o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 5
La aceste structuri contravântuirile orizontale inferioare lipsesc, placa de
beton, respectiv platelajul ortotrop având suficientă rigiditate în plan orizontal
pentru preluarea încărcărilor orizontale longitudinale, respectiv transversale.
În figurile 5.39 şi 5.40 sunt prezentate secţiunile transversale prin
suprastructurile a două poduri cu grinzi cu zăbrele şi platelaj ortotrop: podul de
cale ferată simplă peste Rin la Maxau, Germania şi podul de şosea peste râul
Argeş la Merişani.
5.5 PODURI PE CADRE
Podurile pe cadre reprezintă o alternativă la podurile cu grinzi continue
Se utilizează de regulă acolo unde obstacolul traversat are dimensiuni mari
atât în sens longitudial, dar şi pe adâncime şi ar necesita realizarea unor
infrastructuri de dimensiuni mari atât ca înălţime, cât şi în secţiune
transversală.
De regulă podurile pe cadre sunt structuri static nedeterminate, ceea ce
le face sensibile la variaţii de temperatură, dar şi la deplasări ale reazemelor
(tasări şi rotiri ale fundaţiilor), putând apărea în structura de rezistenţă eforturi
suplimentare. Din aceste motive adoptarea unor soluţii cu poduri pe cadre
implică analiza foarte atentă a terenului de fundare în amplasament. Se
recomandă utilizarea acestor structuri în zone unde straturile incompresibile
bune de fundare se află la adâncimi mici sau unde stratificaţia terenului este
cât mai uniformă, astfel încât dacă există pericolul apariţiei tasărilor la fundaţii,
acestea să aibă valori cât mai apropiate.
Utilizarea podurilor pe cadre devine necesară în cazul în care trebuie
respectată o anumită valoare pentru înălţimea de construcţie, ca de exemplu
în cazul pasajelor denivelate sau pasajelor din oraşe, când modificarea
profilelor căilor de comunicaţie ce se intersectează este dificilă.
Deschiderea podurilor pe cadre poate ajunge la valori de 150-200 m.
118
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE