o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

SUPRASTRUCTURA PODURILOR
În cazul secţiunilor deschise, reţeaua de grinzi este alcătuită din grinzile
principale şi antretoaze (Fig. 5.26a), dar există şi reţele mai complexe la care,
pe lângă grinzile principale şi antretoaze se dispun şi grinzi longitudinale
secundare (Fig. 5.26b). Numărul de grinzi principale, dimensiunile acestora,
distanţa dintre grinzi precum şi grosimea plăcii de la partea superioară se
stabilesc, ca şi în cazul podurilor metalice, în funcţie de următorii parametri:
deschiderea şi lăţimea podului, schema statică adoptată, înălţimea de
construcţie şi materialele utilizate (beton armat sau precomprimat).
Pentru podurile de cale ferată se utilizează atât suprastructuri deschise,
realizate din grinzi T (Fig. 5.27) sau cu bulb (Fig. 5.28), simplu rezemate, în
domeniul de deschideri 10-30 m cât şi grinzi continue cu secţiuni casetate
până la deschideri de 50 m. Calea este susţinută de placa de beton, care este
prevăzută cu nişte timpane laterale pentru a permite aşezarea prismului de
piatră spartă.
Fig. 5.27 Secţiune transversală printr-un pod de cale ferată
cu două grinzi principale în formă de T
Ionuţ Radu RĂCĂNEL
105