o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 1
Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea şi până la mijlocul secolului al
XIX-lea ia amploare construcţia podurilor metalice din fontă. Ca formă constructivă
aceste poduri erau asemănătoare celor anterioare realizate din piatră sau zidărie şi
aveau deci ca principală structură de rezistenţă bolţile sau arcele. Această formă
punea cel mai bine în valoare caracteristicile mecanice ale fontei şi anume
rezistenţe mari la solicitări de compresiune şi mici la solicitări de întindere. Primul
pod important din fontă a fost realizat între anii 1776 şi 1779 de către Abraham
Darby peste râul Severn, în localitatea Coalbrookdale din Anglia. Podul numit Iron
Bridge (Fig. 1.16) este realizat din 5 arce paralele cu deschiderea de 30.62 m.
Fig. 1.16 Podul Iron Bridge în localitatea Coalbrookdale, Anglia
Podurile metalice realizate din fontă s-au răspândit mai întâi în Europa, în
Anglia, Germania şi Franţa, dar şi în S.U.A. În anul 1819 a fost terminat podul
Southwark, peste Tamisa, structura de rezistenţă fiind alcătuită din arce realizate din
bolţari din fontă cu care s-a realizat o deschidere a podului de 73 m. În Franţa, un
pod important din fontă, finalizat în anul 1839 este podul Carousell peste Sena la
Paris. Soluţia constructivă aleasă a fost tot cea cu arce, dar de această dată arcele
erau realizate din tuburi din fontă. Deschiderea podului este de 48 m.
10
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE