o_19q5qktsa8fv13peqcc1icb1vpgi.pdf

1. COFRAJE ŞI EŞAFODAJE PENTRU LUCRĂRI DE BETON ŞI BETON ARMAT.
1. 1. Generalităţi, definiţii şi clasificări.
Având în vedere, proprietatea betonului, ca material de construcţii specific, de a se modela întrun
număr nelimitat de forme, cu ajutorul cofrajelor, acestea sub formă de construcţii temporare, au rolul
de a susţine aceste construcţii de beton, în perioada în care ele nu au capacitatea de-a se autosusţine.
Deşi, nu se materializează în construcţie, cofrajele au o influenţă importantă, în costul lucrărilor
de beton , de până la 20 % şi 40 % din consumul de manoperă.
Cofrajul, sau tiparul, reprezintă construcţia din lemn, metal etc., în care se toarnă betonul, în
aşa fel, ca după priza şi întărirea lui, să se obţină formele şi dimensiunile din proiect, ale elementului de
construcţie.
Eşafodajul, reprezintă elementul de susţinere al cofrajului, şi are drept scop, transmiterea la
teren sau la construcţia inferioară, a încărcărilor care apar în timpul execuţiei, date de: greutatea
betonului, greutatea armăturii, a cofrajului, a oamenilor şi utilajelor de mică mecanizare, necesară
punerii în operă a betonului.
Cintrul, reprezintă elementul de susţinere al cofrajului, în cazul lucrărilor de construcţii de
deschideri mari, cum sunt: bolţiile, arcele,tablierele podurilir şi viaductelor, etc.
La realizarea lucrărilor de cofraje, susţinerea acestora se poate efectua cu ajutorul eşafodajelor, a
grinzilor extensibile şi a popilor telescopici, a căror părţi metalice, fac parte din familia de dispozitive
tip SECOM, ( schele, eşafodaje şi cofraje metalice).
Cu ajutorul dispozitivelor tip SECOM, se realizează în principal elementele de rezistenţă ale
cofrajului, iar faţa acestuia, se realizează în general, din panouri de lemn, tip MEFMC, ( melaminate şi
fii melaminate pentru cofraje), sau din placaj, care se prind pe elemente de rezistenţă, prin fururi din
lemn.
Pe şantiere, se folosesc şi cofraje integral metalice, cum sunt:
- cofrajul metalic pentru stâlpi, CMS;
- cofrajul păşitor, CP 100;
- cofrajul metalic autodecofrant, CMA;
- cofrajul metalic plan, CUP 72.
Pentru a se preveni efectul tasărilor în timpul turnării betonului, se va da cofrajelor şi cintrelor de
susţinere, o supraânălţare, sau o contrasăgeată corespunzătoare. In cazul terenurilor de susţinere, supuse
îngheţului repetat, se impune coborârea tălpii de susţinere a eşafodajului, sub nivelul cotei de îngheţ,
sau rezemarea pe piloţi scurţi.
Pentru a reduce aderenţa dintre beton şi cofraj, acesta se unge, pe feţele care vin în contact cu
betonul, cu materiale speciale, (de ex. cu decofrol), care să asigure:
- o aplicare uşoară;
- să nu corodeze cofrajul;
- să nu păteze betonul;
- să păstreze proprietăţiile betonului neschimbate, în condiţiile climatice de execuţie a
lucrărilor.

Clasificarea cofrajelor, se poate face după mai multe criterii:
A. după CONCEPŢIA DE ALCĂTUIRE, în:
- COFRAJE FIXE (MEŞTEŞUGĂREŞTI), - realizate într-o singură etapă,
(confecţionare şi montaj), pe locul de turnare a betonului, folosite de obicei, la o singurü turnare;
- COFRAJE DEMONTABILE STAŢIONARE, (realizate cu dispozitive tip SECOM),
executate din elemente, sau subansambluri de cofraj, refolosibile la un număr de turnări;
- COFRAJE DEMONTABILE MOBILE, - care se deplasează în totalitate, sau în parte,
luând poziţii succesive, necesare tutnării betonului, acestea putând fi:
- mobile pe verticală, care pot fi:
- cofraje glisante;
- cofraje păşitoare;
- cofraje păşitoare - glisante, (tip CPG Iaşi);
- mobile pe orizontală, sau plan înclinat:
- cofraje rulante;
- COFRAJE SPECIALE:
- cofraje pneumatice, la care forma cofrajului, se redăprin umplerea cu aer, la presiuni
corespunzătoare sarcinilor rezultate la turnarea betonului; la decofrare, cofrajele se desumflă şi se mută
la alte locuri de turnare;
- cofraje din PAS, (poliesteri armaţi cu fibră de sticlă), folosite de ex. sub formă de
casete din PAS, pentru cofrarea planşeelor casetate;
- cofraje din aluminiu, etc.;
- COFRAJE PIERDUTE, la care nu se recuperează materialul din care sunt
confecţionate:
- cofraje pierdute, din beton;
- cofraje pierdute, din armociment;
- dulapi din beton precomprimat;
- grinzi prefabricate în formă de jgheab;
- plăci din beton armat, tip predală;
- cutii pentru goluri, care nu mai pot fi recuperate.
B. după TIPUL ELEMENTULUI COFRAT, se clasifică în:
- COFRAJE PENTRU FUNDAŢII;
- COFRAJE PENTRU STÂLPI;
- COFRAJE PENTRU PEREŢI;
- COFRAJE PENTRU GRINZI;
- COFRAJE PENTRU PLANŞEE;
- COFRAJE, PENTRU ALTE ELEMENTE DIN BETON ARMAT MONOLIT.

1. 1. 1. Condiţii tehnice şi reguli tehnologice, privind cofrajele.
Având în vedere, faptul că betonul proaspăt, ia fidel din punct de vedere geometric, forma şi
dimensiunile interioare ale cofrajului, acesta va trebui să respecte unele condiţii tehnice, din care derivă
anumite reguli tehnologice.
Condiţia tehnică nr. 1.
- Cofrajul, trebuie să respecte geometria elementului structural pe care-l realizează,
conform proiectului, din toate punctele de vedere, (formă, dimensiuni, contur, suprafaţă, unghiuri, etc.).
Din această condiţie tehnică, decurg, mai multe reguli tehnologice:
- 1. a. se vor realiza şi utiliza tăblii, sau panouri mici de cofraj, corespunzătoare ca şi
dimensiuni, pentru a putea forma elemente structurale din beton armat, la dimensiunila cerute.
Asamblarea panourilor şi cofrajelor, se va realiza cât mai bine, pentru a se obţine forme geometrice
exacte, din toate punctele de vedere;
- 1. b. cofrajul trebuie să fie suficient de rigid, pentru a nu se deforma, peste limitele
admise, sub acţiunea ncărcărilor, a umidităţii, sau a variaţiilor de temperatură;
- 1. c. la montaj, se va asigura alinierea panourilor de cofraj şi asigurarea unghiurilor
corespunzătoare, la toate muchiile elementelor;
- 1. d. realizarea cofrajelor curbe, se va face, prin trasarea la profil, croirea, asamblarea
şi montarea elementelor componente, cu respectarea riguroasă a aliurii curbei.
Condiţia tehnică nr. 2.
- Cofrajul, trebuie să respecte poziţia în structură, a viitorului element de beton,
conform proiectului. Din această necesitate, decurg, următoarele reguli tehnologice:
- 2. a. cofrajele verticale, se montează riguros la axe şi se asigură verticalitatea
acestora, prin dispunerea de elemente de sprijinire;
- 2. b. cofrajele orizontale, se vor monta la axe şi cote, iar pentru asigurarea
orizontalităţii, se vor prevedea susţineri indeformabile. Eventualele deformaţii, se vor
compensa prin contrasăgeţi, sau supraînălţări, realizate prin modul de alcătuire, sau montaj al
cofrajului;
- 2. c. elementele verticale de susţinere, se vor prevedea cu sisteme de reglare
micrometrică, (fină), a lungimii acestora şi se vor contravântui, pentru a conferii
cofrajului o indeformabilitate spaţială;
- 2. d. cofrajul trebuie să corespundă, din punct de vedere al condiţiilor de trhnica
securităţii muncii.
Condiţia tehnică nr. 3.
- Betonul, din elementul structural de beton, sau beton armat, trebuie să rezulte
compact. Decurg, următoarele reguli tehnologice:
- 3. a. cofrajul, trebuie să fie etanş, pentru a nu permite scurgerea laptelui de ciment. In
acelaşi scop, tăblia cofrajului, trebuie să fie continuă, fără găuri sau tăieturi, iar rosturile dintre panouri,
să fie strânse cu ajutorul elementelor de asamblare şi închise cu benzi adezive;
- 3. b. cofrajul să fie astfel alcătuit, încăt să permită o decofrare uşoară, fără lovituri,
care ar putea dăuna calităţii betonului, în curs de întărire.
Condiţia tehnică nr. 4.
- Faţa betonului, trebuie să rezulte, netedă, curată şi fără impurităţi. Rezultă
următoarele reguli tehnologice:

- 4. a. suprafaţa în contact cu betonul, să fie suficient de rezistentă, pentru a nu se degrada, în timpul
operaţiilor de armare, turnare, compactare şi decofrare;
- 4. b. tăblia cofrajului, să fie realizată din materiale, care nu atacă chimic betonul şi
nici nu sunt atacate chimic de către acesta şi să permită realizarea feţei aparente a
betonului, la calitatea dorită. Se recomandă ca tăblia, să fie cât mai netedă şi compactă, pentru ca
aderenţa beton-cofraj, să fie cât mai mică;
- 4. c. cofrajele, vor fi întotdeauna curate, înainte de montarea pe poziţie. In acest
scop, după fiecare utilizare, tăblia cofrajului se curăţă, (cu şpaclul, perii de sârmă, etc.) şi se spală.
Inainte de betonare, cu 1 - 2 ore, se aplică substanţe decofrante;
- 4. d. pe parcursul montării cofrajului şi înainte de betonare, este necesar a se controla
riguros, din toate punctele de vedere, (formă, poziţie, susţineri şi sprijiniri, rigiditate, calitatea
materialelor, curăţirea cofrajului, etc.). Constatările, se consemnează în
"Registrul de procese verbale, pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse".
Condiţia tehnică nr. 5.
- Cofrajul trebuie să fie eficient, din punct de vedere economic. Regulile tehnologice ce
derivă din această conditie, sunt următoarele:
- 5. a. este necesar să permită o execuţie cât mai simplă, cu un consum de manoperă
redus;
- 5. b. realizarea unor ansambluri, montate şi demontate mecanizat, cu ajutorul
macaralelor, ori de câte ori, condiţiile de repetitivitate, a formelor suprafeţelor cofrate, o permit;
- 5. c. asigurarea unor alcătuiri, care să permită ,utilizarea în ritm cât mai rapid, a uno
părţi cât mai importante ale cofrajelor, în special în cazul cofrajelor verticale, (pentru pereţi, stâlpi,
lateralele grinzilor, etc.).
Neândeplinirea acestor condiţii, influenţează în mod negativ, calitatea structurii din beton armat
monolit şi implicit, are şi o influenţă defavorabilă asupra costului. Aceste condiţii tehnice şi reguli
tehnologice, stau la baza proiectării, confecţionării şi montării cofrajelor.
1. 1. 2. Scule, dispozitive şi verificatoare, "SDV"-uri, folosite la lucrări de dulgherie,
pentru confecţionarea cofrajelor.
A. Scule.
Principalele scule, utilizate la realizarea cofrajelor meşteşugăreşti, sunt prezentate in fig. 1. 1.,
cuprinzând sculele meseriei de dulgher.
B. Dispozitive şi mijloace pentru prelucrarea lemnului.
Mijloacele pentru prelucrarea lemnului, se pot clasifica, în funcţie de operaţia efectuată,
în următoarele categorii:
- a) mijloace şi unelte, pentru tăiatul lemnului:
- fierăstrău circular fix;
- fierăstrău circular portabil;
- fierăstrău fix cu panglică.

- b) mijloace şi unelte pentru găurit lemnul:
- maşina de găurit, fixă, cu ax vertical;
- maşina de găurit, fixă, cu ax orizontal;
- maşina de găurit, portabilă;
- c) mijloace pentru prelucrat suprafeţele lemnoase.
- maşini de rândeluit staţionare;
- rândeaua portabilă;
- maşini de luat la grosime, (maşini de degroşat);
- d) mijloace speciale şi universale, pentru prelucrarea lemnului:
- freze pentru executat caneluri şi profiluri;
- maşini universale.
a) b)
c)
d)
Fig. 1. 1. Scule pentru realizarea cofrajelor; - a) scule pentru întreţinerea panourilor de cofraj,
(găleată, rulou pentru uns, şpaclu, perie de sârmă); b) - scule pentru montarea - demontarea
cofrajelor, (ciocan, şurubelniţă, rangă dreaptă, trusă de chei fixe); c) - scule pentru realizarea feţelor
din lemn, ale cofrajelor, (creion de dulgher, teslă, cleşte de scos cuie, rândea); - scule de tăiat şi
găurit, (fierăstrău cu coardă, fierăstrău coadă de vulpe, burghiu elicoidal, coarbă cu universal şi
crichet).

In fig. 1. 2. sunt prezentate, mijloacele şi uneltele pentru tăiat lemn.
Astfel, în fig. 1. 2. a. este prezentat fierăstrăul circular fix, alcătuit dintr-un cadru de susţinere, (5), pe
care este montată o masă de lucru, (2). La mijlocul mesei de lucru, este prevăzut un lăcaş, în care se
învârte discul de oţel dinţat, (1), al fierăstrăului. Acţionarea discului, se face mecanic, prin intermediul
unui motor electric, (4). Pentru ghidarea materialului, în timpul lucrului, se utilizează suporţii (6), iar
pentru a preveni înfundarea tăieturii şi blocarea părţii din spate a discului, se prevede un cuţit de
despicare, (9), care este montat în spatele discului, la 10 - 15 cm. şi în planul acestuia. Pentru
prevenirea accidentelor de muncă, fierăstrăul circular, este prevăzut cu un împingător glisant, (7) şi cu o
apărătoare,(8)
8
6
7
2
a)
2 - 5 mm.
sensul de deplasare
a piesei
1
5
2
.
3 4
9 1
b)
4
5
4
1
c)
2
1
8
6
9
3
2
4
5
7
Fig. 1. 2. Mijloace şi unelte pentru tăiat lemnul;
a) - fierăstrău circular fix; 1.- disc de tăiere;2. - masă de lucru; 3. - transmisie; 4. - motir
electric; 5. - cadru de susţinere; 6. - suport de glisare; 7. - împingător glisant; 8. - apărătoare; 9. - cuţit
de despicat;
b) - fierăstrău circular portabil; 1. - motor electric; 2. - talpă de sprijin; 3. - disc de tăiere;
4. - mânere de susţinere; 5. - apărătoare;
c) - fierăstrău panglică, (sau fierăstrău circular); 1. - panglică cu dinţi de fierăstrău; 2. -
masă de lucru; 3. - transmisie; 4. - motor electric; 5. - rolă motoare; 6. - rolă de conducere; 7. - cadru de
susţinere; 8. - apărătoare; 9. - dispozitiv de întindere a panglicii.
3

Fierăstrăul circular, se utilizează în procesele de tăiere la dimensiuni a materialului lemnos, atât în
lungul fibrelor, cât şi transversal. Se pot executa tăieturi, având adâncimea de până la 200 mm, cu o
viteză de 3 ÷ 12 m / min.
In fig. 1. 2. b. este prezentat, fierăstrăul circular portabil, format din: discul de tăiere (3), montat
pe arborele motorului electric (1). Este prevăzut cu o talpă de sprijin (2), care susţine întregul ansamblu.
Cu ajutorul acestui fierăstrău, se pot executa tăieturi longitudinale şi transversale, având o grosime max.
de 100 mm., cu o viteză de avans de (0,70 ÷ 5,0) m / min. Aceste fierăstraie, asigură o productivitate
de lucru, de cca. 10 ori mai mare, faţă de fierăstrăul de mână, (cu coardă).
Fierăstrăul panglică, (sau circular), fig. 1. 2. c. este format din: panglica (1), fixată pe douţ role;
(5 şi 6), din care una este motoare, iar cealaltă având rolul de conducere şi de întindere a panglicii, prin
intermediul unui dispozitiv special, (9). panglica circularului, are o deplasare de sus în jos, în dreptul
unei fante, practicată în masa de lucru, (2). Materialul de tăiat, se sprijină pe masa de lucru, fiind apoi
ghidat şi împins către panglică, astfel încât, tăierea să se facă după linia trasată în prealabil pe material.
Este utilizat, la procese de tăiere la dimensiuni a materialului lemnos, putându-se tăia materiale de
grosimi mai mari, decât la fierăstrăul circular. De asemenea, asigură tăierea materialelor după linii
curbe, caz în care, se utilizeaza panglică de lăţime redusă.
In fig. 1. 3. a. este prezentată maşina de găurit fixă, cu ax vertical, la care mişcarea de rotaţie a
motorului electric, (9), se transmite arborelui fix (6), prin intermediul reductorului (7). De aici, printrun
cuplaj cu caneluri, mişcarea este transmisă arborelui mobil (3), care poate fi ridicat sau coborât, cu
ajutorul manşonului de coborâre (4), acţionat de maneta (5). La partea inferioară a arborelui mobil, se
află o gaură tronconică, în care se fixează mandrina (2), în care se prinde burghiul (1), de θ ≤ 10 mm,
fie direct în gaura tronconică, pentru burghiele cu θ > 10 mm, care au prevăzut con de fixare. Pe masa
de lucru (12), se fixează materialul ce urmează a fi găurit, operaţie ce se execută prin coborârea
arborelui mobil şi a mişcării de rotaţie a burghiului.
Maşina de găurit fixă, asigură realizarea de găuri, având un diametru de până la 80 mm, cu o
viteză maximă de avans de 6 m / min. şi o adâncime de până la 300 mm.
Se utilizează în special în atelierele de dulgherie, tâmplărie şi lăcătuşerie.
Tot la realizarea găurilor în piese de lemn, precum şi în cazul locurilor greu accesibile, se
utilizează maşina de găurit portabilă,
fig. 1. 3. b. Au greutate redusă, permiţând manipularea lor manuală, utilizându-se atât în ateliere cât şi
pe şantier.
7
6 8
4
5
3
1
2
12 13
a)
9
10
11
7
5
4
b)
3
6
2
1
Fig. 1. 3. Mijloace şi unelte pentru găurit lemnul;

a) - maşina de găurit fixă, cu ax vertical; 1. - burghiu; 2. - mandrină cu con; 3. -
arbore mobil; 4. - manşon de coborâre; 5. - manetă pentru coborâre; 6. - arbore fix; 7. - reductor;
8. - transmisie; 9. - motor electric; 10. - corpul maşinii; 11. - stâlp de susţinere; 12. - masă de
lucru; 13. - talpţ de rezemare;
b) - maşina de găurit portabilă;
1. - burghiu; 2. - mandrină; 3. - motor electric înglobat în corpul maşinii; 4. - întrerupător; 5. -
cablu de alimentare; 6. - mâner; 7. - cap de împingere.
Tipurile perfecţionate, permit ataşarea şi a altor scule de lucru, cum ar fi:
- chei tubulare, pentru înşurubarea piuliţelor;
- discuri abrazive, pentru curăţat şi tăiat;
- perii de sârmă, rotative.
Maşina de rândeluit staţionară, fig. 1. 4. a. constă din două plăci metalice netede, (1 şi 2),
care formează masa de lucru. Intre cele două plăci, este montat un tambur cilindric (3), acţionat
de un motor electric şi pe care sunt fixate cuţitele de tăiere (4). Rândeluirea se obţine, datorită
diferenţei de înălţime care se realizează între plăci, diferenţă care va fi tăiată de cuţite. Lăţimea
de rânderuire, este de (200 ÷ 600) mm, iar grosimea fâşiei tţiate, (talajul) este de (1 ÷ 2) mm.
Piesa de lemn (7), este împinsă manual, de dulgher, în sens opus rotaţiei tamburului port - cuţit
şi este ghidată de suportul (6).
Rândeaua electrică portabilă, fig. 1. 4. b. este formată din două tălpi reglabile (1 şi 2), un
cablu rigid, prevăzut cu două mânere (5 şi 6), precum şi organul de lucru, format din tamburul
port - cuţit (3), şi cuţitul de tăiere (4). Tamburul este acţionat de un motor electric. Lăţimea de
tăiere, este de (60 ÷ 100) mm, iar adâncimea de tăiere este de (1 ÷ 2) mm.
6
a)
b)
7 6
3
4
5
1
3
4
5
2
1 2
Fig. 1. 4. Mijloace pentru prelucrarea suprafeţelor lemnoase;
a) - maşină de rândeluit staţionară; 1. - masa posterioară; 2. - masa anterioară; 3. -
tamburul cilindric, port cuţit; 4. - cuţite de tăiere; 5. - bacuri fixate la marginea meselor maşinii; 6. -
ghidaj; 7. - materialul lemnos; b) - rândea electrică portabilă; 1. şi 2. mese de lucru; 3. - tambur; 4. -
cuţite de tăiere; 5. - mâner de lemn; 6. - mâner suport.

C. Verificatoare, folosite la lucrări de dulgherie.
In cadrul verificatoarelor, utilizate pe şantier, se remarcă:
a) - scule pentru măsurare;
b) - scule pentru trasare; şi
c) - scule pentru verificarea cofrajelor.
a) Scule pentru măsurare.
Măsurarea, este operaţia prin care se stabilesc dimensiunile materialului şi ale pieselor care se
execută. In mod obişnuit, măsurarea se execută cu metrul pliant, sau cu rigla, iar pentru dimensiuni
mari, cu ruleta. Distanţamăsurată, se marchează cu creionul, la capătul elementelor, sub formă de
semne sau repere. In fig 1. 5. se prezintă sculele pentru măsurarea materialului lemnos.
a)
b)
c)
0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0 9,0 10,0 11,0
Fig. 1. 5. Scule de măsurarea lungimilor; a). - metrul pliant;
b). ruleta; c). - rigla gradată.
b). Scule pentru trasare.
Trasarea, constă din însemnarea pe materialul lemnos, a tuturor liniilor necesare confecţionării
pieselor de cofraj. Trasarea trebuie să fie realizată cât mai exact, utilizând creionul dulgheresc.
Trasarea liniilor drepte, se realizează cu rigla (dreptarul), realizat din lemn sau aluminiu, având
lungimea de (1 - 6) m. şi lăţimea de
(0,1 ÷ 0,15) m. In cazul lungimilor mari, trasarea se mai poate realiza cu sârmă sau sfoară, (frecată în
prealabil cu cretă sau cărbune), care se întinde între repere şi apoi prin ciupire, lasă urmă de cretă pe
material, în direcţia de trasare.
Trasarea unghiurilor, se execută cu ajutorul colţarului, sau cu al echerului.
Pentru trasarea unghiului drept, se poate utiliza şi o sfoară, pe care se marchează lungimile
corespunzătoare numerelor pitagorice, (3, 4 şi 5), construindu-se triunghiul dreptunghic corespunzător.
Cercul, se rtasează cu ajutorul compasului, iar în cazul unor cercuri de rază mare, trasarea se
poate face cu sfoara, având la un capăt, un cui fixat în centrul cercului, iar la celălalt capăt, o cretă, sau
un creion de trasare. Pentru trasarea altor tipuri de curbe, se utilizează şabloane speciale, confecţionate
din placaj, sau din carton gros.

c) Scule pentru verificarea cofrajelor.
Verificarea cofrajelor, se face, atât în timpul confecţionării, cât şi în timpul montării. Astfel se
vor face următoarele verificări:
- verificarea planeităţii, realizată cu ajutorul dreptarului, prin aşezarea pe cant, pe suprafaţa
respectivă a cofrajului. Dreptarul trebuie să fie lipit de suprafaţa piesei, fără a rămâne spaţii libere.
Această verificare se face pe lungime, pe lăţime şi pe diagonala suprafeţei respective;
- verificarea orizontalităţii, se realizează cu ajutorul nivelei cu bulă de aer, (bolobocul) fig. 1.
6. a. , prin aşezarea acesteia pe piesa respectivă şi observând ca bula de aer a nivelei, să fie între cele
două repere, trasate pe tubul de sticlă. Dacă suprafaţa nu este orizontală, bula de aer, se deplasează în
partea în care este mai ridicată;
- trasarea şi verificarea liniilor şi planurilor orizontale, se face cu ajutorul furtunului de
nivel, fig. 1. 6. b., fiind alcătuit dintr-un furtun de cauciuc, de 3 - 10 m. lungime, având câte un tub de
sticlă, la fiecare capăt: - în timpul măsurării, un muncitor ţine unul din tuburile de sticlă, în dreptul
reperului, iar celălalt muncitor, de partea cealaltă a furtunului, trasează nivelul în punctul de trasat, în
dreptul reperului de pe al doilea tub de sticlă; în acest loc, tubul este ridicat sau coborât, până ce
muncitorul de la reperul iniţial, semnalează că nivelul apei din tub, coencide cu nivelul reperului. In
acest moment, conform principiului vaselor comunicante, apa, (sau lichidul colorat), va fi la acelaşi
nivel, în ambele tuburi de la capetele furtunului, fapt care permite trasarea cotei noului punct, la acelaşi
nivel;
- verificarea verticalităţii, se poate realiza, utilizând, fie nivela cu bulă de aer, fig. 1. 6. c, fie firul cu
plumb, fig. 1. 6. d. Firul cu plumb, se foloseşte montat pe o cumpănă, având trasat pe braţul inferior un
semn, la o distanţă egală cu cea la care este fixat capătul de sus a firului cu plumb, de braţul superior,.
a) A B C
D
c
b)
h = cca. 2,0 m.
c = cca. 0,1 m.
h
c)
Fig. 1. 6. Scule pentru verificarea cofrajelor; a) - verificarea orizontalităţii, cu nivela cu bulă de
aer; b) - verificarea orizontalităţii, cu furtunul de nivel; c) - verificarea verticalităţii, cu nivela cu bulă
de aer; d) - verificarea verticalităţii, ci ajutorul firului cu plumb.
Cofrajul este vertical, când firul cu plumb, coencide cu semnul de pe braţul inferior.
d)
c

1. 2. Cofraje fixe meşteşugăreşti.
La alcătuirea cofrajelor fixe, se foloseşte în general, scândura, drept perete de cofraj, rigle şi
grinzi ecarisate, ca materiale auxiliare de îmbinare, lemn rotund, (bile), pentru elemente de susţinere,
deasemenea, cuie, scoabe, sârme cu diametrul de 2 - 3 mm şi tiranţi metalici cu bulon.
Pentru cofrarea elementelor de construcţii, se alcătuiesc panouri de cofraj, confecţionate din
scânduri, sau dulapi de diferite dimensiuni, asamblate cu elemente transversale, numite chingi sau
coaste, realizate din dulapi sau rigle.
In fig. 1. 7. sunt prezentate cofrajele meşteşugăreşti, pentru pereţi şi planşee, ca mod de
alcătuire.
Scândurile din panourile de cofraj, sunt în general solicitate la încovoiere, fiind necesare chingi,
care să limiteze deformaţia lor, peste limita de deformabilitate admisă.
1
1
2
2
a)
b)
3
Fig. 1. 7. Cofraje meşteşugăreşti;
a) - cofraj meşteşugăresc pentru perete; 1. - astereală; 2. - rigidizări;
b) - cofraj meşteşugăresc pentru planşeu; 1. - scânduri de cofraj; 2. - rigidizări; 3. - susţineri.
1. 2. 1. Cofraje fixe meşteşugăreşti, pentru fundaţii.
Cofrajele propriu zise pentru fundaţii, se realizează din panouri, alcătuite din scânduri de
cherestea prinse cu chingi, dispuse la
(0,5 ÷ 0,9) m, formând panouri, ca elemente primare de cofraj, fig. 1. 8.

