o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 10
structurale ale podului). Toate aceste evenimente reprezintă scenarii
posibile pe durata de exploatare a unei structuri de pod şi ele se consideră
cu mare atenţie după stabilirea amplasamentului şi a soluţiei constructive
(a tipului de pod).
Reglementările în vigoare ale tuturor ţărilor oferă informaţii
referitoare la modul în care trebuie făcută evaluarea acţiunilor, în strânsă
legătură cu modalităţile de calcul ce trebuie utilizate cu aceste acţiuni.
Există două metode fundamentale pe baza cărora se face calculul
podurilor şi anume:
− metoda rezistenţelor admisibile
− metoda stărilor limită
Prima metodă este din ce în ce mai puţin utilizată. La noi în ţară
această metodă se utilizează încă la proiectarea structurilor de poduri
metalice şi mixte, în timp ce în alte ţări ea deja a fost înlocuită de cea de-a
doua metodă. Metoda rezistenţelor admisibile tinde să fie abandonată
întrucât s-a constatat că ea nu exploatează la maxim capacitatea portantă
a structurii derivată din rezistenţele materialului utilizat şi poate conduce
deseori la supradimensionări ale elementelor principale de rezistenţă, cu
implicaţii directe asupra costurilor şi chiar asupra tehnologiilor şi duratelor
de execuţie.
10.2 METODE DE CALCUL ALE PODURILOR
Siguranţa structurilor este puternic influenţată de caracteristicile
materialelor utilizate, de variabilitatea încărcărilor şi solicitărilor secţionale,
de variabilitatea dimensiunilor elementelor componente, precum şi de
posibilitatea acţiunii simultane a diferitelor încărcări.
După cum s-a precizat anterior, pentru calculul şi dimensionarea
podurilor există două metode de bază:
246
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE