o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

METODE DE MONTAJ UTILIZATE LA PODURI
montaj şi starea de eforturi ce ia naştere în elementele componente ale
structurii în diferite stadii ale execuţiei. Prin alegerea adecvată a unei metode
de montaj şi prin stabilirea judicioasă a etapelor în care va decurge montajul
se poate controla nivelul eforturilor în elementele structurale componente,
astfel încât să fie redus la maxim consumul de elemente auxiliare (schele,
macarale şi dispozitive de rezemare suplimentare etc.) necesar execuţiei.
Există multe metode utilizate pentru montajul podurilor şi alegerea unei
metode depinde în foarte mare măsură de tipul structurii şi mai ales de
condiţiile din amplasament. Totuşi cele mai utilizate procedee de montaj la
poduri sunt:
a) Montajul în amplasament la cota finală cu macarale sau infrastructuri
provizorii;
b) Montajul prin lansare;
c) Montajul prin ridicare;
d) Montajul în consolă;
e) Monajul prin ripare;
f) Montajul prin subzidirea elementelor de infrastructură.
9.2 DESCRIEREA METODELOR DE MONTAJ
Montajul în amplasament la cota finală (Fig. 9.1) constă în asamblarea
podului în poziţia sa finală din mai multe componente individuale (tronsoane
sau subansambluri) utilizând atât reazeme provizorii (schele de montaj, palei
metalice etc.), cât şi utilaje de ridicare, cum sunt macaralele auto sau
feroviare, care pot fi dispuse în vederea ridicării tronsoanelor fie lângă pod,
sub acesta, sau pot circula pe partea de structură deja executată.
Schelele metalice frecvent utilizate sunt cele realizate din profile
(UYKM) (Fig. 9.1). Sunt alcătuite din 23 de elemente tip corniere şi gusee.
Îmbinarea elementelor se face cu buloane păsuite şi cu buloane brute. Cu
Ionuţ Radu RĂCĂNEL 231