o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 5
prezent ei se realizează din cabluri cu secţiune închisă. Tiranţii sunt prevăzuţi
cu dispozitive de reglare a lungimii, astfel încât, în timpul execuţiei podului să
se poată controla deformaţiile verticale ale acestuia.
Distanţele pe orizontală dintre doi tiranţi consecutivi trebuie să se
situeze în domeniul (L/100÷L/20), L fiind valoarea deschiderii în care se dispun
tiranţii.
În majoritatea cazurilor materialul utilizat la realizarea tablierelor este
oţelul, datorită greutăţii proprii mai reduse. Forma secţiunilor transversale la
podurile suspendate se alcătuieşte pe baza aceloraşi criterii ca în cazul
podurilor hobanate. Trebuie avut însă în vedere faptul că, datorită
deschiderilor mai mari, flexibilitatea podurilor suspendate este superioară celor
hobanate şi de aceea tablierul trebuie să aibă suficientă rigiditate în plan
orizontal pentru preluarea încărcărilor orizontale transversale.
La primele poduri suspendate construite s-au utilizat la realizarea
tablierelor grinzi cu inimă plină, de care erau ancorate cablurile. Calea era
susţinută de o placă de beton rezemată pe o reţea de grinzi formată din
lonjeroni şi antretoaze. (Fig. 5.65).
În anul 1940 podul Tacoma s-a prăbuşit sub efectul rafalelor de vânt
deoarece grinzile principale cu inimă plină ale tablierului aveau zvelteţe mare
şi erau insuficient depărtate una de cealaltă, astfel încât deformaţiile din
torsiune ale tablierului au fost foarte mari, conducând în final la cedarea
structurii.
142
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE