o_19q5qktsa1sp6bnb1bev1f5p8u1f.pdf

CAPITOLUL 1
Fig.1.1 Pod din trunchiuri de arbori
Fig. 1.2 Pod din liane
Fig. 1.3 Pod din piatră
Există însă şi poduri naturale rezultate în urma unor fenomene de
modificare a morfologiei scoarţei terestre sau prin prăbuşirea tavanelor unor
peşteri, având uneori dimensiuni importante şi oferind în epoca modernă
posibilitatea construirii unor căi de comunicaţie fără a realiza o altă structură
de rezistenţă. Este cazul podului natural numit “Podul lui Dumnezeu” din
localitatea Ponoarele, judeţul Gorj (Fig. 1.4).
Construcţia podurilor realizate prin contribuţia omului îşi are originile în
Egipt şi Mesopotamia, dar şi în Europa Mediteraneeană, mai ales în Imperiul
Roman.
Primul pod important a fost realizat peste râul Eufrat, în Babilon, în anul
600 î.e.n. şi avea o lungime de aproximativ 300 m. Pilele (Pilă – parte a
infrastructurii podului pe care există reazeme intermediare ce susţin
2
CĂI DE COMUNICAŢII: PODURI. ELEMENTE GENERALE