o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

ACŢIUNI LA PODURI
contrar, pe partea din spate a culeei. În ambele situaţii este necesară şi
determinarea punctului său de aplicaţie.
Valorile împingerii depind de caracteristicile terenului (greutatea
specifică γ şi unghiul de frecare internă φ) din spatele culeei care de regulă
sunt determinate efectuând încercări de laborator. Relaţia pe baza căreia se
stabileşte valoarea maximă a împingerii pamântului E a este:
1 2 φ
2
o
E a
= γH
tg (45 − )
(10.18)
2
2
Suplimentar acestei încărcări, atât pentru podurile de şosea, cât şi
pentru cele de cale ferată, se consideră o valoare a împingerii, numită
împingere din convoaie tip, determinată de acţiunea vehiculelor asupra
terasamentului din spatele culeelor. Precizări pentru forma diagramelor de
presiuni date de pământ şi despre valorile maxime ale împingerii sunt date
pentru podurile de cale ferată în STAS 1489-78. La podurile de şosea,
împingerea din convoaiele tip este considerată printr-o înălţime suplimentară
de teren, în funcţie de tipul convoiului utilizat, precizări în acest sens găsindu-se
în STAS 1545-80 şi STAS 3221-86.
10.6.3 Presiunea hidrostatică a apei
Presiunea apei se manifestă ca o forţă ascensională pentru elementele
de infrastructură fundate în terenuri unde nivelul apei este ridicat. Valoarea
acestei forţe este egală cu volumul de apă dislocuit de partea de structură
cufundată în apă.
Considerarea presiunii hidrostatice a apei este necesară, deoarece are
efect de reducere a greutăţilor proprii ale elementelor de infrastructură, situaţie
care poate deveni defavorabilă dacă se analizează stabilitatea la lunecare şi la
răsturnare, în special în cazul culeelor podurilor unde împingerea activă
accentuează fenomenul de răsturnare.
Ionuţ Radu RĂCĂNEL
287