o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

SUPRASTRUCTURA PODURILOR
a) b) c)
Fig. 5.12 Tipuri de grinzi cu inimă plină
Pentru poduri se utilizează în mod uzual două grinzi principale cu inimă
plină, dispuse de-o parte şi de alta a axei longitudinale a podului. Numărul de
grinzi este determinat în principal de valorile încărcărilor ce trebuie preluate şi
de realizarea unei lăţimi a suprastructurii care să asigurare spaţiul necesar
circulaţiei vehiculelor rutiere sau feroviare. Dimensiunile grinzilor şi distanţele
la care acestea se dispun în plan sunt stabilite prin calcul, din condiţii de
rezistenţă şi stabilitate la răsturnare a suprastructurii.
Din punct de vedere al poziţionării căii, podurile cu grinzi cu inimă plină
pot fi cu cale sus (Fig. 5.13, 5.14, 5.15) sau cu cale jos (Fig. 5.16). Podurile cu
calea sus se utilizează atât la calea ferată, cât şi pentru suţinerea căilor de
comunicaţie rutiere, acolo unde nu este limitată înălţimea de construcţie. În
cazul podurilor rutiere, soluţia cu calea sus se adoptă mai ales acolo unde
circulaţia de desfăşoară în ambele sensuri şi trebuie respectate condiţii de
vizibilitate.
În cazul podurilor de cale ferată cu cale sus (Fig. 5.13), calea formată
din traverse din lemn şi sine este aşezată direct pe grinzile principale metalice,
transmiterea încărcărilor făcându-se direct la elementele principale de
rezistenţă.
Ionuţ Radu RĂCĂNEL
91