o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

SUPRASTRUCTURA PODURILOR
Principalele dezavantaje al podurilor dalate sunt determinate de
consumul mare de beton şi de valoarea ridicată a greutăţii permanente a
suprastructurii.
5.3 PODURI CU GRINZI
Podurile cu grinzi reprezintă cea mai răspândită şi simplă formă de
suprastructură, fiind realizate atât din beton (armat, precomprimat sau ambele)
şi din metal, dar pot avea şi secţiune compusă oţel-beton.
Din punct de vedere al schemei statice în profil longitudinal,
suprastructurile pot fi cu grinzi static determinate (simplu rezemate, Fig. 5.7
sau grinzi cu console şi articulaţii tip GERBER, Fig. 5.8) sau static
nedeterminate (grinzi continue, Fig. 5.9). Grinzile simplu rezemate se
utilizează în general pentru deschideri mici (L < 25 m). Grinzile continue sunt
foarte utilizate în prezent şi acoperă deschideri medii şi mari (20 m < L <
100m). Utilizarea grinzilor continue conduce la avantaje economice importante
atât prin reducerea dimensiunilor suprastructurii (solicitări mai mici în raport cu
grinzile simplu rezemate), dar şi în ceea ce priveşte infrastructura, prin
reducerea numărului de pile (deschiderile acoperite sunt mai mari decât la
grinzile simplu rezemate).
În funcţie de valoarea încărcărilor exterioare de pe suprastructură, de
mărimea deschiderilor şi de spaţiile libere ce trebuie asigurate sub pod,
grinzile pot fi cu înălţime constantă (Fig. 5.7) sau variabilă (Fig. 5.7b şi c) a
secţiunii transversale. Această caracteristică îmbunătăţeşte atât comportarea
sub sarcini, dar conduce şi la economii financiare şi cantităţi mai reduse de
materiale utilizate, precum şi la aspecte estetice îmbunătăţite. Variaţia înălţimii
grinzilor poate fi liniară (Fig. 5.7b, 5.8b, 5.9b) sau parabolică (Fig. 5.7c, 5.8c,
5.9c).
Ionuţ Radu RĂCĂNEL 85