1
0,5 - 0,9 m.
2
Fig. 1. 8. Panou de cofraj, pentru fundaţie continuă; 1. - scândură de cofraj; 2. - chingă, sau
coastă.
La cofrarea fundaţiilor continue, se folosesc două panouri de cherestea, fixate între ele prin distanţieri.
Presiunea laterală a betonului, este preluată de distanţieri, precum şi de tiranţi din sârmă, iar în cazul
cofrajelor cu înălţimea peste 1,5 m, pentru asigurarea stabilităţii generale a panourilor de cofraj, se
prevăd contrafişe, fixate în teren prin ţăruşi, aşa cum se prezintă în fig. 1. 9. a.
a)
6
5
5
3
1
4
2
5
9
6
8
2
3
b)
4
5
7
6
1
Fig. 1. 9. Cofraje fixe pentru fundaţii;
a) - cofraj fix meşteşugăresc, pentru fundaţie continuă; 1. - scândură de cofraj; 2. - chingă,
sau coastă; 3. - distanţier; 4. - scândură de fixare; 5. - contrafişă; 6. - ţăruş;
b) - cofraj fix meşteşugăresc; pentru fundaţie izolată; 1. - bloc de fundaţie; 2. - cuzinet; 3.
- stâlp; 4. - cofrajul blocului de fundaţie; 5. - susţinerea cofrajului pentru cuzinet; 6. - cofrajul
cuzinetului; 7. - chingi; 8. - tirant din sârmă; 9. - distanţier.
Cofrarea fundaţiilor izolate sub stâlpi, va ţine seama de modul de alcătuire a fundaţiei, cu una
sau mai multe trepte, precum şi de fazele tehnologice, referitoare la prevederea rosturilor tehnologice
de lucru. In cazul unui bloc de fundaţie, prevăzut cu un cuzinet sub stâlp, cofrajul se realizează ca în
fig. 1. 9. b.
Alcătuirea cofrajului, ţine seama pe deoparte de necesitatea cofrării blocului de fundaţie, cu
patru panouri de cherestea, încheiate între ele prin chingi şi contravântuite prin contrafişe, iar la partea
superioară, să asigure susţinerea cofrajului pentru cuzinet, care asigură preluarea împingerii betonului,
pri tiranţi metalici, respectiv menţinerea poziţiei relative, cu ajutorul distanţierilor.

1. 2. 2. Cofraje fixe pentru pereţi.
Consumul mare de materiale, folosite la realizarea cofrajelor pentru pereţi, impune realizarea
acestora, în condiţiile asigurării unei refolosiri a lor de un număr cât mai mare de ori.
Din punct de vedere a modului de alcătuire, cofrajele pereţilor, au alcătuire diferită, funcţie de
grosimea pereţilor, având în vedere presiunea betonului asupra cofrajului, mai mare, pentru pereţii cu
grosime mai mare.
Astfel, alcătuirea cofrajelor pentru pereţii cu grosime până la 0,5 m, presupune folosirea a două
panouri din cherestea, alcătuite din scânduri şi chingi, (realizate din rigle), poziţionate cu ajutorul
distanţierilor, a tiranţilor şi a scândurilor de fixare, de la bază, precum şi asigurate la stabilitatea
generală, cu ajutorul contrafişelor, aşa cum se prezintă în fig. 1. 10. a.
δ > 0,5 m.
7
δ ≤ 0,5 m.
3
1
2
6
7
9
3
5
1
2
5
10
4
6
11 8 4
Fig. 1. 10. Cofraje meşteşugăreşti, (dulghereşti), pentru pereţi;
a) - cofraj fix meşteşugăresc, pentru pereţi cu grosimea până la 0,5 m.; 1. - scândură de
cofraj, (astereală); 2. - chingă; 3. - distanţier; 4. - scândură de fixare; 5. - contrafişă; 6. - ţăruş; 7. - tirant,
din sârmă;
b) - cofraj fix meşteşugăresc, pentru cofraj cu grosimea mai mare de 0,5 m.; 1. - dulap; 2.
- chingă, (rigidizare primară); 3. - cleşti, (rigidizare secundară); 4. - scânduri de fixare şi trasare; 5. -
distanţier, realizat din tub de beton; 6. - tirant, din bulon filetat; 7. - placă de repartiţie; 8. - distanţier
orizontal; 9. - contrafişă; 10. - ţăruş; 11. - furură.
La realizarea pereţilor cu grosime mai mare de 0,5 m, cofrajul se execută de asemenea, din
panouri de cherestea, dar datorită faptului că presiunea laterală a betonului proaspăt, este mult mai mare
decât în cazul precedent, chingile sunt mult mai dezvoltate şi deasemenea sunt prevăzuţi cleşti, dispuşi
orizontal, formaţi din câte doi dulapi paraleli. Tirantul, mult mai puternic, se realizează din buloane
filetate, având piuliţe fluture, care asigurţ strângerea panourilor de cofraj, pe distanţieri, care pot fi
realizaţi din tuburi de beton, fig. 1. 10. b.

In cazul pereţilor înalţi, la construcţii industriale, panourile de cofraj de pe tronsonul inferior, la
atingerea rezistenţei de decofrare, pot fi mutate la un tronson superior, evitându-se cofrarea pe întreaga
înălţime a peretelui.
1. 2. 3. Cofraje fixe meşteşugăreşti, pentru stâlpi.
Secţiunea dreptunghiulară a stâlpilor, se cofrează cu câte patru panouri de cofraj din cherestea,
folosindu-se scânduri, dispuse vertical şi prinse transversal cu chingi dispuse între 0,5 şi 0,7 m. Pentru
stâlpi cu latura până la 0,6 m. se folosesc scânduri cu grosimea de 2,4 cm, iar pentru stâlpi cu laturi mai
mari de 60 cm, scânduri cu grosimea de 3,0 cm.
La partea superioară a cofrajului, la intersecţia cu cofrajele pentru grinzi, se prevede câte o
tăietură în panoul de cofraj al stâlpului, gardată de şipci, fixate în cuie, care să reprezinte şi un reazem
pentru cofrajul grinzii, fig. 1. 11.
6
2
a)
a < 0,6 m.
min.
0,5-0,7
1
b)
0,5 - 0-7 m.
0,4-0,5
3
0,5 - 0,7 m.
c)
0,2-0,3
5
4
Fig. 1. 11. cofraje fixe pentru stâlpi; a) - ansamblu cofrajului pentru stâlp; 1. - scândura de
cofraj, dispusă în lungul cofrajului; 2. - chingă, sau coastă; 3. - jug; 4. - ramă de bază pentru fixare; 5. -
ferestruică de curăţire; 6. - racordarea cofrajului de grindă, la cofrajul stâlpului; b) - jug din lemn; c) -
jug metalic variabil.
La partea inferioară a unui panou, se execută o gură de curăţire, pentru a se putea îndepărta, din
interiorul cofrajului, aşchiile de lemn, ce provin din lucrări de dulgherie, precum şi molozul de beton
întărit, rămas pe panoul de cofraj, de la o eventuală turnare anterioară.
presiunea laterală a betonului proaspăt, este preluată de nişte juguri, din lemn sau din metal, care
se dispun pe înălţimea stâlpului, mai dese la partea inferioară şi mai rare la partea superioară, conform
diagramei presiunii laterale, a betonului proaspăt. in prezent, pe şantiere se folosesc, juguri de inventar,
formate din rigle de lemn, fig. 1. 11. b.,sau juguri metalice modulate, având dimensiuni variabile de
strângere, fig. 1. 11. c.
Dacă latura stâlpului, depăşeşte 0,6 m lăţime, pentru a împiedeca deformarea cofrajului, datorită
presiunii laterale mari, a betonului, se asaigură rigle verticale, dispuse pe juguri, care se pot prinde cu

tiranţi de sârmă, prin autoechilibrare. Jugurile se asamblează cu tiranţi din buloane filetate, pentru
strângerea şi încheerea cofrajului. La baza cofrajului, fixarea panourilor de cofraj, peste fundaţii, se
face prin intermediul unei rame de picior, formată din scânduri de fixare.
1. 2. 4. Cofraje fixe pentru planşee. Cofrajul plăcii, grinzii principale şi grinzii secundare.
la aceste tipuri de elemente de construcţii, elementul de bază al cofrajului, îl reprezintă tot
panoul de cofraj. Astfel, la alcătuirea grinziilor se folosesc, pentru cofrarea laterală, două panouri de
cherestea, formate din scânduri de 2,4 cm grosime şi chingi de asamblare, iar la baza cofrajului, dulapi
de 4,8 cm grosime, fig. 1. 12.
Panourile laterale, se strâng de dulapii de la bază, cu ajutorul unor scânduri de fixare. În
panourile laterale, se execută tăietura conturului secţiunii transversale a grinzii secundare, pentru a
putea monta cofrajul acestei grinzi, tăietură încadrată cu şipci de lemn bătute în cuie,
fig. 1. 12. b. Pentru menţinerea distanţei dintre pereţii cofrajului, se prevăd distanţieri, la partea
superioară a cofrajului, formaţi din şipci de lemn.
Rezemarea cofrajului grinzii, se face prin intermediul unei cruci de susţinere, rezemată pe pop
de susţinere şi fixate cu contrafişe.
Cofrajul plăcii, este alcătuit tot din panouri de scânduri, care se leagă transversal cu chingi şi se
reazemă, prin intermediul unor traverse orizontale, longrine şi montanţi, descărcând, greutatea
betonului şi a armăturii, la nivelul crucii de rezemare. Lungimea traversei, trebuie să fie cu (3 - 4) mm.,
mai mică decât lumina între panourile laterale, dintre două grinzi alăturate, ceea ce asigură o decofrare
uşoară, chiar şi în cazul unei umflări a traversei, datorită umidităţii betonului, sau deformării acestuia,
sub greutatea betonului, fig. 1. 12. a.
In cazul grinzilor cu înălţime mai mare de 0,8 m şi lăţime peste 0,6 m, la mijlocul înălţimi
panoului de cofraj, se prevăd nişte rigle orizontale de 10 x 10 cm., legate între ele cu ajutorul tiranţilor
de sârmă şi fixate cu pene de lemn, pentru a putea prelua presiunea betonului, care în cazul acestor
elemente, este foarte importantă, fig. 1. 12. c.
1 2 14 7 3 4 6 7 14 6 3 4
a)
9
8
9’
10
14
11
12

0,6 m.
1 2 3 4
3
4
1
2
d)
1
2
3
4
b) c)
Fig. 1. 12. Cofraje fixe pentru planşee;
a) - cofrajulplanşeului şi a grinzii principale; 1. - scândura de cofraj pentru grindă; 2. -
chinga cofrajului grinzii; 3. - scândura cofrajului plăcii; 4. - chinga cofrajului plăcii; 5. - dulapi; 6. -
traversă; 7. - longrină; 8. - montant; 9 şi 9'. - scânduri de fixare; 10. - cruce; 11. - pop; 12. - contrafişe;
13. - piesă metalică de prindere; 14. - distanţier;
b) - racordul cofrajului grinzii secundare, cu cel al grinzii principale; 1. - scânduri de
cofraj ale panoului grinzii principale; 2. - dulapi; 3. - scândurile de cofraj ale panoului grinzii
secundare; 4. - sipci de bordare a intersecţiei;
c) - detaliu de realizare a cofrajului grinzii principale, în cazul lăţimii mai mari de 0,6 m,
respectiv a înălţimii mai mari de 0,8 m.;
1. - riglă longitudinală; 2. - tirant din sârmă; 3. - pene de strângere; 4. - distanţieri;
d) - detaliu de sprijinire a popului, pe teren; 1. - pop; 2. - pene de cintrare; 3. - talpă de
sprijin; 4. - piesă de blocare.
Pentru asigurarea unei descintrări, fără solicitări în elementul structural, al planşeului nou turnat,
rezemarea popilor la partea inferioară, se face pe o talpă de rezemare, prin intermediul unor pene, fig. 1.
12. d.
Pentru asigurarea stabilităţii generale a cofrajului, pe toată durata turnării şi întăririi betonului, se
preved contravântuiri, atât după direcţie longitudinală, cât şi transversal, fig. 1. 13. a.
a)
H ≤ 6,0 m.
1 2 3 4

)
H > 6,0 m.
1
4,5 m
4,5 m.
min. 1,8 m.
4
2
3
4
Fig. 1. 13. Vedere generală a cofrajului fix, al unui planşeu.
a) - contravântuirea susţinerii cofrajului unui planşeu, dispus la o înălţime mai mică de
6,0 m.; 1. - susţinere nervură; 2. - susţinere grindă principală; 3. - contravântuire longitudinală; 4. -
contravântuire transversală;
b) - cazul planşeului dispus la o înălţime mai mare de 6,0 m.; 1. - contravântuire
longitudinală; 2. - contravântuire transversală; 3. - contravântuire orizontală; 4. - pene pentru decofrare.
Dacă înălţimea popilor de susţinere a cofrajului, depăşeşte 6,0 m., pentru a preveni flambajul şi a
putea prelua presiunea vântului, se realizează un eşafodaj, sub forma unui cadru multietajat şi cu mai
multe deschideri, precum şi contravântuiri longitudinale şi transversale,
fig. 1. 13. b.
In ultimul timp, pentru susţinerea cofrajelor fixe ale grinzilor şi plăcilor, în locul susţinerilor
clasice cu popi şi cruci, se folosesc grinzi metalice extensibile şi şpreiţuri metalice cu extensie continuă,
fig. 1. 14.
La executarea cofrării cadrelor structurilor monolite, se pot folosi cofraje fixe de stâlpi, respectiv
de planşee, identice cu cele prezentate la punctul 1. 2. 3. şi 1. 2. 4.
c)
H = (3,1 ÷ 4,7) m.
a)
b)
Fig. 1. 14. Grinzi metalice extensibile şi şpreiţuri metalice; a) - şpreiţ metalic extensibil, cu
reglaj micrometric; b) - susţinere clasică, pop - cruce; c) - grindă metalică extensibilă.

1. 3. cofraje demontabile staţionare.
Având în vedere, volumul mare de beton monolit folosit pe şantier, se impune raţionalizarea
ansamblului de lucrări tehnologice. Una din căile de industrializare a structurilor din beton, o constituie
utilizarea cofrajelor de inventar, demontabile.
1. 3. 1. Ansamblu de cofraj, şi părţile sale componente.
Cofrajul necesar, pentru realizarea unei structuri din beton armat monolit, formează un ansamblu
spaţial. Acest ansamblu, este format din cofrajele necesare realizării fiecărui tip de element al structurii,
(cofraje pentru stâlpi, pentru grinzi, etc.). In final, aceste cofraje se pot asambla între ele, formând ceea
ce numim ansamblu de cofraj, pentru structura respectivă.
In fig 1. 15. se prezintă un ansamblu de cofraj, pentru realizarea unei structuri din beton armat
monolit, (perete, planşeu cu grinzi), în care se evidenţiază câteva părţi componente ale cofrajelor.
1 2 8 2
5
1
6
4 4
3
3
7
Fig. 1. 15. Ansamblu de cofraj demontabil de inventar; 1. - tăblie; 2. - rigidizări locale
principale; 3. - rigidizări locale secundare; 4. - susţineri; 5. - sprijiniri; 6. - contravântuirea susţinerilor;
7elemente de aliniere; 8. - structura din beton armat monolit.
Pentru a îndeplini rolul pentru care a fost conceput, orice cofraj trebuie să conţină o serie de părţi
componente, cum sunt:
1. - tăblia, sau astereala;
2. - rigidizări locale primare;
3. - rigidizări locale secundare;
4. - susţineri, (în cazul cofrajelor orizontale);
5. - sprijiniri, (în cazul cofrajelor verticale);
6. - contravântuiri;
7. - elemente de aliniere;
8. - elemente de asamblare.

1. 3. 1. 1. Tăblia cofrajului.
Tăblia cofrajului, formează faţa continuă, care vine în contact direct cu betonul. Rolul funcăional
al acestui element, este de a da forma proiectată, pentru elementul de beton.
Tăblia de cofraj, poate fi realizată din următoarele materiale:
- cherestea de răşinoase, (scânduri, dulapi), având dimensiunile de livrare, conform STAS 942
- 72, caz în care tăblia poartă denumirea şi de astereală. In fig 1. 16, se prezintă în detaliu, un panou de
tip A, alcătuit din scânduri de cherestea, dispuse după direcţia longitudinală şi prinse transversal, în
chingi, formând în ansamblu, un panou de cofraj.
3
1
2
L = 1,5 - 2,5 m.
b = 0,3 - 0,6 m.
Fig. 1. 16. cofraj demontabil de cherestea, tip A; 1. - tăblia din scânduri de cherestea; 2. -
rigidizări; 3. - cuie sau şuruburi, de 10 mm.
a) b) c)
0,5 m.
1,0 -
2,5 m.
1,5 -
2,5 m.
1,5 -
2,5 m.
0,3 - 0,5 m. 0,4 - 0,8 m. 0,4 - 0,8 m.
Fig. 1. 17. Cofraje demontabile de inventar.
In fig. 1. 17. sunt prezentate panourile de cofraj din cherestea, de tip A, B şi C, folosite pe
şantiere, în general la cofraje speciale, folosirea fiind tot mai rară, datorită faptului că lemnul este
material deficitar.
La panourile de tip B, scândurile de cofraj, sunt dispuse transversal, pe un cadru închis, format
din chingi, iar panoul tip C, diferă de panoul tip B, prin aceea că scândurile transversale, sunt decalate
cu jumătate din lăţimea chingii, formând, prin ataşarea a două panouri de tip C, un sistem de îmbinare
prin suprapunere, ce are avantajul unei închideri a rostului prin petrecere şi implicit evitarea pierderii
laptelui de ciment şi prin aceasta, a alterării compoziţiei betonului;

- placaj din lemn, pentru exterior, (STAS 7004 - 80), având grosimea de 8, 12, sau 15 mm.
Pentru a fi protejat împotriva umidităţii, aceste placaje sunt acoperite cu diferite substanţe, (răşini,
pelicule bachelitizate, tego-film, etc.);
- produse rezultate din folosirea deşeurilor lemnoase, (plăci aglomerate din lemn, PAL, plăci
fibrolemnoase, PFL);
- tablă de oţel, având grosimea de (2 - 8) mm;
- materiale plastice, ca: foi de mase plastice rigide, foi de cauciuc;
- tablă de aluminiu.
Sunt cazuri, când tăblia este formată din panouri mici de cofraj, realizate din produse lemnoase, sau din
metal, caz în care tăblia se numeşte panotaj.
Panourile mici de cofraj, sunt elemente uşoare, (sub 40 kg.),utilizate pentru realizarea cofrajelor
montate şi demontate manual, sau care prin asamblare, permit şi realizarea unor panouri mari de cofraj.
Din punct de vedere al ariei de utilizare, panourile mici de cofraj, pot fi:
- panouri tipizate, (modulate), de folosinţă generală;
- panouri de completare, de formă plană;
- panouri speciale, pentru confecţionarea colţurilor, (în formă de L), a ieşindurilor, (în formă de
U), a racordurilor de curbe, etc.
1. 3. 1. 2. Rigidizări locale.
Formează structura de rezistenţă a tăbliei, având rolul de-a asigura rigiditatea cofrajului, la
diferitele solicitări la care acesta este supus. Aceste rigidizări, sunt formate din mai multe elemente,
specifice fiecărui tip de cofraj în parte. Se deosebesc două grupe mari de rigidizări şi anume:
- rigidizări locale primare;
- rigidizări locale secundare.
a) Rigidizări locale primare, sau coaste, reprezintă elementele de rezistenţă, pe care sprijină
tăblia cofrajului, având rolul de a fracţiona câmpul tăbliei. Distanţa dintre rigidizări, se stabileşte pe
bază de calcul de rezistenţă şi deformabilitate. coastele se poziţionează de regulă, după direcţia lungă a
cofrajului, putând fi alcătuite din lemn, sau din profile metalice uşoare. In cazul tăbliilor din lemn şi a
coastelor metalice, detaliu de prindere este prezentat în fig. 1. 18, prinderea făcându-se prin intermediul
cuielor, şuruburilor, sudurii, sau ca elemente secundare, cu ajutorul fururilor;
4
2
1
5
6 3
Fig. 1. 18. Deteliu de prindere tăblie - coastă; 1. - tăblie; 2. - coastă, (bară CMU); 3. - furură; 4. -
cui, (şurub pentru lemn); 5. - şurub de metal, (bulon M 16 x 100); 6. - moază, (bară CMU).
b) rigidizari locale secundare, au rolul de-a micşora deschiderea coastelor, fiind dispuse
perpendicular pe direcţia acestora şi alcătuind în final împreună cu coastele, scheletul de rezistenţă al

cofrajului. Rigidizările secundare sunt diferite, funcţie de tipul elementului de construcţie, la care este
utilizat, fig. 1. 19, astfel:
- la pereţi poartă denumirea de moaze sau palee;
- la stâlpi, sau fundaţii izolate, se numesc caloţi;
- la grinzi se folosesc caloţi sau chingi.
In cazul cofrajelor verticale pentru pereţi, grinzi, sau stâlpi, panourile opuse se rigidizează între
ele cu ajutorul tiranţilor şi a distanţierilor, pentru a putea prelua împingerea orizontală a betonului
proaspăt, asupra acestor cofraje;
1
a) 6
b)
2
1
2
3
4
c)
1
2
5
Fig. 1. 19. Rigidizări locale secundare; a) - la cofraje pentru pereţi; b) - la cofraje pentru grinzi;
c) - la cofraje pentru stâlpi; 1. - tăblie; 2. - coaste: 3. - moaze; 4. - caloţi de grindă; 5. - caloţi de stâlp; 6.
- tiranţi.
b. 1. Rigidizări locale secundare, ale cofrajelor plane pentru pereţi, ziduri de sprijin şi
masive de beton, poartă denumirea de moaze, fiind elemente de rezistenţă, de regulă alcătuite din câte
două elemente cuplate, pentru a facilita rezemarea dispozitivelor de blocare, de la capetele tiranţilor. Ca
alcătuire, moazele pot fi realizate din profile metalice ambutisate, din ţevi dreptunghiulare, iar în cazul
cofrajelor foarte rigide, din grinzi cu zăbrele, palei, sau grinzi macaz, fig. 1. 20.

a)
1
5 4
c) 4
3
2
3
b)
5 4
1
3
6
Fig. 1. 20.
Alcătuirea moazelor pentru cofraje; a) - din profile cuplate; b) - din ţevi dreptunghiulare; c) - palee
spaţiale; 1. - moaze; 2. - bolţ cu pană, pentru asamblarea profilelor cuplate; 3. - coaste; 4. - tiranţi; 5. -
plăci pentru rezemarea blocajelor tiranţilor, pe moaze; 6. - palee.
Lungimea moazelor, depinde de modul de montare a cofrajului, astfel, la cofrajele montate
manual, lungimea moazei va cuprinde lungimea unei travei, iar la cofrajele sub formă de panouri mari,
montate cu macarale, moazele au lungimi cât mai mari.
Inădirea moazelor şi coastelor, se realizează prin petrecere pe o lungime corespunzătoare, prin
eclisare, prin suprapunere, prin înădire şi prindere cu nade, etc., aşa cum se vede în fig. 1. 21.
a)
2
zonă de
îmbinare
6
b)
> 250 mm. > 250 mm.
1
7
1’
c)
1
4 1 3 1’
≥ 250 mm.
4
1’
d)
1 5
3
1’
Fig. 1. 21. Imbinarea moazelor de cofraj; a) - prin petrecere; b) - prin eclisare; c) - prin
suprapunere; d) - prin înădire; 1. - moază, de partea stângă; 1'. - moază, de partea dreaptă; 2. - coaste; 3.
- eclise; 4. - şuruburi; 5. - bolţ cu pană, (nadă); 6. - piesă de fixare a moazelor de coaste.

Fixarea panourilor de cofraj, sau a coastelor de moaze, se realizează cu dispozitive tip menghină,
strânse cu şurub, sau clemă cu pană, aşa cum se prezintă în fig. 1. 22.
a) 1
b)
1
3
3
4
2
2
5
6
Fig. 1. 22. fixarea moazelor de coaste; a) - prin menghine; b) - prin cleme cu pene de fixare; 1. - tăblia
cofrajului; 2. - coaste; 3. - moaze; 4. - menghină de strângere; 5. - clemă; 6. - pene.
Incărcările orizontale, provenite în principal din presiunea laterală a betonului proaspăt, care
acţionează uniform pe ambele feţe ale cofrajului, sunt preluate de tiranţi, care constituie reazeme pentru
moaze, fiind solicitaţi la întindere. la capete, tiranţii se blochează, pentru a permite transmiterea
eforturilor de la moaze la tiranţi şi pentru a se împiedeca deplasarea cofrajului.
In fig. 1. 23. se prezintă variante de realizare a tiranţiilor.
Stabilirea numărului şi poziţiei tiranţilor, constituie o problemă cu implicaţii deosebite, asupra
eficienţei cofrajului.
a)
2
1
5
4
5
3
c) 4
d)
7
8
6
Fig. 1. 23. Mod de alcătuire a tiranţilor metalici; a) - tirant din oţel beton lis; b) - tirant filetat; c)
- tirant roluit; d) - tirant plat, 1. - tirant lis, φ (8 ÷ 12) mm. ; 2. - blocaj cu clichet; 3. - tirant filetat,
φ (14 ÷ 30) mm. ; 4. - piuliţă fluture; 5. - placă de reazem; 6. - tirant roluit laminat, φ (14 ÷ 30) mm. ; 7.
- oţel lat cu fante; 8. - pană metalică.

Din punct de vedere al productivităţii muncii, avantajoase sunt alcătuirile, care permit montarea unui
număr minim de tiranţi, dispuşi la partea superioară şi inferioară a peretelui, fig. 1. 24. Soluţia cu tiranţi
rari, (filetaţi sau plaţi9, se recomandă, atunci când gradul de repetitivitate a dimensiunilor peretelui,
permite realizarea eficientă a cofrajelor, sub formă de panouri mari, manipulate cu macaraua.
In cazul unui număr mic de reutilizări, sau a condiţionării unei montări şi demontări manuale, se
impune folosirea unor elemente uşoare de cofraj, conducând la variante cu tiranţi mai deşi, din tije de
oţel beton OB 37, sau tije filetate.
In aceste cazuri, se permite rezemarea elementelor de blocare a tiranţilor, direct pe coastele, sau
longeroanele panourilor, moazele urmând a avea numai rolul de element de montaj şi aliniere.
3 2 a) 1 1
c)
1
3
4
3 2 b) 4 1 4
1
2 4 1
d)
3
2 4
1
Fig. 1. 24. Poziţionarea tiranţilor; a) - tiranţi deşi, (1 buc. / 0,25 m 2 ); b) - tiranţi filetaţi rari, poziţionaţi
în câmpul cofrajului; c) - tiranţi filetaţi rari, poziţionaţi la marginea cofrajului; d) - tiranţi foarte rari,
poziţionaţi marginali; 1. - tiranţi; 2. - tăblia cofrajului; 3. - coaste, (rigidizări locale primare); 4. -
Moaze, palee, (rigidizări locale secundare).
Menţinerea cofrajului la distanţă corespunzătoare grosimii peretelui, se realizează cu ajutorul
unor distanţieri, care de obicei sunt montaţi pe tiranţi şi sunt realizaţi din cupoane de ţeavă, din material
plastic, fig. 1 25.
6
5
1
7
4
3
1
2
2
Fig 1. 25. distanţieri de cofraj; 1. distanţier din ţeavă PVC, sau din tub de beton; 2. - con de
capăt, din PVC; 3. - tirant filetat; 4. - piuliţă fluture, de blocaj; 5. - tăblie; 6. - coastă; 7. - moază.
Pentru a mări suprafaţa de rezemare pe tăblie şi pentru a împiedeca pătrunderea laptelui de ciment, în
interiorul distanăierilor, la capetele acestora, se prevăd piese speciale, numite "conuri de capăt", fig. 1
25.tiranţii şi conurile de capăt, se recuperează, iar distanţierii rămân înglobaţi în beton.

. 2. rigidizări locale secundare, la cofraje pentru grinzi, (sau caloţi), sunt alcătuite din elemente de
rezistenţă verticale, numite montanţi şi elemente orizontale, numite traverse. Montanţii, au rolul dea
prelua încărcările orizontale, ce acţionează asupra pereţilor laterali ai cofrajului,iar traversele preiau
încărcările verticale, ce acţionează asupra infradosului cofrajului.
Funcţie de alcătuirea şi de schema statică de preluare şi de transmitere a încărcărilor, se
deosebesc trei tipuri de caloţi, fig. 1. 26.:
- caloţi normali, având montanţi supuşi la încovoiere;
- caloţi suspendaţi, cu montanţi supuşi la încovoiere şi întindere;
- caloţi suspendaţi, cu montanţi în consolă, supuşi la încovoiere.
a) b)
1 4
1
4
7
2
1
6
6
5
3
5
c)
1
7
3
5
6
Fig. 1. 26. Mod de alcătuire a caloţilor pentru grinzi; a) - caloţi normali; b) - caloţi suspendaţi; c)
- caloţi suspendaţi, cu montanţi în consolă; 1. - panouri de cofraj, 2. - montant; 3. - traversă; 4. - tirant;
5. - bolţ de fixare; 6. - element de susţinere, (grindă extensibilă); 7. - grindă de beton armat.
In toate cazurile, traversele sunt supuse unor solicitări de încovoiere şi întindere. In cazul a) din
fig. 1. 26., încărcările verticale sunt transmise elementelor de susţinere, prin intermediul traverselor, iar
în cazurile b) şi c), prin intermediul unor ciocuri, prevăzute la partea superioară a montanţilor.
Pentru a se putea cofra, o cât mai mare varietate de secţiuni de grindă, caloţii se concep reglabili
pe ambele direcţii, pe lăţime şi pe înălţime. Distanţa între caloţi, în lungul grinzii, se stabileşte prin
calcul, funcţie de rigiditatea coastelor şi mărimea încărcărilor.
b) 3. Rigidizările locale secundare, la cofrajele stâlpilor, poartă denumirea de caloţi, formând
un cadru închis, care înconjoară la exterior cofrajul şi au rolul de-a prelua încărcările orizontale, ce
acţionează uniform pe toate laturile cofrajului.
Caloţii se realizează din lemn sau metal, sub formă de elemente de inventar, fiind supuşi la
solicitări de întindere cu încovoiere.
In fig. 1. 27. sunt prezentate două sisteme de caloţi, în sistem închis sau deschis, funcţie de
sistemul de panotare.

a) b) 2
3
4
1
2
4
1
3
Fig. 1. 27. Alcătuirea caloţilor, pentru cofrarea stâlpilor; a) - caloţi, pentru panotare închisă; b) -
caloţi, pentru panotare deschisă, 1. - panou de cofraj; 2. - element de calot; 3. - pană metalică; 4. - stâlp
din beton armat.
Caloţii se concep reglabili, pentru a putea cofra o cât mai mare varietate de secţiuni de stâlpi.
Imbinările între piesele componente ale caloţilor, se reglează prin buloane, dornuri, sau pene metalice.
Distanţa dintre caloţi, se determină prin calcul, funcţie de mărimea încărcărilor şi de rigiditatea
panourilor de cofraj.
In general, orice element de rigidizare locală a unui cofraj, trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- să fie rigid, pentru a nu se deforma sub acţiunea încărcărilor;
- să fie astfel conceput, încât să fragmenteze câmpul tăbliei, sau al panoului de cofraj,
permiţând prinderea de aceasta;
- să fie reglabile, permiţând realizarea de elemente structurale, de dimensiuni şi forme cât mai
variate;
- să fie robuste, asigurând astfel, un număr mare de reutilizări;
- să fie simple şi sigure, uşor de montat şi de demontat, cu un consum de manoperă cât mai
redus.
1. 3. 1. 3. Susţineri.
Sunt elemente, ce apar în cazul cofrajelor orizontale, drepte sau curbe, fiind formate din două
categorii de elemente:
- elemente orizontale de susţinere, cu rol de-a prelua încărcările verticale, ce acţionează asupra
cofrajelor orizontale;
- elemente verticale de susţinere, având rolul de-a prelua încărcările de la elementele orizontale
de susţinere şi de-a le transmite terenului, sau unor elemente de construcţie, executate anterior, - de
asemenea, aceste elemente susţin cofrajul, la cota necesară, pe întreaga perioadă de întărire a betonului.

a) Elementele orizontale de susţinere, pot fi realizate din:
- grinzi din lemn;
- profile metalice simple sau compuse;
- grinzi metalice cu zăbrele, formate din tronsoane, prinse între ele articulat şi
care permit şi susţinerea cofrajelor
curbe;
- grinzi metalice extensibile.
Grinzile metalice extensibile, fig. 1. 28., au răspândirea cea mai mare pe şantiere, datorită
avantajelor pe care le prezintă. Ele sunt formate din 2-3 tronsoane zăbrelite, care pot culisa una în alta,
variindu-se astfel, între anumite limite, lungimea grinzii. prezintă greutate proprie redusă, iar rigiditatea
lor mare, permite preluarea unor momente încovoietoare, cuprinse între 800 şi 1700 daN⋅ m.
L max.
L min.
Fig. 1. 28. Grinzi metalice extensibile.
b
h
Schema statică de calcul, este de grindă simplu rezemată, încărcată cu o sarcină liniară uniform
distribuită, sau cu sarcini concentrate.
In tabelul 1. 1. se dau caracteristicile principalelor tipuri de grinzi metalice extensibile, existente
în prezent pe şantier.
tabelul 1. 1.
Nr. Denumirea grinzii
Deschiderea
Masa
crt.
1.
2.
3.
4.
Grindă extensibilă GE. 1.
Grindă extensibilă GE. 2.
Grindă telescopică GT.
Grindă extensibilă
GE. 360 şi GE 240
(m)
3,0 - 5,0
3,7 - 6,0
6,0 - 9,0
2,5 - 8,4
M cap.
(daN m)
800
1200
1500
1700
(kg.)
53,0
89,2
145,0
max. 163,5
(ptr. 8,4 m)
Alegerea tipului de grindă, se face funcţie de necesităţiile de deschidere, iar distanţa dintre
grinzi, se calculează în funcţie de momentul încovoietor admis.
b) Elemente verticale de susţinere, fig. 1. 29, purtând denumirea de popi, sau eşafodaje de
susţinere, pot fi realizate în mai multe variante constructive şi anume:
- popi din lemn, fig. 1. 29. a;
- popi metalici, fig. 1. 29. b. c. d;
- eşafodaje, fig. 1. 29 e.
Popii din lemn, se utilizează mai rar, în cazul cofrajelor orizontale fixe, sau în cazul în care nu
se dispune de alte elemente de susţinere. Se realizează din lemn rotund sau ecarisat, de diferite specii
lemnoase.
Inălţimea popului, se realizează funcţie de necesităţi, prin tăierea materialului lemnos. Pentru a
se putea aduce cofrajul la cotă, pe întreaga suprafaţă, la popi se prevăd sisteme de reglaj fin pe înălţime,
care în cazul popilor din lemn, se reglează prin pene din lemn, pene ce asigură o decofrare uşoară, fără
a introduce stări de tensiune, în betonul nou turnat.

Pentru asigurarea unei transmiteri corecte a sarcinii la teren, la bază, se prevăd plăci de repartiţie din
dulapi, sau traverse din lemn, sau din beton armat.
Utilizarea popilor din lemn, nu este recomandabilă, din cauza numărului mic de refolosiri şi
implicit a consumului mare de material lemnos.
Popii metalici extensibili, fig. 1. 29. b. sunt realizaţi din două tronsoane de ţeavă, care culisează
una în alta. In prelungirea ţevii inferioare, (1), este sudat un manşon filetat, (2), care este prevăzut cu
două fante diametral opuse. Pe manşon, se înşurubează o piuliţă cu urechi, (3). Reglarea brută a
înălţimii popului, se execută cu ajutorul bolţului (4), care se introduce în găurile tronsonului superior
(5) şi prin fantele manşonului filetat. Prin rotirea piuliţei cu urechi, pe care reazemă bolţul, se realizează
reglajul fin, pe intervalul dintre două găuri, (50 ÷ 100) mm.
Pentru a se mări stabilitatea popilor şi a se asigura montarea popilor în poziţie verticală, se
recomandă utilizarea popilor metalici extensibili, cu bază spaţială, fig. 1. 29. c., prevăzuţi cu trei
şpraiţuri, reglabile în lungime.
a)
3
5
2
c)
7
140 140
1
φ 60
( φ 63,5)
H min.
H max.
8
5
6
4
2
140
140
φ 70
( φ 76)
b)
3
1
10
2
5
3
d)
Fig. 1. 29. Elemente verticale de susţinere a cofrajului; a) pop din lemn; b) - pop metalic
extensibil, PE 3100 (PE 5100); c) - pop metalic extensibil, cu bază spaţială, PES 3100; d) pop metalic
uşor, PU 1200;
1. - tronson inferior; 2. - manşon filetat; 3. - piuliţă cu urechi; 4. - bolţ; 5. - tronson superior; 6. - placă
de sprijin; 7. - şpraiţ; 8. - colier; 9. - talpa şpraiţului; 10. - placă de bază; 11. - pene de lemn; 12. - dulap,
(talpă) de repartiţie.

In cazul în care sunt necesari popi de înălţime redusă, sau cu o capacitate portantă mai mică, se
utilizează popi metalici uşori,
fig. 1. 29. d., la care manşonul filetat, are la capătul inferior sudată o placă de bază, prin intermediul
căreia reazemă pe traverse, formate din profile metalice.
Alegerea tipului de pop metalic extensibil, se face funcţie de necesitatea de menţinere a
cofrajului la cotă, verificându-se ca reacţiunile provenite de la elementele orizontale de susţinere, să nu
depăşească capacitatea portantă maximă, prevăzută pentru înălţimea respectivă.
In tabelul 1. 2. se dau caracteristicile principalelor tipuri de popi metalici extensibili, existenţi în
dotarea actuală a unităţilor de construcţii.
Nr.
crt.
1
2
3
4
5
6
Denumirea
PE 3100 R
PE 5100 R
PES 3100
PES 5100
PU 3100
PU 1200
Inălţimea
(mm)
Min. Max.
1700
3100
1700
3100
1700
232
3100
5100
3100
5100
3100
1220
Tabelul 1. 2.
Sarcina max. în Inălţimea
daN. la:
de
H min. H max. reglaj
brut
(mm)
4500 2000 100
4500 1800 100
4500 2000 100
4500 1800 100
1200 600 100
4500 3000 100
Masa
(kg)
24,50
40,85
52,00
68,50
16,25
18,00

1000 (1500)
150
2
b)
150
2
390
(740)
1
1
4
KN.
H = X ⋅250 (400)
210
180
a)
150
4
6 10 15
H eşafodaj 75, (m).
3
5
1000 - 1500
1000 - 1500
Fig. 1. 30. Eşafodaj E 75.; 1. - panou de eşafodaj; 2. - element de reglaj superior; 3. - element de reglaj
inferior, 4. - diagonală; 5. - bară de legătură.
Eşafodajele metalice tip E 75, fig. 1. 30. a., sunt alcătuite din ele-mente plane triunghiulare,
care se asamblează între ele prin suprapunere, prin ştuţ şi cep. Eşafodajul este rigidizat la capete prin
diagonale, (4), iar la partea inferioară şi prin barele de legătură, (5). La partea inferioară şi superioară,
sunt prevăzute elemente de reglaj fin, (2) şi (3), care asigură şi verticalizarea turnului.
Eşafodajele se pot realiza în trei tipuri, funcţie de dimensiunile lor în plan:
- A, de 1000 x 1000 mm;
- B, de 1500 x 1500 mm;
- C, de 1500 x 1000 mm.
Inălţimea maximă, este de 15 m, iar sarcina maximă pe eşafodaj, variază funcţie de înălţimea sa,
fiind dată în diagrama din fig. 1. 30 b.

1. 3. 1. 4. Contravântuiri.
Rolul contravântuirilor, este de-a asigura stabilitatea sistemului de susţinere, fiind executate între
elementele verticale de susţinere, de tipul popilor. Contravântuirile se prevăd în două planuri
perpendiculare, în fiecare plan asigurându-se realizarea unor triunghiuri indeformabile,
fig.1.31
A
7 7
A - A
4
2
2
2
4
3
1
5
6
3
1
A
.
Fig. 1. 31. Contravântuiri; 1. - pop metalic extensibil; 2. - grinzi extensibile; 3. - contravântuire din
ţeavă; 4. - panouri de cofraj; 5. - elemente de fixare a contravântuirilor; 6. - talpă de repartiţie; 7. - placă
de planşeu.
Contravântuirile, se pot realiza din materiale lemnoase, (scânduri, dulapi), sau din metal, (bare
din oţel beton, ţevi rotunde, sau dreptunghiulare, etc.).
Prinderea elementelor de contravântuire, de popi, se realizează prin intermediul unor piese
speciale, numite bride, sau coliere şi care trebuie să asigure o prindere rapidă, sigură, simplă şi fără
excentricităţi, fig. 1. 32.
1
5
3 1
6
1
2
1
5
8 1
7
3 4
9
a) b) c)
6
Fig. 1. 32. Fixarea contravântuirilor de popi; a) - cu ochi filetat; b) - cu coliere cu şurub; c) - cu bridă şi
pană; 1. - tronson de pop; 2. - ochi filetat; 3. - piuliţă; 4. - contravântuire din bară de oţel beton; 5. -
colier cu şurub; 6. - ţeavă de schelă; 7. - bridă cu pană; 8. - dulap de lemn; 9. - articulaţie.
Pentru mărirea stabilităţii susţinerilor, se pot utiliza şi tălpile de rezemare superioară ale popilor şi
grinzilor orizontale de susţinere, cu condiţia ca prin detaliile de prindere adoptate, să fie împiedecată
deplasarea relativă, între popi şi aceste elemente orizontale.

1. 3. 1. 5. Sprijiniri.
Apar în cazul cofrajelor verticale sau înclinate şi au rolul de-a asigura stabilitatea generală a
acestor cofraje, poziţionarea şi apoi menţinerea cofrajului în poziţia dorită, până la întărirea betonului,
purtând denumirea şi de şpraiţuri. Pot fi realizate din lemn, sau elemente metalice telescopice, fig. 1.
33., prevăzute la capete cu sisteme speciale de fixare, de moazele sau coastele cofrajului, respectiv
fixarea de teren, sau elementele orizontale ale structurii.
Reglajul fin al lungimii şpraiţurilor, se realizează ca şi la popi, cu pene de lemn, în cazul
şpraiţurilor de lemn, (grinzi, bile, manele), sau cu manşon filetat, în cazul şpraiţurilor telescopice de
inventar.
2
4
1
3
Fig. 1. 33. Şpraiţ metalic extensibil; 1. - corpul şpraiţului; 2. - piesă de cuplare la rigidizările
cofrajului; 3. - talpa şpraiţului; 4. - gaură pentru manevrare, (rotire).
1. 3. 1. 6. Elemente de aliniere.
Apar mai ales la cofrajele verticale, (cofraje de pereţi, lateralele grinzilor, etc.), formate din mai
multe panouri. Aceste elemente, au rolul de-a asigura planeitatea cofrajelor. In cazul cofrajelor de
perete, se poziţionează atât în câmpul cofrajului cât şi la baza acestuia, având rolul şi de trasare a
cofrajului respectiv.
In câmpul cofrajului, elementele de aliniere sunt dispuse perpendicular pe moaze. pot fi realizate
din rigle de lemn, ţevi metalice rotunde sau dreptunghiulare, profile metalice uşoare. Fixarea
elementelor de aliniere de elementele cofrajului, se realizează prin diferite dispozitive cu pană, sau cu
şurub.
1. 3. 1. 7. Elemente de asamblare.
Au rolul de a asigura intercuplarea diferitelor elemente ale cofrajului, cu scopul de-a conferi
etanşeitate şi rigiditate cofrajului. Aceste elemente, fig. 1. 34, sunt concepute funcţie de tipul panoului
de cofraj şi mai ales funcţie de sistemul constructiv al longeroanelor şi a golurilor practicate în acestea.
Pentru a satisface condiţiile de calitate şi de eficienţă, aceste piese trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să fie cât mai simplu de confecţionat, cu material cât mai puţin şi implicit să fie ieftine;
- să fie cât mai uşor de montat şi demontat;
- să asigure etanşeitate şi o rigiditate a rosturilor dintre panouri;
- să fie robuste, asigurând un mare număr de reutilizări.

a)
9
b)
5
5
1
c)
1
d)
,
e.)
5
2
j.)
f.)
g.)
2
4
h.)
i.)
k.)
1
Fig. 1. 34. Sisteme şi piese de asamblare între panourile de cofraj; a) - cu clemă elastică; b) - cu clemă
rigidă şi pene; c) - cu bolţ şi pană, sau cu şuruburi; d) - cu menghină dublă şi pană; f) - cu menghină cu
excentric; g) - cu cheie cu nituri; h) - cu cleşte; I) - cu pene duble; j) - detaliu de îmbinare, colţ exterior;
k) - detaliu de îmbinare colţ interior;
1) - panou de cofraj din lemn; 2) - panou mixt; 3) - panou metalic; 4) - şipcă de etanşare; 5) - material
de etanşare elastic.

1. 4. Calculul cofrajelor.
Pentru respectarea geometriei elementelor structurale şi poziţia lor în structură, (condiţiile
tehnice 1 şi 2), cofrajele se calculează luând în considerare toate acţiunile la care acestea vor fi supuse,
grupându-se în ipotezele de încărcare cele mai defavorabile.
1. 4. 1. Acţiuni asupra cofrajelor şi susţinerilor.
Valoarea încărcărilor normate, se stabileşte conform: - "Normativului pentru executarea
lucrărilor de beton şi beton armat", C - 140 / 86 şi
- STAS 10101 / 2A1 - 78, "Acţiuni datorate procesului de exploatare, pentru construcţii
civile şi industriale".
Pentru determinarea încărcărilor de calcul, (în metoda de calcul la stări limită), încărcările
normate vor fi afectate de coeficienţii încărcărilor, conform STAS 10101 / 0A - 77, "Acţiuni în
construcţii".
1. 4. 1. 1. Incărcări verticale.
Incărcările ce acţionează asupra cofrajelor orizontale sau curbe, (bolţi, arce), provin din:
- greutatea betonului şi a armăturii;
- greutatea căilor de circulaţie, montate pe cofraj;
- aglomerărilor de oameni şi materiale.
Incărcările pot fi uniform distribuite sau concentrate, mărimea lor fiind evaluată astfel:
a) - greutatea proprie a cofrajelor şi a elementelor ce susţin cofrajele, se va determina pe baza
greutăţii tehnice a materialelor din care sunt alcătuite, fiind exprimată în N / m 2 , sau daN / m 2 şi
determinate pe baza greutăţii specifice aparente, astfel pentru:
- cherestea în cofraje 750 daN / m 3 ;
- placaje 800 daN / m 3 ;
- cherestea în elemente de susţinere 600 daN / m 3 ;
b) greutatea betonului proaspăt şi a armăturii, se evaluează funcţie de volumul de beton pe m 2 ,
în cazul plăcilor şi pe ml, în cazul grinzilor, multiplicat cu densitatea aparentă a betonului:
- beton obişnuit, (greu) - simplu 2400 daN / m 3 ;
- beton armat 2500 daN / m 3 ;
- beton precomprimat 2600 daN / m 3 ;
- beton uşor 1,1 ⋅ ρ
b , unde ρ b , reprezintă densitatea în stare întărită, conform
proiectului
Incărcarea din greutatea betonului, se consideră uniform distribuită.
c) încărcarea tehnologică, uniform distribuită, provenită din căile de circulaţie, instalate pe
cofraje şi din aglomerările cu oameni, se consideră, în funcţie de elementul de cofraj luat în calcul, cu
următoarele valori:
- pentru cofraje, (tăblie şi rigidizări) 250 daN / m 2 ;
- pentru elementele orizontale de susţinere
a cofrajelor 150 daN / m 2 ;
- pentru elementele verticale de susţinere
(popi, eşafodaje, etc.) 100 daN / m 2 ;

d) încărcarea concentrată, provenită din greutatea muncitorilor ce transportă încărcătură, sau
din greutatea mijloacelor de mică mecanizare încărcate, acţionând asupra cofrajului şi a elementelor
orizontale de susţinere:
- pentru un muncitor ce transportă o greutate 130 daN;
- pentru transportul cu roaba, (sub roată) 170 daN;
- pentru transportul cu tomberonul de 0,175 m 3
(sub fiecare roată)
280 daN;
La alte metode folosite pentru transportul şi punerea în operă a betonului, sarcinile concentrate
se determină conform situaţiei reale, pentru fiecare caz în parte, fără a fi mai mici de 130 daN şi vor fi
aplicată în poziţia cea mai defavorabilă.
e) încărcarea datorată vibrării betonului, se ia egală cu
130 daN / m 2 , în cazul utilizării vibratoarelor de interior, sau a vibratoarelor de suprafaţă. In cazul
utilizării vibratoarelor de cofraj, care transmit încărcări concentrate mari, valoarea încărcării
concentrate, "P v ", se determină cu relaţia 1. 1.,
P v = ψ ⋅ F [ daN ]
(1. 1.)
în care: F - este forţa perturbatoare a vibratorului de cofraj, putând fi între 250 şi 2000 daN;
ψ - este coeficient dinamic, cu valori între 1,3 şi 1,4.
Coeficientul de supraîncărcare "n", necesar la stabilirea încărcărilor de calcul, se ia egal cu:
n = 1,1 - pentru încărcările prevăzute la punctul "a" şi "b"
şi n = 1,2 - pentru încărcările de la punctele "c", "d" şi "e".
1. 4. 1. 2. Incărcări orizontale.
şi
Aceste încărcări, care acţionează asupra cofrajelor verticale sau înclinate, provin din:
- împingerea laterală a betonului proaspăt;
- şocul produs la descărcarea betonului în cofraj;
- din acţiunea vântului.
Aceste încărcări se consideră uniform distribuite, mărimea lor fiind evaluată în felul următor:
f) încărcarea statică, provenită din împingerea laterală a betonului proaspăt, turnat şi apoi
compactat prin vibrare. Incărcarea acţionează asupra pereţilor cofrajelor şi se distribuie conform
diagramelor de presiuni, prezentate în fig. 1. 35., funcţie de viteza de betonare, "v" în m / h.

Nivelul betonului
h p
H cofr.
h p
h p
P max.
P max.
a) b) c)
P inf.
P max.
v ≤ 1m/oră v = 1,1...9,9 m/oră v ≥ 10 m/oră
Fig. 1. 35. Diagramele de presiuni, ale betonului proaspăt asupra cofrajelor verticale.
Viteza de betonare "v", reprezintă raportul dintre înălţimea elementului ce trebuie turnat, "H" şi
durata de timp apreciată, pentru umplerea cofrajului cu beton, pe înălţimea respectivă.
Poziţia presiunii maxime,"h p ", se determină cu relaţia 1. 2.
în care:
h p = λ 1
⋅ H
(1. 2.)
λ 1 - are valorile date în tabelul 1. 3.
Valoarea presiunii maxime:
unde:
p max. = λ ⋅ λ ⋅ λ ⋅ λ ⋅ ⋅ ρ
(1. 3.)
1 2 3 4
H
b
- λ λ
1 ... 4 - au valorile date în tabelul 1. 3;
- H - este înălţimea betonului turnat, în m;
- ρ b - densitatea betonului proaspăt, în daN / m 3 ;

Caracteristicile necesare pentru calculul presiunii maxime. Tabelul 1. 3.
Caracteristica λ 1
λ 2
λ 3
λ 4
viteza de betonare
(m / h)
≤ 1
2
3
4
6
8
≥ 10
0,55
0,65
0,75
0,85
0,90
0,95
1,00
lucrabilitatea
betonului
(tasare con, în cm)
dimensiunea
minimă a secţiunii
(cm)
temperatura
betonului proaspăt
( o C)
< 1
1...4
5...9
10...15
> 15
≤ 15
16...54
≥ 55
≤ 5
6...24
≥ 25
0,85
0,95
1,00
1,05
1,10
0,90
0,95
1,00
Presiunea la partea inferioară, "P inf. ", se determină cu relaţia 1. 4.
1,00
0,95
0,90
unde:
P inf. = α ⋅ P max. (1. 4.)
- α - are valorile date în tabelul 1. 4.
Tabelul 1. 4.
viteza de betonare
(m / h) ≤1 2 3 4 5 8 ≥ 10
"α " 0 0,25 0,45 0,70 0,80 0,90 1,00
După cum se vede în fig. 1. 35.c., când betonul se toarnă dintr-o dată în cofraj, cu viteză mare,
într-un singur strat, el se comportă pe toată înălţimea cofrajului caşi un fluid greu şi vâscos, caz în care
presiunea laterală maximă, se va situa la baza cofrajului şi va fi direct proporţională cu înălţimea
coloanei de beton şi cu densitatea acestuia.
Când betonul se toarnă în straturi succesive, (fig. 1. 32. a. şi b.), iar fiecare strat, este compactat
separat cu vibratoare de interior, vibrarea respectivului strat nu influenţează decât primul, evntual al
doilea strat, turnat anterior. Datorită acestui fapt, presiunea laterală a betonului creşte pe înălţimea “h p ”,
numită şi înălţime minimă de proporţionalitate şi la baza baza căreia se înregistrează presiunea maximă.
In straturile inferioare, turnate anterior, presiunea începe să scadă, din cauza creşterii frecării
interne din masa betonului şi din cauza începerii fenomenului de priză a cimentului. Diagrama de
presiune reală este în acest caz o parabolă, dar pentru simplificarea calculelor, se acceptă diagrame de
forme trapezoidale sau triunghiulare.

In cazul în care compactarea betonului se execută cu vibratoare de cofraj, viteza de betonare
trebuie astfel stabilită, încât betonarea elementului să se realizeze pe toată înălţimea, inainte ca cimentul
din straturile inferioare, să înceapă priza. In acest caz se va aplica diagrama de calcul triunghiulară, din
fig. 1. 35. c.
Valoarea presiunii maxime a betonului, variază în funcţie de mai mulţi factori, astfel:
- viteza de turnare, - influenţează direct proporţional, prin coeficientul "λ 1 ";
- lucrabilitatea betonului, influenţează direct proporţional, prin coeficientul "λ 2 ";
- grosimea elementului, influenţează direct proporţional, prin coeficientul "λ 3 ". La elementele
subţiri, se manifestă aşa numitul "efect de siloz" fenomen ce apare datorită aderenţei şi frecării
betonului de pereţii cofrajului şi care duce la o reducere a presiunii. Efectul este mai pronunţat la
betoanele vârtoase cu o lucrabilitate mică, (L 0 , L 1 şi L 2 ), iar la betoanele fluide, acest efect este
neglijabil.
- temperatura betonului proaspăt, influenţează invers proporţional, prin coeficientul "λ 4 ".
Temperatura influenţează procesul de priză a cimentului, în sensul unei prize mai lente la temperatură
scăzută, ceea ce permite mărirea înălţimii coloanei de beton fluid.
g) Incărcarea orizontală dinamică, pe pereţii cofrajelor, provenită din şocurile ce se produc
la descărcarea betonului, se va considera astfel:
- pentru mijloace de transport, (bene), având capacitatea de:
până la 0,2 m 3 200 daN / m 2
între 0,2 şi 0,7 m 3 400 daN / m 2
peste 0,7 m 3 600 daN / m 2 .
- pentru turnarea cu jghiaburi şi pâlnii 200 daN / m 2
- pentru turnarea cu pompe 600 daN / m 2 .
h) încărcarea datorată vântului, se determină în conformitate cu prevederile STAS 10101 / 20
- 78, "Acţiunea vântului". Această încărcare se ia în considerare numai la calculul susţinerilor
cofrajelor, (cintre, eşafodaje, etc.) mai înalte de 6m.
Coeficientul încărcării "n", pentru stabilirea încărcărilor de calcul, se ia egal cu 1,2.
1. 4. 1. 3. Ipoteze de combinare a încărcărilor.
Incărcările prezentate la punctul 1. 4. 1. nu acţionează simultan asupra elementelor componente
ale cofrajului. Pentru o dimensionare corectă a acestor elemente, se iau în considerare ipotezele de
încărcare cele mai defavorabile, iar pentru calculul deformaţiilor, se iau în considerare numai
încărcările de mai lungă durată ce acţionează asupra cofrajului şi după punerea în operă a betonului.

In tabelul 1. 5. se prezintă ipotezele de combinaţii de încărcări, conform normativului C - 140 - 86,
pentru dimensionarea şi verificarea elementelor componente ale cofrajelor.
Tabelul 1. 5.
Nr
crt.
Denumirea elementelor
1. Cofrajul plăcilor sau bolţilor şi a
elementelor orizontale de susţinere a
acestora
2. Elemente de susţinere verticale ale
cofrajelor (popi eşafodaje etc.)
3. Cofrajele stâlpilor cu laturi de maxim
30 cm şi cofrajele pereţilor cu grosimea
de maxim 10 cm.
4. Idem, cu dimensiuni mai mari, pre-cum
şi cofrajele elementelor masive.
5. Părţile laterale ale cofrajelor grinzilor
sau arcelor.
Acţiuni luate în considerare
pentru:
Dimensionare Deformare
a+b+c+d
a+b+c
f+g
f
f
a+b
a+b
6. Fundurile cofrajelor la grinzi sau arce. a+b+c a+b
7. Eşafodajele şi cintrele cu înălţime până a+b+c (e) a+b
la 6 m.
8. Idem, cu înălţime mai mare de 6 m. a+b+c (e) +h a+b
NOTĂ: In cazul când compactarea betonului, se face prin vibrare, se va avea în vedere şi
încărcarea verticală prevăzută la litera "e". Ea se va lua în considerare numai la calculul elementelor de
cofraj, asupra cărora nu acţionează încărcarea de la litera "c". (ex. fundurile grinzilor principale sau
secundare, ale unui planşeu).
Considerarea simultană a încărcărilor de la punctele "c" şi "d", se face în funcţie de condiţiile
reale de lucru.
In cazul cofrajelor înclinate, încărcările luate în calcul, vor fi în funcţie de sensul înclinării
cofrajului şi a unghiului de înclinare, astfel:
- în cazul cofrajelor înclinate spre exterior, fig. 1. 36. a. valoarea încărcării normale (P N ) pe
cofraj, este dată de valoarea presiunii laterale a betonului proaspăt (P f ) şi de greutatea coloanei de beton
(G B = ρ b
⋅ h ), ce acţionează asupra cofrajului:
2
2
P N = P f ⋅ sin α + G ⋅ cos α (N / m 2 ) (1. 5.)
B
- în cazul cofrajelor înclinate spre interior, (fig. 1. 33. b.) presiunea laterală a betonului se
consideră ca acţionând normal pe cofraj, (P N = P f ). Apare o forţă ascensională:
2
P N = P f ⋅ cos α (1. 6.)
la a cărei valoare, trebuie ancorat cofrajul.
f
f
f

P N
G B
h
h
p f
P f = P N
P A
α
α
a) b)
Fig. 1. 36. Determinarea încărcărilor asupra cofrajelor înclinate;
a) - cofraj înclinat spre exterior; b) - cofraj înclinat spre interior.
1. 4. 1. 4. Dimensionarea şi verificarea cofrajelor.
Calculul şi verificarea elementelor de cofraj, se efectuează în domeniul elastic, după metoda de
calcul la stări limită, pentru elementele din oţel, (conform STAS 10103 - 76 şi STAS 10108 /0 - 78) şi
după metoda rezistenţelor admisibile, pentru elementele alcătuite din lemn, (conform STAS 856 - 71).
a) Calculul şi verificarea elementelor de oţel, după metoda stărilor limită.
Verificarea stărilor ultime de rezistenţă, se realizează prin compararea eforturilor unitare
efective din punctele cele mai solicitate cu rezistenţele de calcul "R":
unde:
σ = N ∑
F = n
i
⋅ Ni
≤ R
(1. 6.)
F
N - este solicitarea de calcul, (N; M; T; etc.);
N i - solicitarea din acţiunea în care se face verificarea din încărcările normate, "i";
n i - coeficientul încărcării normate "I";
F - caracteristica geometrică a secţiunii, (A n ; ϕ min
⋅ A ; W n etc.), care intervine în formula de
verificare în funcţie de felul solicitării;
R - rezistenţa de calcul a materialului folosit.
Verificarea stărilor limită ale exploatării normale, se realizează prin compararea deplasărilor
statice cu valorile limită acceptate, pentru cofraj, astfel:
- în cazul elementelor încovoiate:
α
α
unde:
f max. ≤ f a (1. 7.)
f max. - este săgeata maximă a grinzii, (plăcii), produsă de încărcările normate;
f a - este săgeata limită admisibilă în funcţie de deschiderea de calcul

- în cazul elementelor solicitate axial:
unde:
λ = l
max.
i
f
min.
≤ λ
a
(1. 8.)
λ max. - este coeficientul de zvelteţe maxim al barei;
l f - lungimea de flambaj, stabilită conform STAS 10108 / 0 - 78 pentru elementele de oţel;
i min - raza de giraţie minimă a secţiunii transversale a elementului;
λ a - coeficientul de zvelteţe admisibil, conform STAS 10108 / 0 - 78.
b) Calculul şi verificarea elementelor de lemn, după metoda rezistenţelor admisibile.
Condiţia capacităţii portante de exploatare, (rezistenţă şi stabilitate) se determină cu formula (1. 9.);
max.
σ
max.
= S ≤ σ
a
(1. 9.)
F
unde:
S max. - este solicitarea maximă, în secţiunea ce se verifică, (din încărcările normate);
F - este caracteristica geometrică a secţiunii, (A n ; ϕ A ; W n etc.) care intervine în formulă, funcţie
de felul solicitării;
ϕ a - este rezistenţa admisibilă, stabilită în funcţie de natura materialului.
Condiţia de rigiditate, care se ia , pentru a exclude posibilitatea de apariţie a unor deformaţii la
montaj, sau sub acţiunea încărcărilor. In acest scop, elementele de cofraj din lemntrebuie să satisfacă
următoarele condiţii:
- în cazul elementelor încovoiate, formula 1. 7., (f max. ≤ f a );
- în cazul elementelor solicitate axial, la fel ca la elementele din metal, conform formulei 1. 8, (
λ = l / i
max. f min.
≤ λ
a ).
Neîndeplinirea unei condiţii, impune reluarea calculului într-o nouă alcătuire, cu o rigiditate mai
mare, pentru cofrajul respectiv. Se va verifica şi capacitatea portantă a tiranţilor, în condiţiile reale de
încărcare, precum şi a elementelororizontale şi verticale ale susţinerilor.
In general, pentru simplificarea calculului, elementele de cofraj, se consideră din punct de vedere
static, ca şi elemente simplu rezemate. In cazul în care schema statică reală, este mult diferită de ipoteza
simplei rezemări, pentru evitarea supradimensionărilor, în calcule se va adopta schema statică cea mai
adecvată, funcţie de modul de alcătuire al cofrajului respectiv.

Pentru săgeţile admise, se adoptă valorile din tabelul 1. 6.
Tabelul 1. 6.
Nr. Denumirea elementului de cofraj
crt.
1. Tăblia panourilor, la betoane aparente,
cu parament brut
2. Tăblia panourilor, la betoane ascunse
3. Longeroanele şi rigidizările panourilor
de cofraj la betoane aparente, cu
parament brut
4. Longeroanele şi rigidizările panourilor
de cofraj, la betoane ascunse
Săgeată
admisă limită
f a =
2 mm.
f a =
f a =
f a =
l
250
l
150
3,5 mm.
l
300 2.5 mm.
l
200
5 mm.
Cu "l" s-a notat distanţa între punctele de rezemare, ale elementelor de cofraj, ce se verifică.
In cazul în care se doreşte a se realiza betoane speciale, se pot limita săgeţile admisibile, până la
valori de l / 500.
Pentru a se evita formarea unor săgeţi la cofraje, care apoi se transmit elementelor de beton, se
recomandă ca montarea cofrajelor, să se realizeze cu o contrasăgeată, egală ca mărime, cu săgeata
calculată.
1. 5. Cofraje demontabile de inventar.
1. 5. 1. Natura şi caracteristicile cofrajelor demontabile de
inventar.
In ultimii ani, tehnica executării cofrajelor, pentru realizarea de elemente structurale din beton
monolit, a progresat mult, în sensul perfecţionării sistemelor de alcătuire a cofrajelor propriu-zise, cât şi
a susţinerilor acestora.
Cofrajele de inventar, nu mai sunt calificate drept materiale, ci mijloace de producţie, care se
gestionează.
Cofrajele demontabile de inventar, sunt realizate din panouri mici de cofraj şi elemente auxiliare,
(rigidizări, piese de asamblare, sprijiniri, etc.), care se montează şi se demontează cu ocazia fiecărei
utilizări, asigurându-se totodată şi un grad ridicat de reutilizare. Aceste cofraje, au cel mai larg domeniu
de utilizare, datorită uşurinţei lor de adaptare la aproape orice fel de construcţie, conducând şi la o
sensibilă reducere de manoperă, faţă de cofrajele fixe, meşteşugăreşti.
Prin caracteristicile lor constructive şi economice, cofrajele demontabile de inventar, se înscriu
în noţiunea mai largă de "echipamente tehnologice".
Confecţionarea cofrajelor de inventar, se realizează în unităţi industriale specializate, care livrează
seturi complete de cofraje, unităţilor de construcţii.Repararea şi recondiţionarea diferitelor elemente

componente, ale seturilor de cofraje, se realizează în ateliere specializate, ale respectivelor unităţi de
construcţii. Pentru a fi competitive, cofrajele demontabile de inventar, trebuie să satisfacă următorii
parametrii tehnico - economici:
- să fie rezistenţi la încărcări ce acţionează asupra lor, la şocuri în timpul operaţilor de
manipulare, montare şi demontare, precum şi la acţiunea agenţilor atmosferici;
- să fie exacte, în privinţa redării corecte a formei şi dimensiunilor elementelor de beton, în
limita abaterilor admisibile;
- să fie etanşe, astfel încât să nu permită scurgerea laptelui de ciment;
- să fie simple, astfel încât să asigure o execuţie uşoară, în întreprinderile producătoare, o
însuşire rapidă de către muncitori a modului de utilizare, iar operaţiile de montare - demontare să se
facă uşor, cu un consum minim de manoperă;
- să fie reutilizabile, de un număr cât mai mare de ori, asigurându-se un număr minim de
refolosiri, de:
- 20 - 25 ori, pentru panourile de lemn şi tăbliile din produse lemnoase;
- 200 de ori, în cazul panourilor integral metalice;
- 200 - 300 refolosiri, în cazul elementelor metalice auxiliare, (rigidizări, susţineri, sprijiniri,
etc);
- să fie economice, astfel încât costul, consumul de materiale şi de manoperă, să rezulte cu
ponderi cât mai reduse, raportate la m 2 de suprafaţă cofrată.
Eficienţa tehnico - economică a unui sistem de cofraj, este legată în deosebi de numărul
reutilizărilor, precum şi de modul de alcătuire şi utilizare a acestuia, consumul specific de materiale
scade cu cât creşte numărul de reutilizări.
Manopera nu se reduce însă, decât puţin în raport cu creşterea numărului de reutilizări, deoarece
numai manopera de confecţionare se reduce, în timp ce manopera de montare - demontare rămâne
aceeaşi, la fiecare reutilizare.
In fig. 1. 37. se prezintă diagrama variaţiei costului de suprafaţă cofrată, exprimată la m 2 de
cofraj, funcţie de numărul de reutilizări ale acestuia, în care se observă că există un prag de eficienţă, de
la care este rentabilă utilizarea cofrajelor de inventar.
C 2
C 1
Costul
cofrării
Nr. de reutilizări
unit. de timp
Domeniul
utilizării
nerentabile
n
Domeniul utilizării
econ. a cofrajului
de inventar
Fig. 1. 37. Diagrama variaţiei costului, funcţie de numărul de reutilizări ale cofrajului; - n -
indice caracteristic fiecărui tip de echipament tehnologic (cofraj); - C 1 - costul cofrajului meşteşugăresc;
- C 2 - costul cofrajului de inventar.
Din necesitatea de a reduce costul de producţie, a manoperei şi pentru a scurta termenele de
execuţie, există preocupări permanente, pentru perfecţionarea cofrajelor de inventar existente, sau de a
proiecta cofraje noi, tot mai perfecţionate, care să fie reutilizabile de cât mai multe ori şi să fie cât mai
universale, ceea ce se poate obţine prin următoarele căi:

- tipizarea elementelor componente ale cofrajelor, (panouri, rigidizări, susţineri,
contravântuiri, etc.) şi perfecţionarea lor, pentru a permite interconectarea lor în vederea realizării
diferitelor tipuri de cofraje, necesare pentru realizarea unei game variate de elemente structurale;
- tipizarea cofrajelor, în ansamblul lor, prin apariţia unor sisteme de cofraje, utilizabile la
realizarea mai multor tipuri de structuri;
- realizarea părţilor componente ale cofrajelor, din materiale rezistente şi ieftine, care să
permită mărirea numărului de reutilizări şi o calitate mai bună a elementelor de beton armat. Se caută
înlocuirea parţială sau totală a lemnului cu metalul, (oţel sau aluminiu), sau cu materiale plastice dure;
- sistemele de cofraje de inventar, să permită interconectarea elementelor componente, în
vederea formării unor ansamble mari, plane sau spaţiale, cu scopul mecanizării lucrărilor de cofrare.
Această soluţie este aplicabilă în cazul în care se asigură, la un obiect de construcţie, un număr destul
de mare de reutilizări ale cofrajului, fără necesitatea schimbării dimensiunii acestuia.
Proeectarea de noi sisteme de cofraje şi reproiectarea sistemelor existente, în vederea
perfecţionării lor, este un proces ce se realizează continuu, atât în unităţi de proiectare specializate, cât
şi la nivelul atelierelor de proiectare tehnologică a întreprinderilor de construcţii.
1. 6. 2. Modularea dimensională a construcţiilor, în vederea utilizării cofrajelor de
inventar.
Problema cofrajelor, trebuie luată în considerare, chiar de la proiectarea structurilor de beton
armat monolit şi soluţionată odată cu aceasta, în modul cel mai economic, deoarece de multe ori,
stabilirea alcătuirii structurale, sau a dimensiunilor elementelor componente, pot fi determinate şi de
particularităţile soluţiei celei mai avantajoase pentru cofraje, din punct de vedere tehnico - economic.
Deoarece eficienţa unui sistem de cofraj de inventar, este asigurată prin posibilitatea utilizării
elementelor componente ale sistemului, de un număr cât mai mare de ori, este obligatorie stabilirea
unor reguli de coordonare dimensională a structurilor din beton monolit şi a cofrajelor, într-o serei
modulară mică.
Modularea dimensiunilor construcţiilor se realizează prin aplicarea unei serii de dimensiuni,
având la bază modulul M 10 cm. (STAS 8530 / 2 - 76), adoptată anume necesităţilor impuse de
industrializarea cofrătii betonului monolit.
Din sistemul modular de bază s-au stabilit valori submodulare şi multimodulare, care generează
serii de dimensiuni modulare, prezentate în tabelul 1. 7.
Se recomandă seria modulară "A", pentru dimensiuni de plăci, seria "B" şi "0", pentru secţiuni
de grinzi şi stâlpi, iar restul seriilor, pentru travei şi deschideri.
Aceste serii modulare, nu se referă la un anume sistem de cofraj, ci reprezintă o condiţie de
dimensionare, care trebuie respectată, atât la proiectarea construcţiilor, cât şi a cofrajelor.
Pentru utilizarea eficientă a cofrajelor de inventar, este necesar ca seria de dimensiuni modulare,
să se aplice la feţele elementelor din beton armat, indiferent de rolul lor şi poziţia în structura
construcţiei. Dimensiunile modulare se vor utiliza atât în plan orizontal cât şi în plan vertical.
Tabelul 1. 7.
Intervalul
(m)
Unitatea
modulară
Seria standardizată
Raţia modulară
(m)

0,02...0,20
0,20...0,60
0,60...1,20
1,20...3,00
3,00...6,00
6,00...18,00
6,00...18,00
18,00...30,00
30,00...nelimitat
1 / 5 M
1 / 2 M
M
3 M
6 M
12 M
15 M
30 M
60 M
A
B
0
I
II
III
IV
V
VI
0,02
0,05
0,10
0,30
0,60
1,20
1,50
3,00
6,00
In cadrul proiectului de execuţie al structurii monolite, proiectantul trebuie să urmărească în
fiecare etapă, încadrarea dimensiunilor construcţiei în seria de dimensiuni modulare, luându-se în
considerare caracteristicile sistemului de cofraje, ce se prevede a se folosi. In acest scop, proiectantul
structurii trebuie să prezinte proiectantului tehnologiei de execuţie, datele şi desenele necesare, asupra
sistemului de cofrare, care a fost avut în vedere, la conceperea structurii. De asemenea, este obligatoriu
ca la proiectare, să se ia în considerare în paralel, atât criteriile de reducere a indicatorilor de consum de
materiale înglobate în lucrare, cât şi costurile tehnologice.
La proiectarea elementelor de construcţie şi la stabilirea planurilor de cofraj, se recomandă a se
avea în vedere, următoarele aspecte:
- reducerea la maximum a tipodimensiunilor elementelor structurale, în cadrul aceleiaşi
lucrări, pentru a se putea utiliza cât mai mult aceleaşi subansamble de cofraj gata montate, în vederea
măririi eficienţei cofrajelor de inventar, prin obţinerea unui număr cât mai mare de refolosiri;
- evitarea grinzilor secundare de ordinul 2, a grinzilor cu vute, a rezalitelor la pereţi, sau a
stâlpilor pentru planşee ciuperci;
- rezolvarea intersecţiilor stâlpilor cu grinzile principale ale planşeelor, astfel încât cel puţin
două feţe opuse ale stâlpilor, să fileze cu feţele grinzilor, dispuse în continuare, fig. 1. 38.
Aplicarea în mod eficient a oricărui sistem de cofraj, se poate realiza numai dacă atât elementele
de beton, cât şi sistemul de cofraj, respectă coordonarea modulării dimensiunilor.
a) b) c) d) e)
Fig. 1. 38. Variante de intersecţie stâlp - grindă, la planşee modulate; a) - lăţimea grinzii egală cu
latura stâlpilor pe ambele direcţii; b) - stâlp dreptunghiular, având o latură egală cu lăţimea grinzii pe o
direcţie, dimensiunea celeilalte laturi, fiind determinată din calcul, cu condiţia să fie n⋅ M ; c) - stâlp
cu secţiune în cruce, realizat la intersecţia grinzilor; d) - stâlp dreptunghiular, având două laturi
adiacente, ce filează cu una din feţele grinzilor principale, de pe ambele direcţii; e) - întersecţie stâlp -
grindă, care nu permite obţinerea unui planşeu, decât parţial modulat.
1. 6. 3. Sisteme de cofraje, utilizate în ţară şi străinătate.
1. 6. 3. 1. Cofraje pentru realizarea pereţilor.

Cofrajele pentru pereţi, sunt caracterizate prin realizarea unor panouri mari plane, poziţionate
faţă în faţă şi rigidizate corespunzător între ele. Cofrajele pot fi alcătuite în mai multe moduri şi anume:
- din panouri mici tipizate, montate şi demontate manual, bucată cu bucată;
- din panouri mici tipizate, asamblate la sol, în panouri mari şi
care apoi se montează şi se demontează mecanizat, cu ajutorul unor macarale;
- prin utilizarea unor elemente de rigidizare metalice de inventar, cu ajutorul cărora se
realizează scheletul de rezistenţă al panoului, peste care se fixează tăblia panoului mare. Dimensiunile
acestor panouri, pot varia între anumite limite, funcţie de gradul de amolobilitate, (de mutare), a
elementelor de rigidizare. Montarea şi demontarea acestor panouri se realizează mecanizat.
Pentru realizarea panourilor mari, din panouri mici tipizate, se împun câteva reguli de formare,
astfel:
- panotajul, (împărţirea pe panouri mici, a suprafeţei de cofrat), să fie identic pe ambele feţe
ale peretelui, rosturile dintre panouri, fiind în acest fel faţă în faţă; se permite în acest fel ca tiranţii
care leagă cele două panouri mari de cofraj şi care preiau încărcările orizontale, să treacă prin aceste
rosturişi prin tăblia panourilor;
- orientarea panourilor mici, poate fi cu latura lungă pe orizontală, fig. 1. 39. a., sau pe
verticală, fig. 1. 39. b., moazele de rigidizare a panourilor, urmând să fie aşezate perpendicular pe
direcţia laturii lungi a panourilor;
2
a)
4
1
l
1
3
5
L

)
l
1 4
L
2
1
Fig. 1. 39. Cofraje pentru pereţi, realizate din panouri mici; a) - panouri dispuse pe orizontală; b)
- panouri dispuse pe verticală; 1. - panouri mici de inventar; 2. - moaze; 3. - tiranţi; 4. - rigle de aliniere;
5. - talpă de trasare.
- pentu obţinerea unei suprafeţe plane, panourile mici de cofraj, se vor alinia riguros la
montare; la partea inferioară, alinierea se realizează prin intermediul unor tălpi de rezemare, care au rol
şi de trasare, iar în câmp, prin intermediul elementelor de aliniere, (rigle), poziţionate perpendicular pe
moaze;
- menţinerea feţelor cofrate, la distanţele corespunzătoare grosimii peretelui, se realizează
cu ajutorul distanţierilor, iar asigurarea poziţiei corecte verticale, se realizează cu ajutorul elementelor
de sprijinire;
- la realizarea unor cofraje cu înălţimi mai mari de 3,0 m., se recomandă prevederea unor
"ferestre de turnare", la care să existe posibilitatea cuplării unor pâlnii, pentru descărcarea betonului;
după turnarea betonului până la cota inferioară ferestrei, aceasta se închide cu un capac rigid; pentru a
permite turnarea betonului şi montarea manuală a elementelor de cofraj, la aceste cofraje înalte, se vor
prevedea podini de circulaţie şi console de susţinere a acestora şi care intră în alcătuirea cofrajului;
- pentru a se putea prelua abaterile inerente de lungime ale cofrajului, (care vor trebui să fie
întotdeauna negative) şi pentru a uşura operaţiile de decofrare, la panotare se prevăd interspaţii de
maximum 5 cm, care se acoperă cu piese speciale din tablă, fixate cu pene, fig. 1. 40, sau alte sisteme.
1
max. 5cm.
3
3
2
Fig. 1. 40. Detaliu de realizare a cofrării spaţiilor de compensare;
1. - dispozitiv metalic; 2. - pene de fixare; 3. - panouri de cofraj.
Soluţia de montare şi demontare manuală a cofrajelor, se adoptă doar când se asigură la un
obiect, un număr mic de reutilizări, (ex. pereţii elevaţiilor la subsoluri), sau când alte condiţii tehnico
organizatorice impun această tehnologie de lucru.
Soluţia recomandată, presupune utilizarea unor panouri mari, preasamblate la sol, în raza de
acţiune a unei macarale. Această soluţie este eficientă, când gradul de repetitivitate a dimensiunilor
peretelui, permit un număr mare de reutilizări a panourilor mari, fără a mai fi nevoie de a se modifica
dimensiunile acestora.
In continuare se prezintă succint câteva sisteme de cofrare pentru realizarea pereţilor.
3

1. 6. 3. 1. a) Cofrajul mixt uşor (C. M. U), pentru pereţi, fig. 1. 41.
5 B
A
B
A
1
4
3
6 7
2
3
6
2
11
14
9
9
11
9’
10
10
M 1
48
3
131
38
M 2
42
3
75
151
U
6
50
90
200
12
C c
44
14 30
Plăcuţă
9
’
E
bară reglabilă
BR
10
S
9
Talpa
ST
Z
110
75
8
7
1000
mm.
Tirant φ 8
C r
13
Fig. 1. 41. Cofrajul mixt uşor, (C. M. U.) pentru pereţi; 1. - coaste verticale; 2. - moaze orizontale; 3. -
Menghină, "M"; 4. - furură; 5. - tăblia cofrajului; 5'. - panouri mici de cofraj din lemn; 6. - plăcuţă
metalică, "U";
7. - tiranţi; 8. - zăvor, "Z"; 9. - şpraiţ metalic (bară reglabilă, "BR"; 9'. - plăcuţă metalică, "E"; 9''. -
bulon de fixare; 10. - talpă de sprijin; 11. - talpă de aliniere; 12. - conuri de etanşare, "C e "; 13. - cric cu
pârghie; 14. - bară de trasaj; 15. - distanţieri din ţeavă PVC.

Acest cofraj, este alcătuit din următoarele piese componente:
- bare "B", realizate din ţeavă dreptunghiulară de tablă subţire, de 70 x 40 x 2,5 mm, prevăzute
cu găuri φ 18 la 50 mm. interax.; acestea sunt de 6 tipodimensiuni, variindule lungimea între 0,6 şi
6,0 m; cu aceste bare, se realizează coastele verticale (1) şi moazele orizontale, (2);
- menghinele "M" (3), care asigură fixarea moazelor de coaste, putând fi cu şuruburi, sau cu
pene;
- fururi de lemn, (4) care sunt fixate pe laturilor coastelor, cu ajutorul unor şuruburi şi au rolul
de a asigura fixarea tăbliei cofrajului, de coaste;
- tăblia cofrajului, (5), realizată din placaj, de 15 mm. grosime, sau din panouri mici de cofraj,
din lemn (5'); în cazul al doilea, longeroanele panourilor, au rolul de coaste, (fig. 1. 42.);
15
5
50
70
70
4
3
Secţ. 1 - 1
1
2
3
1
1
5
1
Secţiunea A - A
2
2
Secţ. 2 - 2
2
9’
9’’
1
9’ 2 3
9
9’’
9
8
6 2
5’
Secţ. B - B
Varianta
panouri
mici
Varianta
tăblie din
foi de
placaj
2
1
5
7
6
găuri φ 18
70 100
δ
15
70 70
Fig. 1. 42. Secţiune prin cofrajul mixt uşor, pentru pereţi.
- tiranţii, (7), realizaţi din oţel beton lis, φ 8 sau 10 mm. şi care reazemă pe moaze, prin
intermediul plăcuţei metalice "U", (6); fixarea tiranţilor, se realizează cu zăvoarele "Z" (8), iar
pretensionarea lor, pentru a fi perfect drepte, se face cu ajutorul cricului cu pârghie, (13); tiranţii se
recuperează, datorită faptului că ei sunt trecuţi prin distanţieri din ţeavă PVC (15), care are la capete,
câte două conuri de etanşare, "C e" (12);
- şpraiţurile metalice, "BR" (9), sunt amovibile şi asigură sprijinirea panourilor în poziţia
verticală, atât în poziţia de montaj, cât şi în timpul turnării şi întăririi betonului; fixarea şpraiţurilor de
moaze se realizează cu ajutorul plăcuţelor metalice "E" (9') şi a bulonului (9'');

- colţarele "C 1 " şi chingile "C 2 " şi "C 3 ", sunt piese metalice, care permit realizarea de colţuri
interioare sau exterioare, a rezalitelor, a capetelor de perete, etc.;
- consolele pentru podină, "KP", necesare pentru susţinerea muncitorilor, care toarnă betonul;
- talpa de aliniere (11), care asigură planeitatea cofrajului şi bara de trasaj (14), care asigură
grosimea cofrajului.
Caracteristicile tehnice ale cofrajului mixt uşor, sunt:
- lungimea panoului mare, cuprinsă între 0,6 şi 6,0 m;
- înălţimea, până la 4,0 m;
- pasul de modulare a dimensiunilor unui panou, de 50 mm;
- suprafaţa acoperită de un set de cofraj, de 500 m 2 .
Formarea panoului mare de cofraj, în varianta tăblie din placaj de 15 mm. grosime, se realizează
în următoarele faze de lucru:
- în raza de acţiune a macaralei, se execută la sol, masa de trasaj, pe care se va forma panoul; pe
masa de trasaj, se marchează poziţia coastelor; tot la a doua coastă, se prind fururi;
5 6
1
h
4
3
2
Fig. 1. 43. Formarea panoului de cofraj mixt uşor; 1. - coaste; 2. - moaze; 3. - menghină "M"; 4.
- plăcuţe; 5. - masă de trasare; 6. - furură.
- peste coaste se aşează barele duble, ce reprezintă moazele şi se fixează de acestea, prin
intermediul menghinelor, (fig. 1. 43.), aşezate la cel mult 1,00 m, una de alta. pe moaze se fixează şi
plăcuţele "E", necesare pentru fixarea şpraiţurilor;
- reţeaua scheletului, asamblată rigid, se ridică cu macaraua pe masa de trasaj şi se aşează în
poziţie răsturnată. peste reţeaua scheletului rigid, se montează foile de placaj special, de 15 mm.
grosime, prin fixarea acestora de fururile de lemn, prin intermediul cuielor, sau a şuruburilor pentru
lemn. rosturile dintre foi se chituiesc;
- cu ajutorul macaralei, panoul se răstoarnă din nou cu scheletul în sus, se trasaează poziţia
găurilor, pentru trecerea tiranţilor şi se execută găurile de φ 12 mm;
- se montează consolele de podină, "KP", la maximum 1 m. una de alta şi se fixează pe acestea
elementele podinii, (plinta şi dulapii pentru circulaţie), se montează şpraiţurile şi se reglează lungimea
lor;
- panoul de cofraj format, se ridică cu ajutorul macaralei şi se aşează pe dulapul de trasare şi
aliniere, fixându-se în poziţie verticală, cu ajutorul şpraiţurilor, (fig. 1. 44.).

9
11
8
7
2
6
5
3
4
1
10
Fig. 1. 44. Montarea panoului de cofraj mixt uşor; 1. - tăblie; 2. - coaste; 3. - moaze; 4. -
sprijiniri, (şpraiţuri); 5. - şpraiţ consolă; 6. - consolă; 7. - podină; 8. - plintă; 9. - balustradă; 10. - dulap
de trasare; 11. - grindă de manevră.
In cazul formării panoului mare de cofraj, din panouri mici tipizate, se parcurg următoarele faze
de lucru:
- pe dulapii de lemn, se montează panouri mici de cofraj, cu tăblia în jos, la dimensiunile dorite
pentru panoul mare, apoi se fixează panourile între ele, prin piese de asamblare;
- se trasează poziţia moazelor, se bat scoabe în longeroanele panourilor, (câte 4 la fiecare panou)
şi se montează barele "B", care formează moazele, cu ajutorul menghinelor (fig. 1. 45).
3
1
4 2
Fig. 1. 45. Detaliu de fixare a moazelor, de longeroanele panourilor mici de cofraj; 1. - moază; 2.
- panou de cofraj; 3. - menghină; 4. - scoabă.
- se montează consolele de podină şi şpraiţurile, în mod similar ca şi în cazul formării panoului
cu tăblie din foi de placaj.
Detalii privind realizarea de colţuri drepte, interioare sau exterioare, a intersecţilor, a rezalitelor
şi a capetelor de diafragme, se dau în "Fişa tehnică de utilizare a cofrajului mixt uşor".

1. 6. 3. 1. b) Cofrajul mixt greu, (C. M. G.) pentru pereţi, (fig. 1. 46.), reprezintă o extindere a
folosirii elementelor de la cofrajul mixt uşor.
Caracteristica principală a acestui sistem, de cofraj, reprezintă utilizarea unor elemente de
rigidizare secundară, cu o capacitate portantă mare, ce poartă denumirea de palei şi sunt realizate sub
forma unor grinzi cu zăbrele. Dispunerea lor este verticală, ceea ce face ca direcţia coastelor, să fie
întotdeauna orizontală, (în varianta tăblie din placaj, sau a longeroa-nelor, în varianta tăblie din panouri
mici).
Datorită rigidităţii mai mari a paleelor, numărul de tiranţi necesari, pentru a prelua încărcările
orizontale, este mai mic, circa 2 - 3 bucăţi pe înălţimea unei palei. In aceste condiţii, este necesară
mărirea capacităţii tiranţilor, ei fiind realizaţi în varianta buloane filetate, având un diametru de φ =
25 mm.
Asamblarea panoului la mărimea dorită, se realizează la sol, în raza de acţiune a macaralei,
similar cu formarea panourilor (C.M.U).
Montarea şi demontarea panoului mare, (C.M.G.), se realizează mecanizat.
Principalele caracteristici tehnice ale cofrajului mixt greu pentru perete, sunt:
- lungimea maximă a panoului, de 4,8 m;
- înălţimea de 3,6 m.
Peste această înălţime, ansamblurile de cofraj, se suprapun. Distanţa maximă între două palei, în
cazul turnării betonului cu bena, este de 1,20 m.
5
4
10
1
7
6
1
6
8
4
8
9
2
11
7 3
Fig. 1 46. Cofraj mixt greu, (C. M. G.); 1. - panouri de cofraj; 2. - bare tip "B", din cadrul C.M.U.;3. -
furură; 4. - palee "PG"; 5. - elemente de prelungire reglabile;6. - legături din ţeavă de schelă; 7. - bare
de aliniere; 8. - picior reglabil; 9. - tirant filetat φ 24 mm. şi distanţier;
10. - podină de lucru; 11. - dulapi de trasare.
Detalii privind realizarea de colţuri drepte interiare sau exterioare, a capetelor de diafragme, a
rezalitelor, etc., se dau în "Fişa de utilizare a cofrajului mixt greu, paragraful pereţi".

1. 6. 3. 1. c) Cofrajul păşitor, C. P. 100 se utilizează, la cofrarea pereţilor construcţilor
industriale, social - culturale, civile, elementelor masive din beton, (fundaţii), canale şi tunele
tehnologice, ziduri de sprijin, etc., a căror faţă zăzută, nu necesită cerinţe deosebite, din punct de vedere
al finisazului.
Tehnologia de cofrare constă în păşirea succesivă a panourilor de cofraj, pe montanţi, fig 1. 47.
Principalele elemente componente ale cofrajului, sunt:
- montanţi metalici, tip I, (H = 2800 mm) şi tip II (H = 2200 mm)
cu secţiune în formă de "T", fig.1. 48. a., formată dintr-o talpă din tablă de oţel, ce vine în
contact cu betonul; o talpă din ţeavă pătrată, de 40 x 40 mm., pe faţa opusă şi două diafragme paralele,
din tablă decupată, ce au rolul de-a asigura forma şi poziţia suprafeţei cofrate şi de-a transmite
eforturile din încărcările orizontale, de la panourile de cofraj, la tiranţi;
.
a) b) +2,80
+2,48
4
6
7,8
2
1
4
11
2
5
+1,00
9
10
2
+1,605
+0,32
Fig. 1. 47. Faze de utilizare a cofrajului C. P. 100.
- panourile curente de cofraj, (2) din metal, de 1000 x 1200 x 62 mm; ele reazemă pe montanţi
şi se fixează pe aceştia, prin intermediul unor dispozitive metalice cu pană, (3) fig. 1. 48. b.;
- tiranţi filetaţi, φ = 14 mm. (4), fixaţi între montanţi;
- console metalice triunghiulare de calaj, (5), fixate pe montanţi, la capătul cărora se montează
calajele (6), care permit aducerea şi fixarea cofrajului în poziţia înclinată dorită, (± 25 o );
- elemente de aliniere, (7) realizate din bare "B" tip C. M. U. fixate pe talpa montanţilor, cu
ajutorul unor cleme cu pană, (8) fig. 1. 48. c.;
- console de podină, (9) fixate pe montanţi şi pe care se montează podina (10) şi balustrada
(11);
a) b) c)
5
1
3
2
4
8
7
6

Fig. 1. 48. Detalii privind cofrajul păşitor C. P. 100; a) - montantul cofrajului; b) - detaliu de
fixare a panourilor de cofraj, de montanţi; c) - detaliu de fixare a ţevilor de aliniere; 1. - talpa anterioară
a montantului; 2. - talpa posterioară; 3. - diafragme, între tălpile montantului; 4. - panou de cofraj; 5. -
pene de fixare a panourilor de cofraj, de montanţi; 6. - pene de fixare; 7 - element de aliniere; 8. -
cleme de fixare, cu pene.
- panourile de cofraj, cu schelet metalic şi tăblie din placaj de 15 mm. grosime, (panouri extensibile de
completare, panouri de colţ, interioare şi exterioare).
In fig. 1. 48. se prezintă detalii privind realizarea cofrajului păşitor C. P. 100.
Pentru acoperirea unui montant, se toarnă succesiv trei tronsoane de beton de 0,6 - 1,00 m.
înălţime fiecare. După turnarea fiecărui tronson, după ce betonul atinge o rezistenţă de minim 4 daN /
cm 2 , panourile sunt păşite manual, în vederea turnării tronsonului următor, suprapunerea panourilor
peste tronsonul anterior, fiind de maxim 50 mm.
Pentru turnarea de pereţi, de peste 2,80 m, montanţii se înădesc pe verticală, panourile păşind în
continuare pe montanţi.
In cazul cofrării unor elemente masive, (fundaţii de utilaje), cu lungimi peste 2,4 m, înălţimi
peste 2,00 m şi grosimi peste 1,50 m, preluarea încărcărilor orizontale se realizează prin intermediul
unor tiranţi cu d = 12 mm, pierduţi şi care se sudează de armătura masivului de beton, (fig. 1. 49.).
7
a)
6
3
1
10
2 5
13
12
b)
11
4 4
Stratul I
3
2
10
5
Stratul II
Stratul I
8
2,0 m.
9 9
Fig. 1. 49. Montarea cofrajului păşitor C. P. 100, la elemente masive din beton; a) - executarea
tronsonului I; b) - executarea tronsonului II; 1. - montant; 2. - panou de cofraj; 3. - bare de aliniere; 4. -
console de calaj; 5. - tiranţi pierduţi; 6. - şpraiţ; 7. - talpă a şpraiţului; 8. - ţăruş de ancorare; 9. - beton
de egalizare; 10. - bare din oţel beton, pentru menţinerea în poziţie a tiranţilor; 11. - podină de lucru;
12. - plintă; 13. - parapet de protecţie.
După montarea cofrajului şi turnarea primului strat de beton, urmează faze alternative de
montare ale panourilor şi de turnare a betonului. Aceste operaţii se fac astfel, încât să se asigure o
turnare relativ continuă a betonului, fără rosturi de turnare între straturi.
Pentru reducerea efortului fizic, s-au conceput cofraje păşitoare cu avans mecanic, iar pentru a
îmbunătăţii calitatea suprafeţei betonului, în sensul eliminării amprentelor lăsate de talpa montanţilor,
s-au conceput cofraje păşitoare, la care panourile de cofraj, sunt amplasate în acelaşi plan cu talpa
montanţilor.

1. 6. 3. 1. d. Cofrajul mobil suspendat.
Este un cofraj metalic, ce serveşte la turnarea pereţilor construcţilor industriale, la care variază
secţiunea transversală pe înălţime, servind la executarea coşurilor de fum, a turnurilor de răcire a
termocentralelor, etc.
Cofrajul mobil suspendat, este alcătuit din:
- cofrajul propriuzis, alcătuit din doi pereţi de tablă de 2 mm. grosime;
- podina de lucru, care susţine cofrajul;
- turnul central, (bobul elevator), care serveşte la ridicarea cofrajului, prin intermediul
unor scripeţi, (palane) şi deasemenea serveşte la ridicarea pe verticală a materialelor, până la locul de
punere în operă.
Partea exterioară a cofrajului, este alcătuită din panouri de tablă, având marginea consolidată cu
profile laminate de tipul cornierelor, sudate sau prinse cu şuruburi.
4
3
B
B
d
B
B B B
b
5
h
A
h
B
1 2
2,7 m.
6
a
B
A
B
A
B
A
B
B
A
B
A
a
D
Fig. 1. 50. Cofraj mobil suspendat; 1. - panou de cofraj, exterior;
2. - panou de cofraj, interior; 3. - turn elevator; 4. - sistem de scripeţi, (palane), pentru ridicare; 5. -
podină de lucru superioară; 6. - podină de lucru inferioară.
Dacă secţiunea elementului ce se toarnă în aceste cofraje, este variabilă pe înălţime, atunci atât
panourile exterioare cât şi cele interioare, sunt alcătuite din două tipuri de panouri, fig. 1. 50.:
- de tip A, având formă dreptunghiulară;
- de tip B, având formă trapezoidală;
In general, ultimul panou nu are decât o singură margine prinsă cu corniere, astfel că marginea
opusă poate luneca uşor peste panoul alăturat, prin strângerea unui manşon, permiţând reducerea
treptată a diametrului construcţiei.

2
b
a
1
b
a
Fig. 1. 51. Detaliu privind mişcarea panourilor de cofraj pe verticală, precum şi lunecarea
relativă orizontală, pentru micşorarea secţiunii transversale.
Peretele interior al cofrajului, este format din panouri demontabile, cu înălţimea jumătate din
înălţimea panoului exterior. După ridicarea panourilor exterioare cu ajutorul scripeţilor, concomitent cu
executarea strângerii manşonului, se montează armătura în cofraj, apoi se montează semicofrajul
interior şi se toarnă betonul în noul tronson.
1. 6. 3. 1. e. Cofrajul glisant.
Spre deosebire de cofrajele demontabile de inventar, cofrajele glisante se asamblează o singură
dată, la o construcţie şi apoi se deplasează continuu, în timpul turnării şi întăririi betonului, până la
terminarea turnării elementelor structurale verticale. Elementele structurale orizontale se vor executa
ulterior, după glisare, prin alte procedee tehnologice.
Cofrajele glisante, se pot folosi atât la executarea construcţilor speciale de tipul silozurilor şi a
coşurilor de fum, cât şi la clădiri de locuit, multietajate. Ele se compun din următoarele elemente, fig.1.
52;
- cofrajul propriuzis, de 1,1 - 1,2 m. înălţime (1), care cuprinde complet conturul în plan al
elementelor care urmează a fi turnate; panourile au o uşoară conicitate (înclinaţie de 3 - 10 %o),
permiţând în acest mod, o desprindere a betonului de cofraj şi o reducere a frecărilor, în timpul
operaţiei de glisare;

14
9
2
3 4
8 10
13
6
1
11
± 0,00
6’
5
12
7
4
7’
Fig. 1. 52. Ansamblul cofrajului glisant; 1. - cofrajul propriuzis;
2. - jugul cofrajului; 3. - verina hidraulică; 4. - tija de glisare; 5. - betonul turnat; 6, 6'. - podinele
superioare; 7, 7'. - podinele inferioare; 8. - stelaj pentru armături şi tije de glisare; 9. - parapet de
protecţie; 10. - instalaţie pentru verificarea verticalităţii; 11. - tub PVC; 12. - instalaţii; 13. - plintă; 14. -
mână curentă, la parapet.
Jugurile metalice, (2), au rolul de-a prelua presiunea betonului, exercitată asupra panourilor de
cofraj şi de-a antrena panourile, în mişcarea lor pe verticală prevăzându-se la un interval de 1,5 - 2,5 m.
Pe fiecare dintre juguri, este legată în mod solidar, câte o verină hidraulică, (3), de o construcţie
specială, care se poate căţăra pe tijele de oţel (4) numite tije de glisare, încastrate în masa betonului
(5).
La partea superioară a cofrajului, se află două podine de lucru,
(6, 6') de pe care care se execută cea mai mare parte a operaţilor, (armarea, betonarea, montarea
elementelor de izolare, a instalaţilor, etc.). Aceste podine, reazemă direct sau indirect tot pe juguri.
Suspendate de podinele superioare şi direct pe juguri, la un nivel mai coborât, cu 2 - 4 m, se află
două podine de lucru inferioare, (7, 7'), de pe care se face controlul calităţii betonului, la ieşirea din
cofrajul glisant, se execută retuşări, se scot ramele pentru goluri şi se execută finisarea feţei betonului.

In afara acestora, cofrajele glisante mai au stelajele (8), pentru depozitarea temporară a barelor
de armătură şi tijele de glisare şi deasemenea mai au:
- parapete de protecţie (9);
- dispozitive de verificarea verticalităţii, (10);
- tub PVC, pentru realizarea golului în masa betonului, în care tija de glisare să se sprijone,
fără a adera la beton;
- instalaţii, (12), de iluminat, de aer comprimat, de curent electric de forţă, ulei hidraulic,
etc;
- plintă, (13), mână curentă, (14), etc.
Schema instalaţiei de ridicare hidraulică la cofrajele glisante, se prezintă în fig. 1. 53.
a)
10 b) c)
10
5
6
3
6
2
9
4
9
∆ h
8
2
1
7
∆ h
1
7
Fig. 1. 53. Cofraje glisante, alcătuirea şi schema de funcţionare a verinei; 1. - talpa verinei; 2. -
corpul verinei; 3. - pistonul; 4. - cilindru; 5. - şurubul de reglaj; 6. - blocaj cu ghiară, în piston; 7. -
blocaj cu ghiară, în corpul verinei; 8. - resort; 9. - admisie - evacuare ulei; 10. -tijă de glisare.
Pentru ridicarea cofrajului glisant, se folosesc verine hidraulice, de 3 - 5 to. capacitate de
ridicare. Verinele se caţără pe tijele de susţinere şi antrenează după ele întregul cofraj glisant.
O pompă poate acţiona 80 - 100 de verine, dar practic, din motive de siguranţă, nu se racordează
mai mult de 30 - 40 de verine.
Ridicarea cofrajului glisant, (glisarea), se face în trei poziţii succesive, fig. 1. 53. Se observă că
poziţia c), care se obţine la sfârşitul ciclului de ridicare, este la fel ca poziţia a), dar decalată cu pasul de
glisare ∆ h , adică verina este pregătită pentru un nou ciclu.
Cursa unei verine este reglabilă în limitele 10 - 50 mm., însă în mod oboşnuit, cursa medie este
cuprinsă între 20 - 30 mm. Trebuie avut în vedere că ridicarea utilă a cofrajului, este cu 3 - 8 mm. mai
mică decât cursa verinelor, den cauza modului de blocare a ghiarelor pe tijele de susţinere, care permit
o uşoară revenire în jos a cofrajului, în momentul când începe să scadă presiunea uleiului în verine.
Astfel, cursa utilă medie este de 17 - 22 mm.

Durata unui ciclu de ridicare, este de t c = 100 - 150 s,
cuprinzând:
- ridicarea presiunii în pompa de ulei, (t p = 30 - 45 s.);
- glisarea cofrajului, (t g = 65 - 90 s.);
- revenirea la presiunea iniţială, (t r = 5 - 15 s).
Ciclurile de ridicare, se pot repeta la intervale de timp, cuprinse între 5 - 30 minute, adică se pot face
între 12 - 2 ridicări pe oră, (ritmul mediu fiind de 5 - 8 ridicări pe oră).
In general, la o bună organizare a lucrărilor, se poate conta, pe un ritm mediu de 2,5 - 3 m, în 24 ore.
Tijele de susţinere, sunt elementele care preiau toată greutatea cofrajului glisant, prin intermediul
verinelor care se caţără pe ele şi transmit apoi această greutate, direct la fundaţiile construcţiei, fără a
încărca betonul din pereţi, care are însă rolul de a împiedeca flambajul lor. Tijele se confecţionează
din bare de oţel OL 50 de diametru 25 - 32 mm. şi de lungime 1,5 - 4,0 m. Ele se înădesc prin sudură,
(în cazul în care nu se recuperează ), sau prin înşurubare cap la cap, în cazul când se iau măsuri de
recuperare a lor, după terminarea glisării.
Tijele vor avea capetele perfect plane şi perpendiculare pe axul lor. Suprafeţele laterale ale tijei
şi ale filetului interior de la capete, trebuie să fie paralele. Nu se va admite între ele o excentricitate mai
mare de 0,25 mm.
In timpul montării tijelor de susţinere, se va asigura o decalare a rosturilor de înădire, de la o tije la
alta, pentru a exista un număr cât mai mic de înădiri, în un plan orizontal.
Pentru a nu adera tijele de susţinere, de betonul turnat, sunt prevăzute teci metalice sau din material
plastic, având diametrul cu 3 - 4 mm. mai mare decât al tijelor şi au o lungime de 1,5 - 1,7 m. Capătul
inferior al tecilor, trebuie să se găsească la acelaşi nivel cu muchia inferioară a panoului de cofraj.
In fig. 1. 54. se prezintă tijele de glisare, precum şi tecile necesare pentru recuperarea tijelor.
40
2
3,0
3,0
3,0
3,0
3,0
H
3,0
3,0
3,0
3,0
3,0
3,0
3,0
3,0
3,0
2,0
70
1
L
3
40
4
8
9
5
6
3,0
2,0 2,0
7
a) b) c)
Fig. 1. 54. Tije de susţinere, pentru cofrajul glisant; a) - schema decalării înădirilor; b) -înădirea tijelor
de susţinere; c) -jugul cofrajului glisant, cu detaliu asupra suportului pentru teciile tijei; 1. -corpul tijei;
2. - gaură filetată la extremitatea tijei; 3. - ştift filetat; 4. - profil U 12 , care formează traversa jugului; 5. -
profil U 6,5 , care formează ghearele jugului; 6. - buloane pentru strângerea traversei de montanţii jugului;
7. - teacă; 8. - gulerul tecii; 9. - tijă de susţinere.

Instalaţia pentru controlul poziţiei cofrajului glisant, serveşte pentru stabilirea poziţiei corecte a
cofrajului în timpul glisării, fără deviere a construcţiei faţă de linia verticală, precum şi desfăşurarea
normală a glisării fără dificultăţi, accidente, sau chiar opriri din lucru.
Acest control se face cu ajutorul a trei sisteme combinate: instalaţie de nivel, miră gradată şi
fire cu plumb.
Instalaţia de nivel, controlează în permanenţă orizontalitatea cofrajului glisant. Această
instalaţie, este alcătuită dintr-o reţea de furtune de cauciuc, legate între ele şi comunicând în dreptul
fiecărei verine cu câte un tub de sticlă, fig. 1. 55. a., montat vertical pe unul din picioarele cadrelor de
lemn de deasupra jugurilor, (picioarele stelajului).
Firele cu plumb, dacă sunt montate judicios şi în număr suficient, arată în orice moment, dacă
cofraju glisant s-a deplasat faţă de axa verticală a construcţiei, sau dacă s-a rotit, cum se poate întâmpla
la construcţiile monocelulare rotunde şi mai ales, cu ce cantitate s-au produs aceste deplasări.
Riscul ieşirii din verticală, este cu atât mai mare cu cât suprafaţa construcţiei, în secţiune
orizontală, este mai mică şi înălţimea mare. Din această cauză, rolul firelor cu plumb este mult mai
important, la cofrajele glisante, cu care se execută, de exemplu coşurile de fum, castelele de apă, etc.,
decât la construcţiile cu suprafaţă mare, unde stabilitatea cofrajului glisant, este infinit mai bună. firele
cu plumb, se fixează de cofrajul glisant în anumite puncte caracteristice, de preferinţă la interior,
(fig. 1. 55. b. şi c.), pentru a fi puţin influenţate de curenţii de aer.
1
a) b)
2
3
4
c)
5
Fig. 1. 56. Instalaţia pentru controlul poziţiei cofrajului glisant;
a) - instalaţia de verificarea verticalităţii; b) - dispunerea firelor cu plumb, la silozuri; c) - dispunerea
firelor cu plumb, la clădiri civile; 1. - cadrul stelajului; 2. -reper; 3. - sticlă de nivel; 4. - furtun de nivel;
5. - jugul cofrajului glisant.
Mira gradată, se montează astfel încât gradaţia zero a ei, să corespundă cu cota zero din proiectul
construcţiei, obţinându-se astfel, în mod automat, cota relativă la care se va afla cofrajul glisant, în
orice moment al glisării, faţă de cota din proiect. Este bine, ca pe miră să se marcheze de la început, în
mod vizibil, cotele mai importante ale construcţiei, (nivelul planşeelor, al ferestrelor etc.).
In timpul glisării, se vor respecta următoarele toleranţe, abaterile verificându-se pe parcurs:
- la grosimea pereţilor ± 10 mm;
- devierea de la verticală pentru înălţimea h, în m:
∆ ≤ ± (0,8 + h ) h (cm) (5. 1.)
2000

- devierea în plan a pereţilor drepţi, săgeata maximă de lungime "l" între punctele zero, în m.
f ≤ ± 0,1 (5 + 2 l. ) (cm) (5. 2.)
- devierea în plan, nu va depăţi devierea de la verticală, "∆", admisibilă pentru înălţimea respectivă,
( f ≤ ∆ );
- abateri ale poziţiei golurilor, (rame, cutii) în ambele sensuri, nu vor depăşii ± 20 mm.
La terminarea glisării construcţiei, cofrajul glisant se mai ridică cu 0,5 - 0,6 m, peste cota finală
de betonare a pereţilor, deslipind complet cofrajul de beton, glisarea se poate continua până la circa
1,30 m, astfel ca să se ridice cofrajul cu 10 - 15 cm. deasupra betonului şi să rezeme pe el, prin
intermediul unor chituci, popi sau grinzi dispuse radial, (în cazul silozurilor), după care se extrag
verinele, care pot fi scoase de pe tije, deoarece greutatea cofrajului nu mai acţionează asupra tijelor, ci
trece pe chituci, sau sistemele de rezemare, după care se trece la demontarea cofrajului glisant, cu
ajutorul macaralei turn.
Cofrajul glisant poate fi reutilizat în general la 8 - 12 construcţii identice, putându-se ajunge la
60 - 100 de construcţii, în cazul cofrajelor metalice, dacă sunt bine întreţinute şi se asigură o depozitare
corespunzătoare, până la o nouă reutilizare.
Limita minimă a înălţimii, la care apare economică folosirea cofrajelor glisante, este:
- pentru rezervoare, pile de susţinere, etc., limita economică începe de la 6 - 10 m;
- pentru clădiri sociale, începe de la 20 - 25 m.
Cofrajele glisante se pot folosi şi la realizarea pereţilor unor construcţii având secţiunea
variabilă, la diferite niveluri, (de exemplu coşuri de fum, turnuri de răcire, etc.). In acest scop, se
folosesc cofraje glisante speciale, având juguri deplasabile radial, cu ajutorul unor verine hidraulice
orizontale, sau cu ajutorul unor tije filetate.
1. 6. 3. 2. Cofraje pentru realizarea stâlpilor.
Pentru cofrarea stâlpilor, se recomandă utilizarea panourilor mici de cofraj, dispuse cu latura
lungă pe verticală.
Din punct de vedere al tehnologiei de cofrare, se disting două tipuri de stâlpi:
- stâlp zvelţi, cu latura secţiunii transversale sub 1,00 m., a căror cofrare se poate rezolva
utilizând elemente de rigidizare secundară de tip "caloţi", fără tiranţi, (fig. 1. 56. a.);
- stâlpi masivi, cu latura secţiunii transversale peste 1,00 m., la care rigidizarea cofrajului prin
calotare, nu mai este posibilă, fiind necesare rezolvări specifice, din domeniul pereţilor, (fig. 1. 56. b.).
Din punct de vedere al modului de panotare a secţiunii, principalele moduri de alcătuire a
cofrajelor pentru stâlpi, sunt următoarele:
- cu panotare specifică fiecăreia din dimensiunile secţiunii stâlpului, (fig. 1. 57. a.); această
panotare este recomandată la cofrarea stâlpilor cu un grad mare de repetitivitate, pentru aceleaşi
dimensiuni ale secţiunii transversale;
- cu panotare specifică, pe două laturi şi liberă pe celelalte două laturi ale secţiunii
stâlpului, (fig. 1. 57. b.); soluţia este recomandată în cazul stâlpilor cu repetitivitate mare a uneia din
dimensiunile secţiunii transversale;
- cu panotare liberă, pe toate cele patru laturi ale secţiunii stâlpului, (fig. 1. 57. c.); această
variantă, se recomandă pentru cofrarea stâlpilor, a căror dimensiuni ale secţiunii transversale, se
modifică frecvent.

2
1
7
2
3
7
6
2
2
5 3 4
a) b)
Fig. 1. 56. Tehnologia de cofrare a stâlpilor, din beton monolit; a) - stâlpi zvelţi; b) - stâlpi
masivi; 1. - caloţi de inventar; 2. - panouri de cofraj; 3. - moaze orizontale; 4. - tiranţi; 5. - blocaje
pentru tiranţi; 6. - pene sau furuei; 7. - stâlp din beton armat.
6
5
1
4
5
6
a)
5 2 7
b)
3
7
c)
Fig. 1. 57. Exemple de alcătuire a cofrajului, la stâlpi zvelţi; a) - panotare specifică, pe fiecare
latură; b) - panotare specifică pe două laturi opuse; c) - cu panotare liberă pe toate laturile; 1. - calot în
formă de "L";
2. - calot linear; 3. - tije de distanţare; 4. - calot triunghiular; 5. - panouri de cofraj; 6. - element de
fixare cu pană; 7. - elemente de fixare cu şurub.
Se recomandă ca cel puţin înălţimea uneia dintre feţele cofrajului, să fie egală cu cea a stâlpului
turnat. Cofrajele vor avea la partea inferioară ferestre speciale, (realizate prin montarea decalată pe
verticală a unuia din panouri), pentru curăţirea înainte de betonare. In cazul stâlpilor înalţi, se lasă în
cofraj, la interval de maximum 3,0 m., ferestre pentru turnarea betonului. După ce betonul a ajuns la
cota ferestrei, aceasta se obtorează cu un capac rigid.
Caloţii cofrajelor, se realizează din profile de oţel şi pot avea forme lineare, în formă de "L", sau
triunghiulare, iar îmbinările dintre piesele caloţilor, vor fi realizate cu şuruburi, sau piese speciale
strânse cu pene metalice.

Trasarea bazei cofrajului, se face de regulă printr-o ramă de scânduri, care cuprinde în interior,
atât secţiunea stâlpului realizat, cât şi grosimea panourilor de cofraj.
Pentru evitarea ruperii muchilor, în faza de decofrare, se recomandă teşirea lor, prin prevederea
de şipci de lemn triunghiulare, sau de profile din PVC.
In cazurile în care este necesară suprapunerea pe înălţime a mai multor panouri de cofraj,
alinierea pe verticală se realizează cu ajutorul unor rigle, fixate pe caloţi.
Asigurarea poziţiei verticale a cofrajului pentru stâlpi, se realizează prin fixarea, pe cel puţin
două din direcţiile perpendiculare ale cofrajului, a unor elemente de sprijinire, similare cu cele utilizate
la cofrajele pentru pereţi.
Pentru turnarea betonului, se prevăd podini în alcătuirea cofrajului, eşafodaje tip E 75 care
îmbracă cofrajul, sau platforme mobile.
Pentru reducerea manoperei, la operaţiile de montare şi de demontare a cofrajului, se recomandă
utilizarea unor ansambluri spaţiale, cuprinzând cel puţin două feţe laterale ale stâlpului, aceste
ansambluri manipulându-se cu ajutorul macaralelor.
In continuare se prezintă succint, câteva sisteme de cofraje pentru realizarea stâlpilor.
1. 6. 3. 2. a. Cofrajul metalic pentru stâlpi, (C. M. S.).
Este un cofraj utilizat pentru realizarea stâlpilor din beton armat monolit, cu secţiunea maximă
de 95 x 95 cm. şi înălţimea maximă de
7,20 m.
Principalele elemente componente ale cofrajului, (fig. 1. 58.) sunt:
- panourile de cofraj "P", având lăţimea de 500 mm. şi înălţimea de 1200, 600 300 şi 100 mm;
tăblia panoului, este realizată din tablă de 2 mm. grosime, iar scheletul de rezistenţă, din oţel lat de 5
mm. grosime; pe laturile de 500 mm., sunt prevăzute găuri cu d = 14 mm. la 50 mm interax;
- caloţii "C", sunt din oţel lat, de (80 x 5), sau (80 x 10) mm. prevăzuţi cu dornuri d = 12 mm. la
50 mm. interax; sunt şase tipuri de caloţi, C 1 ... C 6 , clasificaţi funcţie de lungimea şi poziţia dornurilor;
astfel, caloţii de bază C 2 şi C 4 , respectiv caloţii de capăt C 5 şi C 6 sunt prevăzuţi cu dornuri care ies
numai într-o singură parte, (în sus şi respectiv în jos). Din caloţii intermediari C 1 şi C 3 , dornurile ies în
sus şi în jos, făcând legătura dintre un rând de panouri inferioare, cu unul din panourile superioare;
- cleştii "K" cu cleme, asigură cuplarea panourilor alăturate;
- elemente de sprijin, compuse dintr-un şpraiţ "S", a cărui lungime se poate regla, atât
macrometric, (din 5 în 5 cm), cât şi micrometric, prin şurubul de reglaj, respectiv
- talpa şpraiţului "ST", care are rolul de-a asigura fixarea şpaiţului de sol, sau de planşeu, cum
se vede în fig. 1. 58.
500
P 2
C 1
C 2 C 5
500
750 750
10
750
600
5 5
80
80
80
1200
P
1250 3
1250
1250
300
10
100
5 5
80 80 80
P 1
P 4
C 3 C 4 C 6

Rama panoului
din stânga
Rama panoului
din dreapta
Bară reglabilă S
L
K
Talpă
ST
Calot de capăt
Fig. 1. 58. Elemente componente ale cofrajului pentru stâlpi.
Cofrajul se montează în sistemul de panotare liberă, (în stea), începând cu caloţii de bază şi
urmând alternativ panouri şi caloţi intermediari, până la înălţimea dorită. In partea de sus a cofrajului,
se montează caloţi de capăt, (fig. 1. 59).
P 2
C 5 , (C 6 )
P 1
C 1, (C 3 )
P 1
S 2
P 2
S 2
S 1
C 2 , (C 4 )
S 1

cazul I
cazul II
cazul III
≤ 0,45
≤ 0,45
0,50 -
0,95
C 6 C 5
P 1 ...P 4
C 1
C 4
0,50 - 0,95
C 2
Fig. 1. 59. Montarea cofrajului metalic pentru stâlpi, (C. M. S.);
a) - vedere de ansamblu; b) - cazurile posibile de panotare, funcţie de dimensiunile stâlpilor; c) - fazele
de montare şi de demontare, pentru secvenţa mijlocie a ansamblului de cofraj;
Montarea elementelor de cofraj, se execută manual, bucată cu bucată, deoarece caloţii nu asigură
legătura pe verticală, între panouri, ci doar le fixează pe orizontală, împotriva deplasărilor.
Acest fapt, împiedecă realizarea de ansamble mari, manipulate mecanic. La montarea cofrajului,
se întâlnesc trei cazuri distincte:
- cazul I, - când stâlpii au toate laturile mai mici, sau egale cu 45 cm., situaţie în care pe
fiecare latură a stâlpului se montează un singur panou şi se utilizează caloţi: C 1 , C 2 şi C 5 ;
- cazul II, - când stâlpii au două laturi opuse, cu dimensiuni cuprinse între 50 şi 95 cm., iar
celelalte două laturi, sub 50 cm.;
în acest caz, pe laturile scurte se montează câte un singur panou, iar pe laturile lungi, câte două panouri
în lăţime, utilizându-se pe laturile lungi, caloţii lungi de tipul C 3 , C 4 şi C 6 ;
- cazul III, - când stâlpii, au toate laturile de dimensiuni cuprinse între 50 şi 95 cm, caz în
carte se montează câte două panouri, pe fiecare latură şi se utilizează caloţi lungi.
1. 6. 3. 2. b. Cofrajul metalic modernizat, pentru stâlpi.
Este un cofraj derivat din cofrajul metalic pentru stâlpi, tip C.M.S., realizat în vederea
mecanizării operaţilor de montare - demontare. In acest scop, s-au modificat caloţii, prin eliminarea a
câte două dornuri aferente fiecărui panou de cofraj şi înlocuirea lor cu şuruburi M 12 , care permit
realizarea legăturii pe verticală, între panouri şi caloţi. De asemenea s-a înlocuit guseul calotului, cu o
platbandă, dând calotului o formă de "L".
Solidarizarea caloţilor în plan orizontal, se realizează cu un dispozitiv cu pană.
Cofrajul se preasamblează la sol, formând subansamble de cofraj, în formă de "L", pentru
întreaga înălţime a stâlpului.
Demontarea, se realizează de asemenea mecanizat, pe subansamble, prin desfacerea penelor de
legătură.
Pe cofraj se pot monta şi elemente pentru cofrarea consolelor, pe o direcţie.

1. 6. 3. 2. c. Sisteme de cofraj pentru stâlpi, utilizate în străinătate.
In fig. 1. 61. a., se prezintă un sistem de cofraj realizat de firma PASCHAL (R. F. G.), cu
panotare specifică fiecărei laturi, utilizând panouri mici de cofraje mixte. La colţuri se utilizează colţare
metalice, care prind şi rigidizează panourile între ele.
a)
1
3
9
8
b)
2
4
6
5
7
c)
4
2 3
Fig. 1. 60. Cofraj metalic modernizat, pentru stâlpi; a) - secţiunea cofrajului; b) - calot; c) -
solidarizarea caloţilor; d) - montarea ansamblului de cofraj în formă de "L"; 1. - panou de cofraj; 2. -
caloţi; 3. - piesă de strângere; 4. - pană; 5. - dornuri; 6. - şuruburi M 12 x 30; 7. - subansamblu de cofraj
în formă de "L"; 8. - podină; 9. - cabluri de manipulare.
d)
5 1
1
4
1
6
1
3
6
4
2
a) 1 5 b)
4
4
c)
Fig. 1. 61. Cofraje pentru stţlpi, realizate în străinătate; a) - sistemul PASCHAL - R. F. G.; b) -
sistemul PERI - R. F. G.;c) - sistemul NOE - R. F. G.; 1. - panou de cofraj; 2. - colţar exterior; 3. - piese
de asamblare; 4. - tiranţi filetaţi; 5. - bare de rigidizare; 6. - stâlp din beton armat monolit.

In fig. 1. 61. b., se prezintă un cofraj al firmei PERI, (R. F. G.), cu panotarea specifică pe două
laturi, cu ajutorul unor panouri de cofraje metalice, iar celelalte două panouri de cofraj, din lemn.
Rigidizarea cofrajului pe înălţime, se realizează cu ajutorul unor profile metalice şi tiranţi filetaţi.
In fig. 1. 61. c., se prezintă un cofraj cu panotare liberă, al firmei NOE (R. F. G.), alcătuit din
panouri metalice rigide, asamblate între ele prin intermediul unor tiranţi filetaţi, cu pas mare, care trec
prin găurile practicate în panou.
1. 6. 3. 3. Cofraje pentru realizarea grinzilor.
Cofrarea grinzilor din beton monolit, impune realizarea a două feţe laterale verticale şi
asigurarea unei rigidităţi corespunzătoare preluării cu deformaţii minime, a încărcărilor date de betonul
proaspăt, turnat în cofraje. De asemenea, trebuie asigurată susţinerea întregului ansamblu de cofraj, la
înălţimea corespunzătoare cotei grinzii, în cadrul construcţiei. La panotare se recomandă utilizarea
panourilor mici de cofraj, a căror lungime să fie aleasă convenabil cofrării, fără completări importante.
Compensarea lungimilor, se realizează de regulă în zonele de îmbinare a grinzilor cu stâlpii, zone
cofrate şi turnate de regulă împreună cu grinzile.
Poziţiile dificile în care se montează de obicei cofrajele grinzilor, fac posibilă utilizarea unor
elemente de rigidizare, de tipul tiranţilor să fie greoaie, conducând la reducerea productivităţii muncii
de montaj. De aceea se recomandă soluţii de preluare a încărcărilor, prin caloţi rigizi, fără utilizarea
tiranţilor. Utilizarea tiranţilor, se recomandă doar în cazul grinzilor înalte, (peste 60 cm. înălţime liberă,
sub placă).
Susţinerea caloţilor se poate realiza fie la partea inferioară (vezi fig. 1. 26. a.), fie la partea
superioară (vezi fig. 1. 26. b. şi c.), conducând la alcătuiri diferite ale cofrajelor, pentru grinzile
principale respectiv secundare ale planşeelor, cu reţele de grinzi pe două direcţii.
In scopul asigurării unui cât mai mare număr de reutilizări, pentru elementele componente ale
cofrajelor de grindă, se recomandă următoarele:
- panourile laterale, să fie de lăţimi corespunzătoare înălţimii maxime a grinzilor cofrate,
urmând ca înălţimea pentru fiecare tip de grindă în parte, să fie realizată prin pozarea corespunzătoare a
panoului, pentru fundul grinzii, cuprins între panourile laterale;
- susţinerea panoului de fund, să fie realizată pe cât posibil, independent de panourile
laterale, astfel ca susţinerea în continuare a grinzii, până la întărirea corespunzătoare a betonului, să fie
asigurată.
In cadrul proiectării cofrajelor pentru grinzi, se calculează, sau se verifică, atât panourile de
cofraj cât şi rigidizările şi elementele de susţinere. Incărcările orizontale, sunt preluate de panourile
laterale verticale şi transmise caloţilor. Incărcările verticale, sunt preluate de panourile de fund şi
transmise elementelor de susţinere, prin intermediul caloţilor, sau a unor traverse.
In continuare, se prezintă câteva sisteme de cofraje pentru realizarea grinzilor, din beton armat
monolit.
1. 6. 3. 3. a. Cofrajul mixt uşor, pentru realizarea grinzilor, (fig. 1. 62), este realizată din
montanţii metalici (5), realizaţi din profile tip "U", de 100 x 40 x 3 mm. şi prevăzuţi la partea
superioară cu un cioc, care permite rezemarea lor pe grinzile extensibile de susţinere (10). Montanţii
sunt legaţi între ei, la partea inferioară a grinzii cofrate, prin traversele (4), realizate din bare C. M. U.,
prinse cu şuruburi M 16 , iar la partea superioară, prin tiranţi φ 16 mm. (7), blocaţi cu zăvoare.

Dimensiunile grinzii, sunt date de panourile de cofraj laterale (1) şi a celor de fund (2). Pentru
reglajul dimensiunilor, atât montanţii cât şi traversele, sunt prevăzute cu găuri φ 18 mm. la 50 mm.
distanţă interax.
3
9
1
200
axul popilor
de suport
8
2
5
7
6 4
10
1000
(1600)
5
11
Fig. 1. 62. Cofraj mixt uşor, pentru grinzi; 1. - panou de cofraj lateral; 2. - panou de fund; 3. -
panou de cofraj, pentru realizarea plăcii de planşeu; 4. - traversă; 5. - montant (jug); 6. - furură; 7. -
tirant; 8. - distanţier; 9. - con de capăt; 10. - grindă extensibilă; 11. - consolă de sprijin.
Sistemul de cofrare, permite realizarea de grinzi, având lăţimea maximă de 0,60 m. şi înălţimea
de până la 0,60 m., cu montanţii J 1 (L = 1000 mm) şi până la 1,10 m., cu montanţii J 2 (L = 1600 mm).
Pasul de modulare a dimensiunilor grinzii, este necesar a fi de 50 mm. Cofrajul se montează manual.
1. 6. 3. 3. b. Cofrajul pentru grinzi, folosind caloţi tip ARCOW.
Cofrajul este folosit în Anglia şi este alcătuit din panouri mici de cofraj metalice, (1) (fig. 1. 63)
şi din montanţi triunghiulari (3), prinşi de traversa (5), prin intermediul unor bolţuri(9). Alinierea
montanţilor, se realizează cu ajutorul barei (11), prinsă de rama panourilor, cu ajutorul unor menghine.
Sistemul de cofraj, permite realizarea de grinzi cu înălţime de până la 1,00 m. şi lăţimi cuprinse
între 0,10 şi 0,90 m., fără restricţii de modulare, datorită sistemului de strângere cu filet (4), care
permite reglarea distanţei dintre montanţi.
Incărcările verticale, sunt preluate de traversele (5) şi transmise popilor de susţinere (8). Pentru a
permite rezemarea grinzilor extensibile
(7), care susţin cofrajul plăcii de planşeu, în lungul grinzii, la exteriorul panourilor de cofraj, se
montează o fermă de lemn (6). Montarea cofrajului se realizează manual.
100

1
2
3
3
7
11
6
4
9 10
8
9 5
Fig. 1. 63. Cofraj din străinătate, pentru realizarea grinzilor, (firma ARCOW Anglia); 1. - panou
de cofraj; 2. - panou de colţ; 3. - montanţi; 4. - piesă de strângere a caloţilor; 5. - traversă; 6. - fermă de
lemn; 7. - grindă extensibilă; 8. - popi; 9. - bolţuri de fixare; 10. - fururi de completare; 11. - bară de
aliniere.
1. 6. 3. 4. Cofraje pentru realizarea plăcilor de planşeu.
Realizarea plăcilor de planşeu în soluţie monolită, este tot mai rar utilizată, faţă de soluţiile
integral, sau parţial prefabricate, din cauza dezavantajelor tehnologice pe care le prezintă, astfel:
- ritmul lent de recuperare a cofrajelor, care trebuie menţinut ca suport al planşeului turnat,
până la întărirea corespunzătoare a betonului;
- necesitatea utilizării unor panouri de completare, pe lângă cele standard, pentru asigurarea
posibilităţilor încadrării lungimii şi lăţimii totale, a unora dintre plăcile cofrate, în seria modulară "O";
- necesitatea utilizării unor sisteme de susţinere, pentru asigurarea menţinerii cofrajului la
înălţimea corespunzătoare cotei planşeului.
In cazurile în care se impune realizarea monolită a plăcilor de planşeu, cofrajul necesar se
realizează din panouri mici de cofraj (fig. 1. 64.), care sprijină pe elementele de susţinere orizontale,
(grinzi extensibile) şi apoi pe elemente de susţinere verticale, (popi). Aceştia din urmă, vor fi
contravântuiţi în două planuri perpendiculare.
1
2
Ax popi
Fig. 1. 64. Cofraj pentru planşee; 1. - panouri mici de cofraj; 2. - grinzi extensibile.

In vederea creşterii indicilor tehnico - economici ai acestor cofraje, se recomandă o serie de
măsuri de raţionalizare a alcătuirii acestora, astfel:
- o panotare cât mai corectă, în vederea reducerii la maximum a panourilor de completare;
4 3 7 4
2 2
1
1 5
6
5
a) b) c)
Fig. 1. 65. Soluţie de recuperare rapidă a elementelor de cofraj, la plăcile de planşeu; a) - cofrare
- armare - betonare a planşeului; b) - decofrare etapa I; c) - decofrare etapa a II-a; 1. - popi metalici
reglabili;
2. - grinzi extensibile; 3. - panouri de cofraj; 4. - fâşie de compensare; 5. - pop cu bază spaţială; 6. -
diafragmă din beton armat; 7. - placă din beton armat monolit.
- uşurarea decofrării, prin prevederea pe ambele direcţii cel piţin a câte unei fâşii de
compensare, de 5 ... 10 cm. lăţime. In cazul plăcilor cu deschideri peste 3,00 m., fâşiile de compensare
vor fi sprijinite independent, permiţând recuperarea mai rapidă a panourilor de cofraj ale plăcii,
menţinându-se doar cofrajele şi sprijinirile din zona fâşiilor de compensare, fig. 1. 65;
- folosirea unor elemente verticale de susţinere, stabile, (popi cu bază spaţială, eşafodaje E 75 ),
care să elimine necesitatea contravântuirii, (fig. 1. 66.);
2 3 4 7
10
5
8
6
1
9
Fig. 1. 66. Exemple de utilizare a eşafodajelor E 75 , pentru susţinerea cofrajelor la grinzi şi plăci
de planşeu; 1. - stâlp de beton armat; 2. - rigle de lemn; 3. - panouri de cofraj pentru placă; 4. - grindă
de cofraj C. M. G;
5. - panouri de cofraj pentru grinzi; 6. - montant TS 21 RC; 7. - platelaj pentru cofrarea planşeelor,
alcătuite din ferme tip C. M. G; 8. - traverse TS 21 RC; 9. - estacadă E 75 ; 10. - placă de beton.

- utilizarea unor sisteme de cofraje, cu decofrare timpurie, (fig. 1. 67.), care permit recuperarea
elementelor orizontale ale cofrajului, fără a se mai demonta elementele verticale de susţiere, de tipul
popilor, menţinerea lor fiind necesară pe o perioadă mai îndelungată.
Dispozitivul de decofrare rapidă, (2), se compune dintr-un pop metalic scurt, prevăzut cu o
flanşe la partea superioară, un scaun mobil care îmbracă popul şi pe care reazemă grinzişoarele
metalice (3). Menţinerea în poziţie a scaunului mobil, se realizează printr-o pană.
Operaţiunea de decofrare, constă în coborârea scaunului mobil, fapt care permite recuperarea
panourilor de cofraj şi grinzişoarelor metalice.
A
4
1
A
3 5 2 3 2 5
5
1
Secţiunea A - A
4
Fig. 1. 67. Cofraj cu decofrare rapidă, pentru realizarea plăcilor de planşeu; 1. - pop metalic; 2. -
dispozitiv de decofrare rapidă; 3. - grinzişoare metalice; 4. - panouri de cofraj; 5. - elemente de
contravântuire.
- folosirea cricurilor, ca elemente de susţinere a elementelor de cofraj, sau a unor platelaje,
fixate pe cât posibil pe elementele verticale ale structurii, realizate anterior, (stâlpi, pereţi), sau pe grinzi
prefabricate, care au fost deja montate, (fig. (1. 68.).
3

Det. A
c
d
a
e
6
d
6
e
b
7
2
3
4 5
Detaliul “A”
Fig. 1. 68. Susţinerea cofrajelor pentru plăci, cu ajutorul cricurilor; a. - panouri de cofraj; b. – 13
Dispozitivul de lucru, constă dintr-un cric pe care reazemă cofrajul, pentru realizarea plăcilor de
planşeu. Cricul se fixează de feţele laterale ale grinzilor, sau pereţilor din beton armat, cu ajutorul unui
tirant filetat şi a câte două piuliţe. Reglarea la aceeaşi cotă a reazemului cricului (1), se face prin
manevrarea piuliţei de reglaj (4);
- în cazul planşeelor repetitive, se pot forma ansambluri spaţiale, (cofraj şi elemente de
susţinere), denumite "mese de cofrare", care permit mecanizarea operaţilor de montare - demontare.
In cazul proiectării cofrajelor pentru plăci de planşeu, se vor verifica prin calcul, atât panourile
cât şi susţinerile. Incărcările verticale, sunt transmise prin intermediul tăbliei şi apoi a lonjeroanelor
panourilor, la elementele orizontale de susţinere, care se descarcă pe elementele verticale de susţinere,
sau pe elementele verticale ale structurii, executate anterior.
1. 6. 3. 5. Cofraje pentru realizarea fundaţilor.
Cofrarea fundaţilor continue, se realizează similar cu cofrarea pereţilor. Funcţie de înălţimea şi
poziţia lor faţă de teren, preluarea încărcărilor orizontale se realizează prin tiranţi, sau prin şpraiţuri,
(fig. 1. 69.).
4
5
2
8
1
2
1
1
b
6 CTN
CTN
3
7 φ 32
7
a) b)
Fig. 1. 69. Cofrarea fundaşilor continue; a.- cuzinetul fundaşiei, situat deasupra cotei terenului natural,
(CTN); b. - cuzinetul fundaşiei, situat în săpătură; 1.- panourile de cofraj; 2.- şpraiţ; 3.-ţăruş; 4.-
elemente de fixare a panourilor de cofraj, de montanţi; 5.-distanţieri din ţeavă PVC; 6.- tiranţi; 7.-bloc
de fundaţie; 8.- cuzinet.

Fundaţiile izolate, formate din bloc şi cuzinet, se cofrează similar cu stâlpii, (fig. 1. 70.), fiind
formate din panouri de cofraj şi caloţi. In jurul blocurilor de fundaţii, de mari dimensiuni, se introduc
suplimentar tiranţi, (fig. 1. 71. a.), sau se măreşte rigiditatea caloţilor, prin realizarea lor sub formă de
grindă - macaz, (fig. 1. 71. b.).
1
2
Fig. 1. 70. Cofraje pentru fundaţii izolate, în trepte; 1. - panouri de cofraj; 2. - caloţi de
rigidizare.
5
1
1
4
3
a) 2
b) 4
Fig. 1. 71. Rigidizarea cofrajelor, la blocuri de fundaţii; 1. - panouri de cofraj; 2. - caloţi; 3. -
grindă macaz; 4. - bare de aliniere; 5. - tiranţi.

1. 7. 1. Industrializarea lucrărilor de cofraje.
Prin industrializarea lucrărilor de cofrare, se înşelege utilizarea unor echipamente tehnologice de
cofrare, plane sau spaţiale, de mari dimensiuni, care se montează şi se demontează mecanizat, cu
ajutorul macaralelor. Utilizarea acestor cofraje, asigură reducerea substanţială a manoperei consumate
pe şantier, la operaţiile de cofrare - decofrare, reducându-se totodată şi durata de execuţie a acestor
lucrări.
Aceste ansambluri mari de cofraj, pot fi formate, fie prin asamblarea la sol, lângă obiect, a unor
elemente mici de cofraj tipizate, (sisteme C. M. U.sau C. M. G.), fie prin prefabricarea lor în ateliere de
specialitate şi transportarea lor în această formă, la obiectele de construcţii, unde urmează a fi folosite.
Pentru a asigura eficienţa economică a acestor echipamente tehnologice de cofrare, atât ele cât şi
structurile la care se utilizează, trebuie să îndeplinească anumite condiţii tehnice şi anume:
- să existe o coordonare modulară a dimensiunilor, atât la cofraje cât şi la elementele
structurale. In anumite cazuri, se vor adopta configuraţii structurale particulare, care să permită
utilizarea eficientă a unui anumit tip de echipament de cofraje;
- este necesar să se asigure o folosire intensivă a acestor cofraje, prin asigurarea unui număr
minim de reutilizări, care să asigure pragul de rentabilitate. Aceste echipamente de cofrare, necesită
investiţii iniţiale mari şi consumuri de metal ridicate, care se pot recupera numai printr-un ritm rapid de
reutilizare;
- asigurarea unor indici de exploatare corespunzători mijloacelor de ridicat, ceea ce impune
ca greutatea acestor cofraje, să fie cât mai aproape de capacitatea de ridicare a macaralei, iar operaţiile
de montare - demontare, să fie cât mai rapide, ca sî nu existe durate mari de imobilizare a macaralei;
- dimensionarea corespunzătoare a scheletului de rezistenţă a cofrajului, pentru a face faţă
solicitărilor ce rezultă în fazele de manipulare şi montaj;
- alcătuirea cofrajului, trebuie să asigure decofrarea în întregul său şi reutilizarea imediată a
acestuia.
Aceste condiţii trebuie avute în vedere, atât de proiectanţii de echipamente tehnologice de
cofrare, cât şi de proiectanţii structurilor de rezistenţă.
In general, echipamentele tehnologice de cofrare, sunt specializate pentru realizarea unui anumit
tip de element structural, în anumite limite dimensionale, astfel: pentru realizarea pereţilor, se utilizează
pereţi mari de cofraj, având înâlţimea unui nivel, (2,50 - 3,50) m. şi lungimea unei travei, (4,5 - 8,0 ) m.
Pentru elementele lineare, (stâlpi, grinzi), se formează ansamble lineare sau spaţiale, iar pentru planşee,
se utilizează mese de cofrare, sau cofraje suspendate, care se recuperează în întregime, sau rămân sub
formă de cofraje pierdute.
1. 7. 2. Sisteme de cofraje de tip industrial.
1. 7. 2. 1. Cofraje metalice plane.
Aceste cofraje, se utilizează la realizarea diafragmelor monolite, la clădirile de locuit şi
construcţiile speciale. Ele pot fi:
- universale, caz în care panoul mare plan, are o lungime dată, necorelată cu lungimea peretelui,
(cuprinsîntre doi pereţi transversali), fapt care permite realizarea unei game largi de dispoziţii în plan a
pereţilor, în etape succesive de lucru, cu multe rosturi tehnologice de lucru;

- specifice unui tip de clădire, caz în care setul de cofraj se compune din panouri mari plane,
panouri de colţ şi panouri de bulb, a căror dimensiune este corelată cu cea a pereţilor. Turnarea se
execută concomitent, rezultând un număr redus de rosturi.
La alegerea unuia din cele două sisteme de cofraj, se vor avea în vedere o serie de factori, ca:
- mărimea efortului din diafragmă, în zona rostului de lucru;
- gradul de seismicitate a zonei, în care este amplasată construcţia şi care impune numărul
rosturilor de lucru;
- posibilitatea de refolosire a cofrajului;
- dotarea executantului construcţiei.
Cofrajele metalice plane, sunt alcătuite în general din următoarele elemente principale, (fig. 1.
71.);
- tăblia cofrajului, (1), este realizat din tablă de 4 - 5 mm. grosime şi nervuri verticale la cca 40
cm. distanţă;
- un schelet de rigidizare, (2), cu rol de menţinere a planeităţii feţei cofrate , la manipulare,
transport şi montaj, precum şi preluarea eforturilor, rezultate din încărcările orizontale. Scheletul, este
format dintr-o serie de grinzi orizontale (2. a.), cu rol de moaze. Acestea preiau încărcările de la nervuri
şi le predau tiranţilor (3); reacţiunile grinzii orizontale intermediare, sunt preluate de 2 - 3 grinzi
verticale, (2. b.), şi apoi transmise aceloraşi tiranţi;
- elemente de reglare a verticalităţii, (4), prin intermediul şuruburilor de calaj;
podini de lucru, (5) şi balustrade de protecţie, (6), pentru muncitorii care toarnă betonul în
cofraj;
- elemente demontabile, pentru supraînălţarea cofrajelor, (7), în cazul execuţiei unor pereţi
cu înălţimea mai mare de 2,60 m.
Setul de cofraje metalice, se commpune dintr-un număr de panouri metalice plane, elemente de
completare a îmbinărilor panourilor, rame pentru cofrarea uşilor şi ferestrelor, etc.
Alcătuirea cofrajelor, trebuie astfel concepută, încât să permită un număr mare de refolosiri, (cca
500 ori), iar în faza de decofrare, să asigure desprinderea treptată a acestora, de pe suprafaţa pereţilor,
prin "deslipirea în pană", datorită acţiunii greutăţii cofrajului, la desfacerea tiranţilor de legătură şi
acţionarea elementelor de reglare a verticalităţii panourilor.
Cofrajele metalice plane, folosite în mod curent, sunt:
- cofrajul tip CR 1 , - caracterizat prin rigiditatea deosebită a scheletului de rezistenţă, fiind
utilizate la cofrarea pereţilor plani, cu grosimi cuprinse între 14 şi 30 cm., lungimi între 4,50 şi 8,00 m.,
cu un pas de reglare de 5 cm. şi înălţime de 2,60 m., (cu panouri de supraînălţare C r S, până la 3,35 m.,
din 15 în 15 cm);

7
8 3
6
1
5
2a
2a
3
2b
2a
4
Fig. 1. 72. Alcătuirea cofrajelor metalice plane; 1. - tăblia cofrajului; 2.a. - grinzi orizontale, ale
scheletului de rezistenţă; 2.b. - contravântuirea grinzii verticale; 3. - tiranţi laţi, fixaţi cu pene metalice;
4. - element de reglare pe verticală; 5. - platformă de lucru; 6. - balustradă; 7. - element de
supraînălţare; 8. - scheletul de rigidizare a elementelor de supraînălţare.
- cofrajul tip CZ 2 este caracterizat prin existenţa a 2 - 3 grinzi verticale cu zăbrele, pentru
rigidizarea panoului metalic plan. Se folosesc la realizarea de pereţi monoliţi, de 14 - 30 cm. grosime,
2,60 m. înălţime şi 1,50 - 4,40 m. lungime, cu un pas de reglaj de 10 cm.
- cofraje tip C. I.; sunt elemente uşoare, utilizate pentru realizarea îmbinărilor şi colţurilor
dintre panourile metalice plane. Sunt elemente uşoare, care permit compensarea abaterilor curente, iar
fixarea se realizează rapid, cu ajutorul unor pene metalice.
Eşalonarea lucrărilor la un bloc de garsoniere, în metoda de execuţie succesivă, este arătată în fig
1. 73;
Faza I-a, cuprinde montarea cofrajelor tip CR 1 , montarea armătu-rilor şi turnarea betonului, la
diafragmele longitudinale, pe sectorul "A";
Faza a II-a, presupune demontarea cofrajelor de la diafragmele longitudinale, de la sectorul "A"
şi montarea acestora la diafragmele longitudinale din sectorul "B", precum şi montarea armăturilor şi
turnarea betonului la aceste diafragme;
Faza a III-a, cuprinde demontarea cofrajelor de la diafragmele longitudinale ale sectorului "B" şi
montarea lor la tronsonul următor al clădirii; montarea cofrajelor, armăturilor şi turnarea betonului,
pentru diafragmele transversale ale sectorului "A";

Sectorul A
Sectorul B
Faza III-a
Faza I-a cofraj metalic plan universal
Faza IV-a montare panouri faţadă
Faza II-a
Faza V-a montare panouri faţadă
1 2 3
7 8 9
4 5 6
Fig. 1. 73. Eşalonarea lucrărilor, pentru realizarea unui nivel cu diafragme din beton, executate
în cofraje metalice plan universale.
Faza IV-a, reprezintă demontarea cofrajelor de la diafragmele transversale ale sectorului "A",
montarea lor la diafragmele transversale ale sectorului "B", montarea armăturilor şi turnarea betonuluil
la aceste diafragme; realizarea faţadelor din panouri prefabicate, pe sectorul "A";
Faza V-a, cuprinde demontarea cofrajelor de la diafragmele transversale ale sectorului "B",
montarea lor la tronsonul următor al clădirii, realizarea faţadelor prefabricate pe sectorul "B", montarea
panourilor prefabricate de planşeu şi realizarea monolitizărilor, pe sectorul "A";
Faza VI-a, - montarea panourilor prefabricate şi a elementelor de scară, pe sectorul "B" şi
realizarea monolitizărilor, pe acest sector.
Realizarea continuităţii diafragmelor la intersecţie, necesită îndoirea în cofraj a unor armături şi
dezdoirea lor ulterioară, pentru a fi înglobate în diafragma ce se toarnă în etapa următoare.
La planificarea duratelor de execuţie, în tehnologia prezentată mai sus, trebuie avut în vedere şi
următoarele aspecte:
- vârsta minimă a betonului, în momentul decofrării, va fi de 17 - 20 ore de la preparare,
condiţionat de realizarea unei rezistenţe minime de 15 daN / cm 2 ;
- vârsta minimă a betonului din diafragme, în momentul montării planşeelor prefabricate, va fi
de 48 ore, condiţionată de obţinerea unei rezistenţe minime a betonului, de 50 daN / cm 2 ;
- rezistenţa minimă a betonului din centurile de monolitizare, în momentul montării cofrajelor
pentru turnarea nivelului următor, va fi de 75 daN / cm 2 .

1. 7. 2. 2. Cofraje pierdute.
La aceste tipuri de cofraje, tăblia nu se mai recuperează, ci ea urmează a intra în alcătuirea
elementului structural. In acest scop, la dimensionarea elementului structural, se ţine seama şi de
aportul tăbliei cofrajului.
Cu aceste sisteme de cofrare, se pot executa diferite elemente structurale, ca:
- pereţi, (fig. 1. 74. a.), executaţi din corpuri ceramice (1), cu goluri mari; în goluri se montează
armătura (2) şi se toarnă betonul (3); corpurile ceramice îndeplinesc rolul de cofraj;
a)
2 3
1
2
b)
4
c)
d)
7
e)
9 10
8
7
Fig. 1. 74. Cofraje pierdute; a). - pentru pereţi; b). - pentru stâlpi; c). - pentru grinzi; d). - pentru
planşee casetate; e). - recuperarea casetelor cu ajutorul aerului comprimat; 1. - corpuri ceramice; 2. -
armarea zonei monolite; 3. - betonul turnat la faţa locului; 4. - cofraj pierdut pentru stâlpi, din tuburi de
beton; 5. - armături longitudinale drepte; 6. - armarea cu etrieri semiînglobaţi, în cofrajul pierdut; 7. -
casete, cu dimensiuni modulate şi tipizate; 8. - platformă de susţinere, a casetelor; 9. - casete din tablă,
sau material plastic; 10. - ştuţ special de decofrare.
- stâlpi cu secţiune circulară, (fig. 1. 74. b.), cofraţi cu tuburi de beton(4), în interiorul cărora
se montează armătura (2) şi se toarnă betonul (3);
- grinzi prefabricate în formă de jgheab, (fig. 1. 74. c.), având armătura de rezistenţă dreaptă,
(5) şi etrierii, (6), înglobaţi în element, iar barele înclinate şi barele de montaj se poziţionează odată cu
realizarea nodului de cadru. Apoi, se toarnă betonul, atât în grindă, cât şi în monolitizare;

- planşee casetate, (fig. 1. 74. d.), realizate din casete de dimensiuni modulate şi tipizate (7),
confecţionate din armociment de cca 3 cm. grosime. Casetele reazemă pe o platformă de susţinere (8),
realizată ca pentru cofrajul unei plăci drepte. Se pot utiliza şi mese de cofrare. In anumite cazuri, când
se doreşte recuperarea casetelor, acestea se vor confecţiona din tablă sau materiale plastice (9), iar
pentru uşurarea decofrării, se utilizează aer comprimat, care se introduce între această casetă şi beton,
prin intermediul unui ştuţ special (10), prevăzut la fiecare casetă, (fig. 1. 74. e.);
- plăcile din beton armat, (fig. 1. 75.), sunt realizate din dale prefabricate subţiri, (4 - 6 cm.)
grosime, numite "predale" şi care înglobează armătura necesară preluării momentelor din câmpul
planşeului, (A a ). Peste predale, se montează armătura (A a' ), necesară preluării momentelor negative pe
reazeme şi se toarnă un strat de beton monolit, numit "suprabetonare", având o grosime de 8 - 12 cm.
Predalele sunt susţinute la cotă, până când betonul din suprabetonare atinge rezistenţa necesară.
’ ’
A a A
’
a
5
A a
6
1
3
2
2
4
h
7
4
h
4
a)
Fig. 1. 75. Cofraje pierdute, folosite la realizarea plăcilor din beton armat; a). - vedere de
ansamblu; b). - predale cu ferme, sau cu conectori;
1. - perete de beton armat; 2. - pop metalic cu bază spaţială; 3. - dulap de lemn; 4. - predală; 5. -
suprabetonare; 6. - ferme filigran; 7. - conectori flotanţi.
Pentru asigurarea legăturii dintre predală şi suprabetonare, pe predale se prevăd, fie ferme
filigran, fie conectori cuplaţi în semigoluri lăsate în faţa superioară a predalei, (fig. 1. 75. b.), fapt care
permite realizarea predalelor, prin preturnări loco - obiect, în pachet.
Utilizarea predalelor, se realizează în următoarele faze:
- Faza I - a, preturnarea predalelor la sol lângă obiect, în raza de acţiune a macaralei. Din cauza
dimensiunilor mari ale predalelor,
10 ÷ 35 m 2 şi a flexibilităţii, transportul şi manipularea lor este dificilă;
- Faza a II - a, se montează sistemul de susţinere şi se aşează predalele pe acesta. Manipularea
predalelor se realizează cu dispozitive speciale, care asigură prinderea acesteia în mai multe puncte, (8
÷ 16), evitându-se astfel fisurarea predalei;
- Faza a III - a, presupune montarea pe reazeme a armăturii comprimate A a' , din plase sudate şi
se toarnă betonul de suprabetonare;
- Faza a IV - a, în care se demontează susţinerile.
Aşa cum rezultă din prezentarea sumară a câtorva soluţii de cofraj pierdut, se observă că aceste
soluţii, fac trecerea între betonul monolit şi betonul prefabricat, cumulând avantajele celor două soluţii
constructive.
b)

1. 8. Punerea în operă a cofrajelor
1. 8. 1. Trasarea cofrajelor.
Trasarea poziţiei cofrajelor, atât în plan cât şi pe verticală, se execută conform indicaţilor date în
planşele de execuţie, ale structurii de rezistenţă.
Lucrările de trasare ale cofrajelor, se bazează pe lucrări de trasare, executate anterior, pentru
materializarea axelor construcţiei şi pentru executarea săpăturilor. Astfel, pe teren sunt materializate
axele principale ale construcţiei şi conturul acesteia, prin borne şi porţi de trasare, (repere scaun).
Pentru măsurători, se vor utiliza aparate topografice, (teodolit nivelă, etc.), mire gradate, rulete,
panglici. Pentru lucrări mai simple, se pot utiliza cu bune rezultate, furtunul de nivel, firul cu plumb,
echerul cu prismă, etc.
1. 8. 1. 1. Trasarea poziţiei cofrajelor, faţă de axe.
a). Trasarea poziţiei cofrajelor, pentru fundaţii continue, se realizează de-a lungul sârmelor
întinse între reperele materializate în acest scop, pe rigla porţii de trasare, (prin cuie sau crestături), în
stânga şi în dreapta reperului ce marchează axa fundaţiei. Transmiterea pe verticală a conturului
cofrajului, se execută în raport cu sârmele întinse, cu ajutorul firului cu plumb, iar marcarea poziţiei
cofrajului, pe fundul săpăturii, se face prin ţăruşi bătuţi în pământ.
- b). Trasarea poziţiei cofrajelor, pentru fundaţii izolate, (inclusiv tip pahar), se execută în
raport cu axele marcate pe porţile de trasare, amplasate pe conturul construcţiei. Pe rigla porţii, se
măsoară dimensiunile în plan ale construcţiei şi se materializează prin repere, (cuie). Intre repere se
întind sârme, pe cele două direcţii. Prin acest sistem de intersecţie reperată, se trasează toate detaliile de
plan ale fundaţiei, (cofrajul exterior, cel interior în cazul cofrajului fundaţilor pahar, etc.). Transmiterea
pe verticală a punctelor rezultate din intersecţia sârmelor, se face cu ajutorul firului cu plumb, iar
marcarea , cu ajutorul unor ţăruşi bătuţi în pământ, sau alte semne.
- c). Trasarea poziţiei cofrajelor la pereţi, se execută în raport cu reperele materializate prin
borne, sau pe rigla porţilor de trasare şi comportă următoarele operaţii;
- trasarea liniilor principale de referinţă, în raport cu care urmează să se poziţioneze în plan,
elementele cofrajului. Această operaţie se execută cu teodolitul şi se marchează fie pe soclul clădirii, fie
pe panşeul de la cota ± 0,00 ale acesteia, (fig. 1. 76).
Detaliul A
2
3
3
4
Det. A
2 1

Fig. 1. 76. Trasarea şi marcarea axelor; 1. - teodolit; 2. - bornă; 3. - placă metalică înglobată; 4.
semn de axă, vopsit.
Pentru materializarea poziţiei cofrajelor, se pot trasa linii de poziţionare ajutătoare, deplasate în
paralel, faxă de liniile principale, ce reprezintă axele.
Marcarea liniilor de poziţionare, pe elementele structurale deja executate, se face cu o sfoară,
(frecată în prealabil cu cărbune sau cretă), care este întinsă şi apoi lăsată să cadă pe element;
- poziţionarea elementelor de cofraj, este o operaţie care începe cu montarea riglelor de trasare,
după care se montează panourile de cofraj. Intrucât în timpul definitivăriilucrărilor de cofrare,
elementele cofrajului, pot primi deplasări de la poziţia iniţială, este necesar ca înaintea turnării
betonului, să se verifice corectitudinea poziţiei finale a acestora. Verificarea se execută cu ajutorul unui
aparat optic, (teodoloi). Acesta va fi calat pe axa de bază a cofrajului, sau pe o linie paralelă cu aceasta,
verificarea executându-se de-a lungul acestei linii, prin măsurarea distanţei dintre linia de bază şi
diferitele puncte ale cofrajului.
- c). Trasarea poziţiei cofrajelor, la stâlpi, se execută asemănător trasării pereţilor. Se
marchează pe blocul de fundaţie, semnele de axe, (sau pe cofrajul acestuia, dacă blocul nu a fost
decofrat), utilizându-se fie instrumente optice, fie sârmă de trasare, întinsă între borne, sau reperele de
pe rigla porţilor de trasare, (fig. 1. 77. a.).
4
a) b)
1
Ax
3
2
Ax
3
6
7
5
7
3
4
3
Fig. 1. 77. Trasarea axelor şi verificarea verticalităţii cofrajului, pentru stâlpi; a). - trasarea şi
axarea bazei cofrajului; b). - verticalizarea; 1. - cofrajul cuzinetului; 2. - ramă de trasare; 3. - semne de
axe; 4. - cofrajul stâlpului; 5. - teodolit; 6. - bornă; 7. - vize ale teodolitului.
După montarea cofrajului, pentru axarea corectă şi la partea superioară, se procedează la
verificarea verticalităţii cofrajelor, pe două direcţii normale, cu ajutorul teodolitului. Se execută viza
asupra unui sistem de axe, trasat în prealabil pe cofraj, sau asupra unei muchii a cofrajului, (fig. 1. 77.
b.).
1. 8. 1. 2. Trasarea şi verificarea cotelor de nivel.
Trasarea cotei de nivel a oricărui cofraj, se execută în raport cu un reper, care materializează cota
± 0,00 sau o altă cotă convenţională, (cota bornei, cota riglei porţii). Acest reper, trebuie să fie
accesibil, spre exteriorul construcţiei. Trasarea cotei la cofrajele de la primul nivel, se execută cu
instrumente optice, (nivelă) şi miră şi se materializează prin însemnarea cu vopsea. In dreptul semnului,
se înscrie cota nivelului respectiv, (fig. 1. 78. a.).

In raport cu aceste semne, se trasează, prin măsurarea directă cu rigla gradată şi se
materializează în funcţie de necesităţi, nivelul superior al cofrajului, sau nivelul de turnare a betonului.
Transmiterea cotelor pe cofraje, la nivelele superioare, se poate realiza, fie direct prin măsurare pe
înălţime, cu ajutorul ruletei sau panglicii de oţel, pornindu-se de la cota de referinţă, (linia vagris), fie
indirect cu ajutorul nivelei şi mirei, prin transmiterea succesivă a cotelor diferitelor nivele, (fig.1.78.b.).
1
3
a)
+ 0,95 Nivel
+ 3,00
2
4
5
A
2
A + B + C
B
3
3
C
2
b)
A + B
2
Fig. 1. 78. Trasarea şi verificarea cotelor de nivel, la cofraje; a). - trasarea cotelor la primul nivel
de execuţie; b). - transmiterea indirectă a cotelor, la nivelele superioare; 1. - bornă; 2. - nivelă; 3. - miră;
4. - riglă gradată, (ruletă); 5. - cofrajul stâlpului.
Montajul manual, apare în cazul utilizării panourilor mici de cofraj, care se pun în operă, bucată
cu bucată. Sistemul este utilizat, pentru cofrarea unor structuri, sau a unor elemente structurale, cu
forme geometrice complicate, sau nemodulate, sau la cofrarea unor zone locale nerepetitive, cu
suprafeţe mici de cofrat, unde nu este posibil, sau rentabil, utilizarea cofrajelor de tip industrial.
Montajul mecanizat, cu ajutorul macaralelor, se aplică în toate cazurile, în care acesta poate fi
realizat, în condiţii corespunzătoare de eficienţă.
In generel, procesul tehnologic de execuţie, al oricărui element structural din beton armat
monolit, presupune realizarea următoarei succesiuni de operaţii:
- curăţirea şi nivelarea locului, unde urmează a se monta cofrajul;
- trasarea poziţiei cofrajului;
- transportul şi depozitarea panourilor şi a celorlaltor materiale şi elemente de inventar, în
apropierea locului de montaj;
- preasamblarea cofrajului în panouri mari, sau sisteme spaţiale;
- ungerea tăbliei cu materiale decofrante;
- montarea şi susţinerea provizorie, (sprijinirea) a primei părţi a cofrajului;
- montarea armăturilor;
- montarea restului cofrajului, definitivarea rigidizărilor, prin montarea tiranţilor, sprijinirea
(susţinerea) definitivă şi verificarea poziţiei cofrajului, atât în plan orizontal, cât şi pe verticală;
- turnarea, compactarea şi întărirea betonului;
- descintrarea elementelor de susţinere, la cofrajele verticale;
- demontarea cofrajelor;
- curăţirea cofrajului, de resturile de beton şi ungerea cu vazelină, a părţilor filetate.

In cazul cofrării concomitente, a elementelor verticale, (pereţi, stâlpi), cu cele orizontale, (grinzi,
plăci), în scopul turnării betonului într-o singură etapă, îmbinarea cofrajelor se va realiza în aşa fel,
încât panourile de cofraj, pentru elementele orizontale, să se suprapună peste cele verticale, pentru a
permite decofrarea pereţilor, sau stâlpilor, înaintea grinzilor şi plăcilor, (fig. 1. 79.).
1
4
7
2
5
10
3
1
5
6
9
8
11
Fig. 1. 79. Alcătuirea cofrajului pentru perete şi placă, deodată; 1. - panouri de cofraj de
inventar; 2. - moaze din bare tip C.M.U.; 3. - tirant; 4. - plăcuţe "U", tip C.M.U.;5. - popi metalici; 6. -
şpraiţuri de sprijinire; 7. - grindă extensibilă; 8. - riglă de trasare şi de aliniere; 9. - distanţier; 10. -
conuri de etanşare; 11. - talpă de fixare a şpraiţurilor.
In timpul montajului, se va urmării asigurarea etanşeităţii cofrajului, prin prelucrarea contururilor
panourilor, prevederea de materiale de etanşare în rosturi, (fâşii de cauciuc, de carton, etc.), strângerea
rosturilor cu elementele de asamblare, precum şi prin acoperirea rosturilor cu benzi adezive subţiri, din
plastic sau hârtie.
De asemenea, pentru a facilita operaţiile de decofrare, tăblia cofrajelor se unge cu substanţe
decofrante, care au rolul de-a reduce aderenţa dintre beton şi cofraj. Se folosesc diferite substanţe sub
formă de emulsii, sau soluţii pe bază de parafină, săpun, reziduri petrolifere, acizi graşi şi altele. Aceste
substanţe nu trebuie să atace betonul, sau materialul cofrajelor, să nu lase, pe cât posibi, pete pe
suprafaţa betonului, să asigure o aderenţă cât mai mică într beton şi cofraj şi să nu împiedece finisarea
ulterioară a suprafeţelor de beton.
Aplicarea acestor substanţe, se face prin pulverizare, sau pensulare, imediat după montarea
cofrajului, sau chiar în timpul montării lui.
La operaţiile de armare, se va avea grijă, de-a nu se lua substanţa decofrantă de pe cofraj pe
carcasa de armătură, deoarece s-ar reduce aderenţa dintre armătură şi beton.

1. 8. 2. 1. Montarea cofrajelor la fundaţii.
La fundaţiile continue, se trasează mai întâi axul longitudinal, pe fundul şanţului, (săpăturii), faţă
de care, apoi se va trasapoziţia feţelor laterale ale panourilor de cofraj.
La fundaţiile izolate, pe fundul săpăturii, se trasează cele două axe perpendiculare ale fiecărei
fundaţii, după care se trasează poziţia feţelor interioare ale panourilor de cofraj.
Rigidizarea şi fixarea cofrajelor, se va face cu moaze, şpraiţuri, ţăruşi, distanţieri, etc., după ce în
prealabil se verifică poziţia cofrajelor, în raport cu prevederile proiectului, (planul de fundaţii).
1. 8. 2. 2. Montarea cofrajelor la pereţi.
Cofrarea pereţilor cu panouri, se execută în următoarea ordine,
(fig. 1. 80. a.):
- se trasează axele pereţilor şi conturul lor;
- se fixează riglele de trasare şi aliniere;
- se montează panourile de cofraj, pentru una din feţele peretelui; în cazul când montajul se face
manual, se va începe cu panoul de intersecţie şi pe măsură ce se continuă montarea, fiecare panou de
cofraj se asamblează de cel montat anterior, cu ajutorul elementelor de asamblare,
(conform pct. 1. 3. 1. 7.), se montează elementele de aliniere, ce asigură coplaneitatea panourilor şi se
execută sprijinirea provizorie;
- se montează armătura şi se fixează cutiile şi ramele, pentru formarea eventualelor goluri în
perete;
- se montează panourile de cofraj, pe cea de-a doua faţă a peretelui, concomitent montându-se
distanţierii şi tiranţii;
- se montează sprijinirile celei de-a doua faţă a cofrajului, se verifică verticalitatea cofrajului şi
se acţionează corespunzător dispozitivele de reglare a elementelor de sprijinire.
a)
FAZA I - a FAZA II - a FAZA III - a FAZA IV - a
cofrare faza I - a armare cofrare faza II - a rigidizarea cofrajului

FAZA I - a FAZA II - a FAZA III - a FAZA IV - a
2 1
1
b)
2
4
Cofrarea a două feţe armarea definitivare cofraj rigidizarea cofrajului
5
1
6
7
1
c)
FAZA I - a FAZA II - a FAZA III - a FAZA IV - a
montare panou montare laterala I - a armare definitivare cofraj
intrados
şi rigidizare
Fig. 1. 80. Fazele de montare a cofrajelor şi corelarea cu operaţiile de armare; a). - pentru pereţi;
b). - pentru stâlpi; c). - pentru grinzi; 1. - panou de cofraj; 2. - sprijiniri; 3. - tiranţi şi distanţieri; 4. -
caloţi; 5. - grinzi extensibile; 6. - traverse; 7. - montanţi.
In cazul pereţilor din beton armat monolit de fronton, la care se execută placaje izolatoare
termice, din beton celular autoclavizat, (B.C.A.), montarea fâşiilor, se execută după montarea primei
feţe a cofrajului de perete. Fâşiile de B.C.A., se leagă apoi de armătura de rezistenţă a peretelui, cu
ajutorul unor ancore de φ 8 mm. scoase din fâşii.
...................................................................................................................
a) Etapa preliminară, caracterizată prin verificarea cantitativă şi calitativă a mijloacelor de
muncă şi a echipamentului de muncă necesar, conform documentaţiilor tehnologice. Se verifică
integritarea tăbliei panourilor de cofraj, precum şi integrarea acestora în abaterea limită de dimensiuni,
astfel:
- lungimea panoului ± 4 mm.
- lăţimea panoului ± 3 mm.
- înclinarea faxă de orizontală a muchilor şi a suprafeţelor, va fi de maximum 2 mm/m, respectiv
10 mm. pe toată lungimea.
b) Etapa de execuţie, în care se execută următoarele operaţii de control;
- verificări după operaţia de trasare, privind poziţia marcajelor faxă de axele construcţiei şi faţă de
elementele corespunzătoare, executate la nivelul inferior;
- verificări după montarea cofrajelor, când se urmăreşte existenţa tuturor elementelor de cofraj,
prevăvute în schiţele de cofraj, fixarea corectă şi stabilă a elementelor de rigidizare, susţinere,
contravântuire, etc.; poziţionarea corectă faţă de axe şi cote, în limita abaterilor admisibile, astfel:
- pereţi şi plăci ± 2 mm;
- stâlpi, grinzi, eşafodaje de susţinere ± 3 mm;
- verificarea stării de curăţenie şi etanşeitate a cofrajelor, de asigurare a măsurilor N.T.S.M. şi P.S.I., a
dimensiunilor cofrajului, precum şi poziţionarea faţă de orizontală şi verticală.
3

Abaterile limită la dimensiunile secţiunii transversale sunt:
- grosimea pereţilor şi aplăcii ± 2 mm.;
- grosimea stâlpilor şi a grinzilor ± 3 mm.;
Abaterea limită la dimensiunea liberă, (lumina), pentru:
- plăci, grinzi, stâlpi şi pereţi ± 10 mm.;
- fundaţii ± 15 mm.;
Abaterile limită la înclinarea faţă de orizontală şi faţă de verticală, a muchilor şi suprafeţelor, sunt:
- pe 1 m. liniar 3 mm.;
- pe toată lungimea muchiei (suprafeţei) verticale, cu excepţia muchiilor (suprafeţelor) verticale
ale grinzilor 10 mm;
- pe toată lungimea muchiei (suprafeţei)
verticale a grinzilor
5 mm.
c) Etapa finală - care se efectuează la terminarea lucrărilor de cofrare, de către o comisie formată
din reprezentantul beneficiarului (dirigintele de şantier) şi constructor (şeful de brigadă, şeful punctului
de lucru, şeful de echipă de la dulgheri). Comisia va efectua verificările prevăzute la punctul "b",
precum şi alte verificări. Rezultatele verificărilor şi eventualele remedieri ce trebuiesc făcute, se vor
consemna într-un proces - verbal pentru verificarea lucrărilor ce devin ascunse.
1. 7. 2. 6. Decofrarea şi întreţinerea cofrajelor.
Demontarea cofrajelor este condiţionată de atingerea unor rezistenţe la compresiune minime, de
către betonul turnat, precum şi de rolul şi locul cofrajului în ansamblul structurii, astfel:
a) Decofrarea elementelor verticale (pereţi, stâlpi, lateralele grinzilor) se poate realiza la
termenele minime stabilite în tabelul 1. 8.; termenele care sunt date funcţie de tipul şi calitatea
cimentului, precum şi de temperatura mediului ambiant. In general este acceptabil, decofrarea
suprafeţelor verticale, în momentul atingerii unor rezistenţe la compresiune de minimum 2,5 N / mm 2 ,
astfel încât feţele şi muchiile elementelor, să nu fie deteriorate.
Ordinea operaţiilor de decofrare este în general inversă celei indicate la montarea cofrajelor
respective.
b) Decofrarea elementelor orizontale (plăci, infradosul grinzilor) se realizează când rezistenţa
betonului a atins, faţă de clasă, următoarele valori în procente:
- 70 % - pentru elemente cu deschideri de maximum 6 m. (ex.: 14 N / mm 2 pentru B c 20);
- 85 % - pentru elemente cu deschideri mai mari de 6 m. (ex: 17
N / mm 2 pentru B c 20);
La aceste termene se menţin , saau se remontează popi de siguranţă la intevale de 3 m, în cazul
grinzilor, respectiv un pop la 10 - 12 m 2 în cazul plăcilor. Intre etaje popii se aşează unul sub altul.
Indepărtarea popilor de siguranţă se realizează atunci când rezistenţa betonului a atins faţă de
clasă următoarele valori:
- 95 % - pentru elemente cu deschideri de maximum 6 m. (ex.
19 N / mm 2 pentru B c 20);
- 110 % - pentru elemente cu deshideri de 6...12 m. (ex. 22 N / mm 2 pentru B c 20);
- 115 % - pentru elemente cu deschideri mai mari de 12 m. (ex. 23 N / mm 2 pentru B c 20).
Stabilirea rezistenţelor, la care au ajuns elementele de cinstrucţie în vederea decofrării, se face
prin încercarea epruvetelor de control, pe faze, confecţionate în acest scop şi păstrate în condiţii
similare cu elementele în cauză, conform STAS 1275 - 81.
In lipsa încercărilor, pentru cazurile curente se vor respecta termenele minime indicate în tabelul 1. 8.

Termenele minime de decofrare (conform C 140 - 86), în zile
Tabelul 1. 8.
Nr. Elementul de cofraj ce se Temp. Tipul cimentului utilizat
crt. demontează şi deschiderea o
C
elementului de beton
M 30 Pa 35 P 40
1. Feţele laterale +5
+10
+15
2.
3.
Feţele inferioare cu menţinerea
popilor de siguranţă
- L < 6,00 m.
- L ≥ 6,00 m.
Indepărtarea popilor de siguranţă
- L < 6,00 m.
- L = 6,0 ... 12,0 m.
- L ≥ 12,00 m.
+5
+10
+15
+5
+10
+15
+5
+10
+15
+5
+10
+15
+5
+10
+15
Hz 35
3
2
1
10
8
6
14
12
8
24
18
12
32
24
16
42
32
21
2
1,5
1
6
5
4
10
8
6
18
14
9
24
18
12
36
28
18
Operaţiile de demontare se încep cu slăbirea contravântuirilor, pentru a permite coborârea
eşafodajului de susţinere. Se continuă cu coborârea elementelor de susţinere verticale (5 - 10)cm., prin
acţionarea sistemelor de acţionare micrometrică (filete, pene), după care se procedează la scoaterea
fâşiilor de compensare (la plăci) şi la demontarea panourilor. Demontarea se începe de la mijloc spre
margine.
Desprinderea panourilor de cofraj de faţa elementului de beton, se realizează cu grijă cu ajutorul
unor pene de lemn, răngi, etc., astfel încât să nu se deterioreze nici betonul, nici cofrajul.
După demontarea cofrajelor şi susşinerilor, elementele acestora se vor transporta şi depozita la
sol, în mod ordonat în funcţie de tipul de element, sau se vor transporta direct la noul sector de montaj.
Panourile de cofraj se curăţă de resturi de beton, iar elementele care prezintă degradări se depozitează
separat, în vederea remedierii pe loc a defecţiunilor, sau a transportului lor în ateliere de reparaţii
specializate.
In termen de 24 ore de la desfacerea oricărei părţi de construcţie, se va proceda la o examinare
atentă a tuturor elementelor de rezistenţă ale structurii, încheindu-se un proces - verbal, între
constructor şi beneficiar şi în care se consemnează calitatea lucrărilor şi eventualele defecte constatate.
Nu se vor efectua remedieri, înainte de această examinare.
2
1
1
5
5
3
6
5
4
10
8
5
14
11
7
28
21
14

1. 8. NORME DE PROTECŢIA MUNCII SPECIFICE LUCRĂRILOR DE COFRARE.
La lucrările de cofrare se respectă prevederile din următoarele prescripţii:
- Legea Nr. 5 (Protecţia muncii);
- "Norme republicane de protecţia muncii";
- "Norme de protecţia muncii în activitatea de construcţii - montaj", vol. 5.
Se recomandă acordarea unei atenţii sporite următoarelor măsuri de tehnica securităţii muncii:
- la operaţiile de cofrare - decofrare, se admit numai muncitori care au calificarea necesară şi au
fost instruiţi corespunzător;
- muncitorii vor fi echipaţi cu mânuşi, căşti de protecţie şi centuri de siguranţă, precum şi cu
toate sculele necesare;
- montarea cofrajelor de inventar şi a celor de tip industrial, se face în conformitate cu indicaţiile
din proiectele de cofrare, sau din fişele de utilizare. Operaţiile de montare vor fi supraveghiate de şeful
formaţiei de lucru;
- montarea şi demontarea cofrajelor la înălţime, trebuie făcute de pe podine de lucru, aşezate pe
schelele de susţinere, prevăzute cu parapeţi. Astfel, pentru înălţimi > 8m. de la sol, sau de la planşeu,
podinele de lucru se vor executa pe bază de detalii de execuţie prevăzute în proiect. Se vor asigura
podine de lemn pentru circulaţie, la fiecare 1,80 m, pe toate suprafeţele care se cofrează. Pentru acces,
se vor prevedea scări.
Pentru cofraje montate până la înălţimea de 5 m, se admite montarea lor de pe scări asigurate
contra alunecării, dar este interzisă decofrarea de pe scări, indiferent de înălţimea de la care se lucrează.
- conturul exterior al planşeului cofrat şi al golurilor lăsate în planşee, se vor asigura cu parapeţi
de protecţie, care se vor păstra şi după demontarea cofrajului;
- susţinerile şi eşafodajele se vor contravântui corespunzător, atât în plan orizontal cât şi în plan
vertical, pe ambele direcţii, pentru a împiedeca orice deformare a structurii lor. Se vor folosi de
preferinţă elemente tipizate. Executarea de susţineri şi de eşafodaje netipizate, se poate realiza numai pe
bază de proiect tehnologic aprobat;
- decofrarea (demontarea) construcţiilor din beton armat, este admisă numai după întărirea
suficientă a betonului, începându-se cu cofrajele verticale, apoi cu celelalte tipuri de cofraje. La
decofrare, piesele de asamblare dintre panouri, se vor scoate pe măsura demontării panourilor. La
decofrarea plăcilor, este interzis muncitorilor să stea sub panoul în curs de demontare. Este interzisă
utilizarea răngilor şi a târnăcoapelor la decofrare, precum şi forţarea sau izbirea susţinerilor.
După decofrare, elementele structurale orizontale se susţin în continuare cu popi sau eşafodaje,
conform normelor tehnice în vigoare. Acestea vor fi obligatoriu poziţionate pe aceeaşi verticală;
- la utilizarea ansamblelor mari de cofraje (plane sau spaţiale) manipulate cu macarale, se
intrezice prezenţa personalului pe cofraje, sau sub acestea, în timpul manevrelor de ridicare, transport şi
aşezare, iar depozitarea acestor ansambluri de cofraje se face numai pe platforme rigide, cu luarea de
măsuri pentru împiedecarea răsturnării lor;
- în timpul montajului şi la depozitarea cofrajelor din materiale lemnoase se vor lua măsuri
pentru prevenirea incendiilor;
- toate operaţiile de cofrare - decofrare vor fi realizate sob directa supraveghere şi răspundere a
conducătorului punctului de lucru, care va urmării desfăşurarea operaţiilor, în ordinea lor tehnologică.

BIBLIOGRAFIE.
1. Adam, M., ş. a.., Manual de tehnologie "cofrage" - CEB - FIP, Paris, 1982.
2. Beiu, E., Domşa Julieta, Vescan, V.,Moga, A., - cercetări privind determinarea presiunii betonului
proaspăt, asupra cofrajelor, revista "Construcţii", nr. 10 - 11, 1985.
3. Domşa Julieta, Utilaje, echipamente tehnologice şi procedee performante de betonare, Bucureşti
1994.
4. INCERC - Indrumător privind executarea trasării de detaliu în construcţii, C - 83 - 75.
5. INCERC - Instrucţiuni tehnice privind alcătuirea şi folosirea în construcţii a panourilor de placaj
pentru cofraje, (proiect) C - 11 - 82.
6. Kluge, F., ş. a., Rationelle Schaltechnik, vol I. Standschalungen, VEB, Berlin, 1977.
7. M. C. Ind. - I. P. C. Bucureşti, Tehnologii tip, "Cofraje", Bucureşti, 1981.
8. M. C. Ind. - I. P. C. Bucureşti, Catalogul general al mijloacelor tehnice, necesare ramurii
construcţilor (C.G.M.C.) nr. 3. "Mijloace pentru lucrări de cofrare şi susţineri", pr. 7375, 1984.
9. Peri - Schalung und Geruste, Handbuch 1992.
10. Toma Alexandru, Oană Tiberiu, Tehnologia şi mecanizarea lucrărilor de construcţii, IPTVT
Timişoara, 1991.