o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 10
În ultimul timp, normele internaţionale de calcul al structurilor
metalice la acţiuni seismice au avansat ideea introducerii unei stări limită
noi şi anume starea limită de avarie.
Prin utilizarea stărilor limită este admisă ideea că nu există siguranţă
absolută şi prin calculul elementelor şi structurilor în ansamblul lor se
urmăreşte obţinerea unei asigurări raţionale a construcţiilor, ţinând seama
de importanţa funcţională şi de durabilitatea acestora. De regulă, o
asigurare raţională urmăreşte evitarea apariţiei stărilor limită, limitând la
valori reduse sau corespunzătoare probabilităţile respective.
Verificarea elementelor de construcţie se face prin compararea
efectelor unei grupări de acţiuni (eforturi unitare, deformaţii etc.) cu
mărimile similare corespunzătoarea apariţiei diferitelor stări limită.
Pentru podurile din beton armat şi precomprimat verificările la stări
limită cuprind: verificarea la starea limită de rezistenţă, la starea limită de
oboseală, la starea limită de fisurare, la starea limită de deformaţie, iar în
cazurile în care rezultă ca necesară, verificarea la starea limită de
stabilitate a poziţiei (răsturnare, lunecare).
10.3 CLASIFICAREA ŞI GRUPAREA ACŢIUNILOR
CONSIDERATE LA PODURI
Pentru calculul podurilor, ca şi pentru celelalte categorii de construcţii, în
normele româneşti acţiunile sunt clasificate în funcţie de durata lor de aplicare
pe structură, în următoarele categorii:
a) acţiuni permanente;
b) acţiuni temporare;
c) acţiuni excepţionale.
252
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE