o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 7
geotehnice. Aceste studii de teren sunt de o importanţă majoră întrucât dacă sunt
realizate corect, pot oferi siguranţă în exploatarea ulterioară a podului, evitându-se
astfel apariţia tasărilor (deformări pe verticală ale terenului de sub pile sau culee)
care pot conduce la apariţia fisurilor în corpul elementelor de infrastructură (pile,
culee) şi la eforturi suplimentare în suprastructura podurilor, în special în cazul
structurilor static nedeterminate.
Prin realizarea corectă a studiilor geotehnice se pot evita supraevaluări ale
costurilor determinate de alegerea greşită a soluţiilor de fundare sau de
schimbarea amplasamentului, ca urmare a naturii necorespunzătoare a terenului
de fundare.
Alegerea soluţiei corecte de fundare poate conduce la reduceri semnificative
de costuri, ştiut fiind faptul că lucrările de fundaţii reprezintă cam 30-40% din costul
total al unui pod.
Cele mai utilizate procedee de fundare în cazul podurilor sunt: fundaţiile
directe, fundaţii pe chesoane deschise, pe chesoane cu aer comprimat şi fundaţii
indirecte pe piloţi sau pe coloane.
a) Fundaţiile directe se realizează atunci când stratul portant, bun pentru
fundare, ce poate prelua încărcările transmise de către elementele de
infrastructură ale podului (pile şi culee), se găseşte la adâncime relativ mică în
raport cu nivelul terenului natural. Ele se realizează sub forma unor blocuri de
beton în trepte turnate într-o groapă excavată în prealabil şi sprijinită
corespunzător. Dacă în amplasament există ape subterane, săpăturile se execută
în incinte realizate din pereţi de palplanşe (panouri din lemn sau metalice) (Fig.
7.15) care se extrag pe măsură ce se toarnă betonul din fundaţie. În cazul în care
există şi ape de suprafaţă trebuie realizate incinte suplimentare de protecţie a
zonei de săpătură, aceste incinte numindu-se batardouri (Fig. 7.15).
190
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE