o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 1
Între secolee XVI şi XIX s-au realizat, în special în Italia, poduri din
zidărie de piatră având o mare valoare artistică şi în prezent. Podurile
susţineau locuinţe sau erau destinate spaţiilor comerciale în zone intens
ciculate. Un astfel de pod a fost construit în Veneţia, Italia, de către arhitectul
Antonio Ponte în anul 1591. Podul Ponte Rialto (Fig. 1.9) este realizat din
marmură albă în pantă şi contrapantă, are o deschidere de 28.20 m şi o lăţime
de 22 m, dintre care 7 m pentru circulaţie, restul spaţiului fiind ocupat de
magazine. Podul reprezintă o atracţie turistică şi a fost astfel conceput încât să
poată susţine mari aglomerări de oameni.
Fig.1.9 Ponte Rialto din Veneţia
Un alt pod cu aspect estetic deosebit şi având o înălţime mare este
viaductul Ronda, din Spania (Fig. 1.10).
Tot în această perioadă, pe lângă podurile masive din piatră s-au
construit şi poduri din lemn, cu dimensiuni importante. O astfel de structură
este podul peste Rin la Schaffhausen (Fig. 1.11) situat la graniţa dintre Elveţia
şi Germania, având două deschideri de 51 şi respectiv 59 m. Podul proiectat
de fraţii Grubenmann este complet acoperit.
6
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE