o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 7
Valorile declivităţilor căii pe poduri nu trebuie să depăşească limitele
impuse atât pentru drumuri cât şi pentru căile ferate pentru a nu produce
dificultăţi în circulaţia vehiculelor, dar şi pentru a nu încărca suplimentar cu
forţe orizontale (provenite atât din greutatea proprie a suprastructurii, dar şi din
încărcările date de vehicule) elementele de infrastructură (pile si culee).
Principalul dezavantaj al podurilor în declivitate este legat de înălţimile
diferite ale pilelor, care conduc la calcule şi detalii de execuţie separate pentru
fiecare pilă.
La culee, în cazul unor declivităţi mari ale terenului, trebuie luate măsuri
speciale pentru aşezarea corectă a aparatelor de reazem pe banchetele
cuzineţilor, dar şi a suprastucturii. Astfel, la culeea dispusă la baza rampei,
aparatul de reazem trebuie dispus mai departe de zidul de gardă (Fig. 7.34a),
ceea ce necesită o lăţime mai mare a banchetei cuzineţilor, mai ales în cazul
utilizării pentru suprastructură a unor grinzi cu înălţime mare. La culeea
dinspre vârful rampei dimpotrivă, rămâne un spaţiu gol mai mare între capătul
suprastructurii şi zidul de gardă (Fig. 7.34b) care trebuie acoperit cu
dispozitive speciale pentru rosturi sau eventual prin realizarea unor console
ale suprastructurii.
a) b)
Fig. 7.34 Poziţiile suprastructurii pe culee la poduri în declivitate
206
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE