o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

INFRASTRUCTURA PODURILOR
Fig. 3.12 Părţile componente ale unei culee
Dimensiunile opritorului şi poziţia sa pe zidul de gardă în nişa special
amenajată trebuie să fie astfel încât să susţină balastul (sau piatra spartă) să
nu cadă pe bancheta cuzineţilor şi în acelaşi timp să permită aşezarea primei
traverse de pe terasament cât mai apropape de prima traversă de pe
suprastructura podului. Distanţa maximă dintre traverse nu trebuie să
depăşească 600 mm şi în acest scop odată cu realizarea proiectului pentru
suprastructura oricărui pod de cale ferată se stabileşte şi poziţia traverselor.
De o parte şi de alta a elevaţiei culeei se găsesc zidurile întoarse (Fig. 3.12)
în număr de două, executate în consolă şi având dimensiune variabilă. Aceste
elemente de beton au rolul de a împiedica materialul din terasament să cadă
în lateral şi permit realizarea racordărilor înainte de planul definit de
paramentul înclinat al culeei. În acest scop, pe lângă zidurile întoarse se
execută şi o racordare a culeei cu terasamentele din spatele ei. Există două
posibilităţi pentru a realiza această racordare şi anume:
a) racordare cu sferturi de con (Fig. 3.13)
b) racordare cu aripi (Fig. 3.14)
Ionuţ Radu RĂCĂNEL
53