o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

ELEMENTE GENERALE PRIVIND AMPLASAMENTUL PODURILOR
fie normală pe axa obstacolului traversat. Respectarea acestor reguli aduce
atât avantaje în ceea ce priveşte siguranţa circulaţiei pe pod şi pe calea de
comunicaţie eventual traversată de pod, dar şi la reducerea costurilor legate
de construcţia podului precum şi la simplificarea proiectării şi execuţiei.
Totuşi există situaţii când, datorită traseului sinuos al căii de comunicaţie
pe care se găseşte podul, nu pot fi respectate regulile de mai sus. În special
în zonele de munte, unde căile de comunicaţie au trasee sinuoase impuse de
respectarea unor valori minime ale razelor curbelor şi ale declivităţilor, apare
necesitatea construirii unor poduri oblice sau în curbă.
7.6.1 Poduri oblice
Realizarea podurilor oblice trebuie evitată pe cât posibil întrucât astfel
de structuri sunt mult mai costisitoare, atât datorită unui consum sporit de
material determinat de formele speciale ale elementelor de infrastructură (pile
şi culee), dar şi alcătuirii complicate a detaliilor de la suprastructură. În plus, pe
lângă dificultăţile ridicate de proiectare apar alte dificultăţi în fazele de
execuţie.
Podurile oblice sunt mai lungi decât podurile drepte (Fig. 7.21), valoarea
lungimii depinzând în mod direct de valoarea unghiului la care axa podului
intersectează axa obstacolului traversat. Dacă se notează cu L lungimea
podului în ipoteza în care axa sa ar fi normală pe axa obstacolului, cu L’
lungimea podului oblic şi cu α unghiul făcut de axele celor două căi de
comunicaţie care se intersectează, atunci:
' L
L = (7.1)
sinα
Creşterea lungimii podului atrage după sine costuri ridicate ale
suprastructurii datorită consumului mai mare de material ce intră în alcătuirea
elementelor structurale.
Ionuţ Radu RĂCĂNEL
195