruseşti în anul 1828)bisericii Sf. Arhangheli 25Numit de inginerul Gheorghe Marinescu, întemeietorul revistei „Analele Brăilei” „ctitoral Brăilei moderne”El a trimis ministrului de interne, în 1835, un proiect 26 de înfrumuseţare a oraşului însoţitde 4 planuri:–planul A înfăţişa situarea oraşului şi proiectul general de înfrumuseţare;–planul B indica locul cazărmii, al carantinei, al „foburgului” şi al unui sat din margineaoraşului;–planul C propunea marea piaţă publică, lămurindu-se că principalii locuitori ai Brăileidoreau executarea acestui plan;–planul D prezenta în amănunt organizarea pieţii publice 27 .Colonelul Arnold Jacobson (1838 - mai 1848)În componenţa comunei Cazasu se afla şi Satul Nemţesc 28 compus din 30 de familiiprusace aduse din oraş de Colonelul Jacobson în anul 1844.În curtea bisericii Sf. Spiridon se afla un monument 29 în memoria lui 30La 9 iunie 1848, mişcarea revoluţionară din Ţara Românească (după citirea sa de cătreIon Heliade Rădulescu) a adoptat Proclamaţia de la Islaz. La 11 iunie, sub presiuneamaselor, domnitorul Gheorghe Bibescu este nevoit să accepte termenii proclamaţiei şi sărecunoască guvernul revoluţionar provizoriu. Proclamaţia de la Izlaz a avut forma şi valoareaunui act constituţional.Ca urmare, la 11 iunie 1848, s-a primit adresa Departamentului Trebilor din Năuntruconform căreia„Departamentul Trebilor din Năuntru,Cârmuirei Jud. Brăila22Ipac – de asemenea, aşijderea, tot aşa (din slavul ipaku).23Nae A. Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocazia Expoziţieinaţionale din 1906”, Brăila, 1906, p. 6124Darurile constau „dintr-un policandru de madem,[metal –n.n.] cu 24 lumânări, un rând de minee, toate cărţile necesareserviciului divin şi o icoană de 60/80 cm, de mare valoare, fiind toată din aur, reprezentând pe Sf. Arhanghel Mihail.” (Nae A.Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocazia Expoziţiei naţionale din1906”, Brăila, 1906, p. 62)25Nae A. Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocazia Expoziţieinaţionale din 1906”, Brăila, 1906, p.6226Proiectul prevedea că toate străzile vor fi aliniate şi paralele, specificându-se acelea dintre ele pe care casele vor avea douăniveluri, construite din cărămidă sau piatră şi acoperite cu tablă, cu un anumit tip de faţadă.27Ioan C. Filitti, „Organizarea Brăilei după eliberarea de sub turci –sub ocupaţia rusă, de la 1828 la 1834”, Editura „AnaleleBrăilei”, Brăila, 1930, p. 22.28Locuitorii acestui sat au fost luaţi în cel de-al Doilea Război Mondial (aproximativ 1000 de persoane) şi duse în Germania.29Pe el era scris „A la memoire du Colonel et Chevalier Arnold Jacobson governeur d’ Ibraila” (Nae A. Vasilescu, „Oraşul şijudeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocazia Expoziţiei naţionale din 1906”, Brăila, 1906,p.64)30Nae A. Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocazia Expoziţieinaţionale din 1906”, Brăila, 1906, p.64

După voinţa poporului constituţia s-a primit şi Măria Sa Prea Înălţatul Nostru domn,bine-voind a încredinţa sub-iscălitului Ministerul Trebilor din Năuntru, se grăbeşte a aducela cunoştinţa acelei Cârmuiri toate acestea. Că deci Cârmuitorul Judeţului datorii, pă de oparte să publice cele de sus în tot cuprinsul Judeţului, iar pă de altă parte să ia cele maigrabnice măsuri spre statornicirea liniştei în tot cuprinsul Judeţului spre paza dreptăţei şispre stăvilirea a veri-căria împrejurări ce ar aduce cea mai puţină neorânduială.Şeful Departamentului, N. Golescu ” (nr. 2961 din 11 iunie 1848) 31În acest context istoric, când guvernul provizoriu dorea să fie reprezentat în principalelejudeţe de oameni de încredere, este numit administrator al judeţului Brăila Dimitrie Golescu(iunie 1848 - septembrie 1848):„Domnule,Am onoarea a-ţi face cunoscut că te-am orânduit administrator al Judeţului brăila şieşti rugat Domnule, ca fără întârziere să te grăbeşti a pleca la postul ce ţi se încredinţeazăspre a se ţine liniştea şi buna rânduială, să întocmeşti îndată garda naţională asemănatinstrucţiunilor ce ţi se alătură pe lângă aceasta.Ministru al Trebilor din Năuntru, N. Golescu” (Ordinul nr. 3036 din 15 iunie 1848) 32Întrucât vremurile erau tulburi datorită mişcărilor contrarevoluţionare, ocârmuirea aîmpărţit prin oraşe şi sate (la 6 iulie 1848), citindu-li-se locuitorilor de către preoţi şiînvăţători, un mesaj 33 semnat de guvernul provizoriu 34 care îndemna la supunere.Sub el au avut loc prima sărbătorire a Constituţiei la 20 iunie 1848, primele alegeri aledeputaţilor, judecătorilor tribunalelor civil şi comercial 35 .Dimitrie Polizo (octombrie 1848 - 1855)În anul 1854, în timpul Războiului Crimeei 36 oraşul Brăila devine podul de trecere aloştilor împărăteşti implicate: ruseşti, turceşti şi austriece. În aceste condiţii, autorităţile erau31Nae A. Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocaziaExpoziţiei naţionale din 1906”, Brăila, 1906, p. 8832Nae A. Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocaziaExpoziţiei naţionale din 1906”, Brăila, 1906, p. 8833„În numele poporului RomânDreptate –FrăţieFraţilor locuitori din sate,Prefacerile cele nouă ce veniră de la Dumnezeu, spre ajutorul celor fără putere, chemară pe toţi în pace şi la frăţie şifăgăduiră sătenilor că vor avea nişte drepturi ce nu le-au pomenit părinţii lor. Guvernul cu mâhnire aude că mulţidintre săteni nu se supun la drepturile proprietariceşti încă de acum, fără să aştepte să încheerea obşteştei adunări,care va sfinţitoatetemeiurile puse spre fericirea omenească. O asemenea purtare din partea sătenilor lasă bucatele şifâneţele pe câmp; face a perde proprietarii şi arendaşii şi peste tot aduce o mare pagubă ţărei. O asemeneanesupunere e cu totul împotriva frăţiei la care sunt chemaţi toţi românii şi arată o inimă vrăşmaşă şi voitoare de răupatriei, ce ar putea cerca scumpete, foamete şi pagube mari.Guvernul dar cheamă pe toţi sătenii a se pătrunde de duhul frăţiei până la hotărârea desăvârşită a obşteştei adunări.Atunci, fraţilor săteni, veţi dobândi drepturile făgăduite în folosul vostru şi în paguba nimănui.Iar dacă vreun sat sau parte din locuitorii lui nu se vor supune a-şi îndeplini datoria până la capătul toamnei aceştia,vor fi impuşi la grea mustrare şi poate şi la despăgubire ca îndărătnici şi pricinuitori de pagubă, şi ca unul ce nu a vrutsă priceapă frăţia.” (Nae A. Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrativepublicate cu ocazia Expoziţiei naţionale din 1906”, Brăila, 1906, p. 91)34Guvernul provizoriu: Neofit Mitropolitul Ungro –Vlahiei, I. Eliad, N. Bălcescu, K.A. Kreţulescu, I.K. Brătianu, N.Mincu (Nae A. Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cuocazia Expoziţiei naţionale din 1906”, Brăila, 1906, p. 92)35Nae A. Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocaziaExpoziţiei naţionale din 1906”, Brăila, 1906, p.98.36Războiul Crimeei 1853 — 1856

obligate să găzduiască, să hrănească, să plătească translatori pentru limbile în care acesteaţineau corespondenţa ş.a.m.d. 37 .Grigore Marghiloman liberal de frunte, deputat în Adunarea ad –hoc pentru Focşanifebruarie 1859 –februarie 18601862)Trandafir Djuvara (septembrie 1860 –iulie 1861; septembrie 1861 –septembrieInformaţii despre el avem de la un descendent de seamă al familiei, istoricul NeaguDjuvara, care spune că, atunci când s-a eliberat Brăila, Djuvăreştii “s-au repezit acolo şi aufăcut avere în marele comerţ, mai ales că se liberalizaseră schimburile cu ţările occidentale şiîn special cu Marea Britanie, care cumpăra de la noi grâne şi vite. Cu timpul, strămoşii mei aucumpărat, probabil, şi unele titluri boiereşti mai mărunte. Am patalamale doveditoare cum că,între 1820 şi 1850, strămoşii mei au avut ranguri modeste de boieri. Djuvăreştii nu au fostmari boieri niciodată 38 . pe la 1858, cand Trandafir Djuvara ajunge deputat in Parlamentul careavea sa-l aleaga pe Cuza-Voda.Ioan Lenş 39 (septembrie 1865 –februarie 1866)Alexandru Ioan Cuza a cerut senatorilor şi deputaţilor să-l ajute la "stingereapatimelor şi a urelor, prin înfrăţirea tutulor claselor societăţii noastre sub un singurdrapel, acela al binelui comun" 25 . Senatul includea personalităţi din rândurile fosteimari boierimi, mai ales moldovene, dar şi muntene (generalul Th. Balş, Costin Catargiu, I.Lenş, N. Bibescu, generalul I. Em. Florescu etc.) 40Constantin Petrescu (august 1861; octombrie 1863 –ianuarie 1865; iulie 1865 –august1865)Constantin Petrescu a fost un colonel român, care a deţinut funcţia de comandant al FlotileiRomâne (1864-1866).Constantin Petrescu s-a înrolat în cadrul Flotilei din Muntenia cu gradul de locotenent, fiindprintre primii ofiţeri ai flotilei muntene. A fost numit la comanda uneia dintre cele treicanoniere intrate în dotare în anul 1845, deţinând şi comanda superioară a întregului grup decanoniere.Numele său este legat de începuturile de organizare a unei flotile de război în Muntenia, înperioada modernă. Prin Decretul nr. 122 din 5 iulie 1850, Flotila Munteniei s-a constituit întruncorp aparte, iar Constantin Petrescu, care fusese înaintat la gradul de căpitan, a fost numitcomandant al acestei flotile. După Unirea Principatelor Române şi unirea flotilelor dinMuntenia şi Moldova într-un singur corp, printr-un decret al domnitorului Alexandru IoanCuza din 22 octombrie 1860, căpitanul Petrescu a fost numit în funcţia de ajutor al37Nae A. Vasilescu, „Oraşul şi judeţul Brăila odinioară şi astăzi –Schiţe istorice şi administrative publicate cu ocaziaExpoziţiei naţionale din 1906”, Brăila, 1906, p. 9938http://www.revistaerasmus.go.ro/numarul_14/iorga_f4.html39Numele de Lenş provine de la Jean-Baptiste Linche, nobil francez din Marsilia, secretar de limbă franceză aldomnitorului Constantin Racoviţă, în 1763, în Ţara Românească. Contele Jean-Baptiste Linche s-a căsătorit cu oromâncă, avînd ca fiu pe Filip Lenş, care va deveni mai apoi boier de vază. (Anca Petrescu, “ Edificii depatrimoniu” în “Tricolorul”, nr. 1236, ediţia din 14.04.2008)40 Dan Berindei, “Evoluţia istorică a instituţiei Senatului. Începuturile vieţii parlamentare moderneîn statul naţional român” în „Buletin Informativ – Ediţie Specială” nr. 34/30 iunie 2004, p.19.

comandantului Corpului Flotilei, pe care a deţinut-o până în iulie 1861, din data de 9decembrie 1860 având gradul de maior.Pentru mai bine de un an şi-a întrerupt activitatea în flotilă, fiind numit în funcţia de prefectal judeţului Brăila, după care la revenirea în flotilă în ianuarie 1863 a fost avansat la gradulde locotenent-colonel. După aproape un an, la data de 27 decembrie 1863, el a fost desemnatpentru a ocupa funcţia de comandant al Flotilei Române, funcţie pe care a deţinut-o până ladata de 11 februarie 1866. În această perioadă, a fost înaintat la gradul de colonel (1865).A.Cantacuzino (martie 1866 –aprilie 1866)Colonel Nicolae Steriade (mai 1866)Locotenentul Nicolae Steriade din Corpul Grănicerilor a fost transferat în Marină, fiind numitcomandant al bricului goeletă "Emma", cea dintâi navă cu destinaţie militară din FlotilaMoldovei, intrată în dotare în anul 1843. Începând din acest moment a înaintat în ierarhiamilitară până la gradul de colonel, obţinut în anul 1854. În anii următori, el a comandat navade brandvahta "Galaţi", de la gura Siretului.După realizarea Unirii Principatelor Române, în anul 1859, colonelul Nicolae Steriade a fostnumit comandant al Flotilei Moldovei. Prin Decretul din 22 octombrie 1860 al domnitoruluiAlexandru Ioan Cuza s-a decis unirea definitivă a flotilelor din cele două principate, iarcolonelul Steriade a fost numit în funcţia de comandant superior al întregului corp al flotilei.El a condus acest corp de armată până la data de 27 decembrie 1863. În această calitate, s-aimplicat în procesul de dezvoltare şi modernizare a flotilei.La sfârşitul anului 1863, colonelul Steriade a revenit în Corpul Grănicerilor, fiind numit înfuncţia de inspector al cordonului Dunării 41 .Colonel Anton Rachtivan (iunie –iulie 1866; martie 1870 –ianuarie 1871)41http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steriade

Constantin Olănescu (n. 1845, Bucureşti; d. 14 mai 1928, Bucureşti) a fost un politician şiministru român. Mai 1876 –iunie 1876S-a nascut la Bucuresti, in august 1844, intr-o familie de intelectuali cu traditie, din cares-au ridicat multi oameni importanti.A urmat cursurile liceului la Paris si tot acolo a studiat ingineria, la Scoala Centrala de Arte siManufacturi, pe care a absolvit-o in 1870.Dupa terminarea studiilor s-a intors in tara si s-a angajat la Compania Strussberg, unde alucrat timp de cinci ani, la construirea caii ferate Bucuresti – Craiova.Din anul 1875 s-a transferat la stat si a avut o ascensiune foarte rapida, ocupand mai multeposturi, ca: sef de Circumscriptie de poduri si sosele la Craiova; sef al Diviziei a doua dinMinisterul Agriculturii, Comertului si Lucrarilor Publice, unde a fost avansat in scurt timpdirector general.In 1877, in timpul Razboiului Ruso-Romano-Turc, guvernul il numeste inspector alcontrolului si comisar general al CFR.In timpul in care a lucrat in serviciul statului, a studiat si a construit varianta Serbanesti –Nahul Conachi, unde se produceau pagube anuale din cauza inundatiilor. Acolo a introdus oserie de inovatii importante, prin care a consolidat linia si a inlaturat efectele distructiveproduse de ape.Mihai OlteneanuConstantin P. OLANESCU (1844 – 1928) Militant pentru recunoasterea legala a corpuluiethnic în “Univers ingineresc”,nr. 12, 2008Om politic conservator. Si-a facut studiile la Scoala Centrala de Arte si Meserii de la Paris.La intoarcerea in tara este numit inginer-sef al Cirmuscriptiei Lucrarilor Publice Craiova(1869). In anul 1883 a fost numit subdirector general al Cailor Ferate Romane. A desfasurat oimportanta cariera didactica ca profesor la Scoala Nationala de Poduri si Sosele (1875-1880)

si la Scoala de Silvicultura (Bucuresti, 1884-1885). Membru al Partidului Conservator a fostunul dintre acestei formatiuni politice. A fost deputat si a detinut importante functii inguvernele care au condus destinele Romaniei in acele timpuri: ministru al Lucrarilor Publice(21 februarie – 27 noiembrie 1891; 27 noiembrie 1891 - 3 noiembrie 1895) si ministru deInterne (07 iulie 1900 – 13 februarie) 1901).C.Sărăţeanu (iulie –noiembrie 1876)Ilariu Isvoranu ( iunie 1877)(n. 19 februarie 1845, com. Tâmna, judeţul Mehedinţi; d. 1927,Drobeta Turnu Severin) a fost un politician şi ministru românBasile M. Missir (n. 17 iulie 1843, Focşani; d. 21 aprilie 1929, Bucureşti) a fost un politicianşi ministru român. Iulie 1877 –iunie 1878George Baronzi (n. 1828 42 , Brăila - d. 28 mai 1896) a fost un poet, prozator, gazetar şitraducător român, de pe vremea lui Alecsandri şi Bolintineanu - astăzi uitat, dar care lavremea lui a însemnat un nume cu rezonanţă în cultura românească. A început de timpuriu săpublice (1844) şi traduceri şi lucrări originale.Spirit multilateral şi enciclopedic, Baronzi a tipărit peste 45 volume, din cele mai variantegenuri:versuri, teatru, traduceri din limba franceză şi engleză şi de asemenea proză. Prin alsău "Misterele Bucureştului", apărut în trei volume între anii 1862 - 1864, Baronzi poate ficonsiderat un pionier al romanului românesc. În aceeaşi măsură el s-a remarcat şi îngazetărie, redactând la Brăila ziarele "Moş Ion" (1886) şi "Pressa Română" (1886), la Galaţi,"Vocea Covurluiului" (1873 - 1888), iar la Bucureşti, în 1848, săptămânalului "România -libertate - egalitate - fraternitate", care susţinea cauza revoluţiei. Februarie 1865 –iunie1865Radu Rosetti (noiembrie 1892 –septembrie 1895)Părinţii săi sunt Logofătul Răducanu Rosetti şi domniţa Aglae Ghica, fiica domnitoruluiMoldovei, Grigore Alexandru Ghica. Studiile şi le-a făcut în Elveţia şi Franţa, a obţinutbacalaureatul în ştiinţe în 1873. A avut o carieră politică scurtă, fiind prefect de Roman şiBrăila deputat în mai multe legislaturi, director general al închisorilor (1895), director aldepartamentului „Lucrări speciale şi istorice” în Ministerul de Externe, membru în delegaţiapentru stabilirea frontierelor cu Ungaria. Bun povestitor, fin, ironic şi cu umor a publicatstudii de istorie, genealogie, istorie socială, comentarii politice şi pagini de literatură învolume şi în prestigioase publicaţii ale vremii.42Anul naşterii 1828 după Dicţionar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică Bucureşti, 1993, vol I, pag. 180

N.N.Ionescu (noiembrie 1895) primar N. N. Ionescu, la 1895, care înfiinţează un “Serviciual Muzicii” în cadrul Primăriei, o fanfară şi o orchestră simfonică. Se deplasează personal laViena ca să aducă la Brăila un dirijor profesionist, pe celebrul Kern.Nicolae Th. Faranga (martie 1905 –februarie 1907) absolvent al liceului din Geneva şi al“Şcoalei de Poduri şi şosele din Paris”, avocat şi procuror, devine primar al Brăilei în anul1911, calitate în care rezolvă problema alimentaţiei cu apă a oraşului, construieşte sistemul decanalizare al urbei şi aduce din străinătate o instalaţie de ozonificare a apei de băut. Deasemenea, a fost aprig susţinător al vieţii culturale.General Artur Văidoianu (noiembrie 1918)Artur Văitoianu (în unele documente apare cu grafia "Arthur") a fost prim-ministru alRomâniei în anul 1919 (12 septembrie - 4 decembrie). În cursul mandatului său s-au ţinutprimele alegeri din România Mare. Generalul Arthur Văitoianu este înmormântat lamausoleul de la Mărăşeşti, alături de mareşalul Alexandru Averescu.Generalul de corp de armată Artur Văitoianu a îndeplinit funcţia de comandant al Armatei aII-a (6 februarie - 1 mai 1918).În perioadele 21 aprilie - 30 iunie 1920 şi 1 octombrie 1920 - 24 martie 1921, generalul decorp de armată Artur Văitoianu a condus Comandamentul Trupelor de Vest, cantonate laCluj.

Generalul Edgar Rădulescu s-a născut la data de 27 decembrie 1890 în oraşul Bucureşti. Aluptat în primul război mondial. În perioada februarie 1941-martie 1942 a îndeplinit funcţiade prefect de Brăila.