o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 5
cele la care sunt dispuse antretoazele. Rezultă astfel rigidităţi diferite ale
ansamblului format din tolă şi nervuri pe cele două direcţii ortogonale în plan.
Distanţele la care sunt dispuse nervurile rezultă prin calcul fiind
determinate în principal de deformabilitatea tolei continue între două nervuri
sub influenţa încărcărilor aplicate.
În cazul acestor tipuri de poduri cu grinzi cu inimă plină, tola
îndeplineşte funcţiuni multiple, fiind în acelaşi timp şi talpă superioară pentru
grinzile principale cu inimă plină, pentru nervurile longitudinale şi transversale.
Nervurile de rigidizare a tolei pot avea diferite forme, fiind realizate cu
secţiune deschisă, fără rigiditate la torsiune (Fig. 5.21a) sau cu secţiune
închisă, cel mai adesea trapezoidale (Fig. 5.21b).
a) b)
Fig. 5.21 Tipuri de nervuri utilizate în mod uzual
la poduri cu platelaj ortotrop
Secţiunea podurilor metalice cu grinzi cu inimă plină cu platelaj ortotrop
poate fi deschisă la partea inferioară (Fig. 5.22, 5.23) sau închisă, casetată
(Fig. 5.24, 5.25).
Podurile de cale ferată realizate în soluţia cu platelaj ortotrop au, în mod
uzual, calea dispusă la partea superioară ca în figura 5.22, dar pot fi şi cu
calea jos. Susţinerea prismului de piatră spartă se face în aceste cazuri printr-o
cuvă integral metalică, formată din tola continuă şi opritorii de piatră spartă. La
podurile cu secţiunea deschisă, în secţiunile unde sunt dispuse nervuri
transversale (antretoaze) se dispun la partea inferioară rigle inferioare (Fig. 5.22)
pentru a spori rigiditatea la torsiune a structurii.
100
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE