Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

ANUARUL ACADEMIC2008- 2009

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA“ DIN SIBIUFacultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ANUARUL ACADEMIC2008-2009Apare cu binecuvântareaÎ.P.S.Prof.Univ.Dr.LAURENłIU StrezaMitropolitul ArdealuluiCoordonatorPr.prof.univ.dr. Vasile GrăjdianPr.conf.univ.dr. Constantin Oancea3

Realizat în cadrulCENTRULUI DE CERCETARE TEOLOGICĂal FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna” din SibiuReferenŃi ştiinŃifici:Pr.prof.univ.dr. Aurel PAVELConf.univ.dr. Sebastian MOLDOVANISBN 978-973-739-890-1ISSN 1582-8980Coperta: Ştefan OrthTehnoredactare: Vasile GrăjdianTipografia AsociaŃiei „Andrei Şaguna” Sibiu4

Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” Sibiu(faŃada clădirii)5

STUDII ŞI ARTICOLEEinige Überlegungen zum Ordo des Heiligen Mysterions 1der Taufe in der Orthodoxen KirchePr. Prof. Univ. Dr. Nicolae ChifărIn der Einleitung eines sehr wichtigen Buchs zu den ökumenischenImplikationen unserer gemeinsamen Taufe stellten Thomas F. Best und DagmarHeller fest, dass „der Gottesdienst sich in den letzten Jahrzehnten als zunehmendbedeutsam für die ökumenische Bewegung erwiesen hat. Durch die Bewegung derliturgischen Erneuerung, die sich seit den 50er-Jahren entwickelt hat, haben vieleKirchen ein erstaunliches Maß an gemeinsamer Grundlage in ihrem Verständnis* Das vorliegende Referat wurde bei der 4. Konsultation zwischen der Konferenz EuropäischerKirchen (KEK) und der Gemeinschaft Evangelischer Kirchen in Europa (GEKE) vorgetragen. Themadieser Konsultation, die am 1. November 2008 in Wien stattfand, war „Die Taufe im Leben unsererKirchen“.1 In seinem Beitrag auf der Dritten Ekklesiologie-Konsultation, die 2006 von KEK und GEKE aufdem Phanar veransntaltet wurde, wies Professor Hans-Peter Grosshans darauf hin, dass „der in denöstlichen Kirchen gebrauchte Begriff mysterion in seinem christlichen Gebrauch immer nochElemente seiner ursprünglichen Bedeutung in der alten Religion hat… Doch in den westlichenKirchen hat die Betonung des obligatorischen Charakters der Sakramente für die Gläubigen das, wasdas Wort mysterion wirklich zum Ausdruck bringt, zu sehr in den Hintergrund gedrängt: dieSelbstmitteilung des dreieinigen Gottes in diesen heiligen Handlungen“ (S.4).„Jedes Mysterion ist direkt in Christus verwurzelt. Christus selbst ist das Urgeheimnis (Joh 1,1-18)und der eigentliche Zelebrant aller Mysterien. Die Orthodoxe Kirche verwendet das griechische Wortmysterion an Stelle von Sakrament zur Bezeichnung der göttlich eingesetzten Riten, die heiligendegöttliche Gnade manifestieren und mitteilen. Das Wort mysterion bedeutet wesensmäßig etwasVerborgenes oder Nichtverstehbares. Es ist von der Kirche angewandt worden auf die wesentlichenVorstellungen und Lehren des Glaubens, und es kommt mehrfach in der Heiligen Schrift vor. SeineHauptbedeutung ist verbunden mit dem verborgenen und geheimen Willen Gottes im Blick auf dasHeil der Welt, wie es sich jetzt manifestiert in Jesus Christus, dem inkarnierten Wort (Logos). Und dadie Kirche den Auftrag hat, jenes Mysterion zu verkündigen und es den Menschen zu vermitteln,werden die wesentlichen Handlungen, durch die sie dies erreicht, ebenfalls als Mysterien bezeichnet.Durch alle diese Handlungen werden wir zu Teilhabenden und Begünstigten des großen durch JesusChristus vollbrachten Heilsmysteriums.“ Rev. Alciviadis C. Calivas, Th.D. „The sacramental life ofthe orthodox church“, http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article7106.asp. In diesem Vortragwerden wir bewusst den Begriff mysterion und nicht Sakrament benutzen.7

und ihrer Praxis der Taufe entdeckt. Doch der Gottesdienst ist auch der Ort, wo dieTrennungen unter den Kirchen unmittelbar und schmerzlich zum Ausdruckkommen – und zwar nicht nur bei ökumenischen Versammlungen, sondern auch imLeben der Ortsgemeinden. Wo Kontakte unter Christen auf örtlicher Ebenezunehmen, stellen sich akute und sensible Fragen zum Gottesdienst, insbesondereim Blick auf besondere liturgische Momente wie Taufe und Eucharistie“. 2 DieDelegierten der Kirchen auf der Fünften Weltkonferenz für Glauben undKirchenverfassung „bekräftigten und feierten gemeinsam “. 3 „VieleKirchen betonen jetzt, dass die Taufe eine Taufe in Christus und nicht in diese oderjene historische Denomination hinein ist. In der Taufe wird man nicht einMethodist, Lutheraner oder römischer Katholik, sondern ein Christ“. 4 DieseAussage kann irreführend sein, denn für uns orthodoxe Christen verleiht dasHeilige Mystirion der Taufe die christliche, aber gleichzeitig auch die orthodoxeIdentität. Im „Konfirmationsgebet“ (Chrismation) betet der Zelebrant darum, dassder Dreieinige Gott „ihn (sie) im orthodoxen Glauben konfirmieren möge“, und imorthodoxen Ordo ist die Taufe nicht von der Konfirmation (Chrismation) getrennt.Man kann die Taufe nicht losgelöst vom gesamten kirchlichen Leben betrachten,weil die Taufe den Kandidaten/die Kandidatin gerade in dieses Leben der Kircheeinführt. Mit den Worten von Rev. Alciviadis C. Calivas: „Die Taufe vereint denGlaubenden nicht nur mit Christus, sondern mit seinem Volk, der Kirche.Man wird in die Gemeinschaft des Glaubens hinein getauft, um an deren Leben,Werten und Visionen teilzuhaben. Indem die Taufe uns in das verherrlichte LebenChristi hineinbringt und uns zum Teil seiner vergöttlichten Menschheit macht, fügtsie uns in die Kirche, seinen Leib ein, wo das Sterben und Auferstehen täglicherfahren wird in der asketischen Disziplin des Gebetslebens und in der2 Becoming a Christian. The Ecumenical Implications of Our common Baptism. Edited by Thomas F.Best & Dagmar Heller, Faith and Order Paper no.184, WCC Publications, Geneva, 1999, p.1. Indiesem Buch werden die Überlegungen und Erfahrungen von etwa zwanzig Christen und Christinnenwiedergegeben – Liturgiker, Theologen, Kirchenmusiker, Pfarrer -, die 1997 in Faverges/Frankreichzu einer Konsultation von Glauben und Kirchenverfassung zusammenkamen, um sich mit denImplikationen unserer persönlichen Identität als Christen und Christinnen für die Kirchen und für dieökumenische Bewegung zu befassen.3 Ibid., p.3, zitiert aus dem Worship Book der Konferenz von Santiago,.12.4 Ibid.8

Eucharistie“. 5 Professor Grigorios Larentzakis hat ebenfalls herausgestellt, dass„der Neugetaufte durch die Taufe und die Konfirmation nicht bloß als einzelnerMensch zum Christen wird, sondern durch sein oder ihr Leben innerhalb desexistentiellen mysterium ecclesiae auch ein Glied einer zutiefst verbundenenGemeinschaft wird“. 6Die 1994 in Ditchingham/England von Glauben und Kirchenverfassungveranstaltete Konsultation untersuchte die Gestalt oder Struktur (den Ordo) deschristlichen Gottesdienstes und stellte fest, dass dies in zunehmendem Maße einPunkt des Kontakts und der gemeinsamen Erfahrung unter vielen Kirchengeworden sei. Bei seinen Überlegungen zum ordo der Taufe und dessenökumenischen Implikationen schrieb Gordon Lathrop bereits am Anfang seinerStudie, dass ein Gespür für die Bedeutung der christlichen Taufe und dergemeinsamen Gestaltung ihrer Praxis in der ganzen Welt an überraschenden Ortenfestzustellen ist, zum Beispiel in einem klassischen Text aus derKirchengeschichte, wo es überhaupt nicht um die Taufe geht, aber „wo uns in allerKlarheit die kraftvolle Bedeutung der Grundform der Taufe vor Augen geführtwird“ sowie auch die der Eucharistie. 7„Redet nicht von Jesus Christus, sondern setzt euer Herz auf die Welt…. MeinVerlangen (eros) ist gekreuzigt worden, und in mir ist kein Feuer, das materielleDinge wegfrisst (pyr philoulon), sondern da ist Wasser, das in mir lebt und spricht undmir von innen her sagt: „Komm zum Vater!“ Ich erfreue mich nicht an der Nahrungdes Todes noch an der Lust dieses Lebens. Ich möchte das Brot Gottes, das das FleischJesu Christi ist, von David herabgekommen, und ich möchte den Trank seines Blutes,das todlose Liebe ist (agape)“. 85 Rev. Alciviadis C. Calivas, op.cit.6 Grigorios Larentzakis, „Baptism and the Unity of the Churches. Orthodox views”, Referat auf der 3.Konsultation über Ekklesiologie, gemeinsam veranstaltet von KEK und GEKE, Phanar, 2006, 5.7 Gordon Lathrop, „The Water that Speaks. The Ordo of Baptism and its Ecumenical Implications” inBecoming a Christian. The Ecumenical Implications of Our Common Baptism, op.cit., 13. In derEinleitung dieses Beitrags beziehe ich mich weitgehend auf diese Studie.8 St Ignatius, To the Romans 7:1b, 2b-3; griechischer Text in Kirsoop Lake, The Apostolic Fathers,vol. 1, Cambridge, Harvard UP, 1959.234.9

Auf diese Weise beschreibt der Heilige Ignatius das Martyrium, “das ererwartet und nach dem er sich sehnt, indem er die Bildsprache der zentralenAnliegen der christlichen Gemeinschaft benutzt: das Wort Gottes, das Wasser derNeugeburt in den Leib Christi hinein, das Liebesfest der Eucharistie“. 9Verkündigung und Bekehrung, das sprechende Wasser, das Mahl, das war der ordoder Schaffung von Christen in Antiochien. Gordon Lathrop fügte hinzu, dass „mandiese Struktur/Gestalt wiederholt durchleben musste, nicht durch Wiederholung derWaschung mit Wasser, sondern im Hören auf seine , im Handeln nachseiner Einladung. Obwohl dieser ordo verstanden werden könnte alsWiderspiegelung der Praxis, die Ignatius in Antiochien gekannt haben mag, konnteer darüber hinaus davon ausgehen, dass er in Rom so verstanden wurde: in diesenzentralen Dingen waren die Kirchen sich einig…. Die örtliche Kirche vonAntiochien ist in Gemeinschaft mit der Kirche in Rom“. 10Wenn wir zum „ordo von Ditchingham“ zurückkehren, so stellt er dasTaufgeschehen als zweierlei dar: „Glaubensbildung“ (wozu sowohl „von JesusChristus“ reden als auch Abkehr von den Wegen des Bösen und des Todesgehören) und „Waschung mit Wasser“ nebeneinander, die dann zu einem Drittenhinführen „Teilnahme am Leben der Gemeinschaft“. Die gleiche Struktur lässt sichbeim Heiligen Ignatius in den oben zitierten Worten finden:Verkündigung, Bekehrung, Abkehr vom Bösen;das „sprechende Wasser“;das Mahl der Gottesbezeugung in der Welt.Gordon Lathrop zitierte auch den Text des Heiligen Justin, des Märtyrersund Philosophen (+165), der beschrieben wird als „die erste vollständige direkteBeschreibung des Geschehens in der christlichen Taufe, die wir besitzen“:„Wir werden jetzt auch erklären, auf welche Weise wir uns Gott als Weihegabenhingegeben haben, nachdem wir durch Jesus Christus neu gemacht wurden, und dasswir, wenn wir dies versäumten, den Eindruck erwecken würden, in unserer Erklärung9 Gordon Lathrop, op.cit.1310 Idem, 1510

etwas falsch zu machen. So vielen Menschen, wie davon überzeugt sind und diesevon uns gelehrten und verkündeten Dinge für wahr halten und versuchen, danach zuleben, wird gelehrt zu beten und Gott zu bitten, während sie fasten für die Vergebungder Sünden und während wir beten und zusammen mit ihnen fasten. Dann werden sievon uns dorthin geführt, wo Wasser ist, und sie werden neu geboren in der Weise derWiedergeburt, mit der wir selbst neu geboren wurden. Denn dann kommt für sie dieWaschung im Wasser im Namen des Vaters und Gottes, des Herrn aller Dinge undunseres Heilands Jesus Christus und des Heiligen Geistes… Und diese Waschung wirdErleuchtung genannt, da das Verstehen derjenigen, die diese Dinge erfahren, erleuchtetwird… Doch nach dieser Waschung führen wir diejenigen, die überzeugt sind undzustimmen, zu denjenigen, die Brüder und Schwestern genannt werden, wo sieversammelt sind, um gemeinsam zu beten für Stärkung für sich selbst und für jeneErleuchteten und für alle anderen überall… Wenn wir die Gebete beendet haben,grüßen wir einander mit einem Kuss. Dann breiten die Brüder und Schwestern vordem Vorsteher Brot und einen Kelch mit gemischtem Wein aus… Und darüber hinauserinnern wir einander ständig an diese Dinge. Diejenigen, die die Mittel dazu haben,helfen allen Notleidenden, und wir kommen regelmäßig zusammen. Und über allem,was wir essen, loben wir den Schöpfer aller Dinge durch Gottes Sohn Jesus Christusund durch den Heiligen Geist. Und an dem Tag, der nach der Sonne benannt ist,kommen alle, ob sie nun in der Stadt oder auf dem Lande leben, in Einheitzusammen…“. 11Die Struktur, die sich aus diesem Text ergibt, wäre:den Glauben lehren und sich nach dem Verhalten erkundigen;Beten und Fasten der Kandidaten und der Gemeinde;Prozession zum Wasser;Waschung;Prozession zum Ort des gemeinschaftlichen Gebets;Eucharistie;ständige Erinnerung in der Sonntagseucharistie und in der Sorge für dieArmen. 1211 Saint Justin the Martyr and Philosopher, I Apology 61-67, PG 6:420-43212 Gordon Lathrop, op.cit., 1911

Aus einem wahrscheinlich früher erschienenen syrischen Buch: Die Lehreder zwölf Apostel (Didache) ersehen wir auch, auf welche Weise die Taufevollzogen wurde:„Tauft so: Nachdem ihr dies alles zuvor gesagt habt, tauft auf den Namen des Vatersund des Sohnes und des Heiligen Geistes mit lebendigem Wasser. Wenn du keinlebendiges Wasser hast, taufe in anderem Wasser. Wenn du nicht mit kaltem Wassertaufen kannst, dann mit warmem. Wenn du aber beides nicht hast, dann gieße auf denKopf dreimal Wasser auf den Namen des Vaters und des Sohnes und des HeiligenGeistes. Vor der Taufe aber soll der Täufer und der Täufling fasten und wenn möglicheinige andere. Du befiehlst aber dem Täufling, einen oder zwei Tage vorher zufasten“. 13In dieser alten Schrift kann man einen ähnlichen ordo finden:moralische Unterweisung (1:1-6:3)Fasten und Gebet (7:4-8; „vor der Taufe“ 7:4);Taufe im Namen des Dreieinigen Gottes, in „lebendigem Wasser“ (7:1-3)Eucharistie nach der Taufe (9-10);das Leben der Gemeinde, einschließlich Empfang reisender Lehrer (11-13),Gaben für die Armen (13:4), Eucharistie an jedem Sonntag (14).„Diese ursprüngliche Ordnung um einen Menschen zum Christen zumachen, wird in der Tat schließlich zur Ordnung für den , der unsaus vielen Quellen seit dem 3. Jahrhundert bekannt ist:Frage nach der Bereitschaft, sein Verhalten zu ändern;Hören des Evangeliums / Lehren der Worte des GlaubensGebet (und Fasten)WaschungHinführung zum Mahl13 Didache, VII, in: Die Apostolischen Väter, neu übersetzt und herausgegeben von AndeasLindemann und Henning Paulsen, Tübingen 1992, 13.12

zur Mystagogie, Lernen über die Mysterien, an denen man jetztteilgenommen hat,und zu der sich daraus ergebenden wöchentlichen Versammlung, demZeugnis und der Sorge für die Armen“. 14Im Neuen Testament können wir Hinweise auf die Taufordnung finden,auch wenn es kein Buch für Riten ist. Zum Beispiel die Episode der Heilung einesKnaben mit einem unreinen Geist.„…Jesus aber sprach zu ihm: Du sagst: Wenn du kannst – alle Dinge sind möglichdem, der da glaubt. Sogleich schrie der Vater des Kindes: Ich glaube; hilf meinemUnglauben! Als nun Jesus sah, dass das Volk herbeilief, bedrohte er den unreinenGeist und sprach zu ihm: Du sprachloser und tauber Geist, ich gebiete dir: Fahrevon ihm aus und fahre nicht mehr in ihn hinein! Da schrie er und riss ihn sehr und fuhraus. Und der Knabe lag da wie tot, so dass die Menge sagte: Er ist tot. Jesus aberergriff ihn bei der Hand und richtete ihn auf, und er stand auf. Und als er heimkam,fragten ihn seine Jünger für sich allein: Warum konnten wir ihn nicht austreiben?Und er sprach: Diese Art kann durch nichts ausfahren als durch Beten und Fasten“. 15(Mk 9,23-29).In diesem Text können wir die meisten konstitutiven Elemente der Taufordnungfinden:Weise:das ausdrückliche Bekenntnis des Glaubens in einer wunderbar demütigen„Ich glaube, hilf meinem Unglauben!“ (Mk 9,24);der durch Jesus Christus vorgenommene Exorzismus;die große Bedeutung des Betens und des FastensTod, Neugeburt, Auferstehung und ein neues Leben in Christus. 1614 Gordon Lathrop, op.cit, 2015 Nach Nestle-Aland wurde das Wort Fasten von „anderen alten Autoritäten“ hinzugefügt. Greek-English New Testament, Deutsche Bibelgesellschaft, 1994, Fußnote i, 11916 Wie es vom Heiligen Paulus im Römerbrief (6,3-11), dem während der Taufhandlung verlesenenText, dargelegt wird: „(…) alle, die wir auf Christus Jesus getauft sind, die sind in seinen Todgetauft? So sind wir ja mit ihm begraben durch die Taufe in den Tod, damit, wie Christus auferwecktist von den Toten durch die Herrlichkeit des Vaters, auch wir in einem neuen Leben wandeln. Denn13

Zur Gründung der ersten christlichen Gemeinde am Pfingsttag (Apg 2) und ihremgeistlichen und gemeinschaftlichen Leben gehörten:Predigt (Glaubensbildung)Aufnahme der Botschaft („es ging ihnen durchs Herz“)Buße und UmkehrTaufe zur Vergebung der SündenEmpfang des Heiligen GeistesBildung im Glauben („sie blieben beständig in der Lehre der Apostel – tedidahe ton apostolon, doctrina apostolorum)Gemeindeleben („Gemeinschaft – koinonia), agape ausgeübt durchVerteilung vonGütern „unter alle, je nach dem es einer nötig hatte“Eucharistie („sie brachen das Brot“ – te klasei tou artou)Gebete (tais proseuhais).Es ist wichtig, die von Anfang der Kirche an bestehende enge Beziehung zwischender Predigt (d.h. dem Wort) und den Heiligen Mysteria herauszustellen (Taufe,Empfang des Heiligen Geistes und Eucharistie – in der Orthodoxen Kircheempfängt der Kandidat die dreiwenn wir mit ihm verbunden und ihm gleichgeworden sind in seinem Tod, so werden wir ihm auch inder Auferstehung gleich sein (…). So auch ihr, haltet dafür, dass ihr der Sünde gestorben seid und lebtGott in Christus Jesus.“ Der Knabe war wie ein Leichnam, so dass die meisten von ihnen sagten: „Erist tot“.14

Aspecte privind profilul cântăreŃului bisericesc în parohiileArhiepiscopiei SibiuluiPr. Prof. Univ. Dr. Vasile GrăjdianSummary:A research developed between 2002-2005 in the field of the orality of the traditionalliturgical chant in the parishes belonging to the Archiepiscopate of Sibiu had as collateralresults some conclusions concerning the Status of the Church singers in SouthTransylvania.They are formed as professional singers more in the practice of the liturgy as in specialschools; usually they practice other trades too, build good families with children and areliving in the parishes. As professional age the church singers cover equally all the ages,between 19 and 88 years.Keywords: Orthodox Church singers status TransylvaniaDe la început trebuie făcută observaŃia că prezentul studiu necesită câtevalămuriri preliminare. Astfel, cel mai adesea preocuparea pentru cântareabisericească orientează cercetarea către unele aspecte ale cântării oarecum "însine", fie că este vorba despre elemente strict muzicale sau despre suportul graficreprezentat de manuscrise şi tipărituri, sau chiar şi atunci când interesează istoriacântării. Elementul uman, cântăreŃul, omul care dă viaŃă cântării, apare (sautranspare) cel mult în chipul vreunei personalităŃi muzicale de excepŃie, ce pareuneori singura vrednică de a figura în vreo scriere istorică. Însă cântareabisericească este purtată prin istorie de un număr mult mai mare de cântăreŃianonimi, la fel de importanŃi pentru devenirea istorică a cântării bisericeşti. Acestoranonimi slujitori ai cântării bisericeşti le sunt dedicate şi următoarele câteva pagini.15

*Între anii 2002-2005, în câteva dintre Protopopiatele ArhiepiscopieiSibiului s-au desfăşurat activităŃile din cadrul proiectului Cercetarea sistematică şivalorificarea tezaurului de oralitate al cântării de strană din bisericileArhiepiscopiei Sibiului, finanŃat printr-o serie de granturi ale Ministerului EducaŃieiCercetării şi Tineretului, respectiv ale Consiliului NaŃional al Cercetării ŞtiinŃificedin ÎnvăŃământul Superior 1 . Echipa de cercetare a fost formată dinPr.prof.univ.dr.Vasile Grăjdian (director de proiect), Lect.univ.drd. Sorin Dobre,Prep.Ing.Corina Grecu şi Bibliotecar-Arhivist Ing.Iuliana Streza. La modul concret,pe baza unui recensământ al cântăreŃilor bisericeşti din Arhiepiscopia Sibiului,realizat cu ajutorul unui şematism publicat în anul 2001 2 , s-au realizat înregistrăriaudio şi video cu ajutorul a aproape 100 de cântăreŃi din parohiile ArhiepiscopieiSibiului.O parte dintre rezultatele cercetării au fost sintetizate în câteva studiiprezentate în cadrul unor congrese de specialitate şi apoi publicate în reviste despecialitate 3 şi în mai multe volume de sine stătătoare 4 . Arhiva multi-media şi1 Granturile MECT-CNCSIS Nr.3 290/2002, 368/2003, 368/2004.2 Îndrumătorul bisericesc pentru anul 2001, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, p.222-244.3 Grăjdian Vasile, Elemente de oralitate în cartea de cântări bisericeşti a lui D.CunŃanu (Sibiu,1890), studiu prezentat la Al 8-lea Simpozion internaŃional de muzică bizantină, cu tema "Muzicabizantină - de la esenŃa originală la tradiŃii locale şi regionale", Iaşi, 7-9 mai 2001, publicat în “ActaMusicae Byzantinae” (Iaşi), vol.IV, mai, 2002, p.182-187; Idem, Câteva aspecte actuale de oralitateîn cântarea bisericească din Ardeal, studiu prezentat în cadrul celui de-Al 9-lea SimpozioninternaŃional de muzică bizantină, cu tema "SemnificaŃia continuităŃii muzicii bizantine", Iaşi, 20-22mai 2002, publicat în “Acta Musicae Byzantinae” (Iaşi), vol.V, mai, 2003, p.102-110; Idem, IrmosulÎnvierii în variante orale actuale ale cântării bisericeşti de strană din Ardeal, studiu prezentat încadrul celui de Al 10-lea congres internaŃional de muzică bizantină, Iaşi, 12-15 mai 2003, publicat în“Acta Musicae Byzantinae”, Iaşi, Vol.VII, 2004, p.137-156; Idem, Lucrări publicate în cadrulproiectului ”Cercetarea sistematică şi valorificarea tezaurului de oralitate al cântării de strană dinbisericile Arhiepiscopiei Sibiului”, studiu prezentat în cadrul celui de Al 11-lea congres internaŃionalde muzică bizantină, Iaşi, 3-6 mai 2004, publicat în “Acta Musicae Byzantinae”, Iaşi, Vol.VIII, 2005,p.141-146; Idem, The Research Concerning the Orality of the Traditional Orthodox Liturgical Chantin the South of Transylvania, publicat în “IAH (Internationalen Arbeitsgemeinschaft für Hymnologie)Bulletin”, nr.33, 2005, p.317-321; Idem, Concluzii la încheierea unui proiect de cercetare a oralităŃiicântării bisericeşti de origine bizantinâ din sudul Transilvaniei, studiu prezentat la cel de Al 12-leacongres internaŃional de muzică bizantină, Iaşi, 15-18 mai 2005, publicat în “Acta MusicaeByzantinae”, Iaşi, Vol.IX, 2006, p.195-198.4 Pr.Grăjdian Vasile, Dobre Sorin, CântăreŃi bisericeşti din Ardeal, Vol.I (Protopopiatele Sibiu şiSălişte), Editura UniversităŃii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2003, 238p. (ISBN 973-651-618-0; ISBN 973-651-619-9); Pr.Grăjdian Vasile, Oralitatea cântării bisericeşti din Ardeal - studii, EdituraUniversităŃii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2004, 300p. (ISBN 973-651-778-0); Pr.Grăjdian Vasile, Pr.DobreSorin, Streza Iuliana, Grecu Corina, CântăreŃi bisericeşti din Ardeal, Vol.II (Protopopiatele Sibiu,16

audio creată cuprinde 99 CD-uri multi-media diferite, alături de alte 99 CD-uriaudio, un CD Antologie, trei CD-uri cu fotografii şi selecŃiuni video şi un DVD cuîntreaga arhivă comprimată.Câteva concluzii generale ale cercetării au fost enunŃate în diferitele studiipublicate. Materialul adunat însă permite şi dezvoltarea unor concluzii mult maiamănunŃite şi totodată dintr-o perspectivă mai largă, privind diversele aspecte alecântării liturgice ortodoxe sau ale vieŃii cântăreŃilor bisericeşti din sudulArdealului.Mai ales aceste ultime aspecte menŃionate, şi anume cele privind condiŃiaactuală a cântăreŃilor bisericeşti din sudul Ardealului, merită cel puŃin câtevapagini, care pot da o imagine cât mai corectă asupra situaŃiei acestor slujitori aicântării liturgice din bisericile ortodoxe transilvănene.În acest sens, sunt necesare câteva precizări metodologice în legătură cucercetarea efectuată între anii 2002-2005 asupra cântăreŃilor bisericeşti dinparohiile Arhiepiscopiei Sibiului. În primul rând, pentru cei cca. 477 cântăreŃiexistenŃi la data respectivă în cele 8 protopopiate, cu 447 parohii, aleArhiepiscopiei Sibiului, a fost posibilă doar o cercetare parŃială, a numai 96 decântăreŃi, din cinci protopopiate: Sibiu, Sălişte, Braşov, Râşnov şi Agnita. Deasemenea, din fiecare protopopiat a fost cercetat un număr foarte variabil decântăreŃi, cele mai bine reprezentate fiind protopopiatele Sibiu şi Sălişte.Astfel, în Protopopiatul Sibiu, care pe lîngă Municipiul Sibiu mai aveaarondate încă 38 de localităŃi, din cele cca. 73 de parohii au fost cercetate 38 deparohii (18 din Sibiu şi 20 din afara Sibiului), în care activau 55 cântăreŃi. Deramarcat este faptul că între aceştia se numără şi 8 preoŃi şi 3 diaconi, foarte bunicântăreŃi.În Protopopiatul Sălişte au fost cercetate un număr de 14 parohii, în careactivau 21 de cântăreŃi - în 10 localităŃi, dintr-un total de 27 de localităŃi arondatela vremea aceea. Între cântăreŃi am numărat şi un preot.Sălişte, Braşov, Râşnov), Editura UniversităŃii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2004, 221p. (ISBN 973-651-618-0; ISBN 973-651-936-8); Pr.Grăjdian Vasile, CântăreŃi bisericeşti din Ardeal, Vol.III(Protopopiatele Sibiu, Sălişte, Agnita), Editura UniversităŃii “Lucian Blaga” Sibiu, 2005, 245p. (ISBN973-651-618-0; ISBN 973-739-038-5); Pr.Grăjdian Vasile, Pr.Dobre Sorin, Prep.Ing.Grecu Corina,Bibliotecar-Arhivist Ing.Streza Iuliana, Cântarea liturgică ortodoxă din Sudul Transilvaniei -Cântarea tradiŃională de strană în bisericile Arhiepiscopiei Sibiului, Editura UniversităŃii “LucianBlaga”, Sibiu, 2007, 464p. (ISBN 978-973-739-518-4).17

În Protopopiatul Agnita, în cele 8 parohii cercetate, din 6 localităŃi (dintruntotal de 43 de parohii, în 41 de localităŃi) activau la vremea respectivă 10cântăreŃi, care au fost în atenŃia cercetătorilor.Din Protopopiatele Braşov şi Rupea au fost luaŃi în atenŃia cercetării, cuintenŃie oarecum doar exploratorie, un număr de numai 10 alŃi cântăreŃi, între careun preot - din 8 parohii, aflate în 8 localităŃi.Aceste date ne pot da o imagine mai precisă asupra dimensiunilorcercetării, atât la modul unor valori absolute (96 de cântăreŃi din 68 de parohiicercetate), cât şi la modul relativ, adică raportat la totalul mai înainte menŃionat, decca. 477 de cântăreŃi bisericeşti pentru 447 de parohii ale Arhiepiscopiei Sibiului.Din aceste cifre se pot aprecia, pe de o parte, limitele cantitative ale cercetărilorefectuate, ceea ce va impune în mod firesc o rezervă măsurată şi asupra unoradintre concluziile rezultate. Pe de altă parte, se poate remarca numărul relativ marede cântăreŃi avuŃi în vedere, ceea ce face ca respectivele concluzii să aibe, dacă nuo valoare definitivă, în orice caz una orientativă - ca în cazul unui sondaj maiextins.Cu aceste precauŃiuni metodologice, putem prezenta în continuare câtevaconcluzii, care sperăm să fie de folos inclusiv pentru unele măsuri sau acŃiuni deîmbunătăŃire a stării cântării în Biserica Ortodoxă Română şi a slujitorilor acesteia.*Un aspect care interesează adesea pe cei preocupaŃi de destinele cântăriibisericeşti este acela al studiilor şi (/sau) al pregătirii muzicale de specialitate acântăreŃilor bisericeşti. În general se apreciază că o pregătire şcolară cât “maiînaltă”, generală şi muzicală (de specialitate), în mod firesc ar trebui să ridicenivelul cântării din bisericile ortodoxe.Care au fost însă constatările cercetării în teren ?O primă observaŃie, ca rezultat al parcurgerii fişelor biografice sumare alecântăreŃilor cercetaŃi 5 , este aceea că toŃi au absolvit cel puŃin Şcoala generală, fiecă este vorba despre 7, 8 sau 10 ani (şi numită de interlocutori uneori “primară”,“elementară” sau “şcoala de 7 ani”, “de 8 ani” etc.), după sistemul public deînvăŃământ general care era în vigoare la timpul respectiv. În treacăt fie spus,această observaŃie atrage atenŃia şi asupra deosebit de numeroaselor schimbări şi5 Ibid. (Pr.Grăjdian Vasile etc., Cântarea liturgică ortodoxă din Sudul Transilvaniei...), p.187-366.18

“oscilaŃii” ale învăŃământului românesc din ultimii aproape 100 de ani (cel maibătrân cântăreŃ avut în vedere era născut în anul 1915).În continuare, dintre cântăreŃi 42 nu au mai urmat vreo altă şcoală dinsistemul public sau profesional de învăŃământ. AlŃi 20 dintre cântăreŃi (puŃin maimult de o cincime din numărul total) au urmat şi o Şcoală profesională (cel maiadesea de 2-3 ani), ceea ce a făcut ca mai apoi unii dintre ei să profeseze diversemeserii: croitor, zugrav, fierar, pădurar etc. sau să lucreze în vreo fabrică, la C.F.R.etc. Trebuie remarcat că în numărul acestora nu sunt incluşi cei care au făcut fievreun curs scurt, cum este spre exemplu şcoala de şoferi, fie s-au “calificat la loculde muncă” sau au învăŃat o meserie oarecare “în sat”, respectiv “de la părinŃi”(după spusele lor), cu aceasta câştigându-şi apoi existenŃa. Aceştia sunt în număr de25 în cercetarea noastră şi fac parte dintre cei 42 amintiŃi mai înainte ca având doarşcoala generală. De asemenea, nu trebuie uitat că, în general, toŃi cei care locuiescîn mediul rural s-au ocupat şi cu agricultura, într-o măsură mai mare sau mai mică.Nu au fost incluşi deocamdată în aceste clasificări cei care au urmat vreoŞcoală de cântăreŃi, o Şcoală populară de artă sau vreun curs de echivalare pentrucântăreŃi, aspecte care vor fi abordate ceva mai târziu.Urmărind mai departe treptele sistemului de învăŃământ, 34 de cântăreŃi auurmat liceul, eventual un liceu industrial, aici fiind incluşi şi cei care au urmatseminarul teologic. În sfârşit, dintre aceşti 34, 18 au urmat studii universitare, încazul nostru Facultatea de Teologie. Şi aici este necesară o observaŃie: dintre aceştidin urmă 18, 11 sunt preoŃi, 3 diaconi, iar restul de 4 sunt cântăreŃi tineri,absolvenŃi de Teologie, cu perspectiva de a intra şi ei în rândul clerului. Au fostluaŃi în atenŃia cercetării pentru buna lor reputaŃie de cântăreŃi, care serveascopurilor proiectului (privind “Oralitatea cântării de strană din Ardeal”).O reprezentare grafică poate oferi o mai bună imagine de ansamblu asupranivelului general de şcolarizare a cântăreŃilor avuŃi în vedere:19

Şc.gen.calificareFacultateLiceuŞc.prof.Fig.1Se poate observa destul de limpede că marea majoritate a cântăreŃilorbisericeşti (propriu-zişi) au avansat pe scara studiilor doar până la cel mult nivelulde liceu - doar cântăreŃii din rândul clerului (sau cu această perspectivă) avansândla nivelul universitar.Alte concluzii privind raportul între situaŃia din mediul urban şi situaŃia dincel rural au fost mai dificil de tras, mai ales datorită faptului că doar pentru oraşelemai “vechi” (şi mai mari, ca Sibiul, Braşovul sau Agnita) caracterul “urban” estemai pronunŃat, în timp ce pentru unele localităŃi (mai mici) care au primit mairecent titulatura de oraşe, caracterul “rural” încă este destul de pronunŃat. Totuşi,pentru o aproximaŃie grosieră de 56 de cântăreŃi din mediul (mai) rural şi 40 decântăreŃi din mediul urban, se poate observa că există doar 10 absolvenŃi de liceu înmediul rural (din cei 34 în total), iar pentru nivelul universitar, doar 2 (şi aceştiadin rândul preoŃilor, care majoritatea au actualmente studii universitare, în Ardeal,chiar şi pentru mediul rural).Un aspect mai interesant şi direct legat de cântarea bisericească este cellegat de pregătirea de specialitate în domeniul cântării bisericeşti. Aici trebuie sădistingem câteva aspecte secundare. Mai întâi, indiferent de felul sau nivelulşcolarizării muzicale şi/sau teologice ulterioare, o majoritate covârşitoare dintre ceiintervievaŃi (80 din 96 sau cca. 83% !) au declarat că au învăŃat cântareabisericească “la strană”, cel mai adesea încă din copilărie, uneori chiar de lapărinŃii lor, care erau şi ei cântăreŃi. łinând seama de faptul că vârstele de începutsunt cele care permit fixarea cel mai temeinic a unor deprinderi şi cunoştinŃe şi20

totodată anii petrecuŃi în jurul stranei din biserică sunt de obicei mult mai mulŃidecât cei cel mult 2-3 ani ai unei şcoli de câmtăreŃi, se poate aprecia importanŃauceniciei directe în mediul liturgic (bisericesc), pentru selecŃionarea şi formareaîntr-un timp îndelungat a unor autentice vocaŃii de cântăreŃi ai Bisericii.80706050403020100la stranăaltfelFig.2În ceea ce priveşte unele forme mai “canonice” de învăŃare a cântăriibisericeşti, se pot aminti mai întâi chiar Şcolile de cântăreŃi bisericeşti.Surprinzător însă (sau nu), dintre cei 96 de cântăreŃi avuŃi în vedere, doar 6 (!) auurmat o astfel de şcoală, aşadar un procent cu totul nesemnificativ. Este vorba decâŃivă cântăreŃi mai bătrâni care au urmat Şcoala de CântăreŃi “Dimitrie CunŃan”de la Sibiu, în prima jumătate a secolului trecut, sau dintre cei mai tineri, care auurmat cursurile Şcolii de cântăreŃi de la Făgăraş, mai nou înfiinŃată. Dacă şcolilemai vechi de cântăreŃi aveau specificul unor şcoli profesionale, cele mai noi permitabsolvirea concomitentă a liceului (aşa cum este cazul cu unul dintre cântăreŃii maitineri cercetaŃi).O formă de echivalare a cunoştinŃelor şi deprinderilor de cântare şi tipic,deja existente la cântăreŃii bisericeşti formaŃi în jurul strănii, o constituie Cursurilede cântăreŃi bisericeşti, prin care au trecut, la Cluj sau Sibiu, destul de mulŃicântăreŃi, şi anume 14 (dintre cei 96). Aceste cursuri, pe durata a câteva săptămâni,departe de a constitui o “şcoală” propriu-zisă, reprezintă totuşi un prilej de întâlnire21

şi de schimb de experienŃă pentru cântăreŃi, eliberându-le totodată o “Diplomă” sauun certificat de echivalare, necesar adesea pentru încadrarea pe postul de cântăreŃbisericesc al unei parohii.Un cadru de pregătire muzicală generală, de un nivel care poate fi apreciatdrept elementar către mediu, îl constituie Şcolile populare de Artă (prin secŃiile lorde muzică). Prin Şcoala populară de Artă de la Sibiu mai ales, dar şi prin cea de laBraşov, au trecut 8 dintre cei 96 de cântăreŃi. Se poate spune că aceste şcolireprezintă un bun prilej de perfecŃionare vocală (cu foarte bune rezultate !) şi demai bună cunoaştere a notaŃiei muzicale (occidentale, pe portativ). Demn deremarcat este iarăşi faptul că dintre cei 8 care au urmat cursurile unei Şcolipopulare de artă, 5 sunt totodată absolvenŃi de Teologie, un altul a trecut printr-unCurs de cântăreŃi bisericeşti şi doar doi nu au mai avut parte de altfel de pregătiremuzicală într-un cadru organizat specific.Dacă Şcolile populare de Artă oferă o pregătire muzicală generală şi preapuŃin (sau deloc) bisericească, Şcolile de Teologie, seminare sau facultăŃi, sunt celecare oferă mai ales o formaŃie teologică (implicit şi bisericească) generală, în careînsă şi muzica bisericească ocupă un loc anume. În clasificarea noastră am grupatsub titlul de Teologie (sau absolvenŃi ai unei Şcoli de Teologie) atât absolvenŃii deseminar, cât şi cei de Facultate, deoarece toŃi cei 18 implicaŃi sunt şi absolvenŃi aiFacultăŃii de Teologie - chiar dacă nu toŃi au urmat mai înainte seminarul teologic(oarecum reciproc, toŃi seminariştii vizaŃi au urmat ulterior Facultatea de Teologie).Şi aici este de remarcat faptul că pregătirea muzicală este mult maitemeinică în seminarele teologice, faŃă de facultăŃi, datorită vârstei mai fragede aelevilor şi datorită numărului simŃitor mai mare de ore de muzică (liniară saupsaltică), de practică de strană sau de cor.Sintetizând datele privind pregătirea specific muzicală a cântăreŃilorbisericeşti, avem următoarele cifre: 6 cântăreŃi au urmat o Şcoală de cântăreŃi, 14un Curs de cântăreŃi, 8 o Şcoală populară de Artă şi 18 o Şcoală teologică. Totalulcelor care au trecut măcar printr-un cadru de pregătire specific muzicală (şi Ńinândseama că unii au trecut prin 2 asemenea cadre) este de 40 de cântăreŃi.Un reprezentare grafică poate fi edificatoare şi în acest caz:22

60Strană, 5650403020100Cursuri, 13Teologie, 13Şc.cânt., 6Teol.+pop., 5Şc.Pop., 2 Curs+pop., 1Strană Cursuri Şc.Pop. Curs+pop.Fig.3Se observă în continuare numărul covâşitor mai mare al celor care au caunică pregătire de specialitate practica la strană (56), desigur îndelungată, faŃă decei care urmat (eventual şi) o formă organizată de pregătire (40).*Există apoi o serie de aspecte care pot contribui la explicarea poziŃiei şiautorităŃii sociale sau profesionale de care se bucură, alături de preoŃi desigur, şicântăreŃii, în cadrul comunităŃii parohiale.Din acest punct de vedere, după poziŃia bisericească şi liturgică (oarecumşi profesională), poate rolul cel mai important îl joacă familia cântăreŃului. În modfiresc, un om aşezat, cu o familie armonioasă, cu copii, iar mai târziu şi cu nepoŃi,inspiră încredere celorlalŃi credincioşi din Biserică şi totodată reprezintă unexemplu demn de urmat. Şi este cu totul remarcabil faptul că dintre cei 96 decântăreŃi bisericeşti intervievaŃi în această privinŃă, doar 8 sunt necăsătoriŃi - iarpentru aceştia din urmă lucrul este oarecum explicabil mai ales prin prisma vârsteide până la 30 de ani. Cei 88 de cântăreŃi căsătoriŃi (dintr-un total de 96) înseamnăun procent de cel puŃin 91 % (!). Dintre aceştia, 79 au unul sau mai mulŃi copii, înexpresie procentuală 82% (din cei 96).Sunt procente cu totul deosebite pentru lumea modernă (sau postmodernă),unde stabilitatea căsniciilor atinge cote negative greu de imaginat în23

urmă cu doar câteva decenii, indiferent că este vorba de oraş sau de sat (satul“modernizat”).,9080706050403020100casatoriti, 88necasatoriti, 8casatoriti necasatoriti cas.cucopiicas.cu copii, 79 , ,Fig.4cas.fara copii, 9cas.faracopiiDomiciliul cântăreŃului bisericesc este un alt aspect care poate da oimagine a încadrării în comunitatea parohială - dacă acesta este în parohia în careîşi desfăşoară activitatea sau în afara acesteia, în altă localitate, această din urmăsituaŃie implicând naveta şi o prezenŃă adesea mult diminuată între credincioşi.Iarăşi avem parte de o surpriză deosebit de plăcută, deoarece dintre cei 96de cântăreŃi, doar unul este navetist (!), ceea ce înseamnă un impresionant procentde aproape 99% cântăreŃi cu domiciliul stabil în parohie.navetain parohieFig.524

*Un aspect care preocupă adesea în privinŃa cântăreŃilor bisericeşti estevârsta acestora, existând uneori impresia, nu totdeauna justificată, că vocile tineresunt mai interesante - din punct de vedere muzical probabil, pentru că dintr-unpunct de vedere eclesial sau teologic, cuvântarea sau cântarea de slavă adresatăDumnezeirii din partea fiinŃei omeneşti (aceasta zidită după Chipul dumnezeiesc)este interesantă dincolo de limitele oricărei vârste pământeşti, totdeauna trecătoare.Aşadar, în privinŃa vârstei cântăreŃilor, vom lua ca an de referinŃă anul2003 (anul de mijloc al cercetării, între anii 2002 şi 2004) şi vom împărŃi cântăreŃiiconform a trei paliere de vârstă: până la 25 de ani, între 25 şi 50 de ani şi peste 50de ani. Această împărŃire nu urmăreşte vreo clasificare după perioade relativ egalede timp, din sfert în sfert de veac, ci este vorba mai curând despre o împărŃireimpusă de maniera de ocupare a vieŃii cântăreŃilor (şi, în general, a oricărui om):mai întâi perioada de formare şcolară, inclusiv universiară sau doar profesională,până la aproximativ cel mult 25 de ani, apoi urmează perioada vieŃii active dinpunct de vedere profesional, care este adevărat că depăşeşte de obicei vârsta de 50de ani, însă trebuie observat că vârsta pensionării este precedată şi de o perioadă demai mare preocupare pentru pregătirea ultimei părŃi a vieŃii, care se poate aproximaca începând în jurul vârstei de 50 de ani.Consultarea Indexului după vârstă al cântăreŃilor 6 înregistraŃi în cadrulproiectului ne indică un număr de 38 de cântăreŃi până la vârsta de 50 de ani -respectiv doar 3 cântăreŃi până la vârsta de 25 de ani şi 35 de cântăreŃi între 25 şi49 de ani (adică până la 50 de ani, exclusiv această vârstă). Dintre aceştia 4 suntpreoŃi şi 3 diaconi, ceea ce face să rămână doar un număr de 31 de cântăreŃi(propriu-zişi) până la vârsta de 49 de ani.DistribuŃia amănunŃită pe vârste, până la 49 de ani, este următoarea (pentrutoŃi cei 38 de cântăreŃi, adică inclusiv cei 4 preoŃi şi 3 diaconi pricepuŃi în domeniulcântării bisericşti): 19 ani-1 cântăreŃ, 23-2, apoi 26-1, 27-2, 29-4, 30-2, 32-1, 33-1,34-4, 35-1, 36-2, 40-1, 43-1, 4-3, 45-1, 46-3, 47-1, 48-2, 49-3.Un grafic al distribuŃiei pe vârste ne oferă o imagine mai clară a acestuiaspect:6 Ibid. (Pr.Grăjdian Vasile etc., Cântarea liturgică ortodoxă din Sudul Transilvaniei...), p.371-372.25

64219 23 26 27 29 3430032 3335 36 40 41 4344 45 46 4741434448491923262729303233343640454647493548Fig.6Acelaşi Index ne indică 58 de cântăreŃi de peste 50 ani (adică născuŃi pânăîn anul 1953). Dintre aceştia preoŃii sunt doar în număr de 7, ceea ce dă un numărde 51 cântăreŃi (propriu-zişi) peste 50 ani.Deja numărul cântăreŃilor peste 50 de ani, în valoarea sa absolută (cu saufără preoŃii implicaŃi în proiect), depăşeşte jumătatea numărului total al cântăreŃilorcercetaŃi - adică este vorba despre 58 de cântăreŃi (respectiv 51, fără preoŃi), dintrunnumăr total de 96 de cântăreŃi cercetaŃi. Această constatare numerică (/statistică) pare să dea dreptate celor care, la modul general, apreciază dreptînaintată vârsta unei anume majorităŃi a cântăreŃilor bisericeşti actuali.DistribuŃia separată pe vîrste, între 50 şi 88 (!) de ani este următoarea(incluzând şi cei 7 preoŃi cântăreŃi): 50 de ani-2 cântăreŃi, 51-1, 52-2, 53-1, 57-1,58-1, 59-3, 61-1, 62-2, 63-1, 65-2, 66-6 (!), 67-2, 68-2, 70-1, 71-2, 72-4, 73-1, 74-3, 75-3, 76-1, 78-1, 79-2, 81-2, 82-4, 83-1, 84-2, 88-1.O altă reprezentare grafică poate fi sugestivă, arătând distribuŃia relativegală a cântăreŃilor (între 1 şi 4) pe aproape întreg palierul de vârstă, de la 50 pânăla 88 de ani (!), doar cu o uşoară creştere peste 60 de ani (aproximativ înspre vârstapensionării pentru bărbaŃi).26

6466272825950 52 51 53 57 58 60 61 63 74 7565 67 68 716270 73 76 78 79 81 83 84 880505257596163666871737578818388Fig.7*În sfârşit, un ultim aspect care poate fi interesant este acela al încadrăriiprofesionale a cântăreŃilor bisericeşti. Aici este dificil de dat cifre exacte, oconcluzie ce se impune la modul mai general fiind aceea că foarte puŃini sunt aceiacare şi-au susŃinut existanŃa doar din salariul de cântăreŃ bisericesc.Foarte mulŃi au fost încadraŃi ca şi cântăreŃi bisericeşti doar pentru ooarecare perioadă a vieŃii, uneori chiar numai după ieşirea la pensie (!) din altserviciu. De asemenea, nu întotdeauna încadrarea a fost pe un post întreg decântăreŃ, uneori fiind vorba de o jumătate de normă sau numai de o înŃelegere cupreotul sau cu parohia.Chiar şi atunci când salariul era întreg, fiind vorba de obicei despre cel maimic salariu pe economie practic toŃi cântăreŃii au mai practicat cel puŃin o meserie(/profesie), dintre cele învăŃate la vreo şcoală sau prin ucenicie la locul de muncă.Mai ales la Ńară, alături de o meserie (şi aşa cum am menŃionat deja mai la început),cântăreŃii au practicat întotdeauna şi agricultura, fie ea numai de subzistenŃă.*Pentru a rezuma în câteva cuvinte condiŃia cântăreŃului bisericesc dinparohiile Arhiepiscopiei Sibiului, se poate spune că formarea sa profesională şi nuîn ultimul rând formarea sa bisericească se face mai puŃin în şcoli speciale, cât înînsăşi practica liturgică a cântării, cel mai adesea de-a lungul multor ani deucenicie, care pot începe chiar din copilărie. Oameni aşezaŃi, întemeind familiiînchegate, aproape totodeauna cu copii, cântăreŃii bisericeşti îşi câştigă existenŃa27

practicând şi alte meserii, pentru a completa micul venit rezultat din activitatea decântăreŃ bisericesc.Ca vârstă ei sunt o oglindă firească a întregului trupului văzut al Bisericii,acoperind practic toate vârstele, de la frageda pruncie, când îşi încep adeseoriucenicia, până la cea mai venerabilă bătrâneŃe.Din toate aceste puncte de vedere, prin prezenŃa şi prin osteneala lor,cântăreŃii Bisericii sunt stâlpi de nădejde în viaŃa comunităŃii parohiale, ajutândpreotului să conducă credincioşii aflaŃi în grija sa pe calea Mântuirii.28

Locul Bisericii Ortodoxe Române în cadrul comunităŃiiinternaŃionalePr. Conf. Univ. Dr. Constantin NeculaI. Introducere în contextul cercetăriiDintre multele direcŃii de aderare pe care perioada care a trecut le cereaRomâniei, componenta spirituală a fost cel mai puŃin comentată. Ea apărea maimult în dialogul social ca parte aferentă şi autoinclusă în procese de europenizarelegalistă a mentalităŃii. Astfel au apărut discuŃiile despre homosexualitate, desprelegalitatea concubinajului, despre libertatea religioasă, despre dreptul la eutanasiereiar în ultimele zile ale lui 2006, renumitele discuŃii în jurul articolului 13 alviitoarei Legi a Cultelor şi despre statutul icoanei în şcoala de stat 1 . Toate au văditcapacitatea şi incapacitatea părŃilor de a purta un dialog real, pe de parte având de aface cu lipsa de exerciŃiu în dialog social a Bisericii care nu şi-a dezvoltat suficientcapacitatea de a lămuri lucrurile cu seriozitatea catehumenală necesară unor astfelde cazuri, pe de altă parte am înregistrat lipsa de cultură teologică minimă a unorformatori de opinie prin mass-media, precum şi nenorocitul şantaj conceptuallansat pe piaŃa de idei de fiecare dată când s-a pus în discuŃie un subiect vizândviaŃa socială a Ortodoxiei. Pentru că s-a şarjat mereu pe cuplări care să deatensiune în plan media: învăŃământ religios= învăŃământ politico-ideologic,icoana= tabloul lui Ceauşescu, culminând cu prezentarea, de foarte multe orieronată, a unor personaje legate, direct sau indirect de lucrarea bisericii. Unuldintre cele mai importante aspecte ale acestei manipulări în care s-au lăsat antrenaŃiinclusiv oameni ai bisericii, a fost fără îndoială „cazul Tanacu” 2 a cărui apariŃie a1 A se vedea din colecŃia Telegraful Român, nr.41-44/2006, şi reacŃia redacŃiei şi colaboratorilor laaceste provocări2 Analizată cu multă atenŃie de Tatiana Niculescu Bran, în romanul jurnalistic Spovedanie la Tanacu,Humanitas, 2006,202 pg29

uscat reacŃii dintre cele mai diferite, dar care a dovedit că lumea este cu ochii peOrtodoxie, chiar dacă la prima vedere părea că n-ar fi aşa.În urmă cu 12 ani, Părintele Ion Bria, unul dintre cei mai realişti analişti aifenomenului de aderare din punct de vedere al Ortodoxiei româneşti, consemna, şine permitem să cităm larg părerea sa, constituind un posibil punct de plecare încercetarea noastră: „Una din cele mai periculoase propagande politice, nu numai înEuropa occidentală ci şi în Europa centrală, este aceea antiortodoxă. Redusă lapoziŃiile ei politice, Ortodoxia este prezentată fără încetare sub unghiulcompromisului cu regimul comunist sovietic. Moştenind o tradiŃie de înfeudarepolitică faŃă de statele respective (testamentt nefast al simfoniei bizantine),incapabile să se dezlege de rigiditate dogmatică şi anacronisme cultice şi canonice,Bisericile Ortodoxe din Estul Europei ar fi traversat perioada comunistă fărărezistenŃă şi sensibilitate. Iar azi, ele ar persista în aceeaşi obsesie: a dezgropa şi aexalta rădăcinile naŃionaliste. Conflictul din Bosnia-HerŃegovina a dat ocazie dedenaturări şi denigrări atât faŃă de Biserica Sârbă, singura biserică ce a refuzat să seplieze comunismului, cât şi faŃă de întreaga Ortodoxie din Balcani. Comentatoriipolitici împart bisericile din Ńările est-europene în două: pe de o parte, Bisericaromano-catolică (mai precis diplomaŃia Vaticanului în Est) şi bisericile protestantecare ar fi iniŃiat şi sprijinit formarea unei disidenŃe (această opoziŃie ar constitui aşazisa societate civilă), zdruncinând din interiorul totalitarismului comunist, pe dealtă parte, Bisericile Ortodoxe care în calitatea lor de Biserici naŃionale, n-auîncercat să se distanŃeze de autorităŃile politice, de unde o atitudine de colaborare.(citează din Raphael Aubert, La tentation de l’Est. Religion,pouvoir etnationalismes, ed. Labor et Fides, Geneva, 1991, pp.16-18). Desigur că uneleanalize pot fi puse pe seama ignoranŃei istorice, socotite a fi reminescenŃe alerăzboiului rece Vest-Est, sau pur şi simplu provocări politice. Totuşi, dincolo deacestea, trebuie să fie Ńinută Ortodoxia departe de istoria actuală şi de viitorulEuropei, o Europă unită şi comună, care are nevoie de o coeziune politică forte. Seimaginează apoi o ierarhie a statelor europene după criterii autonome,„occidentale”. Ori nu există o metodă infailibilă de a constata „credibilitatea”statelor europene, deoarece fiecare stat are măsura şi competenŃa lui în materie deetică politică. Există aici şi o doză de iresponsabilitate ecumenică: insinuarea că a fieuropean înseamnă a fi catolic sau protestant. Noi nu vrem să răspundem acestor30

lovituri de provocare. Unele critici sunt legitime, constructive. Lumea este saturatăde analize politice ultime, definitive, deoarece a văzut că totul este reversibil înistorie. Noi vrem să arătăm că:1. Ortodoxia, pornind de la cazul Ortodoxiei în România, a ştiut ca săreziste ca să existe;2. Europa are datoria şi capacitatea de a apăra Ortodoxia nu pentrucă este o mare „figură a trecutului”, ci pentru că face parte din propria eicultură creştină.Ortodoxia românească, în condiŃiile de „deficit economic şi democratic”ale Ńării, va ajunge poate mai târziu, probabil în ceasul al unsprezecelea, în inimaEuropei dar va aduce cu ea „ darul” fără de care comuniunea europeană nu seîmplineşte. Dacă Ortodoxia- şi în primul rând cea română- este în întârziere cu oetapă istorică, aşa cum se zice, atunci Occidentul este în întârziere cu o ideeistorică, anume aceea de a face ierarhia naŃiunilor după criterii economice şiinterese materiale, excluzând spiritualitatea şi cultura” 3Fără îndoială că modul tranşant de a vedea aceste lucruri fac din PărinteleBria unul dintre cei mai dedicaŃi cercetători ai misiologiei, absolut speciale, caretrebuie să marcheze analiza pastorală post aderare. Remarcabil este şi faptul că,faŃă de cele semnalate de către el , lucrurile nu s-au schimbat cu foarte mult, atâtadoar că parte din ignoranŃele europene au fost transferate în conştiinŃele unor fulleuropenica şi în ale unor europeni sceptici din ambianŃa pastorală românească.Desigur cu extremele specifice unor transferuri neanalizate şi preluate ca atare. Dealtfel inclusiv materialul pe care vi-l propunem poartă cu sine efigia unei dubleproiecŃii: una vine din contactul cu tinerii români, extrem de conectaŃi la viitorul loreuropean, dar şi din contactul cu teoreticeni în pastoraŃia popoarelor comutate dejade o vreme la valorile europene.3Este vorba de lucrarea Părintelui Ion Bria, Ortodoxia în Europa- Locul spiritualităŃii române, ed.Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1995, pp.8-931

II. Care sunt aşadar punctele de rezistenŃă ale ortodoxiei româneşti la oanaliză pe baza grillei europene?1. Deşi anul 1944 o descompune teritorial ca Ńară, conştiinŃa ortodoxă apopulaŃiei menŃine o unitate freatică de conştiinŃă naŃională, iar în faŃa ataculuirusizării cu orice preŃ a regiunilor româneşti ocupate după anii celui de al doileaRăzboi Mondial, menŃinând chiar o conştiinŃă europeană.2. 1948, în plin avânt comunist, părăsiŃi de democraŃiile occidentale,ortodocşii români fac rezistenŃă instituŃională reuşind, prin efortul excepŃional alPatriarhului Justinian, să aibă un Statut al organizării şi funcŃionării BOR, chiar săobŃină de la puterea comunistă instaurată la Bucureşti, autonomia Bisericii faŃă destat, stabilind, aproape caz unic, condiŃiile în care trebuie să funcŃioneze în statultotalitar. Temele pe care le dezvoltă teologia vremii pot fi caduce astăzi deşi,personal cred că o reactualizare a lor, în contextul pastoraŃiei actuale ar aduce oseamă de beneficii, în afară de faptul că ar dovedi că o serie de elemente decercetare activate astăzi de teologia socială europeană au constituite începuturilesistematice în şcoala românească de teologie. Poate cea mai importantă temă a fost„ Apostolatul social” ea urmând unor teme ca: identitatea socială şi culturală abisericii locale,(1925-1940); istorie şi cultura românească de inspiraŃie creştină,(1926-1935); specificul teologiei româneşti, caracterul tradiŃiei ortodoxe înRomânia, (care s-a evidenŃiat cu precădere la Congresul de Teologie Ortodoxă dela Atena, 1939), o concepŃie română despre teologie, (1932-1943), apologiaOrtodoxiei în spaŃiul „mioritic”,(1942-1947). Ceea ce marchează construcŃiamodelului teologic sub comunişti Ńine de modul în care, evitând provocărilesistematice ale securităŃii, teologii au propus un discurs de restaurare eparadigmelor bisericii primare atât istoric cât şi exegetic, opunând rezistenŃăculturală prin refuzul istoriei moderne şi retragerea în subiecte de istorie antică şimedie, dar şi în răspunsul unitar, din păcate mult diluat după 1990, consemnat sub„ incidenŃa ecumenică” marcată de personalitatea creatoare a Patriarhului JustinMoisescu, structurat sub modelul experienŃei ecumenice multiforme. Estemodulul de formare a unei conştiinŃe a dialogului dincolo de dramatica zidire alumii istorice, sfidând uneori anormalitatea sistemului, eludându-i rigorile prin32

supleŃea dialogului camaraderesc, care a constituit fundamentul unor mari prefaceride mentalitate europeană în raport cu teologia românească. 43. Două procese de restructurare a mărturiei de credinŃă au apropiatortodoxia de valori complementare discursului european. Confruntată cu omemorie arestată, cu un patrimoniu devastat de abuzări repetate, care au convers îndestructurări aproape imposibil de recuperat şi care din nefericire au continuat nunumai după 1990, ci şi după 2000 şi nu par a se opri, teologia românească simtedeja, tematic şi instituŃional nevoia alinierii la un sistem managerial al calităŃii careexclude orice formă de oportunism. Este perioada trecerii de la ecumenismulturistic la cel practic indisolubil unui dialog uman normal, dincolo de tematiciacesta propunând un modus vivendi constant reactualizat. De la actele de caritatefraternală ale anilor 90 s-a trecut la o construcŃie lucidă în care se evidenŃiază douăaspecte:a) construcŃia dialogică a oicumenei europene;b) recuperarea unor teologi români ortodocşi prin efortul exegetic al unorteologi străini, ca limbă, şi de altă confesiune. Cea mai importantă recuperare osocotim a fi aceea a Părintelui Dumitru Stăniloae. Unui grup de intelectuali românilaici la revine meritul redefinirii unor teologi, cazul Părintelui Andrei Scrima, ca şial unor fenomene care au marcat istoria contemporană a Ńării- cazul teribiluluirechizitoriu filmat sub titlul „Memorialul Durerii” ca şi „Raportul Tismăneanu”(din care vă recomandăm măcar partea privind Biserica, creştinismul românesc subprigoana comunistă).De ce amintim toate acestea? Pentru a înŃelege împreună că toatăconstrucŃia recunoaşterii europene a efortului românesc de mărturisire nu este ochestiune nouă, cuprinsă în vreo directivă UE. Pierderea ritmului de acordare lavalorile europene, în plin regim comunist, n-au rupt Ortodoxia românească derealitatea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu, acest lucru Ńinând vie şi „europenitatea”discursului teologic românesc 5 . Fragmentările survenite în construirea mesajuluiindică probleme mai ales în segmentul cercetării din domeniul teologiei practice,mai ales în dimensiunea sa catehetico-omiletică precum şi în aceea pastorală. Este4 Punctele au fost creionate pornind de la analiza pe care o propune acelaşi părinte Ion Bria în lucrareaTeologia Ortodoxă în România contemporană- Evaluări şi perspective, Iaşi, 2003, pp.8-875 O primă expresie este realizată în volumul Regenerarea Misiunii în contextul Urban, al Seminaruluide misiologie de la Braşov, 11-13 oct. 1996, editat în 1997, 120pg33

motivul pentru care celelalte module pe care vi le propunem vor viza metode şimijloace de comunicare la nivelul comunităŃii rurale, respectiv la nivelul parohieisăteşti, precum şi aspecte generale şi specifice pastoraŃiei la nivel rural, aşa cum seconturează în noua cultură a calităŃii actului pastoral.Unul din cele mai consistente documente care pot aduce un plus deargumentare demersului nostru este Mesajul patriarhilor ortodocşi, întruniŃi laNiceea 6 , ca sinaxă panortodoxă dedicată anului Jubiliar 2000, în perioada 23- 27decembrie, text extrem de valoros dar care, aş spune ca de obicei, n-a provocatdecât „semnalări de presă” iar nu reacŃii teologice şi teologale, după cum ar fimeritat. Reluăm doar câteva din ideile care se adresează contextului nostru:a) Realitatea mântuirii este aceasta: Dumnezeu S-a relevat şi s-a Întrupatîn Iisus Hristos. Care S-a răstignit şi a înviat. Dumnezeu nu Se află departe de om,ci El este prezent pretutindeni, El este pentru toŃi EMANUEL (art.3/4).b) In Sfânta Euharistie, Biserica realizează şi arată faptul că suntem dejacuprinşi în Hristos ca într-un trup, constituind o comuniune de dragoste în care suntdepăşite toate discriminările şi contradicŃiile (Colos. 3, 11; Gal.3,18). Euharistiaeste „ icoana ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp şi imaginea ideală asocietăŃii umane” (art.5);c) Mesajul de dragoste, de unitate şi de reconciliere al Bisericii din primulmileniu afost alterat din cauză că lumea creştină s-a împărŃit şi dezbinat, în aldoilea mileniu. De aceea numai prin „ dialogul adevărului şi al dragostei”,întemeiat pe tradiŃia comună şi nedespărŃită din primul mileniu după Hristos, se varestabili unitatea creştinilor, o unitate de credinŃă în viaŃa cultică sacramentală,euharistică şi în comuniunea sfinŃilor.d) Bisericile Ortodoxe locale alcătuiesc un singur trup neâmpărŃit, adicăBiserica lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică. „Deşi existămsub forma multor Biserici locale, totuşi nu încetăm să formăm Biserica ceaUna”(art.8). acest model şi această structură canonică trebuie păstrate pentru aevita tendinŃe scizioniste. În multe cazuri autocefalia este corelată cu identitatea şispecificitatea naŃională a popoarelor. Dar independenŃa nu se exercită îndetrimentul unităŃii, după cum diversitatea neamurilor, a culturilor şi a civilizaŃilornu justifică interesele oportuniste politice, naŃionaliste sau rasiale. Biserica6 Ion Bria, op.cit., pp.92-9734

Ortodoxă a condamnat erzia naŃionalismului şi a rasismului la Constantinopol, înanul 1872.(cf.art.9).” orice ingerinŃă ăntr-o altă jurisdicŃie canonică prin instalarede episcopi nedependenŃi de Biserica locală şi de păstorii canonici de acolo, puneîn pericol unitatea Bisericii şi contravine unor principii fundamentale aleecclesiologiei otodoxe”( art.9)e) De asemenea , diferenŃele în ce priveşte păstrarea obiceiurilor, datinilorşi tradiŃiilor, nu justifică schismele, deoarece acestea nu împiedică comuniuneaeuharistică a Bisericilor Ortodoxe, iar păstrarea purităŃii Ortodoxiei se asigură prininstituŃia sinodală, care de la început a fost în Biserică instanŃa ultimă în materie decredinŃă. (art.10)f) Unitatea Bisericii nu priveşte numai Biserica în sine, ci şi unitateaumanităŃii şi a întregii lumi, respectând specificul propriu fiecărei persoane şifiecărui popor. Biserica înfăŃişează ca într-o icoană şi cuprinde in nuce întreagacreaŃie (Sf.Maxim Mărturisitorul). Unitatea reprezintă un element constitutiv alexistenŃei şi mărturiei ei în lume, un exemplu pentru unitatea oamenilor (art. 11şi12). De unde acest apel: „chemăm pe toŃi cei ce cred în Hristos să lucreze cusârguinŃă şi neobosit pentru restabilirea unităŃii pierdute a creştinilor, purtânddialog unii cu alŃii în duhul adevărului şi al dragostei.” (art.13)Atitudinea europei teologice rămâne cel puŃin paradoxală. Părintele IonBria consemna că 7 în anul 2002 , la Bossey s-a Ńinut conferinŃa ecumenică„Changing Faces Of Christianity”, un seminar care a arătat, o dată în plus,ambiguitatea poziŃiei europene faŃă de Ortodoxie. Pe de o parte acuza corupŃiei dinB.O. în raport cu puterea politică , pe de altă parte atribuirea unei voci unice înambianŃa europeană a mărturiei, o unică voce spirituală în societatea civilă, maiales prin intermediul Liturghiei, iconografiei şi monahismului. Concluzionânddocumentul patriarhilor ortodocşi ca şi al teologilor participanŃi la seminarul de laBossey, aproape profetic Păr. Bria cosemna: „ două mişcări vor marca în chipspecial viitorul acesteia, (al Ortodoxiei): În ultimul secol, Biserica Ortodoxă aînregistrat o largă extindere geografică(dispersiune –diaspora) în toate continentelelumii unde s-au stabilit ortodocşi, din diverse cauze, dintre care cele maiimportante sunt dizidenŃa politică în raport cu Statul de origine şi emigraŃiaeconomică. Diaspora este unul din subiectele critice pe agenda Sinodului7 idem, pp. 96-9735

panortodox, deoarece construirea parohiilor şi diocezelor în afară de teritoriulnaŃional, dar dependente de Biserica mamă, prin multiplicarea şi suprapunereajurisdicŃiilor a creat o adevărată dezordine canonică. Dar ortodocşii di acesteteritorii (care nu se consideră nici a trăi în diaspora, nici în exil) vor să păstrezeposibilitatea unor Biserici locale independente şi se pregătesc pentru aceasta. Depildă, adunarea plenară a episcopilor canonici din America de Nord a propusinstaurarea unei autocefalii pentru acest continent (Ligonier, decembrie 1994).Apoi, e vorba de emergenŃa Bisericilor noi , o dată cu terminarea „ războiului rece”şi al dezmembrării Uniunii Sovietice. Bisericile Ortodoxe din Ńările care au obŃinutrecent independenŃa de Stat au pretenŃia să se desprindă de Bisericile tutelare şi săse organizeze în mod autonom şi autocefal: Ucraina, Estonia, Moldova,Macedonia, Albania au reuşit să restabilească o organizare autocefală. Pe de oparte, tradiŃia canonică este în favoarea acestui paralelism între organizarea statuluinaŃional şi emergenŃa Bisericii naŃionale. Pe de altă parte, întâistătătorii BisericilorOrtodoxe, în ultima lor declaraŃie (1992,2000) au atras atenŃia asupra philetismului(autocefalie după principiul etnic) condamnat în 1872, mai ales că simfonia (adicădubla putere, ierarhie religioasă şi seculară) este în criză.” 8III. Care este în acest context tematica unei regenerări a teologiei române?a) Repararea şi imprudenŃa unor şcoli de teologie care marşează pe traducerede material „convenabil” uneia sau alteia din dezvoltările teologiei actuale. Avemde a face cu o sumă de traduceri care mai de care mai fundamentale decât altele ,necesare până la un punct dar derutante când sunt în exces,. Nu-i vorba doar căavem de a face cu traduceri elitiste, care traduc din greacă în … grecisme(theologia, philocalia,gheronda, etc.) care nu doar eludează limba română ci şilimba de bază a scrierii , ca să nu mai vorbim de riscul unor deturnări de sensteologic. Singurul mod de a preveni astfel de excese sunt studiile de calitate caresă prefaŃeze cu acrivie lucrurile. Un exemplu pozitiv – Editura Deisis!8A se vedea şi art. Misiune şi Evanghelizare, astăzi, aparŃinând păr. Nicolae Moşoiu, în vol.coordonat de către acelaşi autor, Elemente de istorie, doctrină şi practică misionară: o perspectivăecumenică, Ed.UniversităŃii „ Lucian Blaga”, Sibiu, 2006, pp.407-43336

) Cultura propusă prin excesul de teme isihasto-filocalice par că propunmodelul unei singure căi, monahale, şi nici aceea simplu monahale ci cu o serie deculmi care sunt trâmbiŃatre ca fiind singurele „pur ortodoxe”. Este ca şi cum amnega parohiei cultura ei creştină, mărturisitoare, ca şi cum am reduce cultura deperformanŃă numai la aerul rarefiat al înălŃimilor.( Analiză text „ Spovedanie laTanacu”).c) Laicitatea, cu toate neliniştile ei 9 , obligă la recalarea discursului ca pe onecesitate nu doar pastorală, ci de co-legialitate ecclesială, marcată de aspectul desobornicitate deschisă atât de drag Ortodoxiei româneşti, prin glasurile sale celemai des citate, dar atât de rar citite cu adevărat. Este poate momentul cadiscernând între orgolii pastorale care nu au ce căuta ăn slujirea lui Hristos sărelansăm căutarea comună a soluŃiilor, care nu se pot naşte decât din dialogfraternal, capabil să pună în valoare cultura şi dragostea noastră.d) Necesitatea redescoperirii catehumenatului – toate datele secularizării sunt,de la sine, o pledoarie în favoarea recuperării de către Biserică a sarciniloreducaŃiei creştine, în acord cu principiilor tradiŃiei patristice. În paralel cu oinstrucŃie „orizontală” în sfera istoriei religiilor, pe care instituŃiile educative aleunui stat secularizat s-ar cuveni să le ofere cetăŃenilor săi , Biserica pare chemată sărevină la o pedagogie „verticală”. Numai astfel, păstorii ei ar putea vorbinestingherit lumii, oferind familiilor creştine şansa unei catehizări de tip liturgic, curigoare teologică, inteligenŃă culturală şi bun simŃ artistic. O biserică-instituŃie careînŃelege sensul euharistic al cunoaşterii duhovniceşti, precum şi dimensiuneamistagogică a oricărei apartenenŃe individuale la Trupul lui Hristos, nu poateîntârzia redescoperirea catehumenatului. În sfârşit, într-un complex politic marcatde supremaŃia liberalismului, Biserica Ortodoxă-prin cler şi popor- nu mai poatecere asistenŃa necondiŃionată a Statului. Să alegi între o Biserică ce se vrea, cu oricepreŃ, mamă adoptivă şi un Stat gelos, secular şi poligam, nu este pentru nimenifoarte uşor. Pentru a evita un divorŃ zgomotos, Biserica Ortodoxă este chemată săşireinventeze structurile educaŃionale proprii, paralele (şi nu neapărat alternative)faŃă de programa seculară. Oferind, pe lângă slujbele tipiconale, şi cursuri publicede formare creştină pentru diferite vârste, Biserica şi-ar revitaliza forŃele9 Conturate în lucrare lui Marcel Gauchet, Ieşirea din Religie- parcursul laicităŃii, Humanitas, 2006,147pg.37

comunitare, i-ar implica pe laicii credincioşi într-un exerciŃiu nobil de voluntariat,depăşindu-şi, în sfârşit, complexele de inferioritate în raport cu celelalte cultecreştine…O nouă instituŃie a catehumenatului- care ar putea începe curedeschiderea şcolilior de duminică, a seminariilor serale pe teme biblice şifilocalice sau a cursurilor de artă ecclesială – ar putea oferi şansa uneideclericarizări a bisericii dar şi garanŃiile implicării a laicilor cu pregătire într-unproces de autentică formare a celor mai tineri. Această instrucŃie, asumată fărăconstângeri, ar putea secunda în mod inspirat educaŃia pluralistă, de tip secular, dinlicee şi facultăŃi…La şcoală, copiii ar putea învăŃa arta învecinării prin ascezarecunoaşterii aproapelui. În biserică, şi doar acolo, unii vor putea afla ceva în plus:care sunt raŃiunile necreate ale acestei infinite etici a dialogului. 10e) Un ultim aspect al regenerării contextului pastoral- misionar priveşteredimensionarea gândirii sociale a bisericii, acolo unde nu doar modele europenepropriu-zise ne pot inspira ci şi modelul propus de Biserica Ortodoxă Rusă. Estevorba, aşadar de o posibilă dublă influenŃă, una legată de Enciclica papalăCentesimus annus (papa Ioan Paul II, 1991) iar cea de-a a doua exprimată deSinodul episcopal jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, 2000. dacă cea dintâi nedescoperă o redimensionare a programului social exprimat în aria documentuluiRerum novarum, marcând definitiv analiza proprietăŃii private şi destinaŃiauniversală a bunurilor, relaŃia dintre stat şi cultură precum şi exprimarea modeluluiumanist al misiunii, afirmând că „omul este drumul Bisericii”, documentul rusesc,caută să elucideze o serie de poziŃii teologice fundamentale în abordarea misiunii,încercând o exegeză duhovnicească dar şi teribil de bine alternată de cunoaştereamecanismelor managementului calităŃii lumii care se cade a fi păstorită în Hristos,analizând teme ca: Biserică şi naŃiune, Biserică şi Stat, etica creştină şi dreptulsecular, Biserica şi politica, munca şi roadele ei, proprietatea, război şi pace,criminalitate, pedeapsă, îndreptare, probleme ale moralităŃii personale, familiale şisociale, sănătatea persoanei şi a poporului, probleme de bioetică, Biserica şiproblemele ecologice, ştiinŃa, cultura şi educaŃia seculare, Biserica şi mijloacele de10NeamŃu, Mihail, BufniŃa în dărâmături- insomnii teologice, ed. Anastasia, Bucureşti, 2005,pp.116-119, parte din capitolul Cateheza liturgică şi canoanele memoriei.38

informare în masă seculare, relaŃii internaŃionale, probleme ale globalizării şisecularismului. 11IV. Devenirea Uniunii Europene şi responsabilitatea catolicilor – marginalii laun text extrem de actual sau o posibilă paradigmă de teologhisire postaderareNu ştiu dacă traducerea integrală a textului care ne-a oferit titlulsubcapitolului nostru 12 interesează pe deaîntregul curiozitatea intelectuală a unuiortodox. ReŃinem însă textul pentru că, încă din PrefaŃa semnată de Mgr. JosefHomeyer (preşedinte, în 2005, al COMECE, episcop de Hildesheim / Germania),spectrul larg al documentului se descoperă ca un răspuns la unele întrebări, fireşti:„Moştenirea creştină a continentului nostru va continua să impregneze construcŃiaeuropeană? Putem să limpezim răspunsul la o astfel de întrebare pornind de la oreflecŃie teologică asupra evenimentelor de istorie europeană recentă? Care suntexigenŃele morale care trebuie să marcheze acŃiunea catolicilor în UE, pentrudialogul între ei, în dialogul cu ceilalŃi cetăŃeni ai Europei şi cu instituŃiile UniuniiEuropene? Care este impactul unificării politice a Europei?” 13Provocată de aderarea la UE (1 mai 2004) a 19 state noi europene, dintre care 8abia eliberate de sub ex-imperiul sovietic, reflecŃia catolică este extrem de utilă şiactuală în contextul lui 1 ianuarie 2007, când încă mai avem de-a face cu o dublăterminologie. Pentru că statele din „vechea alianŃă UE” numesc evenimentul cafiind o „lărgire a Uniunii Europene”, pe când aderenŃii de atunci (din 2004), ca şiBulgaria şi România astăzi, socotesc actul ca fiind o „reunificare a Europei”, a uneiEurope care are privilegiul de a cuprinde între cetăŃenii ei o generaŃie care, zicedocumentul, „n-a cunoscut războiul” pe pământul Europei Occidentale 14 . Discretaseparare Est / Vest se menŃine căci, cel puŃin în 2005, ecourile bombardării Serbiei11 La acest capitol, fără îndoială că cea mai reprezentativă sinteză, din care de altfel am şi prelevatdatele, este volumul coordonat de Ioan I.Ică jr şi Germano Maroni, Gândirea socială a Bisericii,Deisis, Sibiu, 2002, 615pg.12 EdiŃia franceză, editată de Comission des Episcopats de la Communante Europenne, COMECE, 9mai 2005, 66pg13 document citat, pg 314 idem, pg.839

(ex-Iugoslaviei) mai răzbăteau pe coridoarele păcii de la Bruxelles sau WashingtonDC şi ea va marca întreg documentul. Dar nu despre acest demers vreau să notămacum. Ci despre excelenŃa structurii unei analize teologice, mai ales în ceea cepriveşte pastorala şi misiologia pe care „şcoala catolică” de cercetare ne-o pune laîndemână.Prima parte propune o „relecturare a DeclaraŃiei lui Robert Schuman:contribuŃie la un discernământ creştin asupra Uniunii Europene” 15 , insistând, maiales, asupra declaraŃiei propriu-zise (9 mai 1950) şi asupra câtorva caracteristiciizvorâte din chiar istoria Europei: capacitatea de surmontare a conflictelor; căutareaunor noi forme de co-operare şi reconciliere; accentul pe voluntariatul în căutareasoluŃiei de pace; unitatea europeană ca proces istoric (nu doar de conjunctură);despre nevoia de răbdare şi de concretizare a răbdării în măsuri menite săconsolideze solidaritatea europeană în acŃiuni şi responsabilităŃi. Ele marchează, înconcepŃia autorilor documentului, „poarta profetică” a unei declaraŃii politice care,având drept obiectiv fundamental pacea, libertatea ca principiu de bază şi cooperareaca metodă de solidaritate şi protejare a puterii, modifica la acea vreme(erau numai 5 ani de la teribilul Război al II-lea Mondial) mentalitatea de abordarea politicii europene, Schuman având meritul de a concentra, încă din primele frazeale declaraŃiei sale (art. 1), în astfel de cuvinte mesajul său: „Pacea mondială nupoate fi salvgardată fără eforturi creatoare pe măsura pericolelor care o pândesc.ContribuŃia pe care o Europă organizată şi vie o poate aduce la civilizaŃie esteindispensabilă menŃinerii unor relaŃii paşnice”. Ceea ce pornea ca un apel de„iertare mutuală” 16 ( cf. Mt 6, 14-15) deschidea, în fond, orizontul pe care UE deastăzi pare să încerce, nu fără convulsionări de maturitate, a asuma. Pendulândîntre Evanghelie şi DeclaraŃia Schuman, documentul caută să explice teologalnoŃiuni intrate de-acum în cultura europeană: principiul liberei adeziuni,autodeterminarea şi angajamentul liber al părŃilor contractante (art. 19); metodasolidarităŃii şi împărŃirii suveranităŃilor (care a dus la crearea instituŃiilorcomunitare, Înalta Autoritate, Comisia Europeană etc.) (art. 20), precum şiprocesele de mentalitate politică şi de politică propriu-zisă pe care le-au născut(contradicŃia libertate de adeziune – solidaritate în domeniul economiei, de15 idem, pp. 16-2816 idem, pg.2940

exemplu). Ceea ce este de remarcat la Documentul COMECE este soliditateaargumentării demersului „european” în contextul larg, al mondialismului ca şi încel, oarecum particular, al „vieŃii înrădăcinate în credinŃă” 17 ( art. 23). Este, în fond,demersul celui de-al doilea capitol al DeclaraŃiei, „O altă istorie a Europei” 18 .Identificând centrele de rezistenŃă anticomunistă (Berlin 1953, Budapesta 1956,Poznan 1956, Praga 1968, Varşovia 1968, Gdansk şi Gdynia 1970, Radom şi Ursus1976, Gdansk, Szcecin, Jastrzebie 1980), opoziŃia solidarităŃii în Polonia (1981-1983), ca fiind, în mare parte, reflecŃia şi reflexul unei vieŃi spirituale, documentulconsemnează o relecturare, inclusiv prin grila mărturiei istorice, a documentuluiCentesimus annus (1989), în care mesajele principale ale lumii catolice, acatolicilor militanŃi, ar fi fost: rejectarea violenŃei şi a minciunii, experienŃasolidarităŃii concrete şi înŃelegerea religiei ca un mesaj al libertăŃii. Atitudini şianalize vin să întregească tabloul unei Europe a rezistenŃei (lipsită de iz-uloccidental al cancelariilor, dar plină de praful străzilor pe care şenilele sovieticenăşteau noi martiri), al cărei strigăt de luptă are în sine ceva din momentul actual,al umanităŃii. În noiembrie 1956, înainte de a-i fi bombardat biroul, directorulAgenŃiei de presă ungare trimitea lumii civilizate un fax încheiat: „Noi murimpentru Ungaria şi Europa”. Care este sensul creştin al unor astfel de răstigniri? Aicistă puterea analitică a acestui Document CONECE.EvidenŃa practică a demersului analitic se constituie într-o a treia parte aDocumentului, intitulat „Cum pot catolicii contribui la construcŃia europeană” 19 .Sunt analizate trei direcŃii: în ce fel experienŃa spirituală a credincioşilor poate oferifundamentul unui angajament ca cetăŃeni europeni conştiincioşi / conştienŃi;identificarea unor contribuŃii originale pe care le pot aduce comunităŃile catolice lavitalitatea UE şi identificarea şi propunerea unor axe majore ale tradiŃiei creştinecare ar putea orienta viitorul Europei. Un exemplu ar fi propunerea unei eticipentru viaŃa creştină care să aibă „Fericirile ca şi chartă fundamentală”. Dincolo delimbajul european correctly, demersul este unul duhovnicesc care, după ce propuneo analiză a Fericirilor, conclude franc: „Astfel de enunŃuri (FericiŃi cei săraci..) nupot servi, fără îndoială, drept bază pentru un program politic. Dar fericite vor fi17 idem, pg.2618 idem, pp.29-3919 idem, pp.40-5941

popoarele ale căror conducători, magistraŃi şi militanŃi se vor lăsa inspiraŃi deaceste chemări la Fericire şi vor face din Fericiri charta lor de viaŃă” . 20În ce priveşte contribuŃiile comunitare, ideea unei „comunităŃi de Bisericiparticulare” 21 şi angajamentul ecumenic 22 par a fi centrele de forŃă ale uneiposibile exemplarităŃi catolice oferite lumii europene. Personal, socotesc că analizaoferită la Punctul C al acestei secvenŃe de document: „ÎnvăŃătura / gândirea socialăa Bisericii ca sursă posibilă de inspiraŃie a construcŃiei europene” 23 oferă unexcelent punct de plecare în analiza propriilor noastre exigenŃe misionar-pastoraleîn lumea actualelor mutaŃii geopolitice.De altfel, acesta este şi mesajul articolului nostru. Oameni careexperimentează de ani de zile dialogul cu UE, care îşi trăiesc parte din tragediile şibiruinŃele lor misionare în habitatul real, dar oarecum forŃat al Europei Unite, oferăanaliza şi metoda lor de analiză la îndemâna noastră. Ortodoxiei îi revine misiuneade a-şi limpezi ea însăşi direcŃiile de convivialitate cu UE, limitele aderenŃei şirejectării unora dintre provocările socio-culturale şi politice pe care aceasta le face.Fără o analiză lucidă a evenimentelor şi fără a identifica voia lui Dumnezeuîn istorie suntem, fără voie, părtaşi unor inerente apostazii. Limitarea şi delimitareaBisericii de o serie de acŃiuni pro-integrare sau pro-europene, lucrul coerent, nudoar de circumstanŃă, în proiecte şi curente europene, nu poate începe decât dupăce se vor elucida propriile valori puse în creuzetul european. De ce-ar fi mai puŃinimportant aportul Ortodoxiei la devenirea europeană? De ce nu ar fi strigătulRevoluŃiei din Decembrie 1989, sumă a tuturor strigătelor de libertate împotrivaprigoanei comuniste? Doar pentru că nu reuşim structurarea unui demers lucidasupra propriei noastre deveniri ca şi comunitate ecclesială în habitatul culturaleuropean? 24 GeneraŃiei actuale de intelectuali ortodocşi îi revine şi această misiune,nu doar interogarea Bisericii!20 idem, pp.4421 idem,pp.44-4722 idem,pp.47-4923 idem, pp.50-5924 Poate constituirea unui institut de cercetare şi valorificare a mărturiei anticomuniste a oamenilorBisericii ne-ar reda demnitatea de neam martir. EdiŃia românească a lucrării lui Andrea Riccardi,Martirii secolului XX, ed Enciclopedică, 2004, mi-a descoperit cât de importantă este comunicarea lanivel ştiinŃific a datelor primare privind acest aspect. Autorul cărŃii mi-a spus că n-a prezentat preamulte despre BOR în cartea sa din lipsă de date, cu toată simpatia lui pentru poporul român.42

Ne permitem să redăm o reacŃie ortodoxă la o perspectivă a integrării, subaspectul priorităŃilor unei vieŃi spirituale adecvate la exigenŃele duhovniceşti alevieŃii europene, aşa cum a fost ea transmisă participenŃilor la un Congresinterbalcanic preocupat de aceste perspective. Redăm conŃinutul integral aldocumentului intitulat, sugestiv, „Tineretul – forŃă vie a Bisericii şi elementdinamic al vieŃii liturgice- modelul sibian propus comunităŃii interbalcanice pentruo pastoraŃie post-integrare” 25 : „Integrarea României în Uniunea Europeană,eveniment ce va avea loc pe 1 ianuarie 2007, ne oferă posibilitatea de a privi la o şimai apropiată conlucrare cu Biserica Ortodoxă soră a Greciei, o biserică dinamicăaflată în spaŃiul comunităŃii europene din 1981. România ortodoxă are ca modelactivitatea pastoral misionară pe care Biserica Ortodoxă Greacă a ştiut să o facă înspaŃiul comunitar european.În lumea de azi tinerii sunt pentru Biserica noastră o forŃă vie, fiind ceicare dinamizează viaŃa acesteia şi ritmul vieŃii liturgice a fiecărei parohii în parte.În duhul respectului pentru valorile religioase ale celorlalŃi, Biserica OrtodoxăRomână în general, şi aceea din Ardeal, în special, a dezvoltat o pastoraŃie atineretului bazată pe duhul prieteniei, al comuniunii şi al bucuriei. Tinerii ortodocşidin Balcani trebuie să ştie că ceea ce îi uneşte şi îi va uni de acum încolo, dincolode această „integrarea europeană”, este în primul rând Hristos cel Viu, propovăduitîn ethos ortodox.Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos era întotdeauna înconjurat detineri care doreau să-L urmeze şi să-I asculte cuvântul. Biserica a arătat întotdeaunacă tinereŃea poate fi o vârstă a mărturisirii unei credinŃe autentice, a trăirii unei vieŃimorale alese şi a unui zel de propovăduire a Evangheliei. Cea mai frumoasăpodoabă a unui tânăr este potrivit spiritualităŃii filocalice mintea trează şi inimacurată. Doar astfel tinerii pot constitui în lucrarea Bisericii o forŃă dinamică acomuniunii dintre popoarele balcanice, iar Biserica să fie pentru ei locul unde aceştiagăsesc sinceritate, siguranŃă, înŃelegere, dragoste şi răspunsul la problemele lorexistenŃiale.25 Mesajul Înalt Prea SfinŃiei Sale Dr. LaurenŃiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi MitropolitulArdealului, cu prilejul deschiderii celui de Al Doilea Congres Interbalcanic, cu tema: „Rolul tinerilorîn contextul integrării europene a statelor balcanice”, 3-6 decembrie 2006, Volos, Grecia.43

Biserica îi învaŃă pe tineri cum să-şi călăuzească viaŃa pentru a dobândi oînŃelegere matură asupra vieŃii. TinereŃea nu este sinonimă cu naivitatea. De aceeaşi Sf. Ap. Pavel îi spunea lui Timotei: „Nimeni să nu dispreŃuiască tinereŃile tale, cifă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cucredinŃa, cu curăŃia” (I Tim 4,12).Tinerii popoarelor ortodoxe din Balcani trebuie să conlucreze în vedereadiminuării efectelor secularizării, laicizării şi a relativizării valorilor morale dinsocietate, la păstrarea şi promovarea spiritualităŃii ortodoxe, arătând importanŃa pecare credinŃa şi comuniunea o pot avea în viaŃa societăŃilor în care trăiesc.Ca parte a familiei popoarelor europene, poporul român nu este străin dementalitatea europeană şi valorile ei comune. Elenismul stă la baza valorilorculturale ale Europei, iar Ortodoxia este chemată să reînsufleŃească acum o Europăafectată de o profundă criză spirituală. Împreună cu celelalte naŃiuni ortodoxeeuropene, trebuie să arătăm că Ortodoxia are vocaŃia deschiderii spre dialog, fără a-şi părăsi identitatea sau a promova relativismul doctrinal, ci continuând să fie ceeace este, păstrătoarea peste veacuri a adevăratei TradiŃii apostolice, în care pot figăsite toate răspunsurile la problemele omului de azi.Ideea potrivit căreia ar exista o incompatibilitate între tradiŃia ortodoxă şicultura europeană a fost de nenumărate ori contrazisă, Ortodoxia fiind tocmai unelement constitutiv sau organic al Europei. Biserica Ortodoxă poate aşadar să-iajute pe tinerii Europei unite să trăiască moral, să nu pună ştiinŃa în slujbaimoralităŃii, a violenŃei, a neadevărului, îi poate ajuta să-şi însuşească o culturăîncreştinată. Tinerii vor avea din ce în ce mai multe tentaŃii, Biserica însă va trebuisă găsească noi mijloace pastorale pentru a şi-i apropia.Integrarea europeană constituie pentru noi şi pentru tinerii popoarelorortodoxe din Balcani o şansă de a aprofunda misiunea şi conlucrarea creştină, astfelîncât să putem oferi împreună acestei structuri europene clădită în special peelemente de ordin economic, politic şi juridic, şi o profundă dimensiune spirituală.ParticularităŃile culturale şi religioase ale fiecărei naŃiuni pot servi ca liant şi ca obază mai solidă pentru o Europă unită, în loc să se constituie în factori de conflict,aşa cum s-a întâmplat uneori de-a lungul istoriei.PrezenŃa noastră la Volos, cu binecuvântarea Prea Fericitului PărinteTeoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi sub patronajul Prea Fericirii Sale44

Hristodulos, Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Grecii, la invitaŃia Înalt PreaSfinŃitului Părinte Ignatie constituie un fericit prilej pentru toŃi participanŃii de aintra în dialog şi de a găsi modalităŃi concrete de conlucrare în vederea menŃineriişi cultivării identităŃii creştin ortodoxe în această parte binecuvântată a Europiei, înBalcani. 26 Desigur că a construi un răspuns ortodox în contextul integrării europenepresupune educarea mentalităŃii comunitare, parohiale şi nu numai, cu valoriledialogului social dar şi ale efortului personal de mântuire. Nu avem voie să credemcă, de exemplu, dezvoltarea de proiecte, în diferite arii de activitate, înlocuieşteefortul personal şi conlucrarea cu harul Duhului Sfânt pentrumântuire. Procesediferite, dar nu opuse, integrarea europeană şi mântuirea trebuie să constituiepreocupări constante, dar care să nu se confunde. Idealul creştin, sfinŃenia, nu Ńinede politicile sociale europene. De aceea Biserica Ortdoxă va trebui să crească pemai departe oameni în spiritul Mărturiei şi CredinŃei. Fără rabat la modeleeuropene pervertite politic.26 A se vedea cronica acestei participări, semnată de Dr. Ştefan Toma, în Revista Teologică,nr.4/2006,45

Epoci ale istoriei IsraeluluiPr. Conf. Univ. Dr. Constantin OanceaIstoria se scrie pe baza izvoarelor. Acestea sunt interpretate şi valorificate cât maiobiectiv cu putinŃă de istorici. În cazul istoriei Israelului, 1 trebuie luate în consideraredouă categorii de izvoare: cele scrise şi descoperirile arheologice. Este important ca celedouă categorii să nu fie interpretate independent, ci în corelaŃie, deoarce ele suntcomplementare. Chiar dacă spiritul obiectiv şi ştiinŃific modern tinde să dea prioritatematerialului arheologic, izvoarele literare ale istoriei unui popor sunt mai clare şi vii decâtvestigiile arheologice. Resturile materiale sunt „mute” iniŃial, deci trebuie „făcute săvorbească”, 2 adică interpretate şi încadrate într-un model de reconstituire istorică.În ceea ce priveşte izvoarele literare, trebuie recunoscut că ele nu acoperă uniformîntreaga perioadă a istoriei biblice. Dacă pentru perioada regalităŃii situaŃia e favorabilă,mai ales datorită materialului extrabiblic care are legătură cu istoria Israelului, nu acelaşi1 Din literatura extrem de bogată, menŃionăm câteva lucrări de prezentare generală a istorieiIsraelului: H. Donner, Geschichte des Volkes Israel und seiner Nachbarn in Grundzügen 1 (ATD 4/1-2), Göttingen, 2 1995; M. Noth, Geschichte Israels, 10 1986; B. Mazar (ed.), The World History ofJewish People (1-8), 1964-1984; G. Fohrer, Geschichte Israels. Von den Anfängen bis zur Gegenwart,5 1990; J. H. Hayes/J. M. Miller (ed.), Israelite and Judaean History, 1977; A History of Ancient Israeland Judah, 1986; A. Lemaire, Histoire du peuple hébreu, 1981; J. A. Soggin, A History of Israel fromthe Beginnnings to the Bar Kochba Revolt, 1984.O prezentare amănunŃită, pe perioade, a istoriei Israelului se găseşte în mai recenta serie BiblischeEnzyklopädie (BE), editată de W. Dietrich şi W. Stegemann, din care au apărut următoarele volume:N. P. Lemche, Die Vorgeschichte Israels (BE 1), 1996; V. Fritz, Die Entstehung Israels im 12. und11. Jahrhundert v.Chr. (BE 2), 1996; W. Dietrich, Die frühe Königszeit in Israel: 10 Jahrhundertv.Chr. (BE 3), 1997; M. Oeming, Die Königreiche Israel und Juda im 9. Jahrhundert v.Chr. (BE 4),2007; A. Schoors, Die Königreiche Israel und Juda im 8. und 7. Jahrhundert v.Chr. Die assyrischeKrise (BE 5), 1998; Ch. Hardmeier, Das Königreich Juda im 7. und 6. Jahrhundert v.Chr. (BE 6),1998; R. Albertz, Die Exilszeit. 6. Jahrhundert v.Chr. (BE 7), 2001; E. Gerstenberger, Israel in derPerserzeit. 5. und 4. Jahrhundert v.Chr. (BE 8), 2005; E. Haag, Das hellenistische Zeitalter. 4.- 1.Jahrhundert v.Chr. (BE 9), 2003; W. Stegemann, Jesus und seine Zeit (BE 10), 2008. În pregătiresunt: Chr. Kähler, Paulus und seine Zeit (BE 11) şi E. W. Stegemann, Die Anfänge der Kirche (BE12).2 H. Donner, Geschichte des Volkes Israel und seiner Nachbarn in Grundzügen 1 (ATD 4/1), 2 1995,p. 21-22.46

lucru se poate spune despre începuturi, adică epocile care sunt cunoscute sub denumirilede perioada patriarhilor, a exilului şi rătăcirii în deşert, a cuceririi Canaanului şi ajudecătorilor. Sărăcia materialelor extrabiblice a făcut ca această perioadă să fie şi ceamai disputată între istorici, părerile fiind adeseori diametral opuse aici. 3Din aceste considerente, primul izvor care trebuie luat în considerare în cazulistoriei lui Israel sunt cărŃile Sfintei Scripturi. Ele descriu în mare istoria poporului evreuîncepând cu Avraam până în sec. 1 d.Hr. Totuşi, trebuie avut în vedere că Biblia nu este ocarte de istorie, în sensul modern al cuvântului. Autorii biblici nu sunt interesaŃi de oreconstrucŃie detaliată, cât mai fidelă, a evenimentelor. Biblia nu conŃine, în general,„reportaje de la faŃa locului”. Ea ne oferă o istorie a poporului Israel interpretată prinprismă religioasă de autorii cărŃilor sfinte. CărŃile Vechiului Testament descriu o istorieteologică, o istorie a relaŃiei Dumnezeu-Israel, căutând să arate cum Dumnezeu aintervenit în istoria acestui popor. Din acest motiv, pentru o reconstrucŃie a istorieiIsraelului în spiritul istoriei moderne, este nevoie de corelarea datelor scripturistice cu alteizvoare, îndeosebi cu cele literare extrabiblice şi cu cele arheologice. 4In continuare vom prezenta principalele epoci din istoria Israelului biblic, începândcu epoca patriarhilor şi până la revolta lui bar Kochba (135 d.Hr.), după care iudaismul aexistat exclusiv în diaspora până în secolul 20 d.Hr.1) Preistoria lui Israel.Perioada originilor unui popor este greu de reconstruit. În cazul Israelului, istoriculeste tributar textelor Sfintei Scripturi, care reprezintă aproape singurul izvor mai amplu3 Donner, op. cit., p. 27 ş.u.; Lemche, op. cit., p. 68-73. Se poate constata cu uşurinŃă, în ciuda unortrăsături comune ale epocii, menŃionate de ambii autori, valorizarea moderată, aproape optimistă atextelor biblice la Donner (p. 82: „Es ist nicht so, dass wir über die Vorgeschichte Israels gar nichtswüssten.“), comparativ cu cea sceptică la Lemche (p. 72: „Es gibt in den Erzählungen des Pentateuchsbeinahe nichts, das für den Historiker verwendbar wäre.“) .4 O prezentare concisă a celor mai importante izvoare pentru ansamblul istoriei lui Israel se găseşte laDonner, op. cit., p. 22-35. Lucrările clasice care prezintă izvoarele scrise sunt: J. B. Pritchard, AncientNear Eastern Texts Relating to the Old Testament, 3 1969 (ANET 3 ); K. Galling, Textbuch zurGeschichte Israels, 3 1979 (TGI 3 ); O. Kaiser, Texte aus der Umwelt des Alten Testaments, 1982 ş.u.(TUAT). Pentru izvoarele arheologice pot fi consultate lucrări ca: W. F. Albright, The Archaeology ofPalestine, 1960; K. M. Kenyon, Archaeology of the Holy Land, 1965; M. Avi-Yonah, Encyclopaediaof Archaeological Excavations in the Holy Land, 1975 ş.u.; V. Fritz, Einführung in die biblischeArchäologie, 1985.47

eferitor formarea acestui popor. 5 Ca mai toate popoarele, Israel a păstrat vie amintireaînceputurilor sale prin tradiŃii – la început orale, transmise din generaŃie în generaŃie, iarmai târziu consemnate şi reinterpretate din perspectivă teologică. Spre deosebire de altepopoare ale antichităŃii, 6 Israel a avut mereu conştiinŃa că nu se află din totdeauna în Ńară.Nici originile sale nu se pierd în mitologie, ca în cazul Egiptului. Preistoria biblică nuaminteşte de Israel în primele 11 capitole ale Facerii.Israel a ştiut mereu că are un început istoric. Strămoşii poporului Israel au fostpatriarhii: Avraam, Isaac şi Iacob. Nu avem izvoare extrabiblice referitoare la ei, fapt carea dus la numeroase ipoteze cu privire la existenŃa lor, mergând de la considerarea lor capersonaje fictive până la poziŃionarea lor între anii 3200 şi 1200 î.Hr.: fie la sfârşitulmileniului al 3-lea, fie în prima jumătate a mileniului al 2-lea, sau chiar între secolele 15-13 î.Hr. Extrem de disputată este şi utilizarea referatului biblic din Facere 12-35 ca izvoristoric. 7 Aşa cum am mai menŃionat, naraŃiunile despre patriarhi sunt texte teologice, şimesajul acestora este bine ancorat în epoca exilică. 8 Dar datarea târzie a textelor desprepatriarhi, de către cei mai mulŃi autori moderni, nu exclude faptul că ele au un sâmbureistoric şi păstrează amintiri despre vremea când strămoşii poporului nu se aflau încă înŃara făgăduită. 9 În fapt, amintirile despre acele vremuri au parcurs un drum îndelungat pe5 La capitolul amintiri despre începuturi, Israel stă mai bine decât multe popoare ale antichităŃii.Egiptenii nu au avut niciodată preocuparea de a descrie originile lor. Egiptul, în concepŃia literaturiisale antice, există de la crearea lumii şi se află dintotdeauna în această Ńară. De aceea nici nu există înlimba veche egipteană cuvântul „om“; cuvântul tradus de obicei astfel, are sensul iniŃial de „egiptean“(rmt). Doar egipteanul este om, iar Egiptul este „buricul pământului“. Problema începutului s-arezolvat în Egipt nu prin istorie, ci prin mit. Vezi Donner, op. cit., p. 28.6 Vezi nota anterioară.7 Cea mai cunoscută încercare de a reabilita caracterul istoric al textelor din Facere i-a aparŃinut însecolul trecut lui W. F. Albright, care a criticat ipotezele deconstructive din perioada sa, invocândfaptul că ele ignoră aproape în totalitate mărturia arheologiei. În continuare cercetătorii au adoptat opoziŃie moderată sau chiar sceptică referitoare la valorizarea istorică a textelor din Pentateuh. Vezinota 3.8 Doar un aspect va fi amintit aici. Avraam provine din Urul Caldeei, potrivit textului din Facere.Cercetările istorice au arătat că denumirea de „Caldeea“ nu e atestată înainte de sec. 9 î.Hr., iar în sec.7 î.Hr. caldeii sunt pătura conducătoare în Babilonia. În concepŃia autorului biblic, Avraam provinedin sudul Babiloniei, din regiunea unde se află, în momentul când scrie, şi comunitatea de exilaŃi. Deaici, ca şi Avraam, el nădăjduieşte că făgăduinŃa Domnului se va repeta, că vor pleca, asemeneapărintelui Avraam odinioară, spre Ńara făgăduită, în realitate patria exilaŃilor iudei. CredinŃa,încercarea ei, nădejdea în împlinirea făgăduinŃei divine sunt teme teologice care străbat istoriilepatriarhilor şi care sunt actuale tocmai în vremuri de umilinŃă istorică, cum au fost anii exiluluibabilonian.9 Donner, op. cit., p. 83. Merită să amintim aici de faptul că anumite nume divine, care apar în istoriilepatriarhilor, nu se mai întâlnesc în cărŃile următoare din Sf. Scriptură. A. Alt („Der Gott der Väter”,KS 1,1-78, 1929) a vorbit de aceea de un anumit tip de religie caracteristică pentru epoca patriarhilor48

cale orală, apoi scrisă, până ce au ajuns să fie scrise sub forma lor din cartea Facerii. Înaceste tradiŃii, pe care istoricul le poate valoriza printr-o muncă metodică, se maiîntrezăresc trăsături ale epocii patriarhilor care ne sunt cunoscute şi din izvoareextrabiblice. Izvoarele mesopotamiene şi egiptene ne arată că relatările biblice corespundepocii la care se referă, epoca bronzului târziu. Semiluna fertilă era străbătută permanentde semi-nomazi 10 aflaŃi în migrare, în căutarea de păşuni pentru turmele lor de animale.Aceştia se stabileau pentru perioade mai scurte sau mai lungi, practicând şi agricultura.Asemenea migraŃii de populaŃii semi-nomade erau frecvente în secolele 18-14 î.Hr.Triburile nomade se deplasau din Mesopotamia spre vest, alternând perioade de migraŃiecu perioade sedentare, fiind aşadar păstori şi agricultori. Istoria Vechiului Orient cunoaştedouă valuri migratoare mai importante în această epocă: al amoreilor (sec. 19-17 î.Hr.) şial arameilor (sec. 15-14 î.Hr.), care au plecat din Mesopotamia, stabilindu-se în Canaan,dar ajungând şi în Egipt. Printre aceste triburi vor fi fost şi patriarhii biblici. Biblia nespune că au plecat din Mesopotamia, din Ur şi Haran, şi s-au stabilit pentru început înCanaan. Urmaşii lor au coborât în Egipt, cum se ştie că făceau nomazii vremii.Documente epigrafice şi imagini egiptene prezintă nomazi veniŃi în căutare de hrană înEgipt, unde adesea se angajau ca muncitori sau erau luaŃi ca sclavi pentru a construi şifortifica oraşelor de graniŃă din delta Nilului. 11Discutată între istorici este şi aparenta apropiere între lumea biblică a patriarhilor şiinformaŃiile cu caracter social, cultural şi legal din textele cuneiforme de la Nuzi(Nuzu). 12şi asimilată de credinŃa iahwistă ulterior. Elementul principal al ei este „Dumnezeul părinŃilor“.Fiecare trib de nomazi are un dumnezeu pe care îl adoră în virtutea legăturii strămoşului lor cuaceasta. După 1960, teza lui Alt despre o religie arhaică a patriarhilor a fost cvasi-abandonată,cercetătorii considerând că ar fi vorba de o religiozitate casnic-populară, care exista concomitent cucea oficială naŃională şi care ar fi caracteristică pentru toată perioada preexilică. Doar după exil a avutloc o cenzură religioasă, în iudaism impunându-se definitiv monoteismul. Însă faptul că anumitenume divine care se întâlnesc în Facere 12-35 nu mai apar în continuare în Biblie, rămâne unargument pentru vechimea tradiŃiilor cuprinse în texte, chiar dacă ele au fost prelucrate ulterior.10 Existau mai multe tipuri de nomadism. Pe lângă nomazii care trăiau la marginea Ńării cultivate, înzonele semideşertice de stepă, şi care în cursul „transhumanŃei“ intrau temporar în Ńară, existaunomazii care trăiau permanent în interiorul teritoriului cultivat, între oraşe şi sate, practicând limitat şiagricultura.11 Vezi imaginea 1. Vezi şi Donner, op. cit., p. 98 ş.u..12 Vezi R. de Vaux, Die hebräischen Patriarchen und die modernen Entdeckungen, 1961, p. 55-86;Lemche, op. cit., p. 44-45. Unele aspecte din naraŃiunile despre patriarhi sunt puse astfel într-o nouălumină. ÎnŃelegem acum de ce Rahila a furat la plecare cîteva statuete, numite idoli (în ebr. t e rāfīm),înŃelegem şi indignarea lui Laban pentru că i-au fost furaŃi idolii. Potrivit textelor legislative din Nuzi,49

În concluzie, istoricii moderni se rezumă la afirmaŃia că patriarhii şi lumea în careau trăit corespunde descrierii generale a epocii dintre sfârşitul mileniului al treilea şiînceputul mileniului întâi î.Hr. Autorii biblici îi consideră pe patriarhi strămoşii lui Israelşi părinŃii spirituali ai poporului, întrucât au fost primii adoratori ai Domnului,Dumnezeul lui Israel.Nici despre formarea lui Israel ca popor nu avem date istorice suficiente.Amintirea lui Israel, conservată în primul capitol al cărŃii Ieşire, afirmă că acest fenomens-a petrecut în Egipt, în timpul când urmaşii lui Iacov erau în robie aici. Este însă depresupus că formarea poporului Israel a fost un proces de mai lungă durată. Rezumândistoria biblică, evenimentele s-au petrecut astfel: Grupe de semiŃi stabiliŃi în Egipt, ajunşisclavi şi supuşi la munci grele, reuşesc să fugă sub conducerea lui Moise, în timpuldomniei faraonului Ramses II sau a fiului acestuia, Merneftah, undeva în jurul anului1230 î.Hr. Ajunşi în peninsula Sinai, evreii încheie un legământ cu Domnul, Dumnezeulcare i-a scos din robie. Prin intermediul lui Moise, evreii primesc şi Legea care cuprindecondiŃiile impuse de legământul încheiat cu Domnul. Aceste două evenimente majore –ieşirea din Egipt şi încheierea legământului – au fost socotite de autorii biblici ca piloniipe care s-a zidit şi consolidat poporul Israel.Izvoarele extrabiblice ne dau o serie de informaŃii care ne permit să încadrăm şitradiŃia biblică în istoria Orientului în secolele 14-13 î.Hr. Desigur, datele pe care le avemdin izvoarele egiptene nu sunt la fel de explicite ca cele asiro-babiloniene din secolele 8-6î.H., care menŃionează nume de regi din regatul sudic Iuda şi din regatul nordic Israel, sautributul plătit de regele Iezechia, chiar şi cucerirea Samariei sau a Ierusalimului.Documentele oficiale egiptene nu amintesc evenimentul ieşirii evreilor din Egipt subconducerea lui Moise. Nici măcar numele lui Moise nu apare undeva. Totuşi, numeleMoise este un nume de origine egipteană. Se cunosc mai multe nume de faraoniasemănătoare, ca Ah-mosis sau Tut-mosis. Există apoi reprezentări grafice egiptene carearată figuri de semiŃi muncind sub supravegherea câte unui supervizor egiptean (care arede obicei un băŃ în mână). Documentele egiptene mai menŃionează o grupă sau categoriede oameni care muncesc ca zilieri sau sclavi pe şantierele de construcŃii egiptene, pe careegiptenii îi numeau ‘apiru sau habiru. Aceştia apar în sec.14 şi în izvoare din Canaan,cel care primea terafimii era moştenitorul de drept al tatălui său. Rahila şi-a luat singură un drept decare tatăl său o priva pe ea şi pe sora ei (Fac 31,14-35).50

ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să creadă că e vorba despre evrei, fapt sugerat şi deapropierea consonantică dintre ‘apiru şi cuvântul biblic ‘eber, adică evreu.Chiar dacă identificarea acestor ‘apiru cu evreii nu este unanim acceptată întrecercetătorii biblici, 13 sigur este faptul că populaŃii nomade veneau din nord (din Canaan)în Egipt, pentru a munci şi a-şi câştiga o existenŃă mai sigură. Egiptenii i-au folosit înconstrucŃia unor oraşe din delta Nilului – ceea ce iarăşi corespunde cu datele biblice –,întrucât Egiptul se confrunta în mileniul al 2-lea cu ameninŃarea militară a hittiŃilor, iarspre sfârşitul mileniului, cu cea a „popoarelor mării”, despre care vom mai discuta. Deaceea au căutat să fortifice coasta Mediteranei şi delta Nilului prin construcŃii, lucrupentru care aveau nevoie de forŃă de muncă. Îndeosebi sub lunga domnie a faraonuluiRamses s-au fortificat oraşe în delta Nilului. Sfârşitul epocii bronzului a însemnat operioadă de declin pentru Egipt, iar căderea sistemului de control şi administraŃie înCanaan a putut să favorizeze mişcări de populaŃii care altădată erau Ńinute sub control deegipteni. Astfel, timpul în care ar fi avut loc ieşirea evreilor 14 din Egipt este considerat demajoritatea istoricilor a fi în vremea domniei acestui faraon sau a urmaşului său,Merenptah, în jurul anului 1230 î.H.Intrarea evreilor în Canaan a fost subiect de discuŃii aprinse între cercetătoriiBibliei. Principalele teorii 15 cu privire la intrarea şi aşezarea israeliŃilor în Canaan sunt:teoria cuceririi, teoria infiltrării şi teoria revoltei. Teoria cuceririi (W. F. Albright), careurmează imaginea biblică despre cucerirea cetăŃilor canaanite de către evreii conduşi deIosua, a fost cea mai răspândită până la mijlocul sec. 20. Însă ea nu este susŃinută în13 A se vedea M. Greenberg, The Hab/piru, American Oriental Society, 1955; M. Weippert, DieLandnahme der israelitischen Stämme in der neueren wissenschaftlichen Diskussion, FRLANT 92,1967, p. 66 ş.u.; R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israël, I, 1971, p. 106–112; 205–208.14 MulŃi autori moderni consideră că doar o parte din populaŃia care s-a constituit mai târziu ca poporîn Ńară provenea dintre cei ieşiŃi din Egipt. Cum Iosif ocupă un loc central în imaginea biblică aepocii, e de presupus că seminŃiile descendente din Rahila (Iosif şi Beniamin – „casa lui Iosif“), suntcele care au adus din Egipt tradiŃia despre exod. Triburile care descindeau din Lea au trăit înpermanenŃă ca semi-nomazi în Ńară (Donner, op. cit., p. 100; G. von Rad, Theologie des AltenTestaments 1, Chr. Kaiser, München 10 1992, p. 119), dar şi-au împropriat tradiŃia exodului. Neclar laaceastă ipoteză este descendenŃa levitică a lui Moise: tocmai cel care a condus triburile de evrei dinEgipt spre Canaan nu este efraimit sau beniaminit, ci descinde din seminŃia lui Iuda. Referitor ladiscuŃia ştiinŃifică, vezi Donner, op. cit., p. 100-101 şi mai ales literatura indicată în nota 58).15 O prezentarea detaliată a acestor teorii se găseşte la Donner, op. cit., p. 133-149; V. Fritz,Entstehung, p. 106-121. O scurtă prezentare e accesibilă şi în româneşte în H. Küng, Iudaismul,Hasefer, 2005, p. 80-84 (din păcate, traducerea cărŃii lasă pe alocuri de dorit, îndeosebi în cazultermenilor de specialitate, care, ce-i drept, nu au încă echivalenŃi încetăŃeniŃi în limba română).51

întregime de datele biblice 16 şi de descoperirile arheologice. Săpăturile efectuate în Israelau arătat că doar câteva cetăŃi au fost distruse violent în sec 13 î.Hr., altele fuseserăpărăsite cu sute de ani înainte (Ierihon). Ipoteza infiltrării (A. Alt; M. Noth) susŃinepenetrare paşnică a grupurilor de evrei semi-nomazi în Canaan. Colonizarea ar fi avut loctreptat, prin infiltrarea la început în zonele nelocuite de graniŃă a semi-nomazilor, iar apoiprin extinderea lor în interiorul Ńării. Dar ipoteza infiltrării paşnice ignoră afirmaŃiilebiblice despre ciocniri militare între noii veniŃi şi locuitorii Ńării. O variantă intermediarăîntre ipoteza cuceririi şi cea a infiltrării, care corelează imaginea biblică cu datearheologice, este ipoteza migraŃiei (B. Mazar; Y. Aharoni). Ea susŃine că nu a existat osingură cucerire a Canaanului, ci o succesiune de pătrunderi ale triburilor israelite în Ńară,pe o perioadă mai îndelungată de timp, care s-au petrecut uneori paşnic, alteori fiindînsoŃite de ciocniri militare. În fine, o altă ipoteză, care ia mult mai în serios afirmaŃiilebiblice despre ciocniri militare, este ipoteza revoltei (N. Gottwald şi G. E. Mendenhall).Ea pleacă de la un dat istoric cert, cunoscut din documentele vremii. Sfârşitul epociibronzului (sec. 13 î.Hr.) a fost caracterizat de pierderea controlului egiptean în Canaan.Garnizoanele militare egiptene se retrag. Zona suferă de instabilitate politică şi socială.Oraşele sunt părăsite fiindcă nu mai prezintă siguranŃă. Documentele egiptene 17 vorbescde grupuri de ‘apiru care atacă oraşele şi crează instabilitate în Ńară. Pe baza acestor date,ipoteza revoluŃiei afirmă că grupurile noilor veniŃi în Canaan se asociază cu alte grupuride indivizi nemulŃumiŃi de sistemul social canaanit, care trăiesc în afara ordinii sociale, şireuşesc să ocupe Ńara prin luptă. Israel ar fi rodul contopirii dintre evreii veniŃi din Egipt şilocalnicii revoluŃionari. Reproşurile făcute acestei ipoteze sunt că ea ar fi o aplicare aideilor marxiste într-o lume străină şi îndepărtată de această ideologie.Pentru o reconstituire istorică a procesului de aşezarea a evreilor în Canaan, artrebui combinate elemente teoriilor de mai sus. Intrarea în Ńară a avut loc şi pe calepaşnică, dar au existat şi ciocniri militare. Grupurile de evrei veniŃi din Egipt s-au alăturataltor grupuri de localnici, alături de care au luptat pentru câştigarea unui habitat.Localnicii au aderat la credinŃa noilor veniŃi, căci Biblia afirmă în mai multe rânduri că16 Imaginea cuceririi întregii Ńări în Iosua 11 e corectată de datele din Judecători 1, care vorbescdespre o cucerire parŃială şi de aşezarea israeliŃilor în zonele central-muntoase ale Ńării.17 Mai exact este vorba de corespondenŃa principilor din cetăŃile Canaanului cu faraonul, descoperităîn Amarna, de unde şi numele lor de scrisorile din Amarna. Ele sunt traduse în ANET. Scrisoarea 288descrie situaŃia dramatică din perspectiva lui Abdi-Cheba, conducătorul Ierusalimului, care cere deurgenŃă sprijin militar de la faraon pentru a respinge atacurile venite din partea aşa-numiŃilor ‘apiru şia restabili ordinea în regiune.52

Iahve este un Dumnezeu venit din afara Ńării (Ieşire 3; Judecători 5). Aceste grupuriheterogene, unite prin credinŃa că Domnul le-a dat izbânda asupra duşmanilor şi le-adăruit Ńara, au format poporul Israel. Ei s-au stabilit mai întâi în interiorul Ńării, în zonelemuntoase centrale, pentru ca ulterior să populeze oraşele canaanite. Săpăturilearheologice au scos în evidenŃă o colonizare a zonei centrale a Ńării în această perioadă, otendinŃă de dezurbanizare şi ruralizare, de mutare a aşezărilor umane dinspre vest (zonaoraşelor state) spre est (zona muntoasă centrală).In perioada 1200-1000 î.Hr. Ńara e locuită de seminŃiile israelite, care au de înfruntatameninŃări militare din partea popoarelor înconjurătoare: canaanei, amoniŃi, moabiŃi,amaleciŃi, filisteni. Perioada aceasta e numită perioada judecătorilor, 18 după personajeleharismatice care conduceau seminŃiile în perioadele de război. Cartea Judecători îiprezintă pe aceşti harismatici în fruntea celor 12 seminŃii israelite în situaŃii de primejdiemilitară, dar o analiză atentă a textelor arată că activitatea lor a fost una locală, de obiceiîn cadrul propriei seminŃii. Istoricii consideră că în această perioadă triburile israelite erauorganizate ca societate de tip segmentar 19 , existând uneori contacte şi alianŃe între ele, dardesfăşurându-şi de regulă existenŃa independent, fără o instanŃă politică centrală.2) Perioada regalităŃii sau a statalităŃiiÎndeosebi presiunea militară a filistenilor i-a făcut pe israeliŃi să resimtă nevoiaunirii seminŃiilor într-un regat. Filistenii au sosit în Canaan pe mare, din Creta şi insuleleMării Egee, de unde şi denumirea lor de „popoarele mării”, dată de egipteni. 20 Erausuperiori din punct de vedere militar evreilor, cunoscând prelucrarea fierului – ceea ce lepermitea utilizarea unor arme mai eficace –, şi foloseau, ca şi egiptenii, carele de luptă.Regatul unic. 21 La sfârşitul epocii fierului se constată apariŃia regatelor naŃionale înSiro-Palestina. In jurul anului 1030, israeliŃii l-au ales rege pe Saul, care va a repurtatprimele victorii împotriva filistenilor. Insă cel care va pune capăt ameninŃării filistenilorva fi David. De abia în timpul lui său s-au unit toate seminŃiile, formând regatul unic al18 A se vedea prezentarea epocii la V. Fritz, Die Entstehung Israels im 12. und 11. Jahrhundert v.Chr.(BE 2), 1996.19 F. Crüsemann, Der Widerstand gegen das Königtum. Die antiköniglichen Texte des AltenTestaments und der Kampf um den frühen israelitischen Staat, (WMANT 49) 1978. Termenul„societate segmentară” provine din sociologie (E. Durkheim, De la division du travail social, 1893).20 Vezi imaginile 2 şi 3. SoldaŃii popoarelor mării se disting prin coiful cu pene, întâlnit şi înreprezentările despre războiul troian pe ceramică greacă.21 A se vedea prezentările epocii în: Donner, op. cit., p. 193-260; W. Dietrich, Die frühe Königszeit inIsrael: 10 Jahrhundert v.Chr. (BE 3), 1997.53

lui Israel. David a fost proclamat mai întâi conducător de seminŃiile sudice (Iuda şiBeniamin) şi a avut reşedinŃa le Hebron. Mai târziu a fost acceptat şi de celelalte seminŃiica rege. David şi-a stabilit capitala la Ierusalim, oraş cucerit de el de la iebusei. In felulacesta, se arăta echidistant faŃă de seminŃii şi impunea un echilibru politic între nord şisud. Adevărata unificare a seminŃiilor din stat a realizat-o printr-o măsură de politicăreligioasă: aducerea chivotului – simbolul unităŃii religioase a seminŃiilor israelite – înIerusalim. In timpul lui David regatul s-a extins, exercitând control politic şi asuprastatelor vecine. Solomon va consolida regatul în interior şi îl va face să prospere, prinorganizarea administraŃiei şi a armatei. Israelul devine un stat „internaŃional” în urmalegăturilor pe care Solomon le stabileşte cu regatele din Orient, ceea ce permitedezvoltarea comerŃului şi înflorirea economică a statului. Sub domnia lui Solomon,Ierusalimul se extinde prin construcŃii noi, între care cea mai importantă – de care s-alegat numele lui Solomon în istorie – a fost templul sfânt, centrul vieŃii religioase aregatului.Cele două regate. 22 Insă regatul unic nu a fost nicicând un regat omogen, în ciudaeforturilor depuse de David şi Solomon. După moartea lui Solomon reînviazăneînŃelegerile între seminŃiile din nord şi cele din sud, amplificate de o politică fiscalăaspră dusă de rege şi de tratamentul favoritar acordat locuitorilor din Ierusalim şiîmprejurimi cu prilejul muncii de corvoadă pentru zidirea templului. Astfel, în 927î.Hr. 23 , regatul unic se destramă şi iau naştere două regate, Israel şi Iuda. În Iuda, regiicare s-au succedat la tron au fost toŃi din dinastia davidică. In Israel au existat mai multedinastii, schimbate de obicei prin uzurpări de tron, ca urmare a instabilităŃii şi a intrigilorpolitice. 24 RelaŃiile între cele două noi state au fost relativ tensionate, fiind uneori înpragul unui conflict militar. 25 In timpul dinastiei omride (882-845), regatul Israelcunoaşte maxima sa dezvoltare şi reprezintă o forŃă politică de care se Ńine cont în Siro-Palestina. Este o epocă marcată de tensiuni şi conflicte militare cu regatul sirian (Aram).Incepând cu secolul 9 î.Hr., imperiul neoasirian cunoaşte o perioadă de expansiune22 Prezentarea detaliată a epocii în: Donner, op. cit., p. 261-413.23 Data variază, de la un autor la altul, între 933 şi 926 î.Hr.24 În Ierusalim şi în Iuda era de la sine înŃeles ca urmaşul regelui defunct să-i urmeze pe tron. Darîntre seminŃile din nord exista, se pare, o concepŃie harismatică despre guvernare. Saul, originar dinnord, fusese ales de Domnul spre a fi rege. David, iniŃial proclamat rege doar peste seminŃiile din sud(Iuda şi Beniamin), a trebuit să câştige favorurile locuitorilor din nord pentru ca aceştia să-l accepterege.25 1Regi 12,21-24; 2Regi 16,5.54

militară rapidă. In mai puŃin de 2 secole, majoritatea statelor naŃionale din Siro-Palestinasunt cucerite, devenind provincii asiriene. Politica de afirmare a suveranităŃii naŃionale aregatului Israel şi angajarea sa în coaliŃii antiasiriene a atras după sine represiunea dinpartea asiriană. In timpul regelui israelit Osea, regele asirian Sargon II cucereşte capitalaregatului de nord (Samaria) după trei ani de asediu, în 722 î.Hr. In faŃa ameninŃării, oparte din locuitorii regatului Israel se refugiaseră în regatul sudic Iuda. Dar majoritatealocuitorilor au fost deportaŃi de Sargon II în Mesopotamia. Regatul Iuda a dus o politicăexternă mai realistă, recunoscând anvergura puterii militare asiriene. Acceptând la timpstatutul de stat vasal, regatul Iuda nu a fost cucerit de asirieni plătind în schimb tribut. 26 Oultimă încercare de emancipare de sub suzeranitatea asiriană a regatului de sud a avut locdupă moartea lui Sargon II. Regele regatului Iuda, Iezechia (725-697), a refuzat săplătească tributul datorat. Actul său a fost urmat de o campanie punitivă asiriană, dar, înciuda asedierii Ierusalimului (701), regatul nu a fost cucerit, iar regii din Iuda au plătitmai departe tribut. Spre sfârşitul secolului 7 î.Hr. imperiul asirian decade rapid, ceea ce apermis regelui Iosia (640-609) să pună capăt vasalităŃii şi, în urma anexării unor teritoriiale provinciilor asiriene, să redea regatului Iuda cam aceeaşi întindere pe care o avuseseodată regatul lui David. Dar contextul politic şi raporturile de forŃe în regiune nu mai eraucel din vremea lui David, încât să permită stabilitatea regatului restaurat de Iosia. 27 Dupăcucerirea capitalei Ninive de către babilonieni (612), moartea ultimului rege asirian (609)şi cucerirea tuturor cetăŃilor asiriene (606), imperiul a fost preluat de babilonieni, iar statulIuda a devenit vasal al Babilonului. Din dorinŃa de a se elibera de influenŃa babiloniană,regele Ioiachim apelează la puterea rivală – Egipt. Dar nici Egiptul, în ciuda revenirii pescena geopolitică a semilunei fertile, numai este puterea de altădată şi nu are putereanecesară de a Ńine piept babilonienilor. Ca urmare, regele babiloninan Nabucodonosororganizează o campanie de represalii împotriva regatului Iuda. In 597, el deporteazăpăturile superioare ale societăŃii, ostaşii şi meseriaşii în Babilon. 28 In Ierusalim,Nabucodonosor îşi numeşte o conducere fidelă, numind rege pe Sedechia. Insă politicadin Ierusalim e agitată, locuitorii sunt împărŃiŃi în tabere probabiloniene şiantibabiloniene. Chiar şi Sedechia nu mai acceptă să fie vasal Babilonului. In acestecondiŃii, în 587 Nabucodonosor asediază Ierusalimul, îl cucereşte şi îl distruge prin foc. O26 Vezi A. Alt, art. „Israel”, RGG 3 (1959), p. 941.27 Ibidem.28 Intre ei s-a aflat şi profetul Iezechiel.55

altă parte din populaŃie este dusă în exil în Babilon. In împrejurările tulburi de dupăcăderea Ierusalimului, de teama represiunii în urma uciderii guvernatorului numit debabilonieni, unii dintre evrei s-au refugiat în Egipt, marcând debutul diasporei iudaice. 293) Exilul şi perioada postexilică.Exilul babilonian. Distrugerea statului iudeu nu a fost urmată de pierderea coeziuniinaŃionale, deoarece babilonienii nu au impus iudeilor exilaŃi o pătură conducătoarestrăină. Spre deosebire de epoca asiriană, coloniştii nu au fost amestecaŃi printre alteneamuri, ci şi-au întemeiat noi colonii, ceea ce a făcut ca sentimentul apartenenŃeinaŃionale să se păstreze. 30 Mai mult, criza pierderii statului a fost prilejul unui bilanŃserios, din perspectivă religioasă. Acum a avut loc evaluarea critică a istoriei dinperspectivă teologică, acum de abia au fost receptaŃi profeŃii preexilici, acum – când numai exista Templul – s-a dezvoltat un cult nesacrificial (sinagogal), cu accent peobservarea sabatului şi a circumciziunii, prin care se accentua identitatea proprie şidiferenŃa de alte neamuri. 31Epoca persană. Exilul babilonian 32 nu a durat nici măcar 50 de ani. In anul 538,regele mezilor şi al perşilor, Cirus, cucereşte Babilonul. SperanŃele de reîntoarcere în Ńarăale iudeilor, susŃinute de profeŃii din comunitatea exilaŃilor (Iezechiel, Deuteroisaia),începeau să prindă contur. Printr-un decret imperial 33 , Cirus permitea întoarcereaexlilaŃilor, indiferent de etnie, în patria lor, acordându-le dreptul de a se organiza autonom– atât politic cât şi religios – şi sprijin pentru rezidirea oraşelor şi templelor. Istoriacronistă biblică 34 a interpretat acest decret ca referindu-se la reîntoarcerea iudeilor înpatria lor, rezidirea Ierusalimului şi a templului cu fonduri din vistieria imperiului. 3529 Între ei s-a numărat şi profetul Ieremia, dus – împotriva voinŃei sale – de compatrioŃI în Egipt.30 K.-H. Bernhardt, art. „Exil“, în BHH 1, p. 459.31 Ibidem; R. Bach, art. „Das babylonische Exil“, în RGG 2 (1958), p. 819.32Vezi Donner, op. cit., p. 414-422 şi 423-502. Pentru epoca persană, vezi îndeosebi E.Gerstenberger, Israel in der Perserzeit. 5. und 4. Jahrhundert v.Chr. (BE 8), 2005.33 Textul s-a păstrat pe un cilindru de argilă, aflat astăzi la British Museum. Transcriere şi traducereengleză: http://www.livius.org/ct-cz/cyrus_I/cyrus_cylinder2.html.34 CărŃile 1,2 Cron, Ezra, Neemia sunt părŃile unei opere istoriografice postexilice, numită despecialişti „istoria cronistă”.35 Ezr 1,1-4 (ebraică), respectiv 6,3-5 (aramaică). Varianta aramaică e socotită are la bază un textautentic persan, şi se referă la sprijinul acordat pentru construirea templului. Cei mai mulŃi istoricimoderni consideră că varianta ebraică cuprinde inexactităŃi şi anacronisme, fiind mai târzie. Ea eredactată de autorul istoriei croniste, care leagă în mod anacronic reîntoarcerea evreilor de edictul luiCirus. Vezi Bach, p. 819; L. Rost, „Erwägungen zum Kyroserlass”, în A. Kuschke: Verbannung und56

Chiar dacă reîntoarcerea iudeilor în Ńară nu a avut loc în 538, ci cu câŃiva ani înainte de520 î.Hr., 36 edictul marca începutul unui nou tip de politică imperială, deosebită de ceaopresivă a asiro-babilonienilor, care recunoştea religiile şi dreptul de organizareautonomă ale etniilor din imperiu în schimbul susŃinerii acestuia prin taxe şi recrutarea deostaşi pentru armata persană. 37 Insă în cei 50 de ani de exil evreii şi-au făcut o situaŃie înMesopotamia, astfel că puŃini s-au mai întors în Palestina. 38 Cei mai mulŃi au fost dinseminŃia lui Iuda, fapt pentru care perşii au numit ulterior provincia Iehud (Iudeea).Noua comunitate iudaică din Iudeea era neomogenă. Noii veniŃi au avut de înfruntatopoziŃia iudeilor rămaşi în Ńară în timpul exilului, care nu erau dispuşi să restituieproprietăŃile ocupate. Comunitatea samariteană punea şi ea piedici refacerii comunităŃiiiudaice şi a Ierusalimului. Din îndemnul profeŃilor Agheu şi Zaharia s-a început rezidireatemplului, cu încuviinŃarea lui Darius (520). Lucrările la cel de-al doilea templu s-aufinalizat în 515 î.Hr. Datorită piedicilor puse de samariteni, zidurile Ierusalimului au fostrefăcute de abia în jurul anului 445, sub guvernarea lui Neemia. Reorganizarea cultică şirefacerea comunităŃii iudaice ca şi comunitate religioasă a fost opera iudeului cărturarEzra, scrib şi om de încredere al regelui persan Artaxerxes II, care l-a mandatat, în jurulanului 400 î.Hr. 39 , cu stabilirea unei ordini de drept în Ierusalim. 40 Deşi perşii sau epocapersană sunt vag amintiŃi în cărŃile Vechiului Testament, încât cititorii lor ar putearămâne cu impresia că cele două secole de dominaŃie persană au reprezentat un fel de „evmediu întunecat” pentru iudei, mulŃi cercetători consideră epoca persană poate cea maifertilă perioadă sub aspect cultural şi teologic din istoria lui Israel şi iudaismului. 41Heimkehr – Beiträge zur Geschichte und Theologie Israels im 6. und 5. Jahrhundert v. Chr. (FS W.Rudolph), Tübingen 1961, p. 301-307.36 Vezi K. Galling, art. „Judentum I”, în RGG 3, p. 979. O primă grupă de iudei s-a întors în timpulregelui persan Cambyses II, prin 525 î.Hr. Rândurile celor reveniŃi s-au îngroşat în timpul lui Darius,prin 522-521.37 Vezi imaginea 4. Vezi deasemenea P. Brusanowski, Istorie şi civilizaŃie iraniană până la cucerireaarabă, Cluj-Napoca 2008, p. 26 ş.u.38 Cei reîntorşi în Iudeea reprezentau circa o treime din comunitatea evreilor babilonieni (Galling,„Judentum I” p. 979).39 Deşi Neem 8 îi prezintă pe Ezra şi Neemia ca desfăşurându-şi activitatea în comun, datele furnizateîn celelalte capitole sugerează o activitate succesivă a celor doi – Neemia, probabil în timpul luiArtaxerxes I (465-424), iar Ezra ceva mai târziu sau sub Artaxerxes II (405-359).40 În acest context, Ezra proclamă Tora – Pentateuhul sau, după unii cercetători, o versiunepremergătoare a Pentateuhului – drept lege organică de organizare şi funcŃionare a iudeilor dinprovincia persană Iudeea. Evenimentul marchează începutul canonului biblic al Vechiului Testament,canon extins ulterior prin adaosul cărŃilor profetice şi al scrierilor.41 Vezi E. Zenger, „Epochen der Geschichte des biblischen Israels”, în idem, Einleitung in das AlteTestament, Kohlhammer 3 1998, p. 534: „Auch das im Bereich christlicher Exegeten verbreitete Urteil,57

Epoca elenistică. In anul 332, Alexandru cel Mare cucereşte Palestina. Libertateareligioasă dată de perşi a fost menŃinută în timpul dominaŃiei lui Alexandru. După,moartea lui Alexandru, imperiul său a fost împărŃit între generalii săi. Soarta Iudeei adepins doar de regatele înfiinŃate de doi dintre ei: Seleukos în N (Siria, Mesopotamia) şiPtolemeus (Egipt). Timp de un secol şi jumătate Iudeea a fost mai întâi provincieptolemeică (300-198) şi apoi seleucidă pentru încă şapte decenii (198-164). Deşiptolemeii şi seleucizii au respectat dreptul iudeilor de a-şi exercita religia şi de a observatradiŃiile, 42 deschiderea universală a culturii elenistice a atras mai ales aristocraŃia laică şi,parŃial, cea sacerdotală. În această perioadă, cultura elenistică începe să se infiltreze şi înIudeea. Se construiesc edificii noi, în arhitectură elenistică: palate, clădiri civile,stadioane. Majoritatea iudeilor din Palestina – îndeosebi cei care se numeau „pioşi”(hasidim) – nu au acceptat uşor noul curent cultural, pe care îl vedeau ca o ameninŃare aidentităŃii lor religios-naŃionale. Lucrurile au stat diferit cu iudeii din diaspora.Majoritatea lor trăiau în Alexandria, în Egipt. Numărul lor era mai mare decât al celorcare trăiau în Palestina. Pentru ei, acceptarea culturii elenistice era firească, şi au căutat săo îmbine cu propria tradiŃie religioasă. Astfel, Tora avea să fie tradusă în limba greacă înAlexandria, pentru evreii care trăiau aici. 43 Când regele seleucid (sirian) Antioh IVEpifanes (175-164) a încercat să impune cu forŃa elenismul în Iudeea şi să interzicăreligia iudaică prin persecuŃii, 44 evreii s-au răsculat sub conducerea macabeilor. 45 In 167î. Hr., evreii îşi proclamă independenŃa politică, însă luptele continuă până în 142 î.Hr.,când grecii recunosc statul macabeu ca stat independent.die nachexilische Epoche sei eine ››dunkle‹‹, dekadente Zeit (problematische Unterscheidung: Israel-Judentum) gewesen, ist historisch unhaltbar.”; E. Gerstenberger, BE 8, p. 13; 323.42 Prin două edicte (redate de Iosif Flaviu în Ant. XII,3,3-4), Antioh III (223-187) confirma dreptuliudeilor la propria religie şi tradiŃie şi acorda unele privilegii templului. Vezi Galling, „Judentum I”,RGG 3, p. 980 ş.u.43 IniŃial s-a tradus doar Pentateuhul, dar, ulterior, s-au adăugat şi celelalte cărŃi ale VechiuluiTestament (profeŃii şi scrierile). Traducerea a rămas cunoscută sub numele de Septuaginta. Eacuprinde unele scrieri nereŃinute în Biblia ebraică.44 El interzicea practicarea cultului iudaic, observarea sabatului şi a sărbătorilor, circumciziunea.Templul din Ierusalim a fost profanat prin altarul dedicat lui Zeus Olimpianul. De menŃionat căpersecuŃia lui Antioh nu i-a afectat pe iudeii din diaspora, ceea ce înseamnă că a avut cauze locale.Probabil că s-a ajuns la aceste tulbuirări în urma disputelor pentru putere din sânul familiilor preoŃeştidin Ierusalim. IntervenŃia lui Antioh nu s-a rezumat în restabilirea ordinii; avid de avere, a prădatvistieria templului. Mai grav în ochii iudeilor, el a intrat în templu – gest de sfidare extremă - şi adeclanşat astfel tulburările din Ńară. Vezi Galling, „Judentum I”, p. 381 ş.u.45 „Macab“ (aram. „ciocan”) a fost numele dat lui Iuda de către conaŃionalii săi pentru victoriilerepurtate împotriva seleucizilor.58

Statul macabeu. Statul macabeu (hasmoneu) a fost tulburat de lupte pentruconducere în cadrul familiei conducătoare. O altă măsură care a contribuit la nelinişteainternă a fost auto-intitularea lui Simon Macabeul ca rege şi arhiereu – o măsurăconsiderată de unii contemporani fără suport în tradiŃie –, prin care puterea religioasă eraasimilată de cea politică. Ca reacŃie la ea, s-au format partide religioase în comunitateaiudaică. Favorabili urmaşului lui Simon – Ioan Hircan (134-104) – au fost saducheii,reprezentanŃii aristrocaŃiei sacerdotale. O altă grupare au constituit-o fariseii, opozanŃi ailui Hircan. AlŃi iudei au protestat prin retragerea din viaŃa social-religioasă, colonizândzone de lângă Marea Moartă. Ei au fost numiŃi esenieni. 46Epoca romană. Statul hasmoneu a fost ultimul stat independent al evreilor până însec. 20. El a avut o existenŃă scurtă. Pe fondul luptelor pentru tron între hasmonei(Aristobul versus Hircan II), în anul 63 î.Hr., generalul roman Pompei cucereşteIerusalimul şi limitează autoritatea lui Hircan II la cea sacerdotală. Iudeea devineprovincie romană. Irod cel mare devine regent al Iudeei (37-4 î.Hr.) cu acceptul Romei,căreia îi e vasal. După moartea sa, fiii lui îşi împart teritoriul. 47 In epoca romană,Palestina este împărŃită în trei provincii mari: Galileea, Samaria şi Iudeea – la V deIordan. La acestea se adăuga şi Pereea, la E de Iordan. O provincie mai mică eraDecapole, o confederaŃie independentă de zece oraşe, de unde şi numele ei. La N şi E deM Galileei mai existau Iturea, Gaulanitis, Bataneea, Trahonitis şi Auranitis. Iudeea a fostguvernată de dinastia irodiană, vasală Romei, iar apoi administrată de procuratori romani(din 6 d.Hr.). Chestiunile de drept iudaic se bucurau de autonomie, fiind lăsate pe seamamarelui sinedriu (sanhedrin). ViaŃa religioasă a gravitat în jurul Torei şi a Templului,amplu renovat de Irod cel Mare 48 .În sec. 1 d.Hr. iudaismul este scindat, printre fracŃiuni enumerându-se fariseii,saducheii, esenienii, zeloŃii şi, mai târziu, creştinii. Adversitatea faŃă de romani s-aamplificat mai ales datorită taxelor ridicate percepute de romani. OpoziŃia a cunoscutforme pasive (fariseii) şi active (zeloŃii), pentru a culmina cu războiul iudaic, declanşat înanul 66 d.Hr. Trupele romane conduse de Vespasian, apoi de fiul său, Tit, au înăbuşit46 Se presupune că fariseii şi esenienii s-au desprins din gruparea „pioşilor”. Vezi Galling, „JudentumI”, p. 983; E. L. Dietrich, art. „Pharisäer“, RGG 5 (1961), p. 326.47 Arhelau preia Iudeea, Samaria şi coasta până la Cezareea; lui Irod Antipa îi revine Galileea şiPereea, iar lui Filip teritoriul din jurul lacului Ghenizaret.48 În ciuda măsurilor radicale de extindere şi renovare a Templului întreprinse de Irod, construcŃia şi-apăstrat denumirea de al 2-lea Templu.59

opoziŃia iudaică. Ierusalimul a fost cucerit în anul 70 d.Hr. Iudeii au fost expulzaŃi dinIerusalim, templul a fost cuprins de flăcări în timpul cuceririi cetăŃii şi s-a distrus. În aniice au urmat au căzut şi ultimele fortăreŃe ale rezistenŃei iudaice (Herodion, Massada).Odată cu dispariŃia cultului sacrificial în urma distrugerii templului, singura grupare caresupravieŃuieşte catastrofei naŃionale sunt fariseii. Pe fundamentul Torei, în sinagogi şişcoli rabinice, iudaismul palestinian se regrupează în jurul fariseilor. Noul centru religiosspiritualal comunităŃii iudaice palestiniene a devenit Iabne (Iamnia), în apropiere deIaffa, unde s-a mutat sinedriul şi au luat fiinŃă o şcoală rabinică pentru studierea Torei.Decretul împăratului Adrian de interzicere a circumciziunii sau/şi planul său de aconstrui în Ierusalim un templu dedicat lui Jupiter au aprins spiritele între iudeii dinPalestina, conducând la o nouă revoltă a iudeilor. 49 Conducătorul revoltei era Simon benKosiba, care fusese supranumit Bar Kochba - „fiul stelei” , întrucât o personalitatereligioasă a vremii, Rabbi Akiba, vedea în el pe Mesia, steaua din Iacob (Num 24,17).Astfel, în persoana lui Simon se cumulau toate speranŃele, îndelung înnăbuşite, derestaurare a independenŃei naŃionale în Iudeea romană. El a reuşit să alunge stăpânirearomană din Ierusalim, a reluat practicarea cultului iudaic, ba chiar a imprimat o monedăproprie. Dar revolta împotriva romanilor (132-135 d.Hr.) a fost înăbuşită de trupelegeneralului Iulius Severus. Romanii au interzis iudeilor să mai intre în Ierusalim. Oraşul afost redenumit „Aelia Capitolina”, cuvântul „Iudeea” şters din actele oficiale romane, iarŃara redenumită ostentativ „Palestina” – după numele filistenilor, care nu mai existau desecole şi care locuiseră demult (doar) pe coasta Ńării. 50Şcolile rabinice din Iabne s-au mutat în Galileea (Seforis şi Tiberias), iar iudaismulexista de acum aproape exclusiv în diaspora, îndeosebi în Ńările mediteraneene: Egipt,Siria, Fenicia, Asia Mică, Grecia, Italia, Spania. O comunitate importantă exista deja înBabilon. Din necesitatea de a adapta Tora la noile condiŃii de existenŃă în exil, aici sedezvoltase un sistem de interpretare a acesteia. Procesul îndelungat de culegere, selectareşi consemnarea acestor interpretări va culmina cu formarea Talmudului, în cele două49 InformaŃii despre revolta lui Bar Kochba se găsesc la Dio Cassius, Istoria romană 69,12 ş.u. şi Sf.Iustin, Apologia 1,31 (text şi în A. M. Ritter, Kirchen- Und Theologiegeschichte in Quellen, vol 1:Alte Kirche, Ed. Heiko A. Oberman, Neukirchen-Vluyn: Neukirchener Verlag, 1977, p. 20-21., Vezişi Galling, „Judentum I”, p. 985.50 Ibidem.60

variante ale sale: Talmudul babilonian (redactat de comunitatea iudaică din Babilonia) şiTalmudul palestinian (redactat în Palestina). 51ANEXĂImaginea 1. SemiŃi în Egipt. Se observă diferenŃa rasială şi vestimentară între semiŃi şi egipteni (cei2 bărbaŃi în primul registru, dreapta). Frescă din mormântul faraonului Sesostris II (aprox. 1897-1878 î.Hr.), Beni Hassan, Egipt.51 Talmudul babilonian îl depăşeşte prin extindere şi importanŃă pe cel palestinian. Traducerimoderne: I. Epstein (ed.), The Babylonian Talmud. Translated into English with notes, glossary andindices, 35 vol., Londra 1935–1952 (retipărit în 18 vol., Londra 1961); Lazarus Goldschmidt, DerBabylonische Talmud, 12 vol., Berlin 1929-1936 (retipărit la Frankfurt am Main 2002); A. Cohen,Talmudul, Editura Hasefer, Bucureşti, 2001.61

Imaginea 2. Egiptenii înfruntând popoarele mării (filistenii) – templul lui Ramses III (aprox.1186-1155 î.Hr.), Medinet Habu, Egipt.Imaginile 3a şi b. Filisteni – Medinet Habu, Egipt.62

Imaginea 4a. Tron persan (detaliu) – basorelief din sala celor 100 coloane, Persepolis, Iran. Ceidoisprezece bărbaŃi (deosebiŃi prin fizionomie şi îmbrăcăminte) care susŃin tronul lui Xerxes(486-465 î.Hr.) sunt reprezentanŃii diferitelor etnii din imperiu. Imaginea transmite un mesajpolitic: imperiul persan nu supune etniile care îl compun, ci e susŃinut de acestea.Imaginea 4b. Tron persan (în planul îndepărtat) – Persepolis, Iran.63

Epoci ale istoriei Israelului 52Epoci arheologiceEpocabronzului2000-1550î.Hr.Epoca târziea bronzului1550-1250î.Hr.Epocafierului I1250-1000î.Hr.Evenimente în Siro-PalestinaMişcări de populaŃiisemi-nomade însemiluna fertilă-Canaan sub dominaŃieegipteană.-CivilizaŃia oraşelorstateîn Canaan.-Declinul civilizaŃieicanaanite. Proces dedezurbanizare şiruralizare în Canaan.Epoci ale istorieiIsraeluluiEpoca patriarhilor şirobia egipteană1800-1250Evenimente în Israel-MigraŃia amoreilor dinMesopotamia spre Canaan(începând cu 1800-PopulaŃii semi-nomademigrează spre Egipt.-MigraŃia aramiŃilor dinMesopotamia înspreCanaan(~1550)-Sfârşitul dominaŃiei egip-teneîn Canaan. Epocă deinstabilitate politico-socială.-Ieşirea din Egipt a evreilor(~1230)Epocafierului II1000-600î.Hr.-Apar monarhii na-Ńionale în Siro-Palestina: Aram,Amon, Moab, Israel,Iuda-Creşte influenŃaasiriană (politică,culturală)Perioada seminŃiilor1200-1000Perioada regalităŃii.1000-587 î.Hr.-Regatul unic (1000-927)-Regatul de Nord -„Israel” (927-722)Regatul de Sud - „Iuda”(927-587)-MigraŃii în Canaan: evreii;„popoarele mării” (filistenii)Epoca judecătorilor.-Saul (~1030-1010). David(1010-970). Solomon (970-933). Schisma din 933 şiformarea celor două regate.-Expansiunea imperiuluiasirian (din sec. 9). CădereaSamariei (722). R. Israel eintegrat în imp. asirian. Iudadevine stat vasal al imp.asirian (733-622)-Asirienii sunt învinşi debabilonieni (605). Iuda devinestat vasal babilonian (605-587).-Nabucodonosor cucereşteIerusalimul (587)Epocafierului III600-500 î.Hr.-stagnare culturalăEpoca stăpânirilor străine587-324 d.H.52 Vezi Zenger, p. 534-535.64

Epocapersană 538-333 î.Hr.Epocaelenistică333-63 î.Hr.Epocaromană 63î.H.-324 d.H.Etniile din imperiu sebucură de autonomieadministrativă şireligioasă.Cultura elenistică seextinde în tot bazinulmediteranean.-babiloniană587-538-persană538-332-macedoniană332-300ptolemeică300-198-seleucidă198-164-statul macabeu(hasmoneu)142-63-stăpânirea romană.63 î.Hr.-324 d.H.Iuda devine provinciebabiloniană.-Cirus permite întoarcereaevreilor din exil, înfiinŃareaprovinciei Iudeea şireconstruirea templului (538).-Reconstruirea templului(520-515).-Reorganizarea naŃională subNeemia şi Ezra. Pro-mulgareaTorei (400).Alexandru c.M. cucereşteIudeea (332)-PersecuŃia iudaismului subAntioh IV. Revolta macabeilor(167).-recunoaşterea indepen-denŃeistatului macabeu (142)-Simon rege şi arhiereu.ApariŃia grupărilor reli-gioase(farisei, saduchei, esenieni,etc.)-Romanii cuceresc Iudeea (63î.H.).-Lupte interne în dinastiahasmoneană.-Dinastia irodiană şiguvernare romană prinprocurori (37 î.H.-70 d.H.)-Războiul iudaic împotrivaromanilor (66 d.H.-70 d.H.).Dărâmarea Ierusalimului (70d.H.)-Revolta lui Bar Kochba (132-135 d.Hr.). Adrian interziceintrarea evreilor în Ierusalim.Iudaismul în diaspora.65

Ierarhia bisericească după primul secol creştin (II)Pr. Conf. Univ. Dr. Irimie Marga7. Sfântul IrineuSfântul Irineu este cel mai însemnat scriitor despre succesiunea apostolică aepiscopatului şi este studiat atent de teologia modernă ca unul din izvoarele deprimă importanŃă pentru cunoaşterea istoriei şi culturii creştine din primele douăveacuri. El a fost ucenicul Sfântului Policarp, care la rândul lui a fost uceniculSfântului Apostol şi Evanghelist Ioan. Naşterea lui poate fi aşezată aproximativ,spre anul 140 1 . Deşi originar din Asia Mică el a ajuns prin anul 180, episcop alLugdunului (Lyonul de azi, FranŃa).Din opera sa, astăzi, se mai păstrează 11 lucrări. În scrierea lui, cunoscutăsub numele „Adversus haeresis”, compusă între anii 176-199, Irineu spune clar căpoate prezenta lista celor „care au fost instituiŃi episcopi, de către Apostoli şi desuccesorii lor până la el (Traditionem itaque apostolorum in toto mundomanifestam in omni Ecclesia adest respicere omnibuz, qui vera velint videre ethabemus annumerare eos qui ab apostolis instituti sunt episcopi et succesoreseorum usque ad nos, qui nihil tale docuerunt neque cagnoverun, quale ab hisdeliratur 2 )”.După ce alcătuieşte lista episcopilor Romei, până în vremea lui, încheie: ”Înaceastă ordine şi prin această succesiune, a ajuns până la noi tradiŃia apostolicăîn Biserică” 3 .Sfântul Irineu dovedeşte în scrierile sale şi faptul că episcopatul eracomunitar, căci spune că presviterii Efesului convocaŃi la Milet de Sfântul ApostolPavel cuprindeau pe preoŃii şi „episcopii cetăŃilor vecine” 4 .1 Pr. Prof. Dr. I. G. Coman, Patrologie, vol. II, Bucureşti, 1984, p. 17.2 Adversus haereses, lib.III, c3, 1; Migne, P.G., VII, col. 848.3 Idem, lib.III, cap. 3, 3.66

Ca şi Hegesip, vedem că Sfântul Irineu este concentrat asupra succesiuniiapostolice. Om prin excelenŃă tradiŃionalist, Sfântul Irineu nu face nici o speculaŃieşi nu adaugă nimic care să schimbe această credinŃă puternică a lui în succesiuneaapostolică. După informaŃiile lui, autoritatea în Biserică aparŃine episcopului careeste legat de SfinŃii Apostoli printr-o succesiune neîntreruptă în credinŃă şi în har;şi această autoritate apostolică garantează integritatea credinŃei ortodoxe 5 .8. TertulianUna dinte figurile cele mai originale şi frământate ale vechii literaturi latinecreştine din Africa a fost Tertulian. El a trăit la confluenŃa secolului al doilea şi altreilea, în Apus, circa între anii 160-240 6 . Din opera sa vastă şi ambiguă, se maipăstrează peste 30 de lucrări datate între anii 197-222.Tertulian, ca şi Sfântul Irineu, vorbeşte despre succesiunea apostolică aepiscopatului şi deci a organizaŃiei bisericeşti, ca despre criteriul cel mai bun aladevăratei credinŃe şi cu care nu se pot lăuda ereticii. „De altfel dacă unele ereziicutează să se răsădească singure în epoca apostolică pentru ca să pară astfellăsate chiar de Apostoli, fiindcă ar fi existat chiar sub Apostoli, putem să le ceremsă-şi dea la iveală obârşia Bisericilor lor, să desfăşoare şirul episcopilor lor,precum urmează unul după altul, dintru început, aşa încât cel dintâi episcop al lorsă poată avea chezaş şi înaintaş pe vreunul din Apostoli, ori BărbaŃi apostolicicare au stăruit până la urmă în cele apostoliceşti” 7 (Endant engo [haeretici]origines ecclesiarum suorum; evolvant ordinem episcoporum suorum ita persuccessiones ab initio decurrentem, ut primus ille episcopus aliquem ex apostolisvel apostolicis viris qui tamen cum apostolis perseveraverit, habuerit auctorem etantecessorem 8 ).Episcopii – după Tertulian – sunt puşi de SfinŃii Apostoli în această funcŃiuneşi fiecare dintre Bisericile primare prezintă câte un episcop instituit chiar de SfinŃiiApostoli: „Iată cum şi celelalte Biserici arată de obicei pe aceia care puşi episcopi4 Idem, lib. III, cap. 14, 2.5 Diac. Dr. Gh. I. Soare, Forma de conducere în Biserica creştină (în primele 3 veacuri), Bucureşti,1938, p. 71.6 Pr. Prof. Dr. I. G. Coman, op.cit., vol. 2, p. 394.7 De prescriptione haereticorum, cap. 32, 1-2; P.S.B. – vol. 3, p. 1618 Migne, P.L. II, col. 52-53.67

de către Apostoli, au butaşi ai seminŃiei apostoliceşti” 9 (Itidem [perinde] utique etceterae exhibent, quos ab apostolis in episcopatum constitutos apostolici seministraduces habeant 10 ).Dar Tertulian nu este preocupat numai de succesiunea apostolică. El redăfoarte clar şi rolul celor trei trepte ierarhice, care nu mai sunt puse, în nici un chip,la îndoială: „Dreptul de a împărtăşi botezul se cuvine marelui preot care esteepiscopul; pe urmă numai preoŃilor şi diaconilor, dar nu fără autorizareaepiscopului” 11 (… dandi quibem habet ius sumus sacerdos, qui est episcopusdehinc presbyteri et diaconi, non tamen sine episcopi auctorictate 12 ).Aşadar vedem că problema treptelor ierarhice, a distincŃiei dintre ele, aîndatoririlor lor, dispare la confluenŃa dintre secolul al doilea şi al treilea. Nouaproblemă ivită este cea a originii lor apostolice, care dă ierarhiei dreptul deplin de apropovădui credinŃa adevărată.Mărturiile aduse de Sfântul Irineu şi Tertulian în acest sens, au o valoaredeosebită prin natura împrejurărilor în care au fost scrise. Ei au avut de luptatîmpotriva ereticilor, trebuie să apere adevărata credinŃă şi adevărata doctrină şipentru a dovedi ereticilor că această credinŃă şi doctrină adevărată este în Biserică,dovedesc cu date precise, transmiterea neîntreruptă a succesiunii apostolice înierarhia bisericească, adevărata păstrătoare a Ortodoxiei. Dacă organizaŃia Bisericiiexpusă de ei, n-ar fi avut baze puternice în epoca SfinŃilor Apostoli, dacă ar fi fostintrodusă ulterior ca o inovaŃie, atunci toate argumentele lor împotriva ereticilor arfi fost răsturnate ceea ce însă, nu s-a întâmplat datorită temeliei solide pe care-şisprijineau aceşti scriitori creştini organizaŃia Bisericii lor 13 .9. Clement AlexandrinulLa confluenŃa secolului al doilea şi al treilea întâlnim mărturii şi la ClementAlexandrinul (c. 150 - c. 211/215), care fiind mai întâi discipol lui Panten, apoiconducător al şcolii din Alexandria, printre care şi profesor lui Origen, se preocupă9 De prescriptione haereticorum, cap. 32, 3; P.S.B. – vol. 3, p. 161.10 Migne, P.L. II, col. 53.11 De baptisma, cap. 17.12 Migne, P.L. I, col. 1326-1327.13 Diac. Dr. Gh. I. Soare, Forma…, p. 72.68

mai ales de problemele vieŃii interioare, intelectuale şi morale ale creştinilor şi maipuŃin de partea externă a Bisericii, de organizaŃia ei.În opera sa, scrisă cu migală pătrundere şi grijă faŃă de cititori, din care semai păstrează doar cinci lucrări, face referinŃe, în mod tangenŃial, la ierarhiabisericească, atunci când se adresează ereticilor, spunându-le că învaŃă altcevadecât au învăŃat SfinŃii Apostoli şi urmaşii lor. Iar afară de Biserica adevărată nueste nici un botez legitim, nici mântuire 14 . Membrii Bisericii sunt împărŃiŃi în două:clerici şi laici, la rândul lor clericii au trei trepte distincte căci „nenumărate suntregulile de purtare cuprinse în cărŃile cele sfinte, adresate anumitor categorii depersoane unele preoŃilor, altele episcopilor şi diaconilor…” 15(…αι µεν πρεσβυτεροις, αι δε επισκοποις και διακονοις 16 ).Mai mult, „rangurile de aici, din Biserică, de episcopi, de preoŃi şi dediaconi sunt – spune Clement – imagini ale slavei îngereşti” 17(επει και ενταυϑα κατα την Εκκλησιαν προκοπαι επισκοπων, πρεσβυτερωνκαι διακονων µιµηµατα οιµαι αγγελικης δοξης 18 ).O altă menŃine, indirectă de data aceasta, o face atunci când vorbeşte de alegerealui Matia ca Apostol în locul lui Iuda de către însuşi Dumnezeu, şi „nu pentru că a fosthirotonit de oameni” 19 (ουχ υπ‘ ανϑρωπων χειροτονουµενος 20 ), ceea ce înseamnă căinstituirea ierarhiei se făcea prin hirotonie, deci era de ordin divin.Clement Alexandrinul este ultimul mare scriitor al secolului al doilea, trecândchiar în secolul următor, care ne aduce mărturii cu privire la cler. Ierarhiabisericească este prezentată cum nu se mai poate mai clar. Membrii Bisericii seîmpart în clerici şi mireni, clericii la rândul lor în trei trepte distincte: episcopi,preoŃi şi diaconi, care sunt instituiŃi prin hirotonie. Originea, scopul, rostul şi modulinstituirii ierarhiei în Biserică nu mai constituie o problemă, şi nici măcar oneclaritate, căci lumina adusă de PărinŃii Apostolici, deci şi de ClementAlexandrinul, asupra acestei organizări a Bisericii este covârşitoare.14 Stromata I, cap. XIX, 96, 1-4; P.S.B. – vol. 5, p. 68-69.15 Pedagogul, cartea a III-a, cap. XII, 97, 2; P.S.B. – vol. 4, p. 358.16 Migne, P.G. VII, col. 676-677.17 Stromata a VI-a, cap. XIII, 107, 2b; P.S.B. – vol. 5, p. 445.18 Migne, P.G., IX, col. 328.19 Stromata a VI-a, cap. XIII, 106, 2b; P.S.B. – vol. 5, p. 445.20 Migne, P.G., IX, col. 328.69

10. OrigenOdată cu Origen (185 - 253/4), o personalitate excepŃională, una din acelegeniale apariŃii care impun respect nu numai prietenilor, ci şi duşmanilor, ce facetrecerea în secolul al treilea, în care scriitorii nu fac altceva decât să confirmeaceeaşi situaŃie pe care o descriu, predecesorii lor. Opera lăsată de Origen esteenormă (de ordinul sutelor, chiar miilor de lucrări).În ceea ce priveşte ierarhia bisericească amintim două din cele maiimportante menŃiuni. Astfel în lucrarea „Despre rugăciune” (περι ευχης), Origenarată precis distincŃia dintre cele trei trepte ierarhice, când spune că „una estedatoria diaconului, alta cea a preotului, dar cea mai grea este a episcopului”(και ετερα διακονον και αλλη πρεσβυτερου, και επισκοπου δε οϕειλη βαρυτατη εστιν 21 ).Iar în Omilia a XI-a la Ieremia, spune că „se cere de la preot mai mult decât de laun diacon, de la un diacon mai mult decât de la un laic, dar de la acela care deŃineautoritatea bisericească asupra tuturor se cere mai mult decât de la fiecare din ceilalŃi”(πλειον εγω απαιτουµαι παρα τον διακονον, πλειον ο διακονος παρα τον λαικον, ο δε την παντων ηµων εγκεχειρισµενος αρχην αυτην την εκκλησιαστικην τι πλειον ακαιτειται) 22 .Mărturiile lui Origen sunt unele din cele mai autoritare mărturii, căci erudiŃiala care ajunsese îl făcuse să cunoască realităŃile Bisericii şi nu putea trece cuvederea organizaŃia ei de origine apostolică. Astfel, el confirmă existenŃa cleruluiîn Biserică şi întăreşte instituirea lui divină.11. Sfântul CiprianSfântul Ciprian (c. 200/210 - 258) a avut o viaŃă învolburată de atâteapersecuŃii, schisme şi probleme de organizare bisericească. Cu toate acestea el agăsit răgazul să scrie şi un număr respectabil de opere. Sfântul Ciprian a fost un omal faptei şi nu al teoriei, un om de credinŃă în care ardea evlavia, nu raŃionalismulsau preocuparea pentru speculaŃie. De aceea în bogata lui operă găsim multesfaturi, îndemnuri, îndrumări bisericeşti, deci multe mărturii privind organizareabisericească.21 Cap. XXVIII,4; Migne, P.G. XI, col. 524.22 Migne, P.G., XIII, col. 373.70

Mai întâi Sfântul Ciprian aduce explicaŃia unei sinonimii terminologice noutestamentare,spunând că primii episcopi se numeau „apostoli” deoarece eicontinuau slujba apostolică, care s-a transmis până astăzi prin succesiune(Meminisse autem diaconi debent quaniam apostolos id est episcopos etpraepositos Dominus elegit, diaconos autem, post ascensum Domini in coelos,apostoli sibi constituerunt episcopatus sui et ecclesiae ministros 23 ).Despre diaconi, ca membrii ai ierarhiei bisericeşti, spune că îi ajutau peepiscopi şi presviteri la săvârşirea lucrărilor sfinte. Astfel se pomeneau laproscomidie, înaintea presviterilor numele celor care aduceau darurile (…apresbyteris et diaconis suggerentibus admoneri deberunt, sicut semper inpraeteritum factum est 24 ).Despre preoŃi, Sfântul Ciprian spune că sunt „împreună şezători”(compresbyteri tecum considetins 25 ) şi „împreună conducători ai Bisericii” (clerotecum praesidenti… 26 ) cu episcopul care este conducătorul lor.Treapta episcopatului a fost instituită de SfinŃii Apostoli şi formează treaptaierarhică deosebită de cea a presviterilor şi diaconilor. Despre deosebita importanŃăa episcopatului în Biserică Sfântul Ciprian a rostit unele din cele mai celebrecuvinte din toată literatura patristică: „episcopul este în Biserică şi Biserica înepiscop, iar cine nu este în comuniune cu episcopul, acela nu aparŃine Bisericii”(unde scire debis episcopum in ecclesia esse et ecclesia in episcopo, et si qui cumepiscopo non sunt in ecclesia non esse… 27 ).Unitatea episcopatului este baza unităŃii Bisericii, de aceea – spune SfântulCiprian – că episcopatul este un întreg unitar, de care se împărtăşeşte fiecare înparte şi toŃi împreună (Quam unitatem tenere firmiter et vindicare debemus,maxime episcopi qui in ecclesia praesidemus, ut episcopatum quoque ipsum unumatque indivisum, probemus nemo fraternitatem mendacio fallat, nemo fidemveritatis perfida praevaricatione corumpat, episcopatus unus est, cujus a singulisin solidum par tenetur, ecclesia una est quae in multitudinem latius incremento23 Epistola a III-a; Migne, P.L. IV, col. 234.24 Epistola a XV-a, 2; Migne, P.L. IV, col. 272.25 Epistola a XLV-a, 2; Migne, P.L. I, col. 732.26 Epistola a LIX-a, 19; Migne, P.L. III, col. 1047.27 Epistola a LXVI-a, 8; Migne, P.L. IV, col. 410.71

fecunditatis extenditur 28 ). Tot Sfântul Ciprian spune în alt loc, că episcopatul esteformat din mulŃi episcopi, care au acelaşi gând 29 .Dar episcopatul nu conduce în mod dictatorial în Biserică, ci sinodal, princonsultarea cu treptele ierarhice, de aceea chestiunea iertării celor căzuŃi (lapşi) trebuiasă fie hotărâtă după Sfântul Ciprian – cu consultarea comunităŃii, inclusiv a laicilor(cum tam grande delictum et per totum paene orbem incredibili vastatione grassatumnon oporteat nisi, ut ipse seribis, caute moderateque tractari, consultis omnibusepiscopis, presbyteris, diaconibus, confessoribus et ipsis standibus laicis 30 ).De astfel, chiar Sfântul Ciprian mărturiseşte că el, de la începutul episcopatuluisău, n-a făcut nimic „fără sfatul presviterilor şi fără consimŃământul comunităŃii sale”(… quando a primordie episcopatus mei statuerim, nihil sine consilio vestra et dineconsensu plebis mea privatim sententia gerere 31 ). Ca dovadă a acestui principiu,Sfântul Ciprian aminteşte de mai multe sinoade Ńinute în timpul vieŃii sale: unul laCartagina 32 , unul în Africa 33 , două la Alexandria unul în Iconiu (în Asia Mică) 34 , un altsinod în Africa în 249 35 şi alte două sinoade la Cartagina în 251 36 şi 252 37 .Din prezentarea sumară a menŃiunilor pe care le face Sfântul Ciprian în legăturăcu problema clerului, observăm aşadar preŃioasele şi amănunŃitele informaŃii care ni seoferă. Pe lângă confirmarea tuturor mărturiilor făcute de predecesorii lui, SfântulCiprian ar aduce în prim plan două menŃiuni deosebit de importante:1) rolul episcopatului în păstrarea succesiunii apostolice şi unităŃii Bisericii,ca deŃinătoare a plenitudinii harice, şi2) principiul sinodal de conducere a Bisericii.Pentru acestea Sfântul Ciprian are o deosebită semnificaŃie rămânând ca unizvor de primă mână pentru studiul dreptului bisericesc.28 De unitate Ecclesiae, cap. V; Migne, P.L., IV, col. 516-517.29 Epistola a LV-a, 2; Migne, P.L. III, col. 821.30 Epistola a XXXI-a, 6; Migne, P.L. IV, col. 321.31 Epistola a XIV-a, 4; Migne, P.L. IV, col. 269.32 Epistola a LXX-a, 4;ş.a., Migne, P.L. I, col. 1073.33 Epistola I, 1; Migne, P.L. IV, col. 194-195.34 Epistola a LXXV-a, 7; Migne, P.L. IV, col. 426.35 Epistola I; Migne, P.L. IV, col. 195-198.36 Epistola a XLV-a; Migne, P.L. I, col. 732.37 Notele anterioare s-au orientat după Diac. Dr. Gh. I. Soare, Forma…, p. 143-145, cu adăugarealocurilor corespunzătoare din colecŃia Migne.72

12. Sfântul Ioan Gură de AurSfântul Ioan Gură de Aur (c.354-407), predicatorul prin excelenŃă al Bisericiicreştine, a fost unul din cei mai mari apărători ai preoŃiei bisericeşti. Celebrul săutratat „Despre PreoŃie” este cartea clasică a creştinismului asupra dumnezeieştiitaine a hirotoniei, iar în vasta sa operă găsim cuvintele cele mai frumoase la adresaslujitorilor bisericeşti. Astfel, pentru a arăta menŃiunile despre ierarhia bisericeascăîn operele sale, ar trebui să reproducem aproape scrieri întregi.Unul din pasajele cele mai potrivite cu tema lucrării noastre este comentariul latextul din epistola întâi către Timotei, cap. 3, r.8, unde Sfântul Ioan Gură de AurevidenŃiază că, deşi s-ar părea că nu este deosebire între episcop şi presviter, totuşi ceamai de seamă caracteristică a treptei episcopale este tocmai aceasta, puterea de a hirotoni(Ου πολυ το µεσον αυτϖν [πρεσβυτεριων] και τϖν επισκοπων. Και γαρ και αυτοι διδασκαλιαν αναδεδεγµενοι, και προστασιαν της Εκκλησιας, και α περι επισκοπον ειπε, ταυτα και πρεσβιτεροις αρµοττει. Τη γαρ χειροτονια µονη υπερβεβηκασι και τουτο µονον δοκουσι πλεονεκτειν τους πρεσβυτερους) 38 .Iar în comentariul la Faptele Apostolilor, Sfântul Ioan Gură de Aur explică şiîn ce constă hirotonia, spunând: „Aceasta este hirotonia: Se aşează mâna pebărbat, iar Dumnezeu săvârşeşte totul; şi mâna Lui este aceea care atinge capulcelui ce se hirotoneşte, dacă se hirotoneşte cum trebuie”(τουτο γαρ η χειροτονια εστιν. Η χειρ επεικειται του ανδρος, το δε παν ο Θεος, εργαζεται, και η αυτου χειρ εστιν η απτοµενη της κεϕαλης του χειροτονουµενου, εαν ως δει χειροτονηται 39 ).Am redat aceste două texte pentru că Sfântul Ioan Gură de Aur este primulcare explică atât de clar hirotonia, arătând că de fapt este o lucrare divină săvârşităprin intermediul episcopilor care-şi pun mâinile pe capul candidatului. De aceeaierarhia bisericească este de instituire divină prin intermediul unei lucrări vizibile aepiscopilor.În ceea ce priveşte organizarea practică a Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aurspune că preoŃii să fie ascultaŃi de credincioşi şi să primească o parte mai mare dindarurile aduse de credincioşi la Biserică, daruri care erau aduse cu scopul de a se38 Comentar la Epistola întâi către Timotei, omilia XI, 1, Migne, P.G., LXII, col. 553.39 Comentar la Faptele Apostolilor, omilia XIV, Migne, P.G., LX, col. 116.73

împărŃi săracilor şi ierarhiei 40 . De aici se vede că Sfântul Ioan Gură de Aur era unom practic, care nu pierdea din vedere toate problemele ce apăreau în Biserică, şipe care le soluŃiona cu o capacitate uimitoare, iar mărturiile sale privitoare laexistenŃa ierarhiei, vin să întregească imaginea noastră asupra Bisericii din secolulpatru, care primise cale liberă (legală) spre lume.13. Fericitul IeronimFericitul Ieronim (c. 347-420), unul din cei mai străluciŃi scriitori ai perioadeia doua patristice latine, este creatorul genului istoriei literare creştine. Mare filolog,exeget, istoric a creat o operă considerabilă.Deşi el este creatorul teoriei că episcopatul s-a născut din dorinŃapresviteratului de a avea un conducător care să unifice voinŃele tuturorpresviterilor 41 , Fericitul Ieronim aduce totuşi câteva mărturii importante legate deierarhie. Astfel vrând să arate superioritatea preoŃilor faŃă de diaconi, îi apropie câtmai mult de episcopi, spunând: „Ce face episcopul –afară de hirotonie – pe carepreotul să nu o facă? ” (Quid esim facit excepta ordinatione episcopus, quodpresbyter non facit? 42 ). Din aceste cuvinte vedem că, deşi a susŃinut origineajuridică a episcopatului negând originea lui divină, totuşi el pune hirotonia, numaipe seama episcopilor, atunci când zice „excepta ordinatione”.Despre diaconi spune că citeau Evanghelia către credincioşi (ut suspicioneomni careres, evangelium Christi quasi diaconus lecticabas 43 ), ori citirile bibliceaveau loc în secolul IV, în cadrul cultului; deci diaconii participau la cult învirtutea hirotoniei lor, nefiind simpli slujitori la mesele agapice.Imaginea Bisericii din secolul trei pe care ne-o oferă Fericitul Ieronim estefoarte clară. Ea este structurată ierarhic, în trei trepte de instituire divină:diaconatul, presviteratul şi episcopatul.14. Ilarie Diaconul40 Comentar la Epistola întâi către Timotei, omilia XV, Migne, P.G., LXII.41 Vezi cap. „Numirile speciale ale slujirilor bisericeşti şi sinonimia lor” din cartea Pr.Lect.univ.Dr.Irimie Marga, Mărturii canonico-patristice privind ierarhia sacramentală, Editura UniversităŃii„Lucian Blaga”, Sibiu, 2005, p. 31-35.42 Epistola 146 ad Evangelum, 1, Migne, P.L. XXII, col. 1194.43 Epistola CXLVII ad Sabiniarum diaconum, 6, Migne, P.L. XXII, col. 1195.74

O mare personalitate a teologiei şi literaturii secolului patru a fost IlarieDiaconul (c. 315-368), născut la Pictavium (azi Poitiers, FranŃa). În opera sapreŃioasă din punct de vedere teologic şi istoric, referindu-se la ierarhie spune că înepiscop sunt toate treptele preoŃiei fiindcă el este arhiereul, învăŃătorul şipredicatorul şi tot ce trebuie pentru serviciul Bisericii spre mântuirea credincioşilor(Nam in episcopo omnes ordines sunt quia primus sacerdos est, hoc est princepsest sacerdotum, et propheta, et evangelista, et caetera adimpleta officia Ecclesiaein ministerio fidelium 44 ).Mărturia lui Ilarie Diaconul (sau Pictavianul) este foarte limpede şi nu maiprezintă nici o urmă de îndoială.15. Sfântul Epifanie al SalamineiCa ultimă mărturie amintim pe Sfântul Epifanie (c. 315 - 368), episcopulSalaminei, un mare erudit care aduce numeroase contribuŃii istorice.Pornind de la sinonimia termenilor din Noul Testament referitoare la trepteleierarhice, Sfântul Epifanie le explică astfel: la început Apostolii exercitau slujbaepiscopală propriu-zisă; ei n-au instituit decât treptat episcopi, când erau aproapede moarte, în timp ce simplii preoŃi numiŃi uneori „episcopi”, înconjuraŃi dediaconi, conduceau comunităŃile, sub supravegherea directă a Apostolilor(πρεσβυτερον γαρ εγινετο χρεια και διακονος, δια γαρ τϖν δυο τουτων τα εκκλησιαστικα δυνανται πληρουσϑαι. οπου δε ουχ ευρεϑη τις αξιος επισκοπης, εµεινεν ο τοπος χωρις επισκοπου... 45 ).După Epoca SfinŃilor Apostoli în multe locuri, comunităŃile fiind mici,puteau fi conduse de câte un episcop ajutat numai de diaconi, fără presviteri (…οπου δε γεγονε χρεια και ησαν αξιοι επισκοπης, κατεσταϑησαν επισκοποι.Πληϑους δε µη οντος ουχ ευρεϑησαν εν αυτοις πρεβυτεροι κατασταϑηναι,και ηρκεσϑησαν επι τϖ κατα τοπον µονω επισκοπω ανευ δε διακονου επισκοπον ανδυνατον ειναι 46 ).Pe lângă aceste interpretări juste privind ierarhia în epoca apostolică, SfântulEpifanie ne aduce o mărturie importantă din secolul IV, anume că parohiile deja luaseră44 Comentaria in epistolam B. Pauli ad Ephesios, cap. IV, Migne, P.L. XVII, col. 409-410.45 Panarion, LXXV, 4,6; Migne, P.G. XLII, col. 509.46 Ibidem.75

fiinŃă. Astfel el ne încredinŃează că în Alexandria erau mai multe Biserici supusearhiepiscopului şi că fiecare din aceste Biserici aveau un preot conducător(οσαι γαρ εκκλησιαι της καϑολικης εν Αλεξανδρεια υπο ενα αγχιεπισκοπον, ονται τυγχανουσιν ουσαι και κατ‘ ιδιαν ταυταις επιτεταγµενοι εισι πρεσβυτεροι, δια τας εκκλησιαστικας χρειας τϖν οικητορων... 47Lucrul acesta ne spune mult, dovedindu-se atât existenŃa ierarhiei de dreptdivin, cât şi începutul ierarhiei de drept uman, adică apariŃia întâietăŃii onorificeîntre slujitorii aceleaşi trepte ierarhice.În sfârşit mărturiile ar putea continua foarte mult, însă începând cu secolulIV, problema ierarhiei bisericeşti rămâne foarte clară, revenind în discuŃii abiadupă Reforma protestantă din secolul al IV–lea odată cu contestarea rolului ei înBiserică. InformaŃii referitoare la primele trei secole se găsesc şi în scrierile dinsecolele următoare, ca din cele ale lui Eusebiu de Cezareea, Sfântul Atanasie celMare, Sfântul Ciril al Ierusalimului, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie deNazianz, Sfântul Grigorie de Nissa, Sfântul Ambrozie al Mediolanului, FericitulAugustin şi mulŃi alŃii 48 .47 ).ConcluziiScrierile PărinŃilor Apostolici, cu deosebite semnificaŃii teologice, istorice,literare, aduc o mare lumină asupra ierarhiei bisericeşti. După cum am văzut, înepoca apostolică instituirea celor trei trepte ierarhice nu a fost urmată de oterminologie precisă – lucru care a dus la apariŃia sinonimiilor de numiri, dar nu şide funcŃii –, ci ea s-a fixat în timp, abia în epoca post-apostolică. Scrierile postapostolicevin, astfel, să certifice această evoluŃie terminologică, şi să arate când şicum s-a încheiat.În acest sens, cea mai mare contribuŃie o aduc scrierile Sfântului Ignatie alAntiohiei (Teoforul) care arată că fiecărei trepte i s-a consacrat termenul ce redacel mai bine activitatea specifică ei (diaconului-slujirea, preotului-sfinŃirea şiepiscopului-conducerea).Instabilitatea terminologică nu a durat decât până în primele decenii alesecolului al doilea, căci după epistolele Sfântului Ignatie, va dispare.47 Panarion, LXIX, 1,2; Migne, P.G. XLII, col. 216-217.48 Diac. Dr. I. Soare, Forma…, p. 77.76

Am văzut că în fruntea comunităŃii era episcopul ca suprem conducător,având după el pe preoŃi, care formau consiliul episcopului, şi pe diaconi, caajutoare ale lor în conducerea Bisericii. Toate aceste trei funcŃii îşi au originea întimpul SfinŃilor Apostoli, în secolul întâi, şi trec apoi, peste veacuri, rămânândaceleaşi, fără schimbare.După felul cum Sfântul Ignatie al Antiohiei descrie şi vorbeşte despre aceastăorganizare, se vede că ea exista înainte de vremea lui şi el nu face altceva, decât săconstate şi să recomande instituŃiile existente.Este adevărat că funcŃiile acestea primesc cu timpul dezvoltare, şi sedefineşte mai limpede caracterul fiecăreia, atribuŃiile fiecărei trepte fiind mai bineevidenŃiate. Însă, în această dezvoltare şi precizare a atribuŃiilor nu există nici oinovaŃie faŃă de învăŃătura stabilită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin SfinŃiiApostoli 49 .Vrând să demonstreze această păstrare nealterată a structurii ierarhice aBisericii, PărinŃii Apostolici sunt preocupaŃi să redea listele episcopale aleBisericilor care merg până la SfinŃii Apostoli. Astfel de liste întâlnim de pildă laHegesip, Sfântul Irineu, Tertulian, Eusebiu de Cezareea ş.a.Succesiunea apostolică apare, însă, la PărinŃii Apostolici ca cel mai importantcriteriu al credinŃei adevărate (ortodoxe), căci succesiunea nu s-a făcut numai printransmiterea harului, sau numai juridic, ci şi printr-o continuitate neîntreruptă acredinŃei celei adevărate. Legătura cu SfinŃii Apostoli era semnul autenticităŃiicredinŃei şi astfel listele episcopale căutau să contracareze pretenŃiile false aleereticilor.Pe de altă parte continuitatea neîntreruptă în har, vine să demonstrezeoriginea divină a ierarhiei bisericeşti, prin care se explică rostul şi rolul taineihirotoniei.În secolul al III-lea, odată cu intrarea creştinismului în legalitate, Bisericaapare cu o ierarhie bine stabilită, căci epoca persecuŃiilor a fost de fapt, epocaîntăririi credinŃei apostolice şi a fundamentării Bisericii pe mântuitoarea învăŃăturăa Domnului nostru Iisus Hristos.49 Idem, p. 184.77

„ÎnvăŃătorule, ce să fac...?” PoveŃe pastoralePr. Lect. Univ. Dr. Mihai IosuÎn nenumărate domenii, imperativul momentului pare a fi, lipsa, absenŃa aceva ce, fie defineşte, fie dă contur sau substanŃă, fie asigură gradul maxim deutilitate. Lipsa informaŃiei, a cadrului legal, a unui manageriat benefic, acaracterului, a echilibrului sau a verticalităŃii, sunt doar câteva lacune, ce semanifestă, în spaŃiul uman, cu un nivel ridicat de evidenŃă dar mai ales cu efectedintre cele mai diverse şi mai dăunătoare. ConsecinŃele lipsurilor au fostcontabilizate, de-a lungul anilor, apărând astfel situaŃii statistice ce au influenŃat, decele mai multe ori, prin destabilizare cu toate că cerinŃa momentului ar reclama, defiecare dată, o soluŃionare 1 .O lipsă este un gol. Ceea ce este gol sau lipseşte, se caracterizează princeea ce numim „constantă variabilă”; este un dat real, cu însuşiri diverse, uneleadverse, cu o delimitare marcată de flexibilitate, cadrul clar de expandare şi demanifestare, fiind inexistent.AbsenŃa unei calităŃi definitorii poate influenŃa negativ fiinŃa umană,existând posibilitatea de a fi deturnată de la normalitate sau progres, rolul ei încomunitate, fiind marcat de „derapajul” de la implicarea constructivă şi de impactulnegativ al persoanei, devenită exemplu. În fond aceasta este esenŃa: lipsainfluenŃează exemplul, deturnându-i sensul şi schimbându-i semnul, minusul,determinând la rândul lui, o serie de minusuri firesc, degenerate şi mai păgubitor,degenerative.Observăm în contemporaneitate, pe lângă o inversare a valorilor, o penuriede exemple pozitive şi prin ele descoperim o involuŃie la nivel socio-uman, de lacazuri izolate ajungându-se la adevărate „pandemii” cu urmări dezastruoase. Şi din1 Pascal Ide, Connaître ses blessures, Editions de l’Emmanuel, Paris, 1993, pag. 269-300.78

aceste punct de vedere, Biserica poate fi socotită un „barometru”, stările pe care leprelucrează, făcând parte din preocupările sale cotidiene.Dacă „somnul raŃiunii naşte monştri” 2 , care ar putea fi consecinŃeleabsenŃei exemplelor pozitive, în fond, elemente de echilibrare sau reechilibrare, înfiinŃa umană şi în societatea unde viază? Dificultatea contabilizării şi a ierarhizăriiacestora este evidentă şi nu constituie fondul acestui studiu.Cum poate preotul, în comunitatea sa şi în sine, să dea dimensiunea puteriiexemplului pozitiv? Cum poate el să întruchipeze pe cel ce este şi trebuie sărămână un exemplu.? Ce repercusiuni are valoarea exemplului în formarea „omuluinou” şi în reformarea unei comunităŃi(societăŃi), dacă nu neapărat bolnave, celpuŃin infestate? Care este traiectoria şi care sânt elementele-reper în activitateapastorală, pe care preotul urmându-le şi ghidându-se după ele, să poată reuşi, să-şipoată înŃelege menirea şi s-o împlinească? Acestei noi tipologii a preotului,mitropolitul Antonie Plămădeală îi rezervă spre meditaŃie şi apoi spre urmare, optpoveŃe, cu acoperire maximă, cu o profunzime deosebită şi accesibilitate unanimă 3 .1. Să fii bun, când toŃi din jurul tău sunt răi. Să fii bun, mai ales, când toŃi ceidin jurul tău sunt răi cu tine.Primul sfat conŃine elementul de bază ce trebuie, nu numai păstrat, civalorificat, în persoana preotului. Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru deevanghelist, slujba ta fă-o deplin! (II Tim. 4,5). Atunci când bunătatea se fixează înom ea acŃionează ca un antidot contra multor rele, fie existente, fie aflate în „salade aşteptare”. Bunătatea nu trebuie să fie o calitate cu titlul de raritate. Şi chiardacă este, conjunctural, nu trebuie să rămână ca un element izolat. De fapt nu poaterezista dacă nu produce, la rândul ei, bunătate în jur. „Hristos a spus că semnuladevăratei iubiri faŃă de Dânsul este numai dragostea către aproapele” 4 . Chiar dacăperimetrul de activitate este infectat, „antidotul” preparat din iubire, va acŃiona şiva vindeca. „Bunătatea naşte în noi nădejdea mântuirii şi ne umple inima de2 Francisco Jose de Goya, (1746-1828), Los Caprichos, 43, (1797-1798).3 Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în lume, acasă, Sibiu, 1996, pag. 122-129.4 Sfântul Ioan Gură de Aur, în Lumina Sfintelor Scripturi, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007, pag. 907.79

ucurie” 5 . Idealul pastoraŃiei pretinde ca nu mediul nesănătos să-l influenŃeze pepăstor, ci el, desŃelenindu-l, să-l recâştige şi să-l valorifice în interes public dar şicu beneficii pentru fiecare membru component în parte.Poetul francez Lamartine (1790- 1868), încântat de marea şansă de a aveaun mentor spiritual, l-a descoperit şi l-a descris ca fiind „duhovnicul cu surâsdivin” 6 . După un trai deosebit de zbuciumat, poetul s-a confesat, întărind ideea:„când îi auzeam vocea, eu mă credeam salvat” 7 .Atitudinea şi acŃiunile preotului nu sunt cele ale unui om detaşat sau imunci ale celei mai implicate „autorităŃi locale” în materie de viaŃă spirituală şi nunumai. Când însăşi persoana sa este subiectul agresiunii, reacŃia lui trebuie să fie deaceeaşi factură, vizându-se nu o exclusivă reabilitate personală cât instaurarea şiapoi păstrarea climatului care poate asigura o efervescenŃă de diferite nuanŃebinefăcătoare. Orice conflict încheiat pozitiv, va fi nu o victorie personală ci unsucces care să stabilizeze fundamentul comunitar: să fim buni ca se ne fie bine.Binele să nu fie exclusiv depozitat cât mai ales împărtăşit şi înmulŃit, asemenitalanŃilor, (Mt. 25, 16-23), aducând mai apoi rod însutit (Lc. 8,8). Concluzie: Întruaceasta vor cunoaşte toŃi că sunteŃi ucenicii Mei, dacă veŃi avea dragoste unii faŃăde alŃii (I. 13,35).2. Să fii iertător când totul te îndeamnă să nu ierŃi.Bunătatea nu poate fi instaurată şi mai ales păstrată dacă nu are alăturialiaŃii de veacuri. Fiind de sorginte divină, elementele agresive, umane, nu vorînceta, cu sprijin suprauman dar nedivin, să denatureze, să destabilizeze. „SfinŃii,plecând de la Mântuitorul, ştiu că trebuie să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte.Adică la infinit. Pentru că răul nu se stinge cu rău, precum nici focul cu foc. Grijacea mare a ÎnvăŃătorului era să curme răul. Să-i pună stavilă. Să-l oprească. Să-itaie cursul prin iertare. Altfel înseamnă a-l înmulŃi. łi a înmulŃi răul, înseamnă aîmbolnăvi lumea, a o strica şi mai tare, a o da în mâinile celui rău” 8 .5 Ibidem, pag. 243.6 Bertrand de Margerie, Du confessional en litterature, Ed. Saint Paul, Paris, 1989, pag. 53.7 Ibidem, pag. 58.8Antonie Plămădeală, Cuvinte duhovniceşti, Sibiu, 2000, pag. 42-43.80

Orice atentat la demnitatea sau poziŃia noastră, ne determină să luămatitudine. Ne simŃim lezaŃi. Nu întotdeauna restabilirea adevărului ne preocupă,prioritate fiind, de multe ori, punerea la punct, decredibilizarea celui ce ne-a atacatspre liniştirea orgoliului personal.Cu toate că a ierta este cel mai frumos, a fi iertător poate fi extrem dedificil. Este greu mai ales când factorii favorizanŃi te deturnează pe caleaintransigenŃei greşit înŃelese, mistificând adevărul. Tot cadrul creat pare a fi contraiertării. „Onoarea trebuie reperată”. „Dacă-Ńi este atât de greu să fii prieten cu celce te-a supărat, apoi cu mult mai greu este să cazi în iad; iar dacă ai pune faŃă-n faŃăuna cu alta, ai vedea că e mult mai uşor să te împaci cu cel ce te-a supărat decât săcazi în iad” 9 . Perspectiva aceasta ne pune pe gânduri. Alternativa oferită,coroborată cu modul raŃional, sănătos, de gândire, ne orientează spre soluŃiaoptimă. „Cei tari iartă. Cei slabi în credinŃă se lasă prinşi de gândul răzbunării.Numai cei slabi şi neîncrezători în Dumnezeu, numai aceia se răzbună. Cel care serăzbună ia asupra lui păcatele aceluia pe care se răzbună. SfinŃii spun că şi cei carecu nedreptate sau cu dreptate, dar cu rea credinŃă, ne defaimă, iau asupra lorpăcatele noastre. Noi însă, să iertăm” 10 .Aşadar n-ar trebui să existe circumstanŃe atenuante care să susŃinăvalabilitatea lipsei iertării, nici măcar, a amânării ei. Folosul de a apela la putereaexemplului dat de cei ce au reuşit, în situaŃii mult mai dificile, să ierte, devineevident. Mai mult decât atât, ridicându-ne ochii la puterea venită de la modelulHristos, pe lângă jena evidentă, ne vom alege şi cu forŃa convingătoare a gestuluidivin, jertfa Sa împăcând Divinitatea cu umanitatea. „Când tu ierŃi fratelui tău, prinaceasta imiŃi pe Dumnezeu şi te asemeni Lui” 11 . ViaŃa Mântuitorului şi reacŃiileSale la situaŃii asemănătoare, la scară totuşi, cu ale noastre, ne dau puterea da atrece peste orice şi a ierta. „Că de veŃi ierta oamenilor greşelile lor, vi le va ierta şivouă Tatăl vostru Cel Ceresc...(Mt, 6,14-15). Aminteşte iarăşi de ceruri şi deTatăl...Că trebuie să fim copiii Lui nu numai prin har, ci şi prin fapte! Nimic nu neface atât asemenea cu Dumnezeu cât iertarea celor ce ne-au făcut rău şi ne-au9Sfântul Ioan Gură de Aur, în Lumina Sfintelor Scripturi... pag. 844.10 Antonie Plămădeală, op. cit., pag. 44.11 Sfântul Ioan Gură de Aur, în Lumina Sfintelor Scripturi... pag. 847.81

nedreptăŃit” 12 . „Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiŃilornoştri”(Mt. 6, 12).3. Preotul să nu uite nicio clipă că e sacerdot.Fără a supralicita rolul şi rostul preotului trebuie recunoscut faptul cămisiunea acestuia nu este una oarecare. Eludarea termenului profesie din bagajulexprimării, denotă că această chemare are sursa, traiectoria, metodele, mijloacele şiscopul, diferite major de tot ce înseamnă profesie clasică.„Precum Fiul lui Dumnezeu a venit în trup ca să ne deschidă în Sineintrarea la Tatăl şi este astfel unicul om în care ne unim cu Tatăl...la fel El Sefoloseşte de oameni în trup şi de câte un om pentru fiecare comunitate decredincioşi, pentru a ne Ńine uniŃi cu Sine” 13 . RelaŃia Hristos-preot este consolidatăprin însăşi lucrarea Fiului lui Dumnezeu, Cel ce activează prin preoŃi, la unificareavăzută şi nevăzută a oamenilor în sine. „SfinŃirea acestor oameni e tocmai actulprin care Hristos, sub formă văzută, îi alege şi investeşte pe aceştia ca organe princare, când ei vor săvârşi acte sacramentale, El Însuşi le va săvârşi nevăzut; iar cândvor învăŃa şi păstori în numele Lui, El Însuşi va învăŃa şi va păstori prin ei” 14 .Lucrarea preoŃească este marcată de responsabilitate maximă, Cel Căruia Ise dă socoteală având autoritate divină. „ÎnvăŃătura pe care o comunică (preoŃii) nue a lor, prin mâna lor nu se comunică binecuvântarea lor şi harurile lor, ci ale luiHristos. Deci ei nu au motive să se mândrească. Dar mâna lor şi gura lor nu semişcă fără voia lor, ci cu voinŃa lor de a le face slujitoare lui Hristos. Deci seînvrednicesc şi ei de cinste...cu atât mai mare, cu cât se pun mai deplin la dispoziŃialucrării lui Hristos prin ei” 15 . Una din direcŃiile prin care se exercită preoŃia,„slujirea pastorală, nu înseamnă doar a conduce şi a oficia, ci mai ales, a păstori,adică a apăra, a oferi o hrană, a întreŃine prin jertfă” 16 .12 Ibidem, pag. 841-842.13Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 3, Ed. Institutului Biblic şi deMisiune al B.O.R., Bucureşti, 1978, pag. 148.14Ibidem, pag. 149.15 Ibidem, pag. 149.16Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatică şi Ecumenică, Ed. România creştină,Bucureşti, 1999, pag. 188.82

Fiind recunoscut şi din această perspectivă cel chemat nu se va folosi doarde impactul celor afirmate pentru a crea şi spori temeri ci, din contră, îşi va dovediutilitatea de om al lui Dumnezeu(I Tim. 6, 11), slujindu-I lui Dumnezeu şioamenilor, împărtăşind voia divină spre folos omenesc.„Între a zice şi a face, să nu se perceapă nicio diferenŃă. De se întâmplăvreo scădere, vreodată, să urmeze de îndată pocăinŃa, refacerea. După cădere,ridicare imediată. Aceasta înseamnă ridicarea moralului propriu dar şi alcomunităŃii pe care o slujeşte” 17 . Raportându-se mereu la unicitatea şi necesitateamisiunii sale, preotul va fi cel dorit şi aşteptat de comunitatea încredinŃată, prezenŃaşi lucrarea lui fiind rodnice.Comoara cea bună ce Ńi s-a încredinŃat, păzeşte-o cu ajutorul SfântuluiDuh, Care sălăşluieşte întru noi (II Tim. 1,14).4. Preotul să fie puternic nu prin autoritate ca orice autoritate, ci prinautoritatea iubirii, a iertării, a îndrumării pe calea cea bună.Lucrarea preoŃească este receptată la nivel personal şi comunitar ca fiindpornită şi susŃinută de către o autoritate. De-a lungul timpului, percepŃia asupraaspectelor benefice ale spiritului autoritar, a fost marcată de fluctuaŃii, generate,mai ales, de aşa zisa incompatibilitate între autoritate şi libertate. Realitatea ademonstrat că nu asocierea celor două stări creează neapărat fricŃiuni, cât greşitalor întrebuinŃare. Excesul sau, după caz, dezinteresul faŃă de una sau amândouă, adeterminat, în istorie, situaŃii şi perioade chiar, de dezechilibru, cu urmări nefaste.Activitatea preotului în comunitate nu poate fi una anostă, fadă saucontraproductivă. Nu se justifică. Prin definiŃie, el este autoritate care împărtăşeştedaruri. Primind autoritate din autoritatea Celui pe care îl reprezintă, nu se vaîndepărta de cadrul autoritativ lăsat de Hristos, ca spaŃiu de dezvoltare. Vaîmprumuta, de asemenea, de la Fiul lui Dumnezeu Întrupat, nu substanŃa autorităŃii,ci formele ei de manifestare, adânc experiate şi cu atâta convingere, propovăduitede El. .17 Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în lume...pag. 127.83

„Autoritatea iubirii” este forma cea mai des întâlnită şi mereu reclamatăatunci când lipseşte. Virtutea care o întreŃine este dezideratul dintotdeauna alomului.Din perspectiva moralei ortodoxe „iubirea este virtutea ce se formează încreştin datorită harului divin, în puterea căreia acesta îl consideră pe Dumnezeu cape cel mai înalt bun al vieŃii sale şi năzuieşte spre El, silindu-se din toate puterile săajungă în cea mai deplină comuniune cu el” 18 .Dintotdeauna secretul marilor înfăptuiri a stat în această însuşire. „Iubireacreştină scoate la lumină, pentru viaŃa veşnică, adevărata faŃă a fiecărui om. Iubireaadevărată este legată de nemurire, nu este altceva decât afirmarea nemuririi, a vieŃiiveşnice” 19 . Universul întreg şi mai ales omul, „sunt rodul iubirii lui Dumnezeu,Care iubeşte lumea, o încălzeşte cu drag la sânul Său şi o conduce spre împlinireaei - fericirea veşnică în razele iubirii Lui.” 20 .Oamenii de vocaŃie, marile personalităŃi din orice ramură de activitate, „auiubit opera ce aveau de înfăptuit cu toată fiinŃa lor şi nu au trăit decât pentrulucrarea respectivă şi tocmai din această iubire a rezultat valoarea şi trăinicia opereilor. PreoŃia, fiind opera cea mai mare, slujirea cea mai înaltă din toate câte sunt pelume, trebuie să fie temeluită pe iubire mai mult decât orice altă lucrareomenească” 21 .De aceea „inima preotului trebuie să fie largă şi mult cuprinzătoare,sensibilă la orice nevoie, grijă, durere, bucurie omenească… Misiunea lui cea detoate zilele îl pune în faŃa tuturor grijilor, necazurilor, lipsurilor, ispitelor şiscăderilor omeneşti…Preotul trebuie să simtă, să ajute, să îndrepte, să lumineze, sătămăduiască şi să uşureze pe oameni cu inima sa de preot. Pot oamenii să caute săgăsească sfat, îndemn, lumină sau ajutor la alŃii; pot să cunoască singuri drumulSiloanului, lor le trebuie şi atunci inima preotului” 22 .18 Mitropolit Dr. Nicolea Mladin, Prof. Diac. Dr. Orest Bucevschi, Prof. Dr. Constantin Pavel, Prof.Diac. Dr. Ioan Zăgrean, Teologia Morală Ortodoxă, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă alBisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1979, pag. 370..19 Nikolai Berdiaev, Filozofia lui Dostoievski, Institutul European, Iaşi, 1992, pag. 84.20 Pr. Ion Buga, Pastorala -Calea preotului, Ed. Sfântul Gheorghe-Vechi, Bucureşti, 1999, pag. 112.21 Ibidem, pag. 113.22 Prof. Tudor Popescu, Îndrumări pentru preoŃi, Îndrumător pastoral, XVII, Alba Iulia, 1994, pag.43.84

Din iubire izvorăşte şi întreŃine viaŃa, iertarea. Animat de virtuteadragostei, preotul se prezintă a fi „acela care nu este mânat de dorinŃa de a lua ceeace-i al altuia, ci mai degrabă dă din al său; acela care ştie să fie plin de milostivireşi e gata oricând să ierte, dar în aşa fel încât cu iertarea pripită să nu se lase abătutde la limitele dreptăŃii, să nu-şi murdărească de greşeli numele, ci, mai degrabă,greşelile săvârşite de alŃii să le plângă ca şi cum ar fi greşelile sale. Să ştie ca, prinbunăvoinŃa inimii, să compătimească pe cei slabi. Să se bucure de binele săvârşitde alŃii ca de succesele sale personale. În aşa fel însă se arate ca fiind de urmat şi deimitat pentru alŃii, în tot ceea ce lucrează, încât faŃă de nimeni să nu aibă de ce săroşească pentru faptele trecute. ViaŃa sa să fie în aşa fel încât să poată uda dinbelşug inimile cele mai împietrite ale semenilor săi cu căldura învăŃăturii sale” 23 .Consolidându-şi prezenŃa şi lucrarea, pe iubire şi iertare, preotul ia oopŃiune serioasă şi responsabilă în a convinge că poate fi ascultat şi, mai ales,urmat. La un astfel de stadiu, statutul lui de păstor se dezvăluie, se explică şi sejustifică. Ceea ce numim imitatio Christi, devine acum mai uşor de înŃeles şi deîmplinit. Comunitatea realizează că în mijlocul ei, cel chemat la preaînalta treaptă apreoŃiei, s-a integrat tocmai cu ajutorul Celui pe care îl propovăduieşte şi de la carea împrumutat valorile perene ale izbânzii. „Lumea cea nouă a dreptăŃii adevărate, aiubirii curate şi a păcii durabile, nu se poate realiza decât prin pogorârea cerului,decât din harul şi prin binecuvântările lui Dumnezeu, date prin Biserica Sa, prinSfintele Taine şi, în special, prin PreoŃia noastră” 24 .Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faŃă cu toŃi,destoinic să dea învăŃătură, îngăduitor, certând cu blândeŃe pe cei ce stauîmpotrivă (II Tim. 2,24-25).5. Preotul să fie, în parohia sa, ca un Iisus.La prima citire, sfatul acesta pare extrem sau chiar exagerat de îndrăzneŃ. Ebine să păstrăm totuşi proporŃiile. Să nu abandonăm niciodată simŃul măsurii.Raportarea noastră la Mântuitorul Hristos să fie făcută de pe poziŃia stabilită de23Sfântul Grigorie Cel Mare (Dialogul), Cartea regulei pastorale, Ed. Institutului Biblic şi deMisiune al B.O. R., Bucureşti, 1996, pag. 44.24Pr. Prof. Dr. Spiridon Cândea, Studii şi articole de Pastorală Ortodoxă, Ed. ArhiepiscopieiSibiului, Sibiu, 2002,pag. 173.85

RevelaŃie şi de ce nu, de bunul simŃ. Un text al Sfântului Apostol Pavel cătreColoseni poate fi considerat etalon: MulŃumim cu bucurie Tatălui celui ce ne-aînvrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinŃilor, întru lumină. El ne-a scosde sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în ÎmpărăŃia Fiului iubirii Sale,Întru care avem răscumpărarea prin sângele Lui...Acesta este chipul lui Dumnezeucelui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Pentru că întru El au fost făcutetoate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute...Toarte s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decât toate şi toate prin El suntaşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii (Col. 1, 12-18).„Fiul este chipul necreat al lui Dumnezeu, în timp ce omul este creat dupăchipul Fiului veşnic, care trebuia să devină om prin întrupare...Omul a fost creatdupă chipul comuniunii veşnice a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, pentru amanifesta în lume iubirea Treimii şi pentru a se desăvârşi în comuniune deiubire” 25 . Dacă Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat spre a-l împăca pe om cuDivinitatea, preotul, şi el om al lui Dumnezeu, are responsabilitatea de a-i conducepe păstoriŃi la Dumnezeu, mântuirea fiind de fapt, eliberarea omului din robiapăcatului şi a morŃii şi dobândirea vieŃii celei veşnice, în unire cu Dumnezeu.Preotul întruchipează misiunea sa, promovând teologia, „ca artă a rugăciunii şiştiinŃă a învierii, a speranŃei şi a vieŃii veşnice şi trebuie să ajute pe oameni sădescopere valoarea veşnică şi cerească a faptelor pe care ei le săvârşesc în viaŃaaceasta trecătoare, terestră” 26 .PreoŃia pământească îşi are izvorul în Iisus Hristos, Marele Preot. Misiuneao desfăşurăm în Biserica lui Hristos. De la Hristos avem puterea de a lega şidezlega. Preotul, după modelul Mântuitorului, este chemat să lucreze cu timp şifără timp (II Tim. 4,2), spre a se face tuturor toate (I Cor. 9,22), împrumutând de laPăstorul cel Bun (I. 10), calităŃi, acte şi gesturi, care-i sporesc demnitatea şi-l facepromotorul vieŃii în Hristos.Mărturisirea şi lucrarea cotidiană îşi au seva şi substanŃa în textul paulin:Iată vin să fac voia Ta, Dumnezeule! (Evr. 10,9). Convins de veridicitatea textelor:Eu sunt Calea, Adevărul şi ViaŃa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine (I.25†Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Iisus Hristos-Chipul Dumnezeului celui nevăzutarătat în Duhul Sfânt, Teologie şi viaŃă, Serie nouă, Anul XI, nr. 1-7, ianuarie-iulie 2001, pag. 20.26 Idem, Teologia în universitate-şanse, riscuri, perspective, Teologie şi viaŃă... pag. 20.86

14,6) sau Cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai maridecât acestea va face (I. 14,12) ori Fără Mine nu puteŃi face nimic (I. 15,5), preotulnu se depărtează de Iisus ci se lasă folosit de El, activează cu El şi se justifică prinEl. „PreoŃia urmăreşte să întraripeze sufletul, să-l smulgă din lume, să-l dea luiDumnezeu, să-l facă să păzească acest chip al lui Dumnezeu...Urmăreşte să facă sălocuiască, prin Duhul Sfânt, pe Hristos în inimile noastre” 27 .Cea mai mare inepŃie este ca preotul să se considere a fi Iisus însă cea maimare bucurie şi câştigul maxim, vor fi atunci când, trăind şi lucrând în ogorulDomnului, va recunoaşte: De acum nu eu mai trăiesc ci Hristos trăieşte în mine(Gal. 2,20). Să-l imităm pe Mântuitorul nu în cele făcute ca Dumnezeu, ci în celefăcute ca om, acestea fiind accesibile fiinŃei omeneşti, în general şi preoŃimii înspecial.Cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa; iar care caută slava Celui ce l-atrimis pe el, acela este adevărat şi nedreptate nu este în el (I. 7,18).6. Copiilor preotului să nu le fie ruşine să spună: Tata e preot.Familia preotului este o componentă de bază a succesului pastoral şi prinurmare va rămâne între preocupările ce asigură echilibru, pe plan personal dar şicomunitar. Climatul de ecclesia domestica va fi cel ce transpare în mediul parohial,fiind modul de viaŃă cu titlul de exemplu, mereu un element de referinŃă saucomparaŃie (în funcŃie de situaŃie). Despre importanŃa ei în actul pastoral, unprofesor de teologie, afirma: „Familia este cel dintâi certificat care vorbeşte despretine şi preoŃia ta, cel dintâi document care descrie puterea credinŃei tale, amoralităŃii pe care io întruchipezi în fiecare zi, a lucrărilor pe care le porŃi însufletul tău, a strădaniilor pe care le faci pentru realizarea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu,a priceperii pe care o dovedeşti în rolul de conducător de suflete, a puterii tale dejertfă continuă pentru binele altora” 28 .Trecând peste cele ce sunt, firesc, marcate de discreŃie, nivelul deaccesibilitate al comunităŃii este ridicat, la multe din cele ce se desfăşoară în27Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuvânt de apărare pentru fuga din Pont sau despre preoŃie, Ed.Institutultui Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1987, pag. 185.28Pr. Prof. Dr. Spiridon Cândea, Studii şi articole de Pastorală Ortodoxă, Ed. ArhiepiscopieiSibiului, Sibiu, 2002, pag. 216.87

familia preotului. Prin urmare grija pentru imaginea familială a păstorului desuflete, devine un deziderat major, aici nefiind admise sincope deranjante, niciexcese destabilizatoare şi nici dezinteres păgubitor.Grija pentru educaŃia copiilor şi modul cum este ea gestionată arată unpunct de vedere evident cu privire la felul în care, ceea ce se vrea exemplu,operează cu metode şi mijloace aproape de nivelul exemplar. Să nu uităm că dacăpentru preot există o Liturghie de după Liturghie, şi pentru familia lui, cerinŃafuncŃionează la parametrii asemănători, proporŃia păstrându-se, excepŃie făcândslujirea liturgică post-hirotonie.Copilul sau copiii preotului, educaŃi în spiritul clasic al formării pentruviaŃă, unde prezenŃa şi participarea la oficiile de cult, sunt fireşti şi rodnice, undecultura şi civilizaŃia sunt aspiraŃii cotidiene, unde valoarea imaginii-exemplu, nu senegociază pentru nimic. „Fără o asemenea creştere şi fără o trăire creştineascăexemplară ei vor anihila întreaga operă a preotului în parohie, vor distruge tot ceeace a clădit, cu trudă şi stăruinŃă, mulŃi ani de-a rândul în sufletele credincioşilor” 29 .Copiii preotului, prin educaŃie şi mentalitate, trebuie să devină mărturii vii şiconvingătoare ale unei prezenŃe şi lucrări rodnice a preotului şi familiei acestuia înprocesul de revigorare şi progres al comunităŃii peste care şi pentru care păstoreşte.Astfel de copii vor simŃi responsabilitatea misiunii părinteşti şi vor fimartori dar şi împlinitori, mutatis mutandis, a ceea ce înseamnă demnitatea familieipreotului. Nu se vor lăuda cu statutul lor dar voi trăi bucuria apartenenŃei la o astfelde familie, tata este preot, fiind o expresie a demnităŃii, a recunoştinŃei şi aperseverenŃei în a fi şi a rămâne exemple într-o familie-exemplu.Nu mă ruşinez, că ştiu în cine am crezut şi sunt încredinŃat că puternic estesă păzească bine comoara ce mi-a încredinŃat (II ti. 1,12).7. Preotul să fie, în toate, un om luminat.De-a lungul timpului, credinciosul s-a raportat la preot ca la o persoanăînaltă în înŃelegere, smerită în cugetare şi blândă în toate celelalte. A fost şi trebuiesă rămână omul luminat prin crez şi cultură, deschis la minte şi la suflet, cu o29 Ibidem, pag. 219-220.88

privire caldă, în general, depozitar al virtuŃilor, toate acestea impunând respect şiinteres în a-l asculta şi urma.Fiind unul dintre beneficiarii şi apoi împlinitorii mandatului venit de sus:Voi sunteŃi lumina lumii (Mt. 5,14), preotul nu se va depărta de acest factor, maiales că i s-a recomandat expres să folosească armele luminii în lupta cu răul şi curăii (Ef. 6,12). „Lumina! Ce e mai imediat decât lumina?...Ce asemănare teribilăalege Mântuitorul! Lumina! Preotul trebuie să fie lumină. Cel care luminează ca şisoarele, cel care orientează, fiindcă în întuneric nu te poŃi orienta. Cel care dăposibilitatea oamenilor să se orienteze, ca steaua magilor din istoria Naşterii, casteaua polară pentru navigatori, ca farul pentru vapoare. Preotul trebuie să fie oastfel de lumină” 30 . Poetul şi filozoful Lucian Blaga (), îşi asumă şi elresponsabilitatea deŃinerii şi înmulŃirii talanŃilor luminii şi ai iluminării,mărturisirea lui fiind atât de aproape, până la identificare uneori, de crezulpreoŃesc. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid cu mintea tainele cele-ntâlnesc...Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină / şi-n tocmai cum cu razele eialbe luna / nu micşorează, ci tremurătoare / măreşte şi mai tare taine nopŃii / aŃaîmbogăŃesc şi eu întunecate zare / cu largi fiori de sfânt mister” 31 .A fi luminat înseamnă şi să fie cultivat, să aibă mobilitate în gândire,flexibilitate în a-şi însuşi şi puncte de vedere diferite de ale lui, să fie educator, săfie un om de cultură.„A fi educator e o adevărată artă. S-a mai zis că e şi ştiinŃă. Arta îi dăpreotului mobilitatea, metoda, adaptarea şa psihologia şi caracterul preopinentului,supleŃea şi omenia, dar ştiinŃa, prin care înŃeleg cultura preotului, îi dă soluŃiile.Fără cea dintâi nu se poate, fără cea de-a doua, cea dintâi rămâne fără sens şiconŃinut” 32 .Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptelevoastre cele bune şi să preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Mt. 5,16).30 Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, VocaŃie şi misiune creştină în vremea noastră,Sibiu, 1984, pag. 159.31 Lucian Blaga, Poezii, Ed. Albatros, Bucureşti, 1980, pag. 4.32 Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în lume...pag. 102.89

8. Preotul trebuie să fie omul prin care vorbeşte Dumnezeu, iubeşteDumnezeu, iartă Dumnezeu.Sfatul acesta mi se pare a fi concluzia tuturor celorlalte. Fiind iconom,chivernisitor, sau administrator al tainelor dumnezeieşti (I Cor. 4,1), dar şiîmpreună lucrător sau colaborator al lui Dumnezeu,(I Cor. 3,9), „preotul este celprin care Dumnezeu împărtăşeşte credincioşilor harul Său, specific fiecărei Taine,precum şi cel care...aduce contribuŃia sa personală de înrâurire asupra oamenilor,pe temeiul Evangheliei, în scopul de a întinde şi a păstra în lume, împărăŃia luiDumnezeu” 33 . PastoraŃia se desfăşoară şi se afirmă plenar, prin valorificareaspaŃiului şi a timpului, unde şi când cei chemaŃi, ascultă chemarea şi o fructifică, înfavoarea celor încredinŃaŃi. Se întrevede aici o „formare iniŃială şi permanentă,dezvoltată pe trei direcŃii, legate între ele: creşterea spirituală, formaŃia teologică şicea pedagogică” 34 . Şi din acest punct de vedere preoŃii nu pot şi trebuie să permităa li se asocia misiunea cu anacronismul. „Ei sunt înnoirea vieŃii sufleteşti acredincioşilor. Aceasta le-a fost misiunea dintotdeauna şi tot aceasta le este şiastăzi, când sunt chemaŃi s-o facă, punându-şi şi mai mult în valoare toate darurilepe care le-au primit de la Dumnezeu, priceperea şi harul sfinŃitor şi învăŃător” 35 .EsenŃa acestei poveŃe incumbă atât demnitatea cât şi responsabilităŃilepreoŃeşti, capitole ample ce definesc sublimitatea preoŃiei, accesibilitatea şiutilitatea ei.Dumnezeu este Cel ce lucrează întru voi şi ca să voiŃi şi ca să săvârşiŃi, după a LuibunăvoinŃă...ca să fiŃi fără de prihană şi curaŃi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaŃi înmijlocul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciŃi ca nişte luminători în lume(Fil. 2,13-15).Parcurgând aceste sfaturi, preoŃi sau credincioşi fiind, simŃim povarapreoŃiei, dar în calitate de lucrare a Bisericii, de sorginte divină, simŃim şiprovocarea pe care o lansează. Simplitatea exprimării precum şi adâncimeamesajului ne încurajează dar ne şi angajează Nu este o lucrare destinată oricui. Este33 Pr.Petre Vintilescu, Spovedania şi duhovnicia, Alba Iulia, 1995, pag. 27.34Michel Salamolard, Jean-Loys Ory, Le métier de catéchiste. Donner la parole aux enfants,Editions Saint Augustin, Saint Maurice, 1990, pag. 12.35 Antonie Plămădeală, Cuvinte duhovniceşti...pag. 259.90

dificilă prin frumuseŃea ei. Este unică prin Modelul ei. Este la îndemână prinintermediul Bisericii.Cu demnitate şi responsabilitate să mărturisim ca marele Mitropolit Andrei Şaguna:„De o sută de ori de m-aş naşte, tot preot m-aş face” 36 . În fapt chintesenŃa vocaŃieişi misiunii preoŃeşti.36 Gh. Tulbure, Mitropolitul Şaguna, Seria Didactică, nr. 9, Sibiu 1938, pag.VI.91

Modele şi teorii cosmologice în antichitate şi înHexaimeronul Sfântului Vasile cel MareIerom. Lect. Univ. Dr. Vasile BârzuÎn prefaŃa ediŃiei critice a Omiliilor la Hexaimeron, Stanislas Giet afirma că„imensa erudiŃie pe care o presupun lucrările Sfântului Vasile şi cu deosebireHexaimeron-ul, precum şi faptul că unele informaŃii sunt greşite, dovedesc că ea n-a fost luată direct de la surse” 1 , şi deci, că Sfântul Vasile, în ultimul an al vieŃii,atunci când Ńine în faŃa credincioşilor săi aceste Omilii, probabil nu a avut în faŃăanumite tratate de cosmologie sau astronomie antică atunci când a formulat acesteOmilii, ci discursul său a fost alcătuit ad-hoc şi din amintire, pe baza erudiŃiei şitalentului scriitoricesc şi oratoric ce îl avea. Ignorând problema posibilelor„informaŃii greşite” din Omiliile sale, inerente, de altfel oricărei abordări omileticea unei aşa complexe probleme de ştiinŃă, dorim să prezentăm şi să evaluăm înprezentul studiu doctrinele şi teoriile cosmologice din epoca antică ce au servit caelement de fundal Sfântului Vasile în precizarea propriei sale doctrinecosmologice, aceasta în contextul unei atitudini a sa critice faŃă de aceste teorii.Ideea unei asemeni intreprinderi ne-a venit în contextul sărbătoririi înanul acesta nu doar a 1630 de ani de la strămutarea sa între SfinŃi, ci şi a AnuluiMondial al Astronomiei şi a Anului InternaŃional al Planetei Terra 2 , prilej cu careau avut loc, în diferite Ńări 3 , nenumărate simpozioane şi comunicări ştiinŃifice în1 Basile de Cesaree, Homelies Sur l’Hexaemeron, texte grec, introduction, traduction de StanislasGiet, „2e éd, revue et augmentée ColecŃia «Sources Chrétiennes», Paris, 1968, p. 65.2 Anul InternaŃional al pământului se desfăşoară din Ianuarie 2007 până în Decembrie 2009, anulcentral trienalei (2008) find proclamat de către Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite ca An alNaŃiunilor Unite, care îl vede cas o contribuŃie la susŃinerea obiectivelor de dezvoltare în privinŃafolosirii raŃionale a resurselor pământului şi a unui mai bun management pentru a reduce riscurilelocuitorilor lumii. Cf. http://yearofplanetearth.org/index.html3 Sunt circa 100 de Ńări care au aderat la celbrarea prin activităŃi cultural ştiinŃifice a 400 de ani decând, în 1609 Galileo Galilei a indreptat pentru prima data una dintre lunetele sale catre bolta instelatasi a facut descoperiri uluitoare care au schimbat pentru totdeauna conceptia omenirii despre lume:92

acest domeniu, precum şi datorită actualităŃii problemei cosmologice ca atare, nudoar pentru lumea ştiinŃifică modernă ci şi pentru cea creştină, bine ştiut fiindfaptul că pentru omul modern mai mult decât pentru cel antic, ştiinŃa revendică demulte ori credinŃă, iar credinŃa a devenit un element al vieŃii spirituale implicând şiînŃelegerea raŃională a lucrurilor. În acest context chiar Omiliile la Hexaimeron aleSfântului Vasile, prin abordarea lor realistă şi naturalistă iar nu alegorică aproblemei creaŃiei, au căutat să zidească credinŃa în sufletul credincioşilor mai multprin ştiinŃă decât prin exegeză morală sau spirituală şi, de aceea, considerămpotrivită şi necesară reconstituirea contextului vizat de ele, atât pentru importanŃalor majoră în formarea, peste veacuri, a doctrinei şi atitudinii creştine faŃă decosmos, cât şi pentru verificarea doctrinei cosmologice a Sfântului Vasile şicreştină în general şi a îndreptăŃirii atitudinii sale critice faŃă de filosofia şi ştiinŃacosmologică şi astronomică din epoca sa.În prima Omilie la Hexaimeron, în preambulul introductiv pe careSfântul Vasile îl face pentru a reliefa măreŃia temelor pe care le implicăcomplexa sa abordare exegetică şi omiletică, el stabileşte şi coordonatele întrecare se va desfăşura discursul său. Anume, minunându-se de măreŃia creaŃieidivine, el se întreabă „Ce să spun mai întâi? De unde să-mi încep tâlcuirea? Săvădesc deşertăciunea învăŃăturii filosofilor profani sau să laud adevărulînvăŃăturii noastre?” 4 Aşa cum sesiza şi părintele D. Fecioru, traducătorul ediŃieiromâne a Hexaimeronului, „această afirmaŃie a Sfântului Vasile poate surprinde peun intelectual din zilele noastre...” care nu ar înŃelege spiritul disputelor filosoficedin antichitate, pentru că „în ciuda acestei afirmaŃii, prin care Sfîntul Vasileminimalizează folosul filosofiei, el pledează cu tărie pentru folosirea filosofiei”. 5Şi, de fapt, dacă analizăm îndeaproape Omiliile la Hexaimeron aleSfântului Vasile cel Mare, vom constata că discursul lor se inspiră şi sedelimitează în acelaşi timp de concepŃiile cosmologice antice filosofice şicreştine, rezultând o doctrină cosmologică originală, creştină, ce-L afirmă înmunti si cratere pe Luna, o multime de stele invizibile pentru ochiul liber si sateliti in jurul lui Jupiter.Cf. situl anului mondial pentru astronomie din Romania găzduit la adresele:http://74.125.77.132/search?q=cache:http://www.astro.ro/IYA http://www.astro.ro/IYA2009.html.2009.html şi siturilor internaŃionale: http://www.astronomy2009.org/ şihttp://ama09.obspm.fr/ama09/index.php?body=home.html4 Om. I, 2, p. 72.5 În nota de la p. 72, PSB 17, ed. IBM al BOR, Buc. 1986.93

primul rând pe Dumnezeu ca şi creator şi stăpânitor al unui cosmos materialdestul de circumscris existenŃei strict umane.În ciuda binecunoscutei atitudini pozitive şi de acceptare a SfântuluiVasile cel Mare faŃă de filosofie şi, în general, faŃă de ştiinŃa antică formulată înalte tratate 6 , atitudinea sa faŃă de ştiinŃa astronomică a vremii, aşa cum se poatededuce din această parte introductivă a Hexaimeronului, e una negativă şidispreŃuitoare, consemnată în expresii a căror justificare vom căuta să o facemînŃeleasă printr-o explorare în domeniul concepŃiilor astronomice antice şipatristice, premergătoare scrierii Omiliilor sale la Hexaimeron.Astfel, împotriva celor ce spuneau că „universul este fără cârmuire şifără rânduire şi că este purtat la întîmplare”, deci, am spune în limbaj modern,împotriva unor adepŃi ai teoriei hazardului şi a evoluŃiei autonome a universului,el afirmă, criticând în general filosofia greacă şi şcoala materialistă a luiDemocrit îndeosebi: „Multe au grăit filosofii eleni despre natură, dar nici unadin ideile lor n-a rămas neclintită şi nerăsturnată; totdeauna ideile celui deal doilea au surpat ideile celui dintîi, aşa că nu mai e nevoie să le vădesc cudeşertăciunea lor; e îndestulătoare combaterea unora de către alŃii ... De aceeaunii, pentru a explica facerea lumii, au alergat la ipoteze materiale, atribuindelementelor lumii cauza creării universului; alŃii şi-au închipuit că natura celorvăzute este formată din atomi, corpi indivizibili, molecule şi pori; corpiindivizibili, care, când se unesc unit cu alŃii, când se despart unii de alŃii; şiastfel duc la naşterea şi distrugerea existenŃelor din natură; corpurile, larândul lor, care dăinuiesc mai mult, îşi au cauza dăinuirii lor în unirea maitrainică a atomilor. Cu adevărat pânza de păianjen Ńes cei ce au scris acestea,punând la facerea cerului, a pământului şi a mării nişte cauze atât de slabeşi lipsite de trăinicie.” 7Iar împotriva ştiinŃei astronomice a vremii ce afirma iarăşi divinizareaşi autonomia creaŃiei spunând „că cerul există din veşnicie împreună cuDumnezeu” sau chiar „că cerul este Dumnezeu, că e fără început şi fără de6 Îndeosebi în „Cuvânt către tineri” PG XXXI, 563-590, col. 568A: „trebuie, deci, să ne servim depoeŃi, istorici, oratori, de toŃi cei care pot aduce un folos sufletului nostru”; mai pe larg despreatitudinea Sf. Vasile despre cultură în studiul Prof. C. Pavel, „Sf. Vasile şi cultura antică” în vol. Sf.Vasile cel Mare, Buc. 1980, p. 312-329.7 Om. I, 2, p. 72-73.94

sfârşit şi că este cauza rânduielii fiecărei părŃi din lume”, negând astfel peDumnezeu ca şi cauză iniŃială şi finală a lumii, Sfântul Vasile are o atitudine lafel de negativă şi dispreŃuitoare tocmai datorită faptului că aceasta, pierzânduseîn calcule amănunŃite îl făcea pe omul antic să piardă esenŃialul, anume„ştiinŃa de a înŃelege pe Dumnezeu, Creatorul universului”. Astfel el le spunecelor ce „au rămas de buna voia lor orbi pentru înŃelegerea adevărului”ocupându-se cu lucrurile deşarte ale cunoaşterii lumii, avertizându-i că „bogăŃiaînŃelepciunii lumii le va mări cândva cumplita lor osândă”: „Că geometria,cercetările aritmetice, studiile despre corpurile solide, vestita astronomie,această deşertăciune pentru care se munceşte atât, la ce scop duce, dacă cei carese ocupă cu aceste ştiinŃe au gândit că lumea aceasta văzută este coeternă cuDumnezeu, Creatorul universului, dacă ridică lumea materială şi mărginită laaceeaşi slavă cu firea cea neînŃeleasă şi nevăzută a Dumnezeirii şi nici atâtan-au putut gândi că, dacă părŃile unui întreg sunt supuse stricăciunii şischimbării, trebuie neapărat ca şi întregul să sufere aceleaşi schimbări la caresunt supuse părŃile lui. [...] Aceştia măsoară distanŃele între stele, descriu şistelele dinspre polul nord, pe care le vedem mereu, şi pe cele de la polulsud, cunoscute celor ce locuiesc în acele regiuni, dar necunoscute nouă, împartbolta de miazănoapte a cerului şi a ciclului zodiac în mii şi mii de părŃi,observă cu precizie răsăritul, oprirea şi apusul stelelor, mişcarea tuturor stelelorfaŃă de cele dinaintea lor şi timpul în care fiecare din stelele rătăcitoare îşiîmplinesc mişcarea lor de revoluŃie, dar o singură ştiinŃă din toate n-audescoperit, ştiinŃa de a înŃelege pe Dumnezeu, Creatorul universului, pedreptul Judecător, Care răsplăteşte după vrednicie pe cei ce vieŃuiesc în lume,şi n-au descoperit nici ştiinŃa de a avea despre judecarea lumii o idee potrivităcu sfârşitul lumii”. 8De fapt, chiar din spusa Sfântului Vasile că “aceşti învăŃaŃi sunt atât dedeparte în a se uita cu luare aminte la aceste adevăruri, încât chiar izbucnesc în râscând le vorbim de sfârşitul acestei lumi şi de naşterea din nou a veacului”, putemînŃelege că exista destul de actuală în timpul când Sfântul Vasile a susŃinut în faŃacredincioşilor săi Omiliile la Hexaimeron, o disputa vie pe această temă, în ultimăinstanŃă o dispută între filosofie şi teologie pe terenul astronomiei şi al8 Om. I, 3-4, p. 74-75.95

cosmologiei, pe care Sfântul Vasile încearcă şi reuşeşte să o tranşeze instaurând înconştiinŃa omenirii un model cosmologic ce se vrea în acelaşi timp şi material –prin realismul şi naturalismul interpretării sale, dar şi teologic-spiritual – prinafirmarea constantă a lui Dumnezeu ca şi creator şi atotŃiitor suprem al lumii.Dată fiind importanŃa majoră a Omiliilor la Hexaimeron ale SfântuluiVasile pentru definirea, instaurarea şi persistenŃa acestui model cosmologic înconştiinŃa omenirii, vom încerca în cele ce urmează să reconstituim cadrul şielementele cunoaşterii cosmologice şi astronomice a omenirii antice de laînceputurile ei şi până în epoca Sfântului Vasile, pentru a vedea faŃă de ceînvăŃătură a avut el o atitudine atât de radical critică, şi, în acest context, ca şiconcluzii ale prezentului studiu, cât de îndreptăŃită a fost atitudinea sa şi care aufost consecinŃele concepŃiei cosmologice creştine din punct de vedere istoric şispiritual.EvoluŃia concepŃiilor cosmologice anticeFără a avea pretenŃia că reconstituim şi rezumăm doctrinele cosmologiceantice, trebuie, totuşi, datorită modului de abordare realistă, materială a cosmosuluide către Sfântul Vasile cel Mare, să facem o scurtă trecere în revistă a principalelordate privind cunoaşterea fizică a cosmosului precum şi a concepŃiilor cosmologiceantice filosofice şi patristice, pentru a înŃelege astfel îndreptăŃirea acceptării saurefuzului unora dintre concepŃiile sau doctrinele din epocă de către Sfântul Vasilecel Mare şi, de asemenea, o scurtă trecere în revistă a concepŃiilor SfinŃilor PărinŃiai primelor secole ce l-au putut inspira, reliefând chiar şi acele elemente alegoricede doctrină ce revelează legătura dintre cosmos şi om ca fiinŃă spirituală (cu careSfântul Vasile cel Mare nu e de acord) şi mai ales reflecŃiile lor despre cer, pământ,lumină şi tărie ca elemente create ce definesc cel mai bine concepŃia cosmogonică.În abordarea temei vom prezenta situaŃia cunoaşterii cosmosului înantichitate, concepŃiile cosmogonice şi cosmologice din mediul cultural grecoromanşi sirian ce l-au putut influenŃa pe Sfântul Vasile cel Mare, precum şi aleprincipalilor scriitori iudeo-creştini ce au tâlcuit referatul biblic al creaŃiei înaintede Sfântul Vasile, sesizând, atât cât vom putea, posibilele înrudiri de concepŃii şi96

împrumuturile de idei ale Sfântului Vasile din filosofii antici sau chiar prezentândpe larg modelele cosmologice la care el face aluzie sau le invocă.Poetul grec Hesiod (sec. VIII î. Hr.), autorul poemelor didactice Munci şizile şi Teogonia, vorbeşte despre facerea lumii din presupusa materie preexistentă,neputând să spună de cine a fost făcută, înşişi zeii apărând după facerea lumii: „Laînceputul începuturilor, Haosul a fost; şi după el Pămîntul cel cu pieptul lat, mereulocuinŃă sigură a tuturor Nemuritorilor, cei care locuiesc vârfurile înzăpezituluiOlimp; Apoi Tartarul cel întunecat, în largul adânc al pământului; Din Haos au ieşitÎntuneciunea şi Noaptea cea adâncă. Geea a născut mai întâi, egal cu ea, Cerulînstelat, ca peste tot să o acopere Şi să fie fericiŃilor zei veşnic locuinŃă sigură; Anăscut apoi munŃii cei înalŃi, locuinŃe plăcute dumnezeieştilor nimfe, Care locuieseîn munŃi prăpăstioşi; Apoi a născut marea, cu valuri înspumate, Pontul, cel lipsit dedragoste puternică. Apoi Geea, împreunându-se cu Cerul, a născut Oceanul celadînc”. 9 Până în timpul lui Thales, filosof presocratic ionian născut în Milet către625 şi mort către anul 547 î. Hr., în cel de-al şaselea secol înaintea erei creştine,reprezentarea Pământului era plată 10 , Homer afirmând forma de disc înconjurat deape a pământului în veacul al VIII-lea î. Hr., iar egiptenii considerând Pământul cafiind oval, ca un scut, ce se întindea puŃin dincolo de Nil, deşi alŃi istorici şiarheologi cred că preoŃii egipteni concepeau pământul ca sferic, de la ei preluânddupă multe secole această ideea şi filosofii greci. Thales avea o concepŃie despreunivers foarte naturalistă, acesta fiind un fel de bulă de aer de formă semisfericăformată prin concavitatea cerului şi suprafaŃa plană a Terrei, care plutea pe apă.Mişcarea Terrei pe apă explica cutremurele de pământ. 11Oricum în secolul al VI-lea, aşa cum ne transmite Aristotel opinia sa înoperele sale Metafizica (A, 3, 983 b 6 - b 21) şi De Caelo, (B, 13, 294 a 28), Thales9Hesiod, Teogonia, 116-133 ed. E. BERGOUGNAN TRADUCTION NOUVELLE, PARISLIBRAIRIE GARNIER FRERES, p. 32.10 Traité élémentaire de géographie contenant un abrégé méthodique du Précis de géographieuniverselle en quatre volumes. Conrad Malte-Brun, Philippe François de Le Renandière, AdrianoBalbi, page 696 et 697 (Meline, Bruxelles - 1832)11 Sénèque, Questions naturelles, III : « [14,1] Quae sequitur Thaletis inepta sententia est. Ait enimterrarum orbem aqua sustineri et uehi more nauigii mobilitateque eius fluctuare tunc, cum diciturtremere: non est ergo mirum, si abundat umor ad flumina profundenda, cum mundus in umore sittotus.» Sfântul Vasile va asemăna şi el în Om. III, 3, p. 99, nenumăratele ceruri create de Dumnezeucu băşicile de apă.97

concepea şi el pământul ca plutind ca un disc de lemn pe apa care este principiultuturor lucrurilor, neînŃelegându-se apa comună, ci apa ca substanŃă având trăsăturimetafizice ce permiteau metemorfoza sa în toate celelalte elemente ale lumii. Uniicercetători cred, - în baza faptului afirmat de Herodot (I, 74) că Thales ar fiprevăzut eclipsa din 28 mai 585 î. Hr., care a pus capăt războiului dintre Mezi şiLidieni, precum şi a altor cunoştinŃe care le-a avut (Luna e mult mai aproape dePământ decât Soarele, ea împrumutând lumina sa acestuia (sic!), anul solar are 365de zile împărŃite în 12 luni a câte 30 de zile), - că el ar fi trebuit să ştie cel puŃincauzele reale ale eclipselor şi deci că Pământul e sferic! 12Anaximandru (circa 611-547 î. Hr.), contemporan şi ucenic al lui Thales,se crede că afirma că pământul era un cilindru cu axa orientată pe direcŃia E-V.Însă, în baza faptului că el a introdus noŃiunea de sferă celestă, a inventat cadranulsolar şi a dat prima hartă geografică a lumii greceşti a cărei reconstituire oreproducem şi noi mai jos, alŃi cercetători cred că el privea Pământul ca o sferă,fapt important de semnalat în cadrul studiului nostru. 13 Cosmologia sa monistăprevedea autotransformarea ‘Nemărginitului’ (apeiron) înŃeles ca o fiinŃă extinsăvie şi inteligentă caracterizată îndeosebi prin simetrie, pământul însuşi stând într-ostare de echilibru întrucât este plasat simetric în cosmos, astfel încât nu e nici unmotiv ca el să se mişte într-o direcŃie sau în alta. 14 E interesantă şi importantăexpunerea câtorva definiŃii din sistemul său cosmologic, fundamentat pe existenŃadintru început a Nemărginitului, atât pentru faptul că şi Sfântul Vasile vorbeşte înOmiliile sale 15 despre natura eterică a cerului nemărginit, cât şi datorităsimilarităŃilor sale cu scenariul presuspus de teoriile cosmologice moderne. Astfelpentru el „La început a fost Nemărginitul” şi „începutul lucrurilor este apeiron-ul”.„Principiul nu e apa, nici pământul, nici aerul, nici focul, ci o substanŃă nemărginitădin care-şi trag originea toate bolŃile cereşti şi lumile din miezul lor”. 16„Nemărginitul este invizibil şi în el sălăşluiesc toate lucrurile”. „Puterea care12 P. Tannery, Thalès et ses emprunts à l'Égyptehttp://fr.wikibooks.org/wiki/Thal%C3%A8s_de_Milet/Tannery13 http://fr.wikipedia.org/wiki/Figure_de_la_Terre_dans_l%27Antiquit%C3%A914 Cf. art. Anaximander of Miletus în The Oxford companion to Philosophy, Oxford University Press,1995, p. 32. Sf. Vasile împrumută şi ele această idee în Om. I, 10, ed. cit. p. 81.15 Om. II, 7, p. 93.16 Simplicius Physica 24, 13, trad de Simina Noica şi Constantin I. Noica în Fragmentelepresocraticilor op. cit. p: 129, apud Vasile Chira, Istoria filosofiei presocratice în 492 de capete, ed.Univ. „Lucian Blaga” Sibiu, 2007, p. 45.98

generază căldura şi frigul s-a diferenŃiat odată cu apariŃia lumii şi a făcut să apară laperiferia ei o sferă de foc care înconjoară atmosfera din jurul pământului precumscoarŃa îmbrăŃişează lemnul copacilor”. „După ce sfera de foc s-a rupt în cercuri s-au format soarele, luna şi stelele.” 17 „Strălucirea lunii este înşelătoare căci esteluminată de soare”. 18 „În soare îşi arde taina un foc desăvârşit”. „Apeironul estedivinul”. 19Schema modelului universului după Anaximandrula stânga ziua, vara, la dreapta noaptea, iarna.Anaximene, discipol al lui Anaximandru, de asemenea născut în Milet, amodificat oarecum viziunea lui Thales argumentând că Pământul e un disc foarteplat scufundat într-un ocean finit, totul fiind menŃinut în spaŃiu pe o pernă de aer.El considera soarele ca un disc plat susŃinut de asemenea în aer, care de altfel era înopinia sa elementul constitutiv al universului, existent în părŃile şi lucrurile lui îndiferite grade de densitate. 20 El afirma de asemenea şi că Luna e un corp opac, cu17 Plutarh, Stromata II (D 59; din Teofrast, trad. Simina Noica şi Constantin Noica în Fragmentelepresocraticilor op. cit. p.130).18 Diogene Laertios, Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor, trad. de C.I. Balmuş, studiu introductivcomentarii de Aram M. Frenkian, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, II, 1, op. cit. p. 169.19 Vezi Simplicius, Physica, III, 4, 203 b 6, apud Vasile Chira, Istoria filosofiei presocratice în 492de capete, ed. Univ. „Lucian Blaga” Sibiu, 2007, p. 48.20 Cf. art. Anaximenes of Miletus în The Oxford companion to Philosophy, Oxford University Press,1995, p. 32.99

munŃi şi câmpii, luminat de soarele văzut ca un disc de foc, şi ne transmite înscrierile sale prima hartă a lumii compilată de Hecateu din Milet la sfârşitulsecolului al VI-lea î.Hr., deşi, aşa cum apreciază cercetătorii, datele sale suntprejudiciate de ignorarea călătoriei în jurul Africii a fenicianului Hannon (născut laCarthagina către 530 î. Hr.). 21Reconstituiri ale hărŃilor lumii cunoscute din timpul lui Anaximandru şi Hannon dinCarthagina.Astfel astronomia şi geografia greacă, preluând unele cunoştinŃe de lapreoŃii egipteni, a fondat studiul ştiinŃific al cerului şi al pământului, cu un modelde lume conceput să explice atât lumea apropiată oamenilor cât şi mişcările stelelorşi a planetelor, şi chiar să prevadă eclipsele.Însă în secolul al VI-lea Pitagora (circa 560 î. Hr.-480 î. Hr.) şi uceniciilui vor afirma clar că pământul este sferic, central, înconjurat de 7 (număr magic)sfere concentrice de cristal, pe care se deplasează stelele, şi de o sferă exterioarăcare poartă stelele din afară, aceasta fiind numită sfera celor fixe. 22 Apare astfelclar conturat sistemul geocentric, în care pământul ocupă centrul şi totul se învârteîn jurul lui. Mai mult el este primul ce caută, influenŃat de cunoştinŃele sale denumerologie şi matematică, investirea cu un sens spiritual a cosmosului astfelconstituit, sferele mobile fiind distanŃate unele de altele în aceleaşi proporŃii ca21 http://fr.wikipedia.org/wiki/Anaxim%C3%A8ne22 http://www.dil.univ-mrs.fr/~gispert/enseignement/astronomie/1ere_partie/cosmoAntique.php100

notele de muzică, rotirea lor producând notele muzicale în funcŃie de mărimea şi deviteza lor, ansamblul întregului cosmos dând un acord perfect, ce constituie muzicasferelor. El spunea, aşa cum ne transmite Aristotel, că „Întregul Univers este numărşi armonie”. 23 „Universul nu este haos, ci cosmos (ordine)”. „Soarele şi Lunadimpreună cu celelalte astre sunt zei căci în ele predomină căldura, iar aceasta ecauza vieŃii”. „Luna e luminată de soare şi omul se înrudeşte cu zeii, întrucât areparte ca om de căldură; de aceea zeii priveghează pe oameni cu gândul”. 24„Universul este Unul şi din nemărginire sunt aduse în cuprinsul său Timpul,Suflarea şi Vidul, care delimitează totdeauna locurile diferitelor serii de lucruri”. 25„Muzica sferelor e atât de puternică încât nu poate fi deosebită de tăcere”. 26Asemenea idei, au fost respinse nu doar de Sfântul Vasile cel Mare 27 cichiar Aristotel, mult mai înainte le considera ca neadevărate în tratatul său desprecer. 28Ştim, de asemenea, cu siguranŃă că Parmenide învăŃa pe la 470 î.Hr. că pământulare formă sferică şi e izolat în spaŃiu, unde se susŃine "pentru că nu are nici un motiv săcadă mai mult într-o parte decât în alta", această idee fiind, de asemenea, întâlnită şi laSfântul Vasile cel Mare. 2923 vezi Aristotel, Metafizica, 1, 5, 986 a, trad. Şt. Bezdechi, ed. IRI, Buc. 1999, p. 33.24 Diogene Laertios, Vlll, 27, trad. de M. Nasta în I. Banu şi A. Pitkowski, voI. I, partea a II-a, op. cit.p. 27. Diogène Laërce, Vies, doctrines et sentences des philosophes illustres Éd. Flammarion, 199325 STOBAlOS, Florilegiul, I, 18, 1 c. trad. de M. Nasta, Despre Pythagora şi pythagorei. Fragmente,Paideia, 1998. p. 4426 Cf. Vasile Chira, Istoria filosofiei..., p. 56, 57.27 Sf. Vasile cel Mare, Om. III, 3, ed. cit. p. 100.28 Aristotle. DE CAELO The Works of Aristotle Translated into English under the Editorship of W.D.Ross, M.A., Hon. LL.D. (Edin.), Volume 2 DE CAELO BY J.L. STOCKS Clarendon Press Oxford,1930, p. 9 F3r -F3v Electronic Text Center, University of Virginia Libraryhttp://etext.lib.virginia.edu/modeng/modengA.browse.html29 Om. I, 10, ed. cit. p. 81.101

Cosmosul în concepŃia pytagoreicilorPhilolaos din Crotone, un discipol al lui Pitagora de la mijlocul sec. al V-lea şicompilator al învăŃăturilor pitagoreice, este, se pare primul care propune modelul unuiunivers nu geocentric, ci centrat în Hestia, Focul Central, nefiind vorba însă de un sistemheliocentric întrucât însuşi Soarele se învârtea şi el pe o orbită circulară ca şi celelalteplanete în jurul acestui Foc Central. Cu toate acestea, idee apărată de Philolaos, şi anumefaptul că Pământ e o planetă care îşi determină ziua şi noaptea rotindu-se în jurul proprieiaxe, a fost o idee nouă la momentul respectiv. 30 Maxime pitagoreice descriind sistemulsău cosmologic, precum „În jurul focului central (Scaunul lui Zeus, Casa păzită de Zeus)se învârt zece sfere care poartă zece corpuri cereşti: Pământul, Luna, Soarele, Mercur,Venus, Marte, Jupiter, Saturn, stelele fixe şi contrapământul (antihton)”, pentru a ieşinumărul perfect de zece planete. 31 „Pământul este doar o planetă între planete şi areformă rotundă” 32 , sunt elocvente pentru noutatea ce o aduce concepŃia lui cosmologicărezumată grafic şi în schiŃa de mai jos. 3330Cf. http://media4.obspm.fr/public/amc/ha/antiquite-moyen-age/astronomie-presocratique/haphilolaos-de-crotone/index.html31 vezi Aristotel, Metafizica, 1, 5, 986 a, trad. Şt. Bezdechi, ed. IRI, Buc. 1999, p. 33.32 Cf. Vasile Chira, Istoria filosofiei..., p. 58.33 Acest sistem este analizat şi criticat şi de Aristotel în cartea a 13-a a tratatului său despre cer – Decaelo, p. F7r-F7v.102

Universul în concepŃia lui Philolaos din CrotoneFilozoful presocratic Anaxagora din Clazomene (500-428 î.Hr.) aducenoi clarificări în secolul al V-lea, dându-şi seama că Luna de fapt nu e un disc ci osferă, încercând astfel să explice mişcările diurne ale Soarelui şi Lunii, fapt pentrucare ar fi fost exilat din Athena după o acuză de impietate. El spunea: “Totul are oexplicaŃie naturală. Luna nu este un zeu, ci o piatră mare şi soarele o piatrăfierbinte.” Opunându-se atomismului şi folosind metodele şi argumentele specificeşcolii eleate, Anaxagora postulează ca fundament al cosmosului existenŃa unuicontinuum material cu o micro structură infinit-complexă, toate felurile de materiifiind prezente în fiecare porŃiune de materie a continuumului spaŃial, practic ostructură de tip holistic specifică şi teoriei moderne a câmpurilor, prin care Minteasupremă iniŃiază şi planifică ordinea lucrurilor, această minte supremă fiindconcepută atât ca inteligenŃă cosmică unificată cât şi ca o explicare a inteligenŃeiumane şi animale. 34 Alte maxime, evocând concepŃia sa destul de realistă asupracosmosului sunt: „Pământul are formă de timpan şi stă în centrul lumii susŃinut deaer”. Luna are munŃi şi văi şi este locuită precum pământul”. „Cerul este plin cupietre. Nu e de mirare că unele cad pe pământ”. „Omul trebuie să se aleagă să senască pentru a studia cerurile şi întregul univers”. „Soarele este o masă34 Cf. art. Anaxagoras în The Oxford companion to Philosophy, Oxford University Press, 1995, p. 31-32.103

incandescentă” 35 , aceasta din urmă atrăgându-i condamnarea şi expulzarea sa dinAthena. Aristotel ne spune că Anaxagora a folosit greşit într-un mod scandalostermenul de eter considerându-l ca echivalent al focului în loc de a deriva numelesău de la faptul că se mişcă circular etern. Sfântul Vasile cel Mare va compara şi elacest termen cu focul. 36ConcepŃia materialistă atomistă despre lume vizată şi criticată, deasemenea, de Sfântul Vasile în prima sa Omilie la Hexaimeron 37 , a fost afirmatăîntâia oară de Leucip (sec. V) în opera sa Marea Lume-Sistem din care nu s-apăstrat decât o singură maximă: „Nimic nu are loc din întâmplare, ci totul dintr-unprincipiu raŃional şi din necesitate”, din aceasta putându-se deduce „determinismuluniversal” 38 pe care îl profesa Leucip. La discipolul său, Democrit (460-370 î.Hr.), aflăm, însă, componentele materiale ale sistemului atomist, anume„postularea existenŃei, ca substanŃă primară, a unei infinităŃi de corpusculi fizicineschimbabili, în mişcare eternă în spaŃiu gol, prin formarea şi disoluŃia agregăriiacestora explicându-se aparenta generare şi distrugere a lucrurilor din lume”. 39Astfel, conform spuselor lui Democrit, „existenŃa se compune dintr-un numărinfinit de particule mici indivizibile, imperceptibile cu ochiul, impenetrabile,nenăscute, eterne”, care, împreună cu vidul gol şi înŃeles ca „ceea ce nu există”,constituie „principiile tuturor lucrurilor”. „La început atomii pluteau haotic înspaŃiul gol, apoi formând vârtejuri s-au unit dând naştere lumii. Agregarea şidezagregarea atomilor are loc în spaŃiul gol, căci numai aici este cu putinŃămişcarea”. „Atomii sunt infiniŃi ca mărime şi mulŃime, şi sunt purtaŃi în întreguniversul într-un vârtej prin care iau naştere toate lucrurile compuse: focul, apa,aerul şi pământul; căci chiar acestea sunt conglomerări de anumiŃi atomi”. 40Este interesant de subliniat, în acest context al comparaŃiei acestei doctrinecu cea creştină, faptul că Democrit, aşa cum afirmă cercetătorii filosofiei antice,35 Cf. Vasile Chira, Istoria filosofiei..., p. 87.36 Aristotle The Works of Aristotle Translated into English under the Editorship of W.D. Ross, M.A.,Hon. LL.D. (Edin.), Volume 2 DE CAELO BY J.L. STOCKS Clarendon Press Oxford, 1930, p. B4vElectronic Text Center, University of Virginia Library http://etext.lib.virginia.edu/modeng/modengA.browse.html Sf. Vasile, Om. III, 7, p. 105: “cine se îndoieşte că eterul nu este fierbinte şi arzător?”.37 Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron, Om. I, 2, PSB 17, p. 73.38 Cf. art. Leucipus în The Oxford companion to Philosophy, Oxford University Press, 1995, p. 481.39 Cf. art. Democritus în The Oxford companion to Philosophy, Oxford University Press, 1995, p. 185.40 Diogene Laertios, VieŃile şi docrinele filosofilor, trad. C.I. Balmuş, ed. Academiei, Buc. 1968, p,294, şi V. Chira, op. cit, p. 98-99.104

„pare să fie primul care a recunoscut dependenŃa observatorului de calităŃilesecundare ale lucrurilor, perceperea acestora revelând doar cum ni se par nouălucrurile iar nu cum sunt ele într-adevăr”. E afirmă că „Principiile tuturor lucrurilorsunt atomii şi vidul. Orice altceva ni se pare numai că există” 41 , astfel el statuând,caracterul nesigur şi relativ al simŃurilor în cunoaştere, principiu de bază în mistică.ConcepŃia sa despre univers în amsamblu este, iarăşi, foarte asemănătoaregândirii moderne şi destul de articulată din punct de vedere logic, deşi încontradicŃie cu principiul creştin al creării lumii din nimic. La fel ca şi SfântulVasile şi Democrit afirmă plaralitatea lumilor spunând că „Lumile sunt infinite lanumăr şi se nasc şi pier”. „Nimic nu se naşte din ceea ce nu este, nici nu piere înnefiinŃă”. „Numărul lumilor este infinit, însă se deosebesc ca dimensiune. Suntlumi fară Soare şi Lună; sunt lumi cu un Soare şi o Lună mai mari decât ale noastredupă cum sunt lumi cu mai mulŃi sori şi mai multe luni. Există lumi fără plante,fără vietăŃi şi umiditate. Soarele este o piatră incandescentă. Luna străluceşte prinreflectarea luminii solare. Calea Lactee este lumina unor puzderii de steleîndepărtate”. 42Domeniul cosmogenezei şi al geogenezei efective este descris iarăşi deDemocrit de o manieră foarte realistă şi chiar evoluŃionistă, având la bază,probabil, aşa cum am văzut la Leucip, „principiul raŃional şi necesitatea” caelemente ordonatoare ale lumii. Sunt interesante de subliniat unitatea duală acerului şi pământului dintru început ca posibil model de înŃelegere şi a primuluiverset biblic, precum şi, în ansamblu, explicarea sa naturalistă a deveniriielementelor lumii şi a apariŃiei şi evoluŃiei vieŃii: „La început cerul şi pământulerau amestecate. La începuturi pământul rătăcea de colo până acolo din cauzamicimii şi a lipsei lui de greutate. Cu timpul însă a devenit mai dens şi a sporit îngreutate, rămânând astfel fixat într-un anumit loc. Aristotel ne spune că Democritîmpreună cu Anaximene şi Anaxagoras credeau că pământul e plat şi foarte mare,mai ales mărimea sa deosebită conferindu-i stabilitatea. 43 Aerului i s-a imprimat omişcare continuă şi partea de foc din aer s-a adunat în zonele mai înalte alevăzduhului datorită uşurimii ei. Partea noroioasă şi tulbure, în amestec cu41 Cf. art. Democritus în The Oxford companion to Philosophy, Oxford University Press, 1995, p. 185.42 V. Chira, Istoria filosofiei..., p. 102.43 Aristotle, DE CAELO, ed. cit., p. G1r-G1v.105

elementele umede s-a adunat la un loc datorită greutăŃii sale. Învârtindu-se fărăîntrerupere, din elementul lichid s-a format marea, iar din părŃile mai consistentepământul, moale şi noroios. Sub arşiŃa soarelui, pământul s-a întărit rămânând pealocuri suprafeŃe umede şi putrede ce au început să fermenteze. Aceste locuriumede au generat germenii vieŃii. VieŃuitoarele care au mai multă căldură s-auridicat în văzduh devenind păsări zburătoare. Cele cu o natură umedă au intrat înmare, iar altele au rămas să se târască pe pământ sau să se deplaseze cu ajutorulpicioarelor. Oamenii umblau goi, mâncând ierburi şi fructe. De frica fiarelorsălbatice s-au unit în grupuri şi au început să scoată sunete aparte pentru fiecareobiect până au ajuns să se înŃeleagă. Fulgerul nu este altceva decât ciocnireanorilor”. 44Empedocle din Agrigent (495 - 435 î. Hr.), născut într-o familie defilosofi pitagoreici ne lasă şi el câteva maxime despre cosmos demne de menŃionatpentru înŃelegerea cosmogoniei şi a cosmologiei antice. El spune, descriind practicscenariul unei cosmogeneze a pământului înŃeles atât ca materie primordială cât şica planetă, că: „Mai întâi s-a separat aerul, al doilea focul şi apoi pământul. Dinpământul comprimat de forŃa învârtirii (ştia de forŃa gravitaŃională!) a izbucnit apaşi din apă s-a evaporat aerul. Cerul s-a format din aer (aither) şi soarele din foc, iardin ce a rămas s-a condensat pământul”. 45 De asemenea concepŃia sa despre soare,pământ şi lună este destul de realistă, deşi cosmosul era pentru el tot geocentricpentru că consideră că „soarele este doar o reflexie a focului ce înconjoarăpământul”, imaginând astfel o sferă de foc înconjurând pământul, ca în imaginea demai jos:44 Cf. D. Furley, The Greek Cosmologist, i, Cambridge, 1987, chapters 8-14, şi V. Chira, op. cit, p.100.45 Cf. art. Empedocles, în The Oxford companion to Philosophy, Oxford University Press, 1995, p.226.106

El spune de asemenea că „pământul face noapte căci blochează lumina”,că „luna a luat fiinŃă din aer străbătut de foc care s-a închegat ca o grindină,trăgându-şi lumina de la soare”, că „luna nu are nici căldură nici strălucire”, şică „pentru a ajunge de la soare la pământ, lumina are nevoie de timp, căci treceprin spaŃiul dintre pământ şi cer. Această mişcare scapă oamenilor din cauzaiuŃelii ei”. 46La cei doi mari filosofi clasici greci, Platon şi Aristotel, întâlnim dejaelemente ale unei concepŃii filosofice şi spirituale a cosmosului importante desubliniat pentru înŃelegerea cosmologiei Sfântului Vasile cel Mare. Ei au preluatideile gânditorilor din şcoala ionică ce identificau încă de la începutul sec. al VI-leaî. Hr., însăşi filosofia, raŃionamentul, cu cunoaşterea începuturilor lucrurilor,originea şi cauza acestora intuind-o în arche, termen căruia Platon şi Aristotel îivor da atât sensul specific de principiu prim, de punct iniŃiator, ca şi elementfondator al explicaŃiei cauzale, cât şi sensul de materie primordială din caredemiurgul a creat mulŃimea lucrurilor prin contemplarea domeniului ideilor şiformelor divine. 47 Platon prezintă lumea materială doar ca o umbră a lumii „reale”,46 Cf. Vasile Chira, Istoria filosofiei..., p. 81, 82-83.47 Cf. Jacqueline Russ (coordonator), Istoria filosofiei, vol. I, trad. de Dan-Cristian Cârciumarul, edit.Universul Enciclopedic, Bucureşti, 1993, p.21;107

a ideilor, orice efort de a transpune idealul într-o formă fizică ducând la ceva maiprejos decât Idealul. 48 Sfântul Vasile va include în prima sa Omilie la Hexaimeron,elemente explicative din aceste teorii pentru a tâlcui „începutul” lumii create deDumnezeu, respingând opinia conform căreia lumea creată este autonomă şiindependentă faŃă de voinŃa divină. 49În dialogul Timaios (27c – 38c), Demiurgul creator este asociat unui zeuveşnic ce-şi propune să ordoneze Universul, transformându-l pe acesta, la rândullui, într-un zeu fericit, cosmosul, deci, fiind el însuşi proiectat a fi zeu. Ca atarecosmosul e caracterizat prin unicitate şi dotat cu o mişcare circulară care e, de fapt,mişcarea circulară a cerului, pe care Platon îl identifică cu cosmosul: „Deci, desprecer ca întreg — deşi i s-ar putea zice şi cosmos sau chiar într-un fel mai potrivit —trebuie, să cercetăm mai întîi acel lucru, care, aşa cum am spus, trebuie cercetat dincapul locului cu privire la orice...“. 50 Pentru această mişcare circulară care esteexpresia desăvârşită a mişcării în simbolistica antichităŃii, dar şi pentru frumuseŃeasa, cosmosul, pentru Platon, este considerat desăvârşit, fiind totuşi creat, născut,supus devenirii. 51El spune: „Revenind, asta trebuie să cercetăm despre univers: privind cătrecare din cele două modele l-a făurit făuritorul lui, şi anume: privind către ceea ceeste egal cu sine şi mereu la fel, sau către ceea ce este în devenire? Iată că, dacăacest cosmos este frumos şi Demiurgul este bun, e limpede că, în timp ce-l făurea,acesta a privit la modelul veşnic. Iar dacă, ceea ce nici să rostim nu ne esteîngăduit, cosmosul n-ar fi frumos şi Demiurgul ar fi rău, acesta s-ar fi uitat lamodelul devenirii. Este însă limpede că, în timp ce-l făurea, acesta a privit lamodelul veşnic căci, dintre cele născute, Universul este cel mai frumos, iar dintrecauze, Demiurgul este cea mai bună. Fiind născut aşadar în acest fel, cosmosul afost făurit după modelul care poate fi conceput cu raŃiunea, printr-un discursraŃional, şi care este mereu identic cu sine. Aşa stând lucrurile, este necesar ca acest48 Harry L. Poe, ŞtiinŃa şi credinŃa creştină.., p.35;49 Om. I, 7, ed. cit. p. 78.50 Platon, Timaios, ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică, vol VII, Buc, 1993, 28b, p. 142.51 Cosmologia platoniciană este finalistă – zice Adrian Lemeni – iar temeiul naturii este considerat afi constând în mişcarea spre principiul suprem: Binele. Dar în ceea ce-l priveşte pe Platon părerilesunt împărŃite. De exemplu, Aristotel în De caelo, Plutarh şi Atticus au considerat că Platon descrieun univers născut, pe când Xenocrate, Teofrast, Albinus şi Proclus sunt de părere că Platon descrieuniversul aşa cum este el în eternitatea lui. Adrian Lemeni, Sensul eshatologic al creaŃiei, edit.ASAB, Bucureşti, 2004, p.57;108

miri“. 53 ContradicŃia constă în incompatibilitatea unui lucru creat de a fi în acelaşiunivers să fie o copie a ceva. În orice domeniu, cel mai important este să începi cuceea ce Ńine de natura lucrurilor cercetate. Trebuie să distingem aşadar copia demodelul ei, ca şi când vorbele ar fi înrudite cu lucrurile a căror explicaŃie o dau“. 52Acest mod de a înŃelege cosmosul va fi preluat cu modificări şi decreştinism, modelul veşnic fiind Însuşi Logosul divin după raŃiunile căruia a fostcreat cosmosul, însă înŃelegerea Demiurgului doar ca arhitect şi ordonator al uneimaterii veşnice, precum şi a modelului ca fiind într-un plan distinct şi veşnicindependent de divinitate, îi vor face pe SfinŃii PărinŃi şi şi pe Sfântul Vasile sărespingă acest model pentru contradicŃiile care le conŃinea.Platon însuşi recunoaşte această contradicŃie nereuşind să articuleze deplinaceste probleme aşa cum singur mărturiseşte prin gura lui Timaios din dialogul său,recunoscând în cele din urmă faptul că cunoaşterea cosmosului are dimensiune şivaloare mitică: „Aşadar, Socrate, dacă în multe puncte ale multor problemeprivitoare la zei şi la naşterea universului nu vom fi în stare să dăm un discurs caresă fie în toate punctele sale pe deplin necontradictoriu şi extrem de exact, să nu tetimp şi desăvârşit dar şi născut şi supus devenirii, Platon considerând că pentrucrearea întregului univers Demiurgul a contemplat un model veşnic al lui, iarpentru transmiterea caracteristicii veşniciei acestui model considerat „vieŃuitoareveşnică” către universul creat, Demiurgul a trebuit să creeze o „copiei mobilă aeternităŃii” care este timpul în dimensiunea sa de prezent continuu, trecutul şiviitorul imitând doar eternitatea mişcându-se în cerc potrivit numărului. 54Atât pentru complexitatea acestui sistem, cât şi pentru caracterul său miticşi datorită înŃelegerii realiste, de către Sfântul Vasile cel Mare, a niveluluiaprehensiv al credincioşilor în cadrul ascultării unei omilii, el, aşa cum vom vedea,va considera ca inefabil şi de neexplicat modul în care materia se întâlneşte cuformele, modul cum „s-a întâlnit una cu alta: puterea activă a lui Dumnezeu şinatura pasivă a materiei” 55 , în această perspectivă putând înŃelege atitudinea sa52 Platon, Timaios, 29a, p. 14353 Platon, Timaios, 29c-d, p. 143-144.54 Cf. Ibidem, 37d-38a, p. 150-151.55 Sf. Vasile, Om. II, 3, ed. cit. p 87.109

critică faŃă de ideile preluate totuşi de la aceşti filosofi (e vorba de Aristotel) careîndumnezeiau creaŃia în sistemele lor filosofice.Aristotel nici nu punea problema unei creaŃii a lumii, el necrezând într-unDumnezeu Creator, ci afirmând veşnicia materiei ca substrat pasiv şi indeterminatce permite devenirea, şi ca resort tainic al schimbării, lucrurile fiind trecătoaredatorită acŃiunii dinamice şi determinante a formelor. 56 Astfel formele au oimportanŃă deosebită în creaŃia lumii, trebuind menŃionat aici care este în concepŃiacelor doi mari filosofi antici raportul pe care fiecare îl prevede între Idee şi Formă.Dacă la Platon lucrurile create sunt reale în măsura în care participă la Idee sauFormă, intuindu-se în aceasta modelul unei relaŃii inerente, pe verticală, dintrecreaŃie şi metafizic, pentru Aristotel, dimpotrivă, Formele sunt realităŃi în măsura încare aparŃin individualului, substanŃei concrete, astfel concepŃia cosmologică laAristotel fiind, deşi dinamică, energetică, totuşi total imanentizată. 57 Ca atarepentru Aristotel omul nu poate cunoaşte decât doar ceea ce experiază, minteaomului fiind o tăbliŃă nescrisă 58 , incapabilă de cunoaştere apriorică, şi de aceeadescrierea amănunŃită a creaŃiei sau apariŃiei lumii e imposibilă. Oarecum SfântulVasile cel Mare practică o asemenea concepŃie, aristotelică, despre cunoştereaînceputurilor lumii, folosind în discursul său conceptul de formă ordonatoare amateriei pentru a naşte lucrurile, modul cum ele acŃionează fiind cu neputinŃă deexplicat. 59În dialogul Phaidon al lui Platon (circa 428/427 - 347/348 î. Hr.), Socratedezvăluie o concepŃie despre Pământ ca planetă, şi în general despre lume destul dearticulată şi în acelaşi timp interesantă prin elementele şi viziunea sa atât desprelumea de aici cât şi despre cea a “adevăratului pământ, pur ce se află în cuprindereapură a cerului” dar şi a lumii subpământene a Hadesului, unde vor merge sufleteleîn funcŃie de faptele ce le-au făcut.Reproducem in extenso textul pentru importanŃa lui, subliniind ideile pecare le va folosi şi Sfântul Vasile cel Mare în Omiliile sale la Hexaimeron, anumecea a unui “mediu omogen” ce fixează Pământul în echilibru în centru lumii56 Adrian Lemeni, Sensul eshatologic al creaŃiei, p.63;57 Ibidem, p.63;58 Harry L.Poe, ŞtiinŃa şi credinŃa..., p.38;59 Sf. Vasile, Om. II, 2, ed. cit. p. 86110

(Sfântul Vasile va vorbi de “un corp continu” ca subtanŃă a cerului 60 ), dar şi astrele,mediu numit eter, precum şi o concepŃie geografică destul de realistă pentru nivelulde cunoaştere al lumii de atunci.„Ei bine, convingerea mea este, în primul rând, că, dacă pământul se află încentrul lumii şi este rotund, atunci el nu are nevoie, ca să nu cadă, nici de aer, nicide vreo altă asemenea constrângere. Ca să-l reŃină, suficient este faptul că, în toatedirecŃiile sale, cerul este identic cu sine însuşi; precum şi propria stare de echilibrua pămîntului. Căci un obiect echilibrat aşezat în centrul unui mediu omogen nu arecum să se deplaseze, nici cu mult, nici cu puŃin, în nici o direcŃie: aflându-se într-ostare de indiferenŃă, va rămâne neclintit. [...] Eu cred că pământul este uriaş şi cănoi, cei care locuim în jurul mării dintre Coloanele lui Heracles şi Phasis, ocupămdin el numai o mică parte, ca nişte furnici, ca nişte broaşte în jurul unei bălŃi în altelocuri alŃi oameni, mulŃi alŃi oameni, locuiesc multe alte regiuni la fel cu a noastră.Căci pretutindeni pe întinderea rotundă a pămîntului există un mare număr decavităŃi de toate formele şi mărimile în care s-au adunat apă, aburi şi aer. Daradevăratul pământ este pur şi se află în cuprinderea pură a cerului, acolo unde seaflă şi astrele, în regiunea numită de cosmografi „eter”. Iar materiile de care amvorbit, apa, aburii, aerul, nu sunt decât o drojdie a acestui eter, o drojdie fluidă carese adună veşnic în văile adânci ale pământului“. 61Reliefăm afirmarea de către Platon a doctrinei despre eter ca şi mediuomogen şi substanŃă a cerului, şi definirea sa prin comparaŃiile pe care le face cuapa şi aerul, pentru că această doctrină va fi reafirmată şi de Sfântul Grigorie deNyssa 62 în efortul său de a face mai clar şi mai complet comentariul la Hexaimeronal Sfântului Vasile, dar şi de teoriile cosmologice moderne ce deduc existenŃaradiaŃiei magnetice remanente naşterii universului prin explozia Big-Bang.În acest mediu eteric, în adevăratul cer, Platon concepe existenŃa mitică aunui “adevărat pământ”, raportul acestuia cu pământul lumii fiind înŃeles, oarecum,ca şi în mitul peşterii, omul neputincios şi prizonier acestei lumi, neputând să60 Sf. Vasile, Om. II, 7, p. 93.61 Platon, Phaidon, 108d-111d, ed ŞtiinŃifică şi enciclopedică, vol IV, Buc, 1983, p. 128.62 Sf. Grigorie de Nyssa, în al său Cuvând apologetic la Hexaimeron, nu pomeneşte decât odatădespre „Ńinuturile sublime şi eterate” (PSB 30, p. 112) ale văzduhului, dar se referă la „tărie”atribuindu-i calităŃile inefabile ale eterului, aşa cum era şi este înŃeles acesta în teoriile antice şimoderne. De asemenea, p. 103: „acel element al firii supuse simŃurilor care se învârte de la sine într-oveşnică mişcare”.111

ajungă nici măcar până la marginea aerului pe care îl confundă cu cerul, pentru acontempla adevărata lume eterică, cerească şi a privi Pământul terestru dedeasupra, din spaŃiu cosmic, de unde acesta apare rotund, ca o minge colorată, elfiind deci sferic, izolat, mare şi imobil în mijlocul lumii cosmice.„Astfel că noi, care sălăşluim în ele, nu ştim care e adevărul şi neînchipuim că ne aflăm undeva sus, la suprafaŃă. Întocmai ca un locuitor al hăuluimării care ar crede că trăieşte la suprafaŃa ei şi şi-ar închipui, desluşind prin apesoarele şi celelalte astre, că marea este cerul lui. Să ne închipuim că, fiind o fiinŃăînceată şi neputincioasă, el niciodată n-a ajuns la suprafaŃa mării pentru ca, ieşinddin ea şi înălŃîndu-şi capul deasupra-i, să vadă tărâmul de aici, să vadă cu cât estemai pur şi mai frumos decât patria lui; şi că nici n-a auzit vreodată de la altul caresă îl fi văzut. Aşa şi noi. Locuind într-una din scobiturile pământului credem că neaflăm pe suprafaŃa lui şi-i zicem aerului „cer”, ca şi când el ar fi chiar cerulstrăbătut de astre. Şi, tot la fel, fiind noi neputernici şi nesprinteni, nu ne aflăm înstare să răzbim pînă la marginile din urmă ale aerului. Însă, dacă unul dintre noi arputea merge până acolo sau dacă, crescându-i aripi, ar zbura până acolo şi ar scoatecapul deasupra, ar vedea — aşa cum peştii de la noi, scoŃând capul din apă, vădcele de aici — da, ar vedea şi el ce este în lumea aceea. Şi dacă felul în care suntemfăcuŃi ne-ar da puterea să îndurăm priveliştea aceea, atuncea ne-am da seama căacela este cerul cel adevărat şi adevărata lumină şi cu adevărat pământul. [...] Eibine, dragul meu, iată ce-am auzit. Întâi că, văzut de sus, pământul este multicolorşi seamănă cu acele mingi făcute din douăsprezece bucăŃi de piele colorate diferit;are şi el culori bine distincte, despre care culorile folosite la noi de pictori pot da oanumită idee. [...] pămîntul se înfăŃişează în ansamblu ca o singură suprafaŃăneîntrerupt şi bogat colorată. Iar pe acest pămînt, făcut aşa, tot ce creşte este de ofrumuseŃe analoagă [...] Acolo, în depărtarea aceea, toate sunt ca pietrele noastrede preŃ, dar încă mai frumoase decât ele. Pricina stă în faptul că pietrele acelea suntnepângărite [...] Pământul cel adevărat se bucură de toate aceste podoabenestemate [...] Şi toate acestea, nenumărate şi măreŃe şi risipite pretutindeni, sunt lalumină prin însăşi firea lor, neascunse, alcătuind o privelişte vrednică de ochiiunor fiinŃe fericite“. 63Observăm că, practic, Platon afirmă clar distincŃia dintre cerul ca mediu63 Ibidem, p. 128-130.112

eteric şi cerul ca văzduh plin de aer, fapt ce nu va fi surprins atât de clar de SfântulVasile cel Mare în comentariul său, şi, de asemenea, afirmă clar nestricăciunea şicalitatea de luminate prin fire conferită lucrurilor de acest mediu eteric, „pământulcel adevărat“ constituindu-se astfel ca un alt tărâm spiritual. Reliefândsuperioritatea „adevăratului pământ“ faŃă de cel mundan precum şi a locuitorilorlumii de sus care au şi facultăŃile spirituale necesare adaptate trăirii într-unasemenea mediu, Platon concluzionează:„Se află acolo şi un mare număr de fiinŃe, îndeosebi oameni. Unii locuiescîn mijlocul uscatului, alŃii, aşa cum noi trăim la marginea mării, trăiesc la margineaaerului, alŃii s-au aşezat, în vecinătatea uscatului, pe insule înconjurate de aer. Pescurt, ceea ce este apa şi marea pentru noi şi pentru nevoile noastre, e aerul pentrucei de acolo. Iar ce este pentru noi aerul este pentru ei eterul. Clima lor este atât detemperată încât ei nu suferă de boli şi au o viaŃă mult mai lungă decât cei de aici.Iar vederea, auzul, cugetul şi toate celelalte facultăŃi ale lor le întrec pe ale noastrecu atât cu cât aerul întrece în puritate apa şi eterul aerul. [...] Şi oamenii aceia vădsoarele, luna şi stelele aşa cum sunt ele cu adevărat. Iar la toate acestea se adaugătot ce-i mai trebuie unei depline fericiri. Aceasta este, în întregul ei, naturapământului şi ce-l înconjoară. Cât despre regiunile interioare ale pământului, elesînt numeroase şi se află pretutindeni în jurul lui, corespunzând fiecare uneia dincavităŃi...“ 64Urmează apoi descrierea mitică a Hadesului, a lumii subterane aosândiŃilor şi a destinului sufletelor după moarte, care însă nu ne intereseazănefiind inclusă nici în referatul biblic al creaŃiei şi nici în comentariul SfântuluiVasile cel Mare, deşi elementele ei au fost preluate şi în cadrul tradiŃiei creştine.Ceea ce trebuie remarcat în concepŃia filosofică şi mitică platonică e faptul în sineal unei structuri clare şi destul de adevărate a lumii pământeşti şi a celei cosmicecare însă va fi reprodusă parŃial şi polemic în cadrul tradiŃiei creştine, aceastareliefând în primul rând dependenŃa şi inferioritatea lumii faŃă de Dumnezeuconceput ca şi comuniune treimică de persoane.Aristotel (384 - 322 î.Hr.) preia şi analizează în amănunt, în tratatul săuDe caelo, concepŃiile multora din gânditorii şi filosofii menŃionaŃi până acum,aducând argumentaŃii logice amănunŃite sau critici pertinente acestor sisteme64 Platon, Phaidon, 108d-111d, ed ŞtiinŃifică şi enciclopedică, vol IV, Buc, 1983, p. 127-131.113

ceruri. 65 Aristotel numeşte « cerul » substanŃa circumferinŃei extreme a întreguluicosmologice, pornind de la analiza naturii şi calităŃilor cerului şi pământului şi acelorlalte elemente constitutive ale corpurilor cereşti sau pământeşti.Datorită nenumăratelor similarităŃi şi paralele dintre acest tratat şi discursulomiletic al Sfântului Vasile cel Mare la Hexaimeron, putem afirma că SfântulVasile, dacă nu l-a avut în faŃă, atunci cu siguranŃă a citit acest tratat, evocarea înacesta a ipotezelor contradictorii cu privire la natura şi calităŃile cerului şi acelorlalte elemente ale universului, inspirându-i Sfântului Vasile atitudinea criticăfaŃă ştiinŃa şi filosofia antică. Astfel, din analiza tipurilor de mişcare specifice celorpatru elemente principale, rectilinie în sus pentru foc şi aer şi rectilinie în jos pentruapă şi pământ, Aristotel deduce necesitatea existenŃei celui de al cincilea elementsimplu, eterul, care să aibă o mişcare uniform circulară veşnică, eterul fiind corpulsau mediul numit eter datorită eternităŃii mişcării sale şi ca mediu în care trăiesczeii cei veşnici care nu trebuie confundat cu focul, aşa cum a făcut-o Anaxagora(B4v). El argumentează acestea pornind de la experienŃa concretă şi de la analizalogică, spunând că „ochii ne spun că cerurile se mişcă în cerc şi prin argumentare,de asemenea, am determinat că există ceva căreia îi aparŃine mişcarea circulară.(B6v) Prin analiză amănunŃită Aristotel demonstrează că nu există alt corp infinitdar nici de mărime limitată dincolo de cer, pentru că e imposibil ca un corp infinitsă fie perceptibil (C3v); că corpul universului nu poate fi infinit… (C4v) ; căîntrucât universul nostru este perceptibil el trebuie privit ca unul particular; pentrucă tot ce este perceptibil subzistă, aşa cum ştim, în materie. Pe această bazăAristotel face distincŃie între fiinŃa “acestui univers” şi cea a “universului” în sinecare ar fi doar formă şi plan, (C7v), deducând de aici ca posibilă din punct devedere theoretic existenŃa mai multor universuri şi ceruri, dar refuzând acest faptdin punct de vedere practic, deoarece întreaga materie a universului a fost folosităla crearea acestuia (C7v-C8r) – o argumentare pe care Sfântul Vasile cel Mare o varefuza afirmând că Dumnezeu are îndestulătoare putere pentru a crea mai multesau acel corp natural al cărui loc este la circumferinŃa extremă, o definŃie la care seva referi Sfântul Grigorie de Nyssa în Comentariul său la Hexaimeron, explicândnatura cerului, şi, de asemenea, cerul e pentru Aristotel locul din regiunea mai65 Om. III, 3, ed. cit. p. 99.114

înaltă sau extremă pe care îl consideră aşezământul a tot ce e divin (C8v), practic,neexistând nici timp, nici vid nici timp în afara cerului (D1r). Ca şi aşezământ a totce e divin, cerul trebuie să fie şi e în concepŃia lui Aristotel indestructibil şi necreatsau negenerat, însă caracterul său etern nu e dat nici de vreo mişcare de rotirerapidă care i-ar autoîntreŃine natura, nici de existenŃa unui suflet care să-i dea viaŃă.(E1v-E2r)Aristotel se înşeală considerând că cercurile cerurilor se mişcă şi că stelelerămân fixe pe acestea, neînŃelegând că de fapt Pământul se mişcă în jurul axei saleînclinate, creând impresia mişcarii stelelor pe cer. (F2r) El critică, aşa cum amvăzut, pe filosofii pythagoreici, considerând neadevărată teoria lor despre sunetelearmonice pe care le scot sferele cerurilor în mişcarea lor (F3r) şi de asemenea,opinia acestora că pământul ar fi asemenea unei stele creând noaptea şi ziua prinmişcarea sa circulară în jurul centrului ei (F7r-F7v), şi opinia lui Platon conformcăreia Pământul ar sta în centru universului rotindu-se pe axa acestuia. (F8r-F8v)Problema formei pământului e analizată cu referinŃă la aparenŃele pe care le creazăapusul soarelui la orizont, menŃionând diferitele teorii antice conform cărorapamântul ar fi fost sferic, plat sau de forma unei tobe (Idem), părerea sa fiind căpământul e circular dar nu e de mari dimensiuni în raport cu Soarele. (G6r)Mai exact, el afirmă că pământul are formă sferică, deoarece umbra sa peLună în timpul eclipsei e circulară, observaŃiile şi deducŃiile sale concrete asupradispariŃiei sau apariŃiei la orizont a stelelor pe măsura deplasării spre nord sau spresud, asupra perimetrului Pământului pe care îl consideră aproape dublu (400 000 destadii olimpice>74 000 km.) faŃă de dimensiunea reală (40 000 km.) 66 şi asupraforŃei câmpului gravitaŃional, au fundamentat calea unei cunoaşteri empirice şifizice a lumii de care va fi influenŃat şi Sfântul Vasile cel Mare şi care va fipreluată de exponenŃii Renaşterii italiene în secolele XIII-XIV. De exemplu SfântulVasile împrumută de la el, aşa cum vom vedea, ideea că Pământul rezultă dinaglomerarea părŃilor sale, ca urmare a tendinŃei naturale a obiectelor de a se deplasaspre un punct central, astfel încât, din motive de simetrie şi echilibru el nu poateavea altă formă decât forma sferică 67 , deşi Sfântul Vasile nu afirmă nicăieri clar şidirect în Omiliile sale la Hexaimeron că Pământul e planetă sau că e sferic.66 De Caelo, c. II, cap. 14, ed. cit. p. G6r.67 Ibidem, p. G5r-G5v; Sf. Vasile cel Mare, Om. I, 10, ed. cit. p. 81.115

Însă chiar şi cu această afirmare stăruitoare a formei sferice a Pământului,lumea nu ajunge în posesia unui model cosmologic corect, pentru că sfericitateaPământului nu a fost singurul aspect al cosmologiilor antice, ci, de asemenea, şilocul său în univers va fi mult timp o sursă de dezbateri, chiar până la începutulsecolului XX, timp de milenii deci, reprezentarea cosmosului continuând a fi unageocentrică cu pământul în centrul universului, soarele răsărind şi apunând şiuniversul întreg fiind în mişcare în jurul Pământului. E interesant de subliniat acestfapt, în acestă perspectivă abordarea exclusiv biblică a referatului creaŃiei şiatitudinea critică a Sfântului Vasile cel Mare faŃă de diferitele concepŃiicosmologice fiind şi scuzabilă şi îndreptăŃită.Dacă, până în sec. al IV-lea î.Hr., argumentele cosmologiei greceşti erau înprincipal de origine filosofică, din această perioadă obsevaŃiile şi calculele concretematematice şi ştiinŃifice încep să capete proponderenŃă mult mai mare, în Greciaantică ştiinŃa bazându-se mai mult pe speculaŃii filozofice decât pe observaŃiiştiinŃifice reale. Astfel Eudoxus din Cnide, în cel de-al IV-lea secol î.Hr.,întocmeşte pe baza observaŃiilor şi ajutându-se de astrolab – instrumentul pe care ell-a inventat - o hartă stelară, prima atestată în mod clar în lumea greacă, elcunoscând, de asemenea, lungimea anului solar (365,25 zile), fie de la preoŃii dinEgipt, sau, mai probabil, de la astronomii chaldei.Astfel, odată cu extinderea imperiului grec, astronomii au observat că ostea, Canopus (din constelaŃia de Carene), era vizibilă din Alexandria dar nu şi dinAtena, ceea ce putea fi explicat doar în cazul în care suprafaŃa pământului eracurbă. Deşi o formă cilindrică a Pământului ar fi putut fi în concordanŃă cu acesteobservaŃii, imaginea unui Pământ sferic s-a impus tot mai ferm în gândirea vechilorfilozofi.Heraklide din Pont (388-315 î.Hr.) este primul ce se apropie de concepŃiaheliocentrică, admiŃând pe baza urmăririi mişcării planetelor Pământ, Mercur şiVenus, că acestea se învârt în jurul Soarelui, modificând astfel concepŃiageocentrică veche de sute de ani a lui Philolaos. În acelaşi timp, el învăŃa căPământul se învârte în jurul unei axe, sistemul său cosmologic fiind unul parŃialheliocentric, el neconcepând şi celelalte planete şi stele ca învârtindu-se în jurulSoarelui.116

corpuri. 68 Urmare a întemeierii către anul 300 î.Hr. a unui observator astronomic dePe baza largii răspândiri a concepŃiei sferice despre Pământ apar în epocăşi primele cartografieri oarecum ştiinŃifice ale lumii cunoscute încercându-sedelimitarea coordonatelor unghiulare ale diferitelor localităŃi din lumea cunoscutătot mai mult. Astfel Dicearh (350–285 î. Hr.) a descris "geografia matematică” aGreciei, a precizat înălŃimea munŃilor din Peloponez, întocmind o hartă actualizatăa lumii incluzând Asia, pe baza datelor obŃinute în urma expediŃiilor militare ale luiAlexandru cel Mare, raportând măsurătorile sale la meridianul şi paralela insuleiRodos.Tot în acelaşi timp Bion din Abdera, elev al lui Democrit (460-370 î.Hr.)afirma că există regiuni ale Pământului unde ziua şi noaptea durează fiecare şaseluni, Archimede din Syracuse (287-212 AD AV), cel mai mare fizician alantichităŃii, evalua exagerat circumferinŃa Pământului la 300 000 de stadii, iarnavigatorul Pytheas născut în jur de 300 î. Hr., la Massalia (Marseille), o colonie aoraşului Phocaea în Ionia (în prezent, Foca, Turcia), traversează Coloanele luiHercule, adică strâmtoarea Gibraltar, navigând spre Nord şi ajungând la insulaThule într-o Ńară boreală unde există zile de douăzeci şi patru de ore în care Soarelenu apune, tot el determinând cu o precizie relativ bună latitudinea oraşului săunatal, Massalia şi relatând despre mareele oceanice mult mai mari decât cele dinMarea Mediterană pe care le atribuie corpurilor cereşti, în special, Lunii, ignorândbineînŃeles faptul că fenomenul era cauzat de atracŃia gravitaŃională a acestorcătre împăratul egiptean Ptolemeu I Soter, unde acesta a chemat pe cei maieminenŃi gânditori ai epocii sale, aceştia beneficiind şi de celebra Bibliotecăfondată de el în Alexandria precum şi de întreŃinere gratuită din cheltuielilestatului, cercetarea astronomică ia un avânt deosebit, prin Aristarh de Samos, (310– 230 î. Hr.) şi prin Erathostene din Cyrene (276 - 194 î.Hr.), definindu-secomplet sistemul heliocentric al cosmosului.Astronomul şi matematicianul Aristarh din Samos promova concepŃiaunui sistem cosmic heliocentric, afirmând că planetele şi stelele se învârt în jurulsoarelui şi, mai mult chiar încercând să calculeze distanŃele relative între Pământ,Lună şi Soare, pe baza unei metode pe care o va aplica ceva mai târziu astronomul68 http://fr.wikipedia.org/wiki/Figure_de_la_Terre_dans_l%27Antiquit%C3%A9117

Hipparqus (190–120 î.Hr.). Anume, pe baza analizei eclipselor de Soare şi Lună,Aristarchus din Samos a fost capabil să determine diametrul Lunii, şi de asemeneadistanŃa de la Pământ la Lună 69 , cu o precizie destul de remarcabilă.În anul 250 î. Hr., astronomul, geograful, filozoful şi matematicianul grecErathostène, calculează raza pământului prin măsurători ale unghiului dintre Syenne(azi Assuan) şi Alexandria, definind primul sistem heliocentric cu măsurători relativcorecte. Filozoful grec Eratosthenes a estimat mărimea planetei noastre. El ştia că lasolstiŃiu de vară (21 iunie), în Syene, în sudul Egiptului (acum Asuan), soarelelumina la prânz adâncul unei fântâni adânci şi, prin urmare, este situat la verticalăfaŃă de fântână, la zenit. Decalajul pe verticală al soarelui în Alexandria, în aceeaşi zieste uşor de măsurat uitându-te la umbra unui baston. Cu aceste date şi acunoştinŃelor despre distanŃa între aceste două oraşe (cunoscută ... prin numărul dezile necesare pentru a călători de la unul la altul cu cămila), i-a fost posibil sădetermine circumferinŃa pământului. În ciuda impreciziei măsurătorilor şi a uneifericite coincidenŃe care a vrut ca diferitele erori să se compenseze (distanŃa dintrecele două oraşe a fost subevaluată, dar Eratosthenes nu a Ńinut cont de diferenŃa delongitudine dintre ele), el a obŃinut un rezultat apropiat de măsurătoarea exactă,aproximativ 40 000 km (măsurătoare exactă fiind de 40 070 km la ecuator). 70Determinarea razei Pământului de către Eratosthene din Cyrene69 Traité d'Aristarque de Samos sur les grandeurs et les distances du soleil et de la lune. Traductiondu Comte de Fortia D'Urban, page 92 à 95 (Firmin Didot, Paris - 1823) cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Histoire_des_cosmologies_scientifiques_pré-relativistes#La_cosmologie_antique70 http://www.dil.univ-mrs.fr/~gispert/enseignement/astronomie/1ere_partie/cosmoAntique.php118

Deşi afirmată de doi reprezentanŃi de seamă ai astronomiei antice,concepŃia heliocentrică despre cosmos nu a rezistat aproape de fel în faŃaprejudecăŃilor filosofice şi a aparenŃelor mult mai evidente pentru unii, pentru căApollonius din Perga, la sfârşitul sec. al III-lea şi începutul sec. al II-lea î.Hr., afost elevul lui Aristarchus de Samos care nu a mai urmat concepŃia heliocentrică,devenind celebru în astronomie prin tratatul său despre conuri şi prin teoriaepiciclelor, încercând prin ele să explice mult mai coerent sistemul geocentric,astfel intrând în contradicŃie cu învăŃătura mentorului său. Trebuie să înŃelegem oasemenea cotitură, nefastă pentru cursul cunoaşterii ştiinŃifice ca fiind datoratăgândirii filosofice dogmatice a grecilor, ei considerând universul împărŃit în lumeasublunară, căreia aparŃine şi Pământul şi atmosfera sa, şi lumea supralunară, căreiaaparŃine Soarele (în timpul unei eclipse de soare, este clar că Soarele este în spateleLunii, deci mult mai departe), lumea sublunară fiind cea a corupŃiei şi condiŃionatăde timpul care o degradează, iar cea supralunară, a perfecŃiunii, fiind împărăŃiazeilor, în care trebuie să domnească Soarele rotund şi fără pete pe o orbită perfectrotundă, pentru că cercul este figura geometrică perfectă. 71 Aceste consideraŃii i-audeterminat în primul rând pe greci să renunŃe la sistemul heliocentric şi să încercesă conceapă unul geocentric perfect.Exemplul lui Apollonius din Perga e urmat de astronomul, geograful şimatematicianul grec Hipparchus din Niceea (190 – 120 î.Hr.), personalitatea ceamai importantă a astronomiei antice care, bazându-se pe unghiul făcut de Lună cuSoarele în primul pătrar, a găsit o cale pentru a măsura distanŃa Pământ-Soare, pecare a subevaluat-o cu un factor de 8, din cauza impreciziei măsurătorilor. Cu toateacestea, el a fost capabil să înŃeleagă că mărimea sistemului solar era imensăcomparativ cu cea a Pământului, socotind-o la zeci de milioane de kilometri. Înanul 150 î.Hr., Hipparchus dă primul catalog de stele, furnizând poziŃiile multorstele într-un sistem de coordonate ecuatoriale, de ascensiune şi coborâre, stelelefiind clasificate în 6 mărimi în funcŃie de strălucirea lor, clasamentul lui stând şiastăzi la baza noŃiunii de magnitudine stelară. El a stabilit, de asemenea,constelaŃiile, preluând pe cele ale Mesopotamienilor 72 , şi teoretizând ceea ce secheamă în astronomie precesia echinocŃiilor dată de deplasarea pe ecliptică a71 http://www.dil.univ-mrs.fr/~gispert/enseignement/astronomie/1ere_partie/cosmoAntique.php72 http://www.dil.univ-mrs.fr/~gispert/enseignement/astronomie/1ere_partie/cosmoAntique.php119

punctului vernal al Pământului în raport cu constelaŃiile, astfel încât acestaîmplineşte un tur sau un con imaginar complet prin toate constelaŃiile din emisferăîn circa 25 800 ani 73 , datorită înclinaŃiei sau oblicităŃii de aproximativ 23,5° a axeipolilor Pământului pe planul eclipticii.Precesia echinocŃiilorÎn faŃa unor asemenea calcule ale mecanicii cereşti care vor fi preluate deClaudiu Ptolemeu în sistemul cosmologic care-i va purta numele şi va dominalumea veche până în Evul Mediu pe acesta, probabil, avându-l în faŃă şi SfântulVasile cel Mare, putem înŃelege atitudinea oarecum critică a acestuia din urmă faŃăde „pălăvrăgeală geometrică şi meşteşugită” din aceste sisteme cosmologice carenici nu puteau fi expuse în cadrul abordării omiletice a referatului biblic al creaŃiei,şi nici nu puteau fi înŃelese de marea majoritate a credincioşilor pe care îi păstorea.În plus, legătura directă a acestor calcule şi scheme ale mecanicii cereşti cuzodiacul care aparŃinea politeismului păgân poate explica iarăşi atitudinea sa criticăfaŃă de subiect, iar complicarea inutilă a acestui sistem de către astronomul ClaudiuPtolemeu în încercarea de a-l face compatibil modelului geocentric, aşa cum vomvedea, îndreptăŃeşte încă o dată respingerea din start a unor asemenea ştiinŃe înexplicarea referatului biblic al creaŃiei.73 http://fr.wikipedia.org/wiki/Pr%C3%A9cession_des_%C3%A9quinoxes120

Emisferele polare boreală şi sudică cu epiciclele formate de conul axei înclinate a PământuluiÎn plus noile calcule cu rezultate diferite ale perimetrului pământului făcutede către aceşti astronomi din epocă, îl puteau îndreptăŃi pe Sfântul Vasile cel Marela circumspecŃie asupra modelelor cosmologice prezentate de ei. Chiar Hipparquscorectează puŃin măsurătorile perimetrului Pământului făcute de Eratosthene, iarfilozoful stoic grec, Posidonius (născut la Apamea în 135 şi mort la Roma en 51î.Hr.) a utilizat înălŃimea maximă a strălucitoarei stele Canopée, văzută din Egiptşi, simultan, din insula Rhodos (sud-vestul Turciei) 74 , pentru a reface măsurătorilerazei şi perimetrului pământului, care din păcate au fost mult mai imprecise decâtale predecesorilor săi, calculele dându-i pentru diametrul pământului doar 180 000de stadii sau 28 350 km, această dimensiune eronată fiind transmisă prin ClaudiuPtolemeu până în epoca Renaşterii.Filon din Alexandria (20 î.Hr. - 50 d.Hr.), scriitorul evreu ce vainfluenŃa major opera lui Origen precum şi a altor scriitori creştini, abordeazăreferatul creaŃiei într-o manieră filosofică şi alegorică ce va fi respinsă de SfântulVasile cel Mare, la care totuşi se găsesc unele elemente de exegeză ce meritămenŃionate aici. El introduce categoriile de interpretare ale filosofiei greceşti înexegeza referatului creaŃiei, fixând începutul universului în însuşi Logosul sauCuvântul lui Dumnezeu Tatăl: „Lumea a fost creată şi este întru totul născută de o74 Abrégé d'Astronomie. Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande, page 14 (Firmin Didot, Paris - 1795)121

Cauză. Logos-ul însuşi al Creatorului este pecetea prin care capătă formă oricefiinŃă. Astfel, fiecare din lucrurile create îşi are încă de la început chipul săudesăvârşit care este pecetea şi chipul, imaginea Logos-ului desăvârşit”. 75 Deasemenea noŃiunile de cer şi pământ, au pentru Filon o semnificaŃie psihologică,spunând că Dumnezeu le creează pe amândouă, adică ideea de intelect, pe care înmod simbolic l-a numit cer, şi ideea de senzaŃie pe care tot printr-un simbol anumit-o pământ. Interesant este iarăşi faptul că el consideră ca „tărie” atâtpământul sau uscatul, cât şi cerul, identificând oarecum naturalist apele de sus cunorii din văzduh: „Aşadar, când Scriptura zice că se pogoară rouă şi ploaie din cer,înŃelegem că e vorba de apele care au fost rânduite să ocupe locul cel de sus”. 76Următoarea mare personalitate în domeniul astronomic va fi ClaudiuPtolemeu (90 - 168 d.Hr.) care în anul 150 d. Hr., a scris Sintaxa Matematicăcunoscută şi ca Almageste (arabizare a grecescului Ἡ Μεγάλη Σύνταξις – MareaCompoziŃie matematică – în 13 cărŃi), întrucât s-a păstrat doar în arabă fiindreintrodusă de arabi în Spania odată cu invadarea de către ei a Europei. Sistemulcosmic al lumii descris în această carte e geocentric, sacrificând aparenŃelor, întimp ce mulŃi alŃi oameni de ştiinŃă au stabilit, aşa cum am văzut, un sistem multmai bun cu cel puŃin trei secole mai devreme. Sistemul lui Ptolemeu este foartecomplex, căutând să descrie cât mai perfect poziŃiile planetelor mari cu ajutorulunor artificii de mecanică cerească. PerfecŃiunea cosmosului trebuia să se găseascădeopotrivă în orbitele planetelor care nu puteau fi decât cercuri, iar dacă experienŃaobservaŃiilor arată în mod clar că cercurile nu sunt adecvate pentru a explicamişcarea pe orbite eliptice a planetelor, Ptolemeu va combina cercurile pentru aajunge la un rezultat în concordanŃă cu observaŃiile cu ochiul liber, chiar dacămodelul rezultat va fi complet artificial şi foarte complex. 77 Astfel, Ptolemeu aimaginat că planetele se învârteau în orbite circulare ... ale căror centre se învârteauele însele în alte cercuri în jurul Pământului, aşa cum e reprezentat în imaginile demai jos :75 Philon din Alexandria, comentariu alegoric al Legilor Sfinte după Lucrarea de Şase Zile, trad. deZenaida Anamaria Luca, edit. Paideia, Bucureşti, 2002, p.26;76 Ibidem, p.79;77 http://www.dil.univ-mrs.fr/~gispert/enseignement/astronomie/1ere_partie/cosmoAntique.php, cf. deas. Vasile Ureche, Universul, astronomie, ed. Dacia, Cluj Napoca, 1982, vol. I, p. 131-133.122

SchiŃă a mişcării unei planete în sistemul geocentric eronat al lui Claudiu PtolemeuAcest model prezintă bine retrogradaŃiile planetelor superioare, dar nuprezintă corect variaŃia vitezei lor pe orbită. Ptolemeu a complicat modelul prinmutarea Pământului la o distanŃă de la centrul orbitei deferente. Punctul simetricnumit equant este referinŃa mişcării uniforme: este linia (în roşu pe diagramă) careluneşte la centrul epiciclului care se roteşte uniform.Tot Ptolemeu a scris şi opera Geografia care operează o sinteză-compilaŃiea cunoştinŃelor de geografie din lumea greco-romană acumulate până în epoca sa,între altele, sugestiv pentru subiectul nostru, din datele păstrate în această operăputându-se reconstitui imaginea lumii cunoscute pe timpul venirii Mântuitorului înlume, Claudiu Ptolemeu transmiŃând câteva detalii privind harta geografică făcutăpe o grilă rectagulară de meridiane şi paralele de câtre Marinus din Tyr pe lasfârşitul primului şi începutul celui de al II-lea secol al erei creştine, deci nu cumult timp înainte de timpul în care a trăit şi Sfântul Vasile cel Mare.123

Planiglob reconstituit pe baza datelor din Géografia lui Claudiu Ptolemeu (100–161 d. Hr.), în1544 de către Bâlois Sébastien Münster. 78Prin Ptolemeu cultura greco-romană ajunge, astfel, la apogeul cunoaşteriisale ştiinŃifice în ce priveşte concepŃia despre cosmos şi lume, după el urmând ostagnare şi un declin rapid mai ales în Europa creştină, unde cosmosul capătăsemnificaŃii spirituale datorită exegezelor de tip alegoric iniŃiate încă de Filon dinAlexandria şi continuate de Origen şi de alŃi scriitori creştini. În această perspectivăa stagnării cunoaşterii cosmosului, e de judecat, de asemenea, contribuŃia majoră pecare a putut-o avea şi opera Sfântului Vasile cel Mare, prin importanŃa ei şi printransmiterea ei prin Biserică în întreaga lume, la menŃinerea nu atât a unui sistemgeocentric reinstaurat, trebuie subliniat, tot de gânditorii greci după ce lumea vecheajunsese, aşa cum am văzut, şi la o concepŃie heliocentrică despre univers, cât aunui univers deopotrivă material şi spiritual creat de Dumnezeu, Sfântul Vasileoferind în Omiliile sale o viziune realistă asupra creaŃiei cu excluderea oricăreiînŃelegeri alegorice, însă predominantă rămânând aceasta în epoca imediaturmătoare.78 Cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Figure_de_la_Terre_dans_l%27Antiquit%C3%A9124

Sistemul cosmologic al lui PtolemeuPrin Teofil al Antiohiei (circa 180 d. Hr.) suntem, practic pentru primadată în epoca creştină, în prezenŃa unei doctrine cosmologice creştine articulate,deopotrivă realistă şi filosofică, el abordând problema creaŃiei în principal înlucrarea sa Trei cărŃi către Autolic, singura, de altfel care i s-a păstrattransmiŃându-se până în zilele noastre. Teofil consideră argumentul creaŃiei lumiide către Dumnezeul iudeilor şi al creştinilor drept argumentul apologetic irefutabilîn faŃa multiplelor şi incoerentelor concepŃii cosmologice ale cunoaşterii empiriceşi filosofice greceşti. Astfel el trece în revistă opiniile diferitelor şcoli filosoficedespre raportul dintre Dumnezeu şi creaŃie, modul său de argumentare fiind întâlnitşi la Sfântul Vasile cel Mare care, cu mare probabilitate, l-a avut sub ochi atuncicând a alcătuit Omiliile sale la Hexaimeron, aşa cum se poate deduce şi din temeleşi argumentele comune regăsite la amândoi. El spune că: „Unii filozofi stoicităgăduiesc desăvârşit existenŃa lui Dumnezeu, sau, dacă-I acceptă existenŃa, spuncă Dumnezeu nu se îngrijeşte de nimeni decât de El Insuşi ... AlŃi filozofi spuncă automatismul dirijează universul, că lumea este nefăcută, iar natura veşnică;au îndrăznit să spună chiar că universul nu este în purtarea de grijă a luiDumnezeu, ci declară că Dumnezeu nu-i decât conştiinŃa fiecăruia. AlŃii iarăşiînvaŃă că Duhul lui Dumnezeu este în tot universul. Platon şi adepŃii filozofiei125

lui mărturisesc că Dumnezeu este nefăcut şi că este tatăl şi făcătoruluniversului; dar spun că pe lângă Dumnezeu este şi materia nefăcută şicoeternă cu Dumnezeu.” Pasajul imediat următor este unul similar până laidentitate ideilor şi modului de argumentare al Sfântului Vasile cel Mare:„Dar dacă Dumnezeu este nefăcut şi este şi materia nefăcută, atunci Dumnezeu numai este creatorul universului; şi deci, după platonicieni, nu se poate vorbinici de monarhia lui Dumnezeu, cel puŃin precum gândesc ei. Mai mult: dacăDumnezeu este nefăcut, înseamnă că este şi neschimbător; şi la fel, dacămateria este nefăcută, atunci este şi ea neschimbătoare şi egală cuDumnezeu, pentru că ceea ce este făcut este variabil şi schimbător, pe când ceea ceeste nefăcut este nevariabil şi neschimbător. Dar ce lucru mare este dacăDumnezeu a făcut lumea dintr-o materie existentă? Şi un meseriaş, când areîn mâini o materie oarecare, face din ea ce vrea. Puterea lui Dumnezeu, însă, înaceea se arată că face ce vrea din cele ce nu există, precum a da suflet şimişcare nu este cu putinŃă altcuiva decât numai lui Dumnezeu. Omul poateface o statuie, dar nu-i poate da statuii, făcute de el, cuvânt, suflare sausimŃire. Dumnezeu, însă, posedă ceva mai mult decât un meseriaş; este creatorulvorbirii, suflării şi simŃirii. După cum în toate acestea Dumnezeu este maiputernic decât omul, tot aşa şi când e vorba de a crea şi de a face din nimic toatecâte sunt, şi de a face câte voieşte şi cum le voieşte”. 79Găsim la Sfântul Teofil elemente ale creaŃiei lumii de către Sfânta Treimeimportante de menŃionat pentru înŃelegerea scenariului creaŃiei reale dar şi metafizicea lumii. El învaŃă clar aducerea lumii din nefiinŃă la fiinŃă prin lucrareaAtotputernicului Dumnezeu Tatăl slujit de Cuvântul imanent al Tatălui născut dinAcesta „împreună cu ÎnŃelepciuna Sa ... înainte de crearea universului”, elidentificând deja total pe Cuvântul cu Duhul ca „Început şi ÎnŃelepciune şi Putere aCelui preaînalt” împreună participante la creaŃia lumii: „Şi mai întâi profeŃii,de acord toŃi unii cu alŃii, ne-au învăŃat că Dumnezeu a făcut universul din nefiinŃă.Că n-a existat nimic alături de Dumnezeu, ci El era singur; nu avea nevoie de nimeni şide nimic; şi, existând înainte de veci, a voit să facă pe om, ca să fie cunoscut de om;pentru om deci a pregătit Dumnezeu mai dinainte lumea. Că cel care-i creat are şitrebuinŃe, pe când cel necreat n-are trebuinŃă de nimic. Având, aşadar, Dumnezeu în El79 Teofil c. II, IV, PSB 2, p. 295.126

însuşi Cuvântul Lui imanent, L-a născut împreună cu ÎnŃelepciunea Sa,scoŃându-L înainte de crearea universului. Pe Acest Cuvânt L-a avut slujitor pentrucele făcute de El şi prin El a făcut toate (In 1, 3). Cuvântul se numeşteînceput, pentru că El începe şi stăpâneşte toate cele create prin El. Acesta,deci, fiind Duh al lui Dumnezeu şi Început şi ÎnŃelepciune şi Putere a Celuipreaînalt, S-a pogorît în profeŃi şi prin ei vorbea despre facerea lumii şidespre toate celelalte. Că profeŃii nu existau când s-a făcut lumea, ci eraÎnŃelepciunea lui Dumnezeu, Care este în Dumnezeu şi Cuvântul cel sfînt alLui, Care este totdeauna împreună cu El. De aceea şi profetul Solomongrăieşte aşa: „Când a gătit cerurile, eram împreună cu El şi când făcea taritemeliile pământului, eram la El întocmind” (Pilde, 8, 27, 29, 30)”. 80Invocarea acestui verset reliefând participarea Celorlalte DouăPersoane ale Sfintei Treimi la punerea temeliei lumii prin creerea cerului, esugestivă pentru dimensiunea spirituală, personală a cosmosului ca operă încare Dumnezeu e implicat într-un mod oarecum direct, cosmosul fiind,practic, extinderea comuniunii perihoretice şi a iubirii intratrinitare pe altplan, al creaŃiei. Sfântul Teofil vizează, de fapt, ideea cosmosului ca Templu allui Dumnezeu, idee ce va deveni, aşa cum vom vedea, dominantă în înŃelegereacosmosului începând cu sec. al VI-lea d.Hr., crearea prin Cuvânt a cerului şi cerulînŃeles ca acoperiş creat înainte de temelia acestui templu – pământul – fiind o ideepreluată şi de Sfântul Vasile cel Mare 81 şi de Sfântul Ioan Gură de Aur, care, defapt, revelează faptul posibil că cerul este, dimpotrivă, temelie a creaŃiei în careDumnezeu aşează corpurile cereşti şi toate făpturile. Sfântul Teofil spune: „Dar şispusele lui Hesiod că facerea lumii a început cu facerea celor de jos de pe pămîntsunt iarăşi un gând omenesc, smerit şi foarte slab faŃă de creaŃia săvîrşită deDumnezeu. Da, omul începe să clădească, pornind de jos, de la pămînt şi în chipfiresc nu poate face acoperişul dacă nu-i pune temelia. Puterea lui Dumnezeu, însă,se arată în aceea că mai întîi a făcut din nimic cele ce sunt şi că le-a făcut cum avoit. „Că cele cu neputinŃă la oameni sunt cu putinŃă la Dumnezeu” (Lc 18, 27).De aceea şi profetul a vorbit mai întâi de facerea cerului, care este ca un acoperiş,zicând: „La început a făcut Dumnezeu cerul” (Fac, 1, 1.9), adică cerul a fost făcut80 Teofil al Antiohiei, Către Autolic, cartea II, X, PSB 2, p. 301-302.81 Sf. Vasile, Om. I, 5, p. 76; I, 6, p. 77.127

„prin început”, adică „prin Cuvânt”, precum am arătat mai înainte; în urmăvorbeşte de „pământ” ca de o pardoseală şi temelie, apoi de „adânc” adică demulŃimea apelor, şi de „întuneric”, pentru ca cerul creat de Dumnezeu să acopere,ca un acoperiş, apele împreună cu pământul”. 82În acelaşi context Sfântul Vasile va recunoaşte că, după aparenŃe,pământului i s-ar fi cuvenit mai degrabă numele de tărie iar nu cerului înŃeles cavăzduh, dar pentru faptul că cerul e alcătuit dintr-o substanŃă subtilă şi tare, el enumit tărie şi, deci, el este temelia creaŃiei ca unul făcut „prin Cuvântul” luiDumnezeu prin care şi în care se întemeiază şi se sprijină întreaga creaŃie.Acelaşi rol direct şi personal e atribuit şi Duhului Sfânt acesta fiindamestecat efectiv cu apele primordiale pentru a hrăni creaŃia, Duhul având „dintruînceput” o poziŃie intermediară între apă şi cer similară cu cea a tăriei dintre apelede sus şi cele de jos în ziua a treia, prin care, aceasta, ca cer, Ńinea materia care eraca un bulgăre: „Profetul vorbeşte apoi de Duhul care se purta deasupra apei, pecare l-a dat Dumnezeu spre a da viaŃă creaŃiei, precum este pentru om sufletul; aamestecat ceea ce e fin cu ceea ce e fin — că Duhul este fin şi apa este fină —pentru ca Duhul să hrănească apa, iar apa împreună cu Duhul pătrunzândpretutindeni, să hrănească creaŃia. Duhul cel unul, care Ńinea locul luminii, era întreapă şi cer, ca, într-un oarecare chip, întunericul să nu aibă vreo părtăşie cu cerul,care este mai aproape de Dumnezeu, înainte de a spune Dumnezeu: „Să se facălumină!”. (Fac, 1,3) Aşadar cerul, fiind ca o boltă, Ńinea materia, care era asemeneaunui bulgăre. Că a spus despre cer un alt profet cu numele Isaia, zicând: „AcestDumnezeu a făcut cerul ca o boltă şi l-a întins ca un cort de locuit” (Is., 40, 22)”. 83Astfel pentru Sfântul Teofil pământul e, probabil, sferic iar cerul e spaŃiulcosmic în care Persoanele Sfintei Treimi însămânŃează şi iluminează pământul şiapele sale primordiale, concepŃia sa cosmologică nefiind, se pare, una circumscrisăstrict Pământului înŃeles ca realitate imediată comună, întrucât el numeşte, practicpământul bulgăr de materie şi concepe cerul şi tăria adevărată ca ceva nevăzut deoameni. El spune : „Deci porunca lui Dumnezeu, adică Cuvântul Lui, luminând cao făclie într-o camera închisă, a luminat pământul de sub cer, independent defacerea lumii. […] În primele cuvinte ale Istoriei (Adică: ale CărŃii Facerii) şi ale82 Teofil, c. II, XIII, p. 305, cf. de as. Sf. Vasile, ibidem.83 Ibidem. cf. de as. Sf. Vasile Om. I, 8, p. 79.128

facerii lumii, Sfânta Scriptură n-a vorbit despre tăria aceasta, adică despre cerul pecare-l vedem noi, ci de alt cer, nevăzut de noi, după care este cerul acesta văzut denoi, numit tărie, pentru că opreşte deasupra lui jumătatea de apă, ca să dea omeniriiploi, furtuni şi rouă, iar jumătatea cealaltă de apă a fost lăsată pe pămînt în râuri,izvoare şi mări. Şi pentru că apa acoperea pământul şi mai ales locurile adânci,Dumnezeu, prin Cuvîntul Lui, a făcut ca apa să se adune într-o singură adunare şisă se arate uscatul, care mai înainte era nevăzut. Pământul a ajuns văzut, dar eraîncă netocmit (Fac 1, 2); mai pe urmă l-a întocmit Dumnezeu şi l-a împodobit cutot felul de ierburi, seminŃe şi plante (Fac, 1,11-12).” 84 Din acest citat, s-ar puteaîntrevedea, de asemenea, ca o preluare de la Sf. Teofil distincŃia pe care o face şiSf. Vasile între „cer” şi „tărie”. 85Sfântul Teofil invocă, pentru a demonstra coerenŃa doctrinei biblice faŃă deincoerenŃa doctrinelor elene, nenumărate versete biblice veterotestamentaresugestive, de asemenea, pentru doctrina sa despre cer.„Iar Moisi, şi el profet, zice despre monarhia lui Dumnezeu: „Acesta esteDumnezeul vostru, Cel ce a întărit cerul şi a zidit pământul, ale Cărui mîini auarătat toată oştirea cerului; dar nu v-a arătat-o vouă ca să mergeŃi după ea” (Fac,1, 8; 2, 1; Deut., 4, 19; 17, 3.). Isaia zice şi el: ,,Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu,Cel ce a întărit cerul şi a întemeiat pămîntul şi cele din el, Cel ce a dat suflarepoporului care este pe el şi duh celor ce umblă pe el. Acesta este DomnulDumnezeul vostru” (Is 42, 5). Şi iarăşi, prin acelaşi profet, Dumnezeu spune: „Euam făcut pămîntul şi pe om pe el, Eu, cu mâna Mea, am întărit cerul” (Is., 45, 12.)Iar în alt capitol: „Acesta este Dumnezeul vostru,Cel ce a făcut marginilepămîntului; nu va flămînzi, nici nu va osteni, nici nu se poate descoperiînŃelepciunea Lui” (Is 40, 28). La fel şi Ieremia zice: „Cel ce a făcut pământul cuputerea Lui, Cel ce a îndreptat lumea cu înŃelepciunea Lui şi cu priceperea Lui aîntins cerul şi mulŃime de apă în cer şi a ridicat nori de la marginea pământului;fulgerele spre ploaie le-a făcut şi a scos vânturile din vistieriile Lui” (Ier 10, 12-13). PoŃi vedea cât de apropiate şi cât de acord, unele cu altele, sunt cuvintele84 Teofil, c. II, XIII, p. 305-306.85 Sf. Vasile, Om. III, 3, p. 99.129

ostite de toŃi profeŃii, pentru că unul şi acelaşi Duh a vorbit prin ei despremonarhia lui Dumnezeu, despre crearea lumii şi despre facerea omului.” 86În cele din urmă Sfântul Teofil al Antiohiei include în doctrina sa desprecer şi pământ elemente din exegeza alegorică specific filoniană, pe care SfântulVasile nu le va accepta în comentariul său considerându-le idei frumoase dar nuadevărate, dar pe care cu siguranŃă le-a avut sub ochi, deoarece foloseşte acelaşiargument, al preîntâmpinării de către Dumnezeu a idolatriei pentru a motiva creaŃialuminătorilor abia în ziua a patra şi, de asemenea acelaşi ton polemic şi dispreŃuitorfaŃă de deşerŃii filozofi ce va fi preluat şi de Sfântul Vasile 87 : „Pentru că Dumnezeucunoaşte totul de mai înainte, ştia de pălăvrăgeala deşerŃilor filozofi; ştia că aceştia,ca să îndepărteze pe Dumnezeu, aveau să spună că pământul rodeşte datorităacestor luminători; deci, ca să se arate adevărul, a creat plantele şi seminŃele înaintede crearea luminătorilor; că cele create mai tîrziu nu pot face pe cele ce existau maiînainte. Cei doi luminători sunt apoi dovadă şi imagine a unei mari taine. Soareleeste preînchipuire a lui Dumnezeu, luna, preînchipuire a omului. După cum soarelese deosebeşte mult de lună şi în putere şi în slavă, tot aşa Dumnezeu se deosebeştemult de om. Şi după cum soarele rămâne totdeauna întreg, fără să se micşoreze, totaşa şi Dumnezeu rămâne totdeauna desăvârşit, plin fiind de toată puterea,priceperea, înŃelepciunea, nemurirea, plin de toate bunătăŃile; luna însă, în fiecarelună se micşprează şi ca să spunem aşa, moare, ca şi omul, apoi renaşte şi creşte,spre dovedirea învierii viitoare. De asemenea cele trei zile înainte de crearealuminătorilor sunt preînchipuiri ale Treimii: a lui Dumnezeu, a Cuvîntului Lui şi aînŃelepciunii Lui. În al patrulea loc este omul, care are nevoie de lumină; ca să fieastfel Dumnezeu, Cuvânt, ÎnŃelepciune, om. Iată pentru ce luminătorii au fost creaŃiîn a patra zi. PoziŃia stelelor reprezintă rânduiala şi ordinea drepŃilor, a cuvioşilor şia celor care păzesc legea şi poruncile lui Dumnezeu. Stelele mari şi strălucitoaresunt o imagine a profeŃilor; de aceea rămân pe drumul lor şi nu se mută din loc înloc; alte stele, care au altă ordine de strălucire, sunt preînchipuiri ale poporuluidrepŃilor; iar alte stele, care-şi schimbă poziŃia şi fug din loc în loc, care se numesc86 Teofil al Antiohiei, Către Autolic, cartea II, XXXV, PSB 2, p. 321-322.87 Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron, Om. I, 11, p. 83, Om. III, 3, p. 99 şi p. 100.130

şi planete>rătăcitoare, sunt preînchipuiri ale oamenilor care se depărtează deDumnezeu, care părăsesc legea şi poruncile Lui”. 88Clement al Alexandriei, mort pe la anul 217, tributar concepŃiilorcosmogonice specifice şcolii filosofice evreieşti reprezentată ilustru prin Filonalexandrinul, afirmă că Dumnezeu a creat lumea întreagă din veşnicie şi o creeazăfără încetare; lumea a fost creată în afara timpului, dar timpul a fost creat odată culumea, toate făpturile fiind create deodată. 89 Pentru el distingerea celor şase zile decătre textul referatului biblic, nu indică o succesiune reală a timpului, ci o manierăde a vorbi cu ajutorul căreia autorul inspirat se acomodează înŃelegerii noastre şimodului nostru de a concepe lucrurile, pentru că de fapt ... „Ziua în cadrul căreiaDumnezeu a creat lumea este Cuvântul” (Ηµερα γαρ ειρηται ο ... Λογο∫) 90O concepŃie similară afirmă şi discipolul său reprezentant de seamă alşcolii alexandrine, Origen (185–254 d.Hr.), aşa cum reiese din dialogul său cufilosoful Cels, afirmaŃiile din cadrul disputei lor fiind extrem de importante pentrusubiectul nostru, tocmai pentru că fac referinŃă la acea stare primordială a creaŃieiîn care încă nu fusese creat cerul, pământul şi luminătorii ce marchează semneletimpului, etc, şi tocmai pentru că introduc elemente de exegeză alegorică ceîntregesc dimensiunea spirituală a demonstraŃiei studiului nostru. Origen realizeazăo paralelă interesantă între referatul biblic al creaŃiei şi Prologul Evangheliei dupăIoan, pentru a susŃine că în ambele locuri este vorba despre Λóγος-ul, Cuvântul, înCare şi prin Care toate s-au făcut, Cel mai întâi născut decât toată creaŃia. Astfel, elconsideră că, de fapt, primul verset din Vechiul Testament: „La început a făcutDumnezeu cerul şi pământul”, conŃine un indiciu al dumnezeirii Fiului, al Faptuluică Fiul este Creatorul şi începutul lumii. El începe prima sa Omilie la Genezăîntrebând: „cine este începutul a toate dacă nu Iisus Hristos, Domnul nostru şi„Mântuitorul tuturor”, „primul născut din toată creaŃia”? Deci întru acest început,adică în Cuvântul Său, „Dumnezeu a făcut cerul şi pământul”, conform cu cele cezice Ioan Evanghelistul la începutul Evangheliei sale: ... El nu vorbeşte aici de un88 Teofil c. II, XV, p. 30789 Stromate VI, 10, t. IX, col. 369 şi 37690 Stromate VI, 10, t. IX, col. 376, cf. F. Vigouroux, La Cosmogonie mosaique d’apres les Peres del’eglise. Paris, Berche et Tralin, Editeurs, 1889, p. 28.131

început temporal, ci el zice că cerul şi pământul şi tot ceea ce a fost făcut, au fostfăcute „întru început”, adică în Mântuitorul”. 91La afirmaŃia lui Cels că: „Nu e nimic mai ridicul decât a împărŃi creaŃialumii în mai multe zile înainte chiar de a fi existat zilele, căci cum putem avea aicizile înainte ca cerurile să fie făcute, ca pământul să fie zidit şi ca soarele să înceapăsă se mişte?” 92 , Origen răspunde, făcând referinŃă la atotputernicia poruncilorcreatoare ale lui Dumnezeu din primele zile ale zidirii lumii, menŃionate şi înpsalmi: „El a spus şi s-a făcut, el a poruncit şi s-au zidit” (Ps 32, 9, Ps 148, 5), că,de fapt, modul în care trebuie să se înŃeleagă tot referatul creaŃiei este unul alegoriccu trimitere exact la microcosmosul creaŃiei. Astfel, Origen vede în întunericul dedeasupra abisului o imagine a iadului, unde se afla diavolul şi îngerii lui, iarlumina din prima zi el o vede ca pe clipa de început a creaŃiei, conŃinută în acestînceput care este unit cu veşnicia, pentru că „timpul nu exista înainte de a fi lumea,ci el a început să existe în zilele următoare „zilei una”” 93 a creaŃiei. La nivelulomului, cerul sau firmamentul este trupul; uscatul este limanul vieŃii duhovniceşti,care, debarasat fiind de patimile şi plăcerile lumeşti, se ridică deasupra apelorpotrivnice şi înaintează spre cer; apa primordială e considerată de Origen ca fiindmintea omului, ce trebuie să rămână neatinsă de patimi, de târâtoarele cele de pepământ, „căci Dumnezeu vrea ca această măreaŃă făptură a lui Dumnezeu, omul,pentru care a şi fost creat întregul univers, să fie nu numai neatins şi nevătămat detoate cele pe care le-am numit mai sus, dar să le şi stăpânească” 94 ; cei doi mariluminători sunt Iisus Hristos şi Biserica, stelele sunt patriarhii, profeŃii şiapostolii 95 , peştii şi vietăŃile (reptilele) apelor sunt gândurile josnice, nelegiuite şidecăzute ale sufletului, cugetările lipsite de evlavie, ambele potrivnice luiDumnezeu, iar păsările sunt gândurile înălŃate, bune, cărora li se porunceşte să seînmulŃească şi să zboare pe deasupra tăriei cerului, adică spre ÎmpărăŃia lui91 Origene, Homelies sur la Genese, introduction de Henri de Lubac s.j. et Louis Doutreleau, s.j.Sources Chrétiennes nr. 7bis, les editions de Cerf, 1976, p. 24-25.92 Origene, Contre Celse, VI 60, Migne t. I, col. 347-348. PG t. XI, col 1389, apud Vigouroux,Ibidem, p. 3193 Sources Chrétiennes nr. 7bis, p. 26-27.94 Ibidem, p. 28-29, 54-55.95 Ibidem, p. 40-45.132

Dumnezeu, etc... paradisul terestru ca atare neexistând niciodată ci fiind o purăimagine a cerului”. 96Origen face, de asemenea, distincŃie, şi în această privinŃă îl va urmaSfântul Vasile cel Mare, între termenii scripturistici tărie şi cer, despre care credecă au sensuri total diferite. Cerul îl consideră a fi atmosfera sau spaŃiul despre carea spus Dumnezeu: „Cerul îmi este scaun”, dar totodată şi idealul duhovnicesc sprecare tinde să ajungă omul, iar tăria este cerul corporal, omul din afară, vizibilpentru noi. DespărŃirea apelor, în aceste condiŃii, este privită ca o libertate a omuluide a alege binele - adică apele de deasupra tăriei, sau răul – pe cele de sub tărie. 97Exegeza alegorică capătă astfel maxime valenŃe spirituale, deoarece, fiindfăcut laolaltă cu cerul, omul are demnitatea lui, a cerului, pentru care i se şi promiteÎmpărăŃia cerurilor, vizat fiind nu omul în sensul propriu al cuvântului, omultrupesc, ci, în litera interpretării sale anterioare, omul făcut după chipul luiDumnezeu, adică sufletul omenesc, omul nostru lăuntric, nevăzut şi netrupesc,nestricat şi nemuritor. 98Contemporan cu Sfântul Vasile şi trecut la cele veşnice odată cu el,Sfântul Efrem Sirul (320-379), transmite în cele două comentarii despre creaŃialumii ce ni s-au păstrat de la el o viziune interesantă şi realistă, tradiŃia şi limbasiriacă tăinuind, aşa cum am văzut şi la Sfântul Teofil al Antiohiei, o înŃelegeredeosebită a referatului creaŃiei.Din studiul părintelui F. Vigouroux, Cosmologia mozaică..., p. 39- 43:aflăm că pentru Sfântul Efrem „nu se cuvenea a susŃine că ceea ce a fost creat înmai multe zile, a fost produs într-un moment”, el afirmând că Geneza ne prezintă înprimul verset creaŃia elementară, a materiei primordiale sau a părŃilor care compununiversul, cerul şi pământul în esenŃa lor care au fost trase din neant, idee ce va fiafirmată şi de Sfântul Vasile cel Mare. 99 „Lumina care a fost creată în prima zi şitoate lucrurile care au fost făcute apoi au fost trase din ceva ce preexista”. 100Sfântul Efrem credea că lumea a fost creată pe 1 Nissan, primăvara, că zilele96 Origene, De principiis, Contre Celse, VI 60, Migne t. I, col. 347-348. PG t. XI, col 1389, apud F.Vigouroux, Ibidem, p. 31-32.97 Sources Chrétiennes nr. 7bis, p. 28-29.98 Ibidem, p. 56-57.99 Sf. Vasile, Om. I, 7, ed. cit., p. 78-79.100 F. Vigouroux, La Cosmogonie mosaique d’apres les Peres de l’eglise. Paris, Berche et Tralin,Editeurs, 1889, p. 39.133

creaŃiei au fost de 24 de ore şi că înainte de prima zi abisul de ape „învăluiapământul cu şase coŃi, întocmai cum copilul este închis în sânul mamei sale”. 101Lumina primitivă, creată bună de Dumnezeu, a slujit la creşterea şi fructificareapământului în primele trei zile ale creaŃiei, rolul ei fiind continuat apoi de cătreluminătorii ce au apărut apoi pe firmament, care nu sunt decât concentrarea acesteilumini primitive. „Pământul a fost în primul rând fecundat de această lumină şi deapă” 102 Această lumină care era la început rătăcitoare ca un nor strălucitor (arfno’nahrio’ ith), asemănătoare soarelui când creşte sau stâlpului de foc ce călăuzea peEvrei în pustiu, iluminând pământul prin substanŃa sau prin razele sale (beyaddenkheh), a fost ataşată în cea de a patra zi soarelui, lunii şi stelelor. 103Reproducem pe larg citatul din Sfântul Efrem: "Lumina care a apărut pepământ era fie ca un nor luminos, fie ca lumina zorilor, ori ca stâlpul ce a luminatnorodului iudeu în pustie. Oricum, lumina nu ar fi putut împrăştia întunericul ceînvăluia totul, de nu şi-ar fi răspândit pretutindeni fie materia, fie razele, precumsoarele la răsărit. Lumina dintru început era răspândită pretutindeni, nefiind închisăîntr-un singur loc anume; ea împrăştia întunericul fără a avea vreo mişcare; toatămişcarea ei Ńinea doar de ivire şi pieire; când ea pierea dintr-o dată, venea domnianopŃii, domnie ce se sfârşea o dată cu ivirea ei. Astfel, lumina a făcut să apară şicele trei zile următoare… Ea a ajutat la odrăslirea şi răsărirea tuturor celor careurmau a fi scoase de către pământ în ziua a treia; cât despre soare, el a fost aşezatîn tăria cerului ca să aducă la împlinire cele care fuseseră făcute să apară maiînainte cu ajutorul luminii dintru început.” 104Prin „duhul ce se purta pe deasupra apelor”, Sfântul Efrem înŃelege atâtvântul care agita apele şi le punea în mişcare şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt carenu era o fiinŃă creată şi făcută ci era Duhul lui Dumnezeu care încălzea şi dădeaviaŃă apelor pentru a le face capabile de a naşte, întocmai cloştii care şade pe ouăîncălzindu-le şi făcându-le să eclozeze. Sfântul Vasile va folosi această imagine a101 Ibidem, nota 3 p. 40.102 Ibidem, nota 2, p. 41.103 Ibidem, notele 3 şi 4 , p. 41. Sf. Vasile va spune şi el că la porunca lui Dumnezeu „să se facălumină”, „văzduhul s-a umplut de lumină; dar mai bine spus, avea atârnată în el chiar lumina înîntregime, care trimitea pretutindeni, până la marginile văzduhului, iuŃile împărŃiri ale strălucirii ei”.Cf. Om. II, 7, ed. cit. p. 93.104 Sf. Efrem, Tâlcuire la Facere 1, în The Works of Our Father among the Saints, Ephraim theSyrian, vol 6, Moscova Theological Academy, Sergiev Posad, vol. 6, p. 287-288.134

Duhului Sfânt mărturisind că a luat-o de la un bărbat sirian, dar Omiliile sale suntdeparte de a înfăŃişa o asemenea viziune atât de clară asupra creaŃiei, probabil atâtdin cauza polemicii sale cu concepŃiile filozofiei greceşti pe care le menŃioneazăfără a şi le însuşi şi articula într-o concepŃie proprie, cât şi din dorinŃa de a realiza otâlcuire realistă asupra creaŃiei în mediul cultural grecesc, lipsită de alegoriile pecare atât Filon Alexandrinul cât şi Clement şi Origen le practicaseră.Elemente din viziunea realistă asupra creaŃiei a Sfântului Efrem vor fipreluate de următorii principali tâlcuitori ai Genezei din şcoala siriană, Teodor deMopsuestia, Sfântul Ioan Gura de Aur, Sever de Gabala, Teodoret de Cyr şi CosmaIndicopleustul, a căror doctrină nu o expunem decât sumar (depăşind perioada încare a trăit Sfântul Vasile cel Mare) pentru a arăta cum, unul din elemetele viziuniiacestei şcoli, anume negarea sfericităŃii Pământului datorită accentuării unorelemente de exegeză biblică, a dus la deformarea completă a viziunii desprecosmos pe care o va moşteni şi practica Biserica în perioada imediat următoarepână în timpul Renaşterii.Anume, Teodor de Mopsuestia (350-428), menŃinându-se în spiritulaceleiaşi tradiŃii realist istorice opuse şcolii alegorice alexandrine, admite şi elcreaŃia progresivă spunând că întunericul iniŃial nu a dispărut decât încet încetretrăgându-se din faŃa apariŃiei treptate a luminii. 105Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407) afirmă că Duhul lui Dumnezeu ce sepurta pe deasupra apelor era o forŃă motrice şi vitală: „Mi se pare că aceste cuvintearată că în ape era o energie (energeia) vitală; nu era pur şi simplu apă stătătoare şiimobilă, ci apă mişcătoare şi conŃinând o forŃă (dinamin) de viaŃă... 106 Sferelecereşti nu au nimic divin în ele, iar, spre deosebire de Sfântul Efrem Sirul, întrelumina stelelor şi cea din prima zi nu este nici o legătură acestea fiind create exactîn cea de a patra zi a creaŃiei. El nu admite, spre deosebire de sistemul ptolemeicdar şi de Sfântul Vasile cel Mare, decât un cer, refuzând orice definiŃie sauspeculaŃie despre tărie sau firmament: „Cineva m-a întrebat ce este firmamentul?Este apă îngheŃată, aer condensat sau altă substanŃă? Nici un om înŃelept nu vatranşa temerar întrebarea. Se cuvine a accepta în toată simplitatea cuvântul lui105 J. Philopon, De mundi creatione I, t. C. VIII şu în Gallandi, Bibliotheca Veterum Patrum t. XII, p.480 şu, apud. Vigouroux, op. cit, p. 44-45.106 Omilia III in Gen I, t III, col. 33, apud. Vigouroux, p. 47.135

Dumnezeu şi a nu dori să scrutăm ceea ce este mai presus de înŃelegerea noastră:ceea ce noi trebuie să ştim este că firmamentul a fost făcut prin porunca luiDumnezeu”. 107 Pe de altă parte, în tâlcuirea sa literalistă Sfântul Ioan afirmă căpământul se spijină în mod real pe ape, pentru că Sfânta Scriptură a spus: „El aîntărit pământul pe ape” 108Severian de Gabala (+ 408) şi Teodoret de Cyr urmează în linii maritâlcuirea Sfântului Efrem Sirul, afirmând crearea mai întâi a materiei primordialecăreia i s-a dat formă şi frumuseŃe în zilele următoare, Severian afirmând însă călumea nu are formă sferică ci formă de cort, o înŃelegere foarte simplistă dar înacelaşi timp în consonanŃă cu interpretarea literalistă a Scritpurii specifică şcoliiexegetice siriene. Ideea va fi preluată şi apărată cu fervoare de monahul egipteanCosma Indicopleustul (spre 535) în a sa Topografie creştină fiind astfel instauratăîn conştiinŃa civilizaŃiei creştine europene de-a lungul întregului Ev Mediu.ConcepŃia despre cosmos a lui Cosma Indicopleustul 109107 Omilia IV in Gen, 3, PG t. LIII, col 42, apud ibidem.108 Ps 135, 6, Omilia XII in Gen II, 2, 4, PG t. LIII, col 100, 102, apud ibidem.109 Vigouroux, La cosmogonie mosaique d’apres les Pères de l’Eglise, p. 54.136

ConcluziiTrecerea în revistă a ideilor definitorii din sistemele cosmologice alediferiŃilor scriitori şi filosofi antici şi patristici, ne oferă cât de cât o perspectivă deansamblu şi sperăm corectă asupra evoluŃiei sinuoase a concepŃiilor despre cosmos,cer şi crearea lumii în antichitatea târzie şi creştină, pe baza căreia se pot tragecâteva concluzii referitoare la contribuŃia şi influenŃa pozitivă sau negativă adoctrinei creştine în ansamblu şi a diferitelor încercări exegetice creştinecosmologice ca şi cazuri concrete, la definirea unei concepŃii cosmologicearticulate.Trebuie înŃeles din start, însă, că suntem în faŃa unui proces de tranziŃiimultiple şi succesive de la o cosmologie mitologică descriind un cosmos panteist şipoliteist deopotrivă, la una în care logosul ca raŃiune ordonatoare a lumii e înŃelesşi poziŃionat diferit, în funcŃie de înclinaŃia mai mult sau mai puŃin materialistă sauspirituală a gânditorului sau sistemului ce-l defineşte, alături de elementelecosmosului material (materia, cerul, legile ce le guvernează pe acestea, etc.) înŃelesde la sine. InfluenŃa cosmologiilor creştine întemeiate pe referatul biblic al creaŃieia fost deopotrivă clarificatoare şi tăinuitoare direcŃionând discursul cosmologic atâtspre o abordare concret realistă şi naturalistă a elementelor create, cât şi spre oacceptare inefabilă, prin credinŃă a creării întregului univers „din nimic” de cătreDumnezeu înŃeles ca fiinŃă absolută şi mai presus de toată firea creată.Concret, putem deduce că, cosmologia antică urmează un parcurs sinuos,pornind de la concepŃii mitologice, trecând prin cele filosofice, ştiinŃifice şireligioase şi apropiindu-se astfel de o oarecare înŃelegere corectă a cosmologiei,dar sfârşind lamentabil, datorită unei acrivii scripturistice excesive şi unei carenŃeşi dispreŃ pentru cultura antică spre sfârşitul epocii de aur patristice, într-oconcepŃie cosmologică eronată ce va întârzia cunoaşterea fizică a cosmosului, darva facilita, prin exegeza alegorică, cunoaşterea sa mistică şi spirituală printranspoziŃia componentelor creaŃiei în viaŃa lăuntrică spirituală şi cultic religioasă.Aceasta pentru că în însăşi înŃelegerea lumii ca şi cort la ultimii reprezentanŃi aicosmologiei antice analizaŃi, trebuie să vedem Cortul şi Templul Sfânt din Vechiul137

Testament dar şi pe Hristos care a înălŃat din morŃi Templul>Cortul Trupului Săuprin Înviere, restaurând astfel cosmosul şi umanitatea.Pe de altă parte în tot acest parcurs putem vedea trecerea de la o înŃelegeremitologică a cosmosului conceput ca dimensiune intimă a vieŃii anticilor exprimatăîn sisteme cosmologice care erau în acelaşi timp moduri de a trăi lumea şi viaŃa întoate aspectele ei, la o înŃelegere tot mai raŃională şi ştiinŃifică, bazată peexperienŃă, calcul matematic şi măsurătoare, care în cele din urmă descoperăLogosul cosmosului ca sumă a tuturor raŃiunilor sale ordonatoare.Cerul ca element cheie în definirea concepŃiilor cosmologice evoluează şiel de la „substanŃa nemărginită invizibilă” al lui Anaximandru care conŃine şi dincare se nasc „toate bolŃile cereşti şi lumile din miezul lor”, la concepŃia platonică cevede în el mediul omogen eteric ca element divin deasupra celorlalte patru (focul,aerul, apa, pământul) din care e alcătuită lumea materială pământească, sfârşind înconcepŃia biblică şi creştină ce-l identifică practic cu cortul Trupului lui HristosînălŃat spre a recuprinde din nou lumea înoită prin har ca extindere şi manifestare aacestui trup pnevmatic şi hristic în creaŃie.Iar această concepŃie e corectă, cosmosul şi universul în ansamblu fiindpractic desfăşurarea şi manifestarea liberă, creatoare a voinŃei şi puterii LogosuluiHristos în planul creat, unele din descrierile elementelor sale componente de cătresistemele filosofice antice având şi ele valoarea lor de adevăr, dată de ecuaŃiagenerală a raportului dintre filosofia antică şi teologie, anume de faptul că filosofiaantică a fost în multe privinŃe pedagog spre Hristos. De aceea concluzionăm căefortul de cercetare şi teoretizare de către antici a acestor elemente trebuie să fieluat în calcul şi de către cosmologia creştină în formularea actualizată a unui modelcosmologic – acest lucru l-a făcut şi Sfântul Vasile cel Mare dar şi alŃi SfinŃiPărinŃi, aşa cum am văzut – prin aceasta evitându-se construirea unor modelecosmologice unilaterale şi parŃiale (total spirituale ignorând cu desăvârşirematerialitatea şi legile fizice ale cosmosului; aparente – geocentrice sau naturaliste,ignorând cunoştinŃele fizicii moderne, etc.), aşa cum s-a întâmplat şi se maiîntâmplă încă în lumea evoluŃionismului şi creaŃionismului ştiinŃific.De asemenea, ezitările şi contradicŃiile dintre diferitele sisteme şi modelecosmologice aparŃinând diferitelor şcoli de filosofie pe care sperăm că am reuşit săle prezentăm, motivează atitudinea critică şi polemică a scriitorilor creştini faŃă de138

acestea, preferând rămânerea lor pe tărâmul revelaŃiei biblice şi al înŃelegerii, înprimul rând prin credinŃă, a unor realităŃi cosmice despre care filosofia aveapropriile teorii pe care uneori le menŃionează sau le acceptă ca atare şi SfinŃiiPărinŃi.139

Vechea biserică românească “Sf. Nicolae”, din GherdealLect. Univ. Dr. Ioan AbrudanSituat la marginea dinspre răsărit a judeŃului Sibiu, între colineleîmpădurite din dreapta Oltului, satul Gherdeal oferă o privelişte dezolantă. Parecăzut pradă unei “vietăŃi telurice” care-i invadează, cu sumedenie de tentaculevegetale, uliŃe, case şi grădini. Ştiri despre existenŃa aici a unei mâini de oameni,mai răzbat doar ca un ecou stins al vieŃii, care vreme de opt secole a fremătatînăuntrul aşezării bine orânduite. Când s-au întemeiat, în ultima perioadă a evuluide mijloc, localităŃi ca aceasta erau pomenite cu numele de “insule creştine”, pentrua sublinia scopul pentru care fuseseră chemaŃi locuitorii lor, acela de a stăvili valulde năvălitori ce se revărsa încă răscolitor dinspre răsărit, asupra Europei. Şi-auîmplinit menirea, iar amintirea rezistenŃei lor stăruie în verticala seniorială, pe careo descriu pe cer turnurile bisericilor fortificate ale saşilor, rămase, între locuinŃelepărăsite, ultime mărturii ale unei civilizaŃii în crepuscul.Gherdealul (în germană şi în dialectul săsesc, Gürtelen, Gürteln sauGirteln ; în maghiară, Gerdály) 1 este atestat pentru prima dată într-un documentcare cuprindea socoteala plăŃii pe patru ani, 1332-1335, cuvenită prepoziturii deSibiu, pe care o depuneau în vistieria acesteia comunităŃile parohiale, din oraşele şisatele săseşti ale provinciei. Un anume Iacob din Valle Gerudis (sau VillaGlerrudis 2 ), denumirea latină a Gherdealului, plătise la anul 1337 în contul acesteidări, suma de douăzeci şi doi de banali 3 vechi 4 .1 Coriolan Suciu, DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania, Vol. I, A-N, Editura AcademieiRomâne, 1967, p. 258 ; Satul mai este pomenit în documente şi sub diverse alte denumiri : Gyrtlen(1532), Gerdal (1601), Gyergyal (1733), Gerdally (1760-1762), Gerdály (1805),Gyerdyal, Girdale(1839), Gyergyál, Gürteln (1850), Gerdály, Girteln, Girdale (1854).2 Sabin Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu (situri,monumente arheologice şi istorice), Editura Economică, Sibiu, 2003, p. 105.3 Banalul sau dinarul banal (pentru a se deosebi de dinarul regal) a fost o monedă care a circulat înTransilvania evului mediu, emisă de banii Sloveniei şi de regii Ungariei.140

Prepozitura (lat. praepositura) Sibiului, unitate teritorială asupra căreia îşiexercita autoritatea religioasă un ecleziast, reprezentant al papei, fusese întemeiatăla sfârşitul secolului al XII-lea, probabil înainte de anul 1191, când se face referirela ea într-un document emis în cancelaria papei Celestin al III-lea, fiind menŃionatăsub numele “biserica germanilor de dincolo de pădure” (ecclesia TheutonicorumUltrasilvanorum) 5 . Din ea făceau parte trei subunităŃi: Sibiu, Nocrich şi Cincu.Colonizarea săsească a teritoriului acestor capitluri s-a realizat în cel puŃin douăetape, începând din anul 1150 şi continuând până în veacul al XIII-lea, existândmai întâi aşezări “primare”, nuclee, de la care s-au format ulterior aşezările “fiice”sau “secundare”. Istoricul Friedrich Teutsch considera că în capitlul Cincu eraucuprinse mai multe localităŃi libere, între care trei au fost primare : Cincu Mare,Merghindeal şi Dealu Frumos. Gherdealul s-a numărat între localităŃile acestuicapitlu, însă a fost o aşezare care s-a constituit într-o etapă secundară, alături desate precum Noiştat, Seliştat, BărcuŃ, Soarş, Rodbav, Toarcla, Felmer, Şomărtin,Cincşor, BoholŃ, Calbor, Bruiu, Veseud, Vărd şi Agnita 6 . Mai târziu, Cincu aformat unul din cele şapte scaune săseşti, din care era organizată administrativprovincia Sibiului, Gherdealul fiind parte a acestei unităŃi.Tot cu privire la Gherdeal, tradiŃia leagă începuturile acestui sat de istorialocalităŃii CârŃa, aflată la o distanŃă nu foarte mare, însă pe celălalt mal al Oltului şide venirea în Transilvania a călugărilor cistercieni. Primii reprezentanŃi ai acestuiordin de monahi constructori de catedrale, aşezaŃi în părŃile noastre, proveneau separe de la Pontigny, una dintre cele mai vechi abaŃii cisterciene din FranŃa. Ei auîntemeiat mai întâi aşezământul monastic de la Igriş, din dioceza Cenad, ca maitârziu, în jurul anului 1202, să fondeze o a doua mănăstire cisterciană, la CârŃa, lasud de Olt. Pe seama acestui nou aşezământ, un magistru al ordinului, de originevalonă, pe nume Grocenius dona la 1223 posesiunea sa de la Cisnădioara, de lângăSibiu, danie confirmată printr-un act emis în cursul aceluiaşi an, de regele ungar4 Academia Română, Documente privind istoria României, veacul XIV, C. Transilvania, vol. III(1331-1340), Editura Academiei Române, 1954, p. 220, n. 13. Traducătorul documentului identificăgreşit Valle Gerudis, cu localitatea sibiană Bradu, a cărei veche denumire latină era Insula Gerhardi.5 Thomas Nägler, Aşezarea saşilor în Transilvania, studii, în româneşte de Anamaria Haldner,Editura Kriterion, Bucureşti, 1981, p. 120, 171.6 Friedrich Teutsch, “Besiedlung des «alten Landes»”, în Korrespondenzblatt der Vereins fürSiebenbürgische Landeskunde, vol. 24, Sibiu, 1901, p. 107; apud Thomas Nägler, op. cit., p. 176, n.46.141

Andrei al II-lea. Înzestrarea abaŃiei a continuat până la marea invazie mongolă din1236-1241 şi cu alte domenii de la nord de Olt, astfel că mănăstirea va coloniza culocuitori saşi, mai multe sate pe care le primise în proprietate, precum Cloaşterf,CriŃ sau Mesendorf 7 . TradiŃia despre dobândirea moşiei Gherdeal, de către călugăriimănăstirii CârŃa, la iniŃiativa cărora să se fi realizat popularea acestei aşezări cucoloni saşi, care urmau să-i cultive pământurile, e totuşi puŃin probabil să fieadevărată. Când, la 1474, regele Matei Corvin a desfiinŃat mănăstirea cisterciană dela CârŃa, donând cetăŃii Sibiului domeniile care-i aparŃinuseră acesteia, între celezece sate 8 pomenite în documente, nu se număra şi Gherdealul 9 .Istoricul Thomas Nägler explică denumirea veche, germană aGherdealului, ca însemnând “Valea Gertrudei” 10 . Nu se ştie însă nimic sigur înlegătură cu identitatea acestui personaj feminin, care a dat denumirea localităŃii.Există o Sfântă Gertruda cea Mare, călugăriŃă germană, autoare a unor scrieri cucaracter mistic, despre care se consideră că a aparŃinut ordinului cistercian saubenedictin. S-a născut la 1256 şi a murit la abaŃia cisterciană de la Helfta, înSaxonia, în anul 1301 sau 1302. Când, mai târziu, în secolul al XVI-lea, a fostconstruită prima biserică săsească de zid din Gherdeal (1520), i-a fost închinată.Putem presupune că şi biserica de lemn, pe al cărei loc a fost clădită cea nouă, depiatră, purtase acelaşi hram al Sfântei Gertruda. Legenda despre întemeierea satuluipomeneşte despre aşezarea la Gherdeal a unui grup de colonişti care proveneau dinCârŃa. NemulŃumiŃi de modul în care fuseseră împărŃite loturile de teren, aceştia auales să plece din locul în care se stabiliseră iniŃial, fiind conduşi către nouadestinaŃie de o femeie energică, pe nume Gherda (Gertruda). E însă puŃin probabilca lucrurile să se fi întâmplat în acest fel. Se poate considera mai degrabă, căîntemeietorii Gherdealului, strămutaŃi de pe domeniul călugărilor cistercieni de laCârŃa au ales-o ca protectoare şi călăuză spirituală pe această sfântă care se bucurade o aleasă preŃuire la epoca respectivă şi care avea să devină patroana creştină anoii aşezări.*7 T. Nägler, op. cit., p. 108, 196-197.8 CârŃa, CriŃ, Mesendorf, Cloaşterf, Apoş, Cisnădioara, Feldioara, Colun, Glâmboaca şi Noul Român9 Aurel Dumitrescu-Jippa, Nicolae Nistor, Sibiul şi Ńinutul în lumina istoriei, vol. I, Cluj-Napoca,1976, pp. 59-69.10 T. Nägler, op. cit., p. 228.142

Dacă documentele istorice nu oferă amănunte despre împrejurărilecolonizării săseşti a acestei localităŃi, la sfârşitul veacului al XIII-lea sau laînceputul celui următor, se cunosc încă şi mai puŃine lucruri, în legătură cucircumstanŃele aşezării românilor în Gherdeal. TradiŃia pomeneşte faptul călocuitorii români ai satului au venit iniŃial ca păstori ai cirezilor de vite careaparŃineau comunităŃii săseşti şi că s-au stabilit aici încă de timpuriu, cumpărând cuvremea locuri de casă şi loturi agricole. Obştea românească din Gherdeal nu a fostniciodată foarte numeroasă, însă prezenŃa românilor alături de saşi a fostpermanentă, ajungându-se ca la începutul secolului al XX-lea să reprezinte aproapejumătate, din totalul populaŃiei 11 .Date ceva mai precise, referitor la chestiunea prezenŃei româneşti laGherdeal, se pot afla doar începând din veacul al XVIII-lea, în documentele maimultor recensăminte efectuate de administraŃia statului austriac sau de autorităŃilebisericeşti. InformaŃiile furnizate pe această cale dezvăluie situaŃia grea în care s-auaflat Ńăranii români din acest sat şi din localităŃile învecinate.Cu toate că românii din aşezările colonizate de saşi erau Ńărani liberi,bucurându-se teoretic de aceleaşi drepturi cu aceştia, ei nu au cunoscut în realitateun regim cu mult mai favorabil decât al conaŃionalii lor, în majoritate iobagi, de pedomeniile Comitatelor nobiliare. Prestau obligaŃii în natură, muncă şi bani, înfolosul administraŃiei scaunale şi a preoŃilor catolici şi, mai târziu, a celorreformaŃi. Nivelul ridicat al dărilor i-a obligat la un trai auster. În Gherdeal, ca şi înlocalităŃile din apropiere, numărul redus al familiilor din care se compuneacomunitatea românilor, nu le-au îngăduit acestora, până către sfârşitul secolului alXVIII-lea, să adune suma de bani necesară pentru clădirea sau cumpărarea uneibiserici ortodoxe şi pentru întreŃinerea preotului. ConscripŃia românilor dinprotopopiatele aflate sub ascultarea canonică a episcopului Bisericii unite dinTransilvania, Ioan Inochentie Klein, efectuată la 1733, înregistrase în Gherdeal(Gergyál) cincizeci de familii româneşti de agricultori (termenul incolae, notat îndreptul acestei cifre, se referea la numărul capilor de familie), ceea ce însemna, înmedie, 250 de suflete. În condiŃiile în care mitropolia ortodoxă de la Alba Iulia11 Potrivit Statisticii locuitorilor Comitatului sibian în anul 1900, populaŃia Gherdealului număra întotal 370 de persoane, dintre care 172 erau români şi 192 saşi. A se vedea Nicolae Nistor, M. N.Marinescu-Frăsinei, Sibiul şi Ńinutul în lumina istoriei, vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1990, p.10.143

fusese oficial desfiinŃată la anul 1701, toŃi credincioşii români, deci şi cei dinGherdeal, erau consideraŃi de autorităŃi ca aparŃinând de noua episcopie a Bisericiigreco-catolice ardelene. Nu exista însă nici biserică, nici preot 12 în această micălocalitate, parohia românească fiind arondată protopopiatului greco-catolic de laColun 13 . Lucrurile nu stăteau mai bine nici în satele din jur, precum Bruiu, Toarclasau Şomărtin. De fapt, pe întreg teritoriul Scaunului Cincu, de care aparŃineau 22de comune locuite şi de români (împărŃite în două protopopiate: VeneŃia – cu zeceparohii şi Colun – cu alte douăsprezece), nu se găseau, la vremea efectuăriirecensământului, mai mult de zece preoŃi 14 .Datele înregistrate la Gherdeal au fost confirmate şi de documenteleConscripŃiei scaunale a clerului român de pe pământul crăiesc, întocmită defuncŃionarii imperiali austrieci, în cursul lunii august, a anului 1733. SinguramenŃionare în scripte a satului Gherdeal era cu privire la cei opt păstori români, îngrija cărora fuseseră date turmele şi cirezile de vite, de pe fânaŃurile aflate înproprietatea comunală 15 .SituaŃia grea a comunităŃii româneşti din Gherdeal ce aparŃinea de scaunulCincu se întâlnea din păcate şi în alte localităŃi mixte, cu români şi saşi, dinscaunele Mediaş, Rupea sau Sighişoara 16 . Prin decretul împărătesei Maria Tereza,din 9 septembrie 1743, se stabilise, ca acolo unde românii nu aveau loc de biserică,să li se dea 17 . Cu toate acestea, nici pe la 1750 şi încă multă timp după aceea,prevederile legii nu au fost luate în considerare de administraŃiile scaunale, de pedomeniile regale, mii de români din scaunele săseşti nereuşind să intre în posesiamăcar a unui petec de pământ, unde să-şi poată clădi lăcaşul de închinare.Nedreptatea aceasta fusese adusă la cunoştinŃa guvernatorului Transilvaniei, printr-12 Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan InocenŃiu Klein (1728-1751), AnulDomnului 1900, de la s. Unire 200, Blaş, Tipografia Seminarului archdiecesan gr.-cat., Anexa X, pp.361, 362.13 Nicolae Togan, Românii din Transilvania la 1733. ConscripŃia Episcopului Ioan In. Klein de Sadu,publicată după manuscriptul aflător în Muzeul Brukenthal din Sibiu, Sibiu, Tiparul tipografieiArchidiecezane, 1898, p. 19-20.14 Keith Hitchins, Ioan Beju, “ConscripŃia scaunală a clerului roman de pe Pământul Crăiesc. Anul1733” (I), în Mitropolia Ardealului, Nr. 3 mai-iunie 1989, p. 106.15 Ibidem, (II)-“Conscriptiones Popparum Wallachicorum in Natione Saxonica”, în MitropoliaArdealului, Nr. 4 iulie-august 1989, p. XVIII.16 Ibidem.17 Augustin Bunea, “Statistica românilor din Transilvania în anul 1750, făcută de vicarul episcopescPetru Aron”, în Transilvania, Nr. IX, Sibiu, Noiembrie 1901, anul XXX, p. 240.144

o plângere redactată de episcopul unit Petru Pavel Aron, datată la 15 decembrie1754 18 . Se ştie, că în satele unde nu exista biserică, comunitatea închiria în scopulacesta o casă particulară 19 . Rămânea însă problema încă mai grea a lipsei preoŃilor.Pentru faptul de a se fi constatat un număr însemnat de comune, unde nu se găseanici măcar un preot, exista totuşi o explicaŃie. Victime ale prigoanei îndreptateasupra lor de autorităŃile habsburgice, clericii ortodocşi oficiau pe ascuns şi evitausă se declare cu ocazia recensămintelor, din pricină că, trecând pe ascuns înValahia sau Moldova, au primi hirotonia de la mitropoliŃii şi episcopii eparhiilorortodoxe de dincolo de munŃi şi ca atare nu puteau să se deconspire că au forŃatinterdicŃia. În chipul acesta se sustrăgeau şi obligaŃiilor fiscale, greu de achitat, maiales în comunele unde exista mai mult de un preot. Cei aflaŃi într-o atare situaŃie,dacă erau descoperiŃi, riscau pedepse aspre şi chiar să fie întemniŃaŃi.De numele lui Petru Aron - care fusese numit vicar general şi căruia i seîncredinŃaseră destinele Bisericii greco-catolice din Transilvania, pe perioadaexilului la Roma a episcopului Ioan InocenŃiu Klein, se leagă realizarea la 1octombrie 1750 a conscrierii “parochiilor, parochianilor (credincioşilor),parochilor, bisericilor, bisericanilor, feŃelor bisericeşti şi a lucrurilor bisericeşti dindioceza Făgăraşului”. Din actele acestui recensământ, care au fost înaintateîmpărătesei Maria Tereza, în dreptul localităŃii Gherdeal (Gyergyal), nici una dinrubricile care priveau aspectele statistice pomenite mai sus, nu era completată 20 ,semn că în timpul scurs de la efectuarea proximei conscripŃii, cea din 1733, toŃicredincioşii români ai satului respinseseră unirea, declarându-se ortodocşi.Gherdealul se număra, prin urmare, între comunele care nu fuseseră conscrise, dinpricina faptului că românii de acolo ieşiseră de sub jurisdicŃia episcopilor uniŃi 21 .Faptul este specificat ca atare şi de funcŃionarii însărcinaŃi să culeagă date desprenumărul, starea socială şi economică a creştinilor ortodocşi şi uniŃi, în vedereaalcătuirii Statisticii de la 1760-1762, a generalului Nic. Adolf Baron de Buccow,comandantul trupelor împărăteşti din Transilvania. Gherdealul se regăseşte, cu cele16 familii româneşti ale sale, între satele “curat ortodoxe” cercetate în scaunulCincu Mare, alături de Bruiu (cu 25 de familii) şi Şomărtin (cu 33 de familii),18 Ibidem,19 Ibidem, p. 244.20 Ibidem, p. 251.21 Ibidem, p. 239.145

aflate în vecinătate şi de alte şaptesprezece localităŃi, din totalul de douăzeci şidouă, câte erau cuprinse în această unitate administrativă. Să mai precizăm, că încele cinci sate unde fuseseră înregistraŃi alături de ortodocşi, greco-catolicii erauminoritari. Cu toate acestea, la Gherdeal, ca şi în celelalte comune din regiune nuexistau, cel puŃin în mod oficial, preoŃi ortodocşi. Era consemnată o singurăbiserică a uniŃilor, la Calbor şi o alta ortodoxă, la BoholŃ. În localităŃile unde nufuseseră clădite încă lăcaşuri de cult, iar Gherdealul se număra între acestea,parcele rezervate prin lege, pentru viitoare construcŃii de cult (terenuri care, dupăcâte se pare, fuseseră în cele din urmă atribuite de către autorităŃi românilor)rămâneau în statu quo, adică în proprietatea celor care (ortodocşi sau grecocatolici)le deŃinuseră până la momentul respectiv 22 .Dacă datele culese sunt exacte, în numai trei decenii scurse de la momentulefectuării conscripŃiei din 1733, Gherdealul s-a confruntat cu o scădereconsiderabilă a populaŃiei româneşti (de la 50 de familii, în 1733, la doar 16, înanul 1762).În documentul primei consemnări a preoŃilor ortodocşi, de după reactivareaeparhiei la 1761 şi numirea episcopului Dionisie Novacovici, protocol în care suntînregistraŃi 528 de clerici transilvăneni, parte din ei hirotoniŃi înainte de venireaierarhului, şi care fuseseră întăriŃi în funcŃiune şi o altă parte, a celor hirotoniŃi chiarde acesta, în cursul anilor 1762-1763, nu apare numele nici unui slujitor al altaruluidin parohia Gherdeal. Se cuvine însă precizat, în legătură cu această verificare aclerului, că în registrul întocmit de cancelaria episcopească, între 1763 şi 1765, “nufigurează aproape deloc preoŃimea din părŃile Braşovului, Odorheiului, Sibiu,Miercurea, Sebeş” 23 .În planşele primei ridicări topografice a Transilvaniei (1764-1785),denumită după monarhului austriac Iosif al II-lea (Josephinische Landesaufnahme),în timpul căruia a fost finalizată campania de cartografiere a Ńinuturilor aflate întregraniŃele imperiului (iniŃiată în vremea Mariei Tereza), în secŃiunea (cu nr. 240)22 Virgil Ciobanu, “Statistica românilor din Ardeal făcută de administraŃia austriacă la anul 1760-1762”, extras din Anuarul Institutului de Istorie NaŃională din Cluj, III (1924-1925), Cluj, Tipografia“Ardealul”, 1926, p. 85; Matei Voileanu, Să se facă lumină. Biserica românilor din Ardeal în veaculal XVIII-lea, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1926, p. 58.23 Keith Hitchins şi Ioan N. Beju, “Documente privitoare la trecutul Bisericii Ortodoxe Române dinTransilvania după 1761”, în Mitropolia Ardealului, Nr. 1-3/ianuarie-martie 1974, p. 19.146

corespunzătoare districtului de care aparŃinea Gherdealul (notat pe hartă Gerdalyvel. = Gürdeln), acest sat apare cu o singură biserică de zid, cea a saşilor, ridicatăîn cursul secolului al XVI-lea. Nici un alt edificiu de cult, de lemn sau de piatră, nuexista la momentul respectiv, dovadă că în perioada de până la 1785 (an la care s-afinalizat cartografierea), românii nu-şi construiseră încă biserică în localitate.Faptul reiese şi din alte documente care s-au păstrat din epocă. E vorba, de pildă,de ConscripŃia Eparhiei Legii Greceşti Neunite, din anul 1766, prima evidenŃăstatistică a românilor ortodocşi, elaborată în timpul păstoririi episcopului DionisieNovacovici. Datele statistice, adunate cu ajutorul protopopilor, în cursul anului1766, transmit numărul bărbaŃilor, al femeilor, totalul comunelor pe protopopiate şidin întreaga eparhie. Or, între acestea nu se află nici o referire la situaŃia românilorortodocşi din parohia Gherdeal, aparŃinătoare de protopopiatul Mucundorf 24 . Nicipeste un an, când s-a efectuat conscripŃia clerului ortodox din Ardeal (ConscriptioOmnium Sacerdotum non Unitorum fungentium in mango PrincipatuTransylvaniae existentium Pro anno 1767), documentele nu înregistrează vreunnume de preot care ar fi păstorit credincioşii din Gherdeal 25 .Comunitatea ortodoxă din localitate, nu putea nădăjdui la o îmbunătăŃire asituaŃiei în plan bisericesc, nici după promulgarea, de către împăratul Iosif aldoilea, a Edictului de toleranŃă religioasă din 1781. Aceasta, pentru că românii nuputeau beneficia de dreptul acordat, prin lege, în favoarea cetăŃenilor de oriceconfesiune, de a-şi clădi biserici de zid, cu clopote, pentru că era impusă condiŃia,ca obştea să numere cel puŃin o sută de familii. Or, în cazul Gherdealului,conscripŃia de la 1766, şi cele care au urmat, înregistraseră, aşa cum am pututobserva, declinul demografic al populaŃiei româneşti, situaŃie care s-a menŃinut caatare şi în cursul ultimelor decenii ale secolului al XVIII-lea. Mai mult, printr-onouă diplomă a împăratului, emisă şi publicată la 3 septembrie 1783, se stabileaobligaŃia pentru ortodocşi, de a-şi întreŃine din propriile contribuŃii preoŃii,bisericile şi cultul, fără a putea beneficia de vreun “sprijin din partea statului şi a24 Keith Hitchins şi Ioan N. Beju, “Statistica românilor ortodocşi din Transilvania din anul 1766”, înMitropolia Ardealului, anul XXII, Nr. 7-9 iulie-septembrie 1977, Sibiu, p. 547.25 I. Beju, “ConscripŃia clerului ortodox transilvan din 1767”, în Mitropolia Ardealului, anul XXIX,Nr. 7-8, 1984, Sibiu.147

celorlalte confesiuni religioase” 26 . E evident că românii din Gherdeal, atât de puŃinnumeroşi, nu aveau puterea economică, pentru a suporta asemenea sarcină. Cutoate acestea, ei nu au încetat să stăruie în dorinŃa de a-şi înălŃa o biserică a lor, înlocalitate.*Stabilirea exactă a momentului, când această năzuinŃă s-a împlinit, este ochestiune delicată, întrucât nu avem la dispoziŃie nici un document care să atesteevenimentul zidirii, al decorării cu picturi murale sau cel al târnosirii bisericiiortodoxe din Gherdeal. În memoria locului, s-a transmis informaŃia că toate acestefapte s-ar fi petrecut pe la anul 1795. Însă, confruntând-o cu alte izvoare care sepăstrează din perioada respectivă, această tradiŃie pare să nu se confirme. E totuşievident, că politica mai îngăduitoare a autorităŃilor habsburgice faŃă de româniiardeleni începuse să-şi producă efectele. Pentru prima dată, în documentulconscripŃiei credincioşilor şi clerului ortodox, efectuată la începutul păstoririiepiscopului Vasile Moga, în anul 1805, se poate constata o creştere semnificativă anumărului de lăcaşuri de cult şi a preoŃilor din satele transilvănene, şi chiar unsensibil spor demografic. În regiunea Cincu Mare, fusese înregistrată prezenŃa adouă biserici noi de lemn, la Şomărtin (unde paroh era un anume Nicolae Ursu,hirotonit la Arad, în 1801) şi la Bruiu. În nici una din aceste localităŃi, numărulfamiliilor româneşti nu atingea cifra de o sută. Doar la Toarcla, unde locuiau o sutăcinci familii de români, se edificase la 1790 27 o biserică de zid, prima din întreagaregiune, paroh fiind consemnat Toma Felmereanu, hirotonit şi el la 1790. Câtdespre situaŃia întâlnită la Gherdeal, cele 29 de familii ortodoxe, câte fuseserăconscrise, nu aveau biserică şi nici preot paroh 28 .26 J.H. Benigni, V. Mildenberg, Handbuch der Statistik und Geographie des GroßfürstentumsSiebenbürgen, Thierry’s Buchhandlung, vol. II, Sibiu, 1837, p. 50-51; apud, Paul Brusanowski,Pagini din istoria bisericească a Sibiului medieval, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 235.27 În Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane Greco-catolice române de Alba Iuliaşi Făgăraş, pe anul 1900 de la Sânta Unire 200, Blaj, Tipografia Seminarului Arhidiecezan, la p. 229se afirmă că biserica din piatră din Toarcla, “în on. Adormirii P. C. Vergure Maria” datează din anul1869. InformaŃia pare imprecisă, anul 1869 se referă probabil la momentul când parohia a devenitGreco-catolică.28 Documentul conscripŃiei „Regulatio Diocesis Transilvanicae Disunitae anno 1805”, publicat pentruprima dată de Eugen Gagyi în Transilvania, Nr. I, II, III / 1911, reluat de Matei Voileanu,ContribuŃiune la istoria bisericească din Ardeal, Sibiu, 1928, p. 110-111.148

Putem conchide că la Gherdeal biserica românească s-a clădit într-operioadă posterioară anului 1805 - când s-a efectuat conscripŃia credincioşilor şi aclerului ortodox, însă posibil, nu mult după această dată, dacă e să luăm înconsiderare anul 1808, de când datează clopotul aflat în turla lăcaşului de cult.Acest obiect liturgic de bronz poartă următoarea inscripŃie: „1808 . FUSA PER[turnat de, în lat.] JOH. BAUMGÆRTNER . SCHÆSBURG [Sighişoara]”.Numitul Johannes Baumgartner din Sighişoara, a fost unul dintre cei maiimportanŃi meşteri făuritori de clopote şi constructori de orgi din Transilvania, încea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi de la începutul celui următor. S-au păstrat de la el o orgă de procesiune din 1752, aflată astăzi în patrimoniulMuzeului NaŃional de istorie a Transilvaniei din Cluj şi orga în stil baroc, de la1757, destinată bisericii evanghelice din Ungra-Galt, care a ajuns mai târziu, la1846 în biserica de la Ticuşu-Vechi. Se cunosc de asemenea alte două clopotesemnate de acelaşi meşter, unul datând din 1796, de la biserica evanghelică dinIoneşti (Mureş) şi altul din 1813 la Alsoboldogfalva (Bodogaia, în jud. Harghita) 29 .Stabilirea datei la care a fost ctitorită biserica din Gherdeal, pe temeiulnumelui şi a anului 1808, inscripŃionate pe clopotul vechi, trebuie privită însă curezervă. Obiect liturgic, clopotul nu constituie decât un accesoriu al construcŃiei,care se poate să fi ajuns la Gherdeal, în împrejurări necunoscute, din altă parte şi înaltă epocă, decât cele de care se face pomenire în cadrul inscripŃiei. Pe scaunul delemn, cum mai este numită structura-suport şi de acŃionare a obiectul de bronz, aufost gravate cifrele anului 1927 şi numele Ioan. Nu ştim deocamdată, dacăînsemnarea, de dată mai recentă, s-a făcut în contextul înlocuirii sistemului originalde prindere, deteriorat prin folosinŃă îndelungată sau dacă nu marca evenimentulmontării clopotului în sine, după ce acesta va fi fost procurat de parohieni de la oaltă biserică. Să amintim, că în timpul primului război mondial, printr-o hotărâreabuzivă a autorităŃilor austro-ungare, celor mai multe biserici ortodoxe dinTransilvania le-au fost confiscate clopotele. Ar putea fi vorba, prin urmare, de unact de compensaŃie, prin care biserica a fost înzestrată cu un clopot, în schimbulcelui care-i fusese rechiziŃionat în vremea războiului.29 Nicolae Sabău, “Două clopote din secolul al XVII-lea la Făgăraş”, în Ars Transilvaniae, 1994, Nr.4, p. 135-143.149

Totuşi, chiar cu aceste precauŃii, anul 1808, notat pe faŃa exterioarăbronzului, trebuie să rămână în continuare un reper, atunci când se încearcălămurirea trecutului bisericii ortodoxe din Gherdeal. Se cuvine să Ńinem cont deaceastă dată, în măsura în care ea s-ar confirma, din informaŃii transmise pe caleaunor surse complementare. Ştim de pildă, că pictura murală a monumentului poatefi atribuită, pe temeiuri pe care le vom prezenta în cele ce urmează, unor zugraviromâni, a căror activitate se poate urmări în părŃile sudice şi centrale aleTransilvaniei, în perioada cuprinsă între deceniul nouă al secolului al-XVIII-lea şiprima decadă al celui următor.Ştiri despre viaŃa bisericească a românilor din Gherdeal şi în general cuprivire existenŃa lor în localitate rămân din păcate la fel de sumare, până în ultimulsfert al secolului al XIX-lea. TradiŃia locală pomeneşte numele preotului Albu, carear fi organizat şi prima şcoală din sat, pe la 1840. Totuşi, în şematismul BisericiiOrtodoxe din Transilvania pe anul 1843/4 ori în cel din 1846/7, nu figurează delocvreo parohie în satul Gherdeal. Aflăm doar că Bruiu, localitatea învecinată, era filiea parohiei de la Şomărtin, unde slujea în epocă un anume Ioachim Cocoş 30 . Ceamai veche menŃiune scrisă a unui preot la Gherdeal (Gerdel) priveşte un slujitor albisericii greco-catolice, pe nume Eliseu Măcău. El este pomenit însă, în legătură cuparohia din Toarcla, pe care a ocupat-o ca interimar, mai întâi între 1852-1854 şiapoi, în alte două rânduri, între 1860-1862 şi respectiv între 1872-1875 31 .O informaŃie precisă în legătură cu parohia ortodoxă din Gherdeal o avemdintr-o sursă şaguniană. Este vorba de calendarul (almanahul) editat de vredniculde pomenire mitropolit începând cu 1852. Număr de număr erau publicate pe lângăcalendarul anual, şi informaŃii în legătură cu Casa domnitoare a Austriei, dar şi custructurile administrative ale Mitropoliei Transilvaniei şi eparhiilor sufragane,consiliile şi consistoriile eparhiale, protopopii din tracturile transilvănene, cuconducerea şi cadrele didactice ale Academiei andreiene, cu directorii colegiilor şişcolilor confesionale. Din 1881 apar şi şematismele cu toate parohiile urbane şirurale aparŃinătoare de fiecare tract (protopopiat). În anul respectiv şi în cadrultractului Nocrichului apare menŃionată parohia Gherdeal, păstorită de preotul30 Schematismus 1843/4, p. 163.31 Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane Greco-catolice române de Alba Iulia şiFăgăraş, pe anul 1900, p. 229.150

ortodox Ioan Comşa. La numai un an de la această dată, Gherdealul apare ca filie aparohiei Bruiu, unde slujea ca preot Macaveiu Berghea, iar ca învăŃător confesionalIoan Stanciu. O altă schimbare se produce în 1883, când parohia Bruiu, cu filiaGherdeal sunt trecute în şematism ca făcând parte din tractul Agnitei. Din 1886parohia Bruiu cu filia Gherdeal apar vacante 32 , situaŃie care s-a perpetuat până în1892, când în şematism este trecut ca paroh la Bruiu, cu filia Gherdeal, preotulNicolau Puşcariu 33 . După alŃi patru ani, se va produce o altă vacanŃă parohială (în1898) ce va dura până în 1906, când apare menŃionat ca paroh la Bruiu şi Gherdealpreotul Ioan Berghea, desigur fiul fostului preot Macaveiu Berghea. De fapt, acestIoan Berghea este menŃionat în şematism, ca învăŃător în cele două localităŃi, dinanii 1901-1905. Hirotonit fiind, şi-a păstrat probabil şi funcŃia de învăŃător,presupunere îndreptăŃită de faptul că abia în în şematismul din 1911 apare un altînvăŃător şi anume Ioan Comşa, fiul preotului Comşa din Gherdeal, menŃionat încalitate de paroh în 1881.Din 1904 încep să fie trecute în şematism şi cifre referitoare ladimensiunea comunităŃii rurale din Gherdeal. Astfel în anul respectiv suntmenŃionaŃi 87 de români ortodocşi, în anul următor 98, în 1910 – 133 de parohieni,în 1913 – 136 de parohieni, în 1914 – 140 de locuitori.De precizat că din 1908, Gherdealul este trecut cu denumirea de Gherdea.Preotul Ioan Berghea păstorea acolo încă în 1920.Date precum cele menŃionate mai sus şi preluate din şematismul tipăritanual, începând cu 1881, în calendarul carte de la Sibiu, apar şi în „ŞematismeleBisericii ortodoxe orientale române din Ungaria şi Transilvania”, imprimate şiseparat de calendar, în tipografia arhidiecezană.La fel ca multe alte aşezări din această zonă a Ńării, Gherdealul a suferit dinpricina declinului demografic care s-a înregistrat în ultimele decenii ale secolului alXX-lea, depopularea localităŃii producându-se aproape complet, prin emigrareasaşilor. În vremea din urmă, satul se îndreaptă chiar spre dispariŃie. Dezinteresatede soarta puŃinilor localnici, autorităŃile locale pare să fi condamnat definitivaceastă aşezare veche de opt secole, la dispariŃie prin faptul de a o fi lipsit până şi32 Şematismul Bisericii ortodoxe-orientale române din Ungaria şi Transilvania pe anul 1886, Sibiu,Tiparul tipografiei archidiecesane, p. 45.33 Şematismul Bisericii ortodoxe-orientale române din Ungaria şi Transilvania pe anul1897, p. 13.151

de cele mai elementare dotări. Despre această realitate întristătoare, nu mai vorbescdecât uliŃele pustii şi zidurile surpate ale gospodăriilor şi ale celor două biserici, aromânilor şi a saşilor. Din datele statistice pe care le comunică anual administraŃiacomunală din Bruiu, se constată că în 2002, la Gherdeal mai erau 31 de suflete, iardin 2008 şi până în prezent, obştea mai numără doar 17 locuitori, majoritatea aflaŃila o vârstă înaintată 34 . În pofida unor astfel de constatări sumbre, să lăsăm totuşi săvorbească mărturiile despre monumentele care încă mai dăinuiesc, în pofidavicisitudinilor.*Prezentarea arhitecturii bisericii ortodoxe din GherdealPlanimetriaBiserica ortodoxă din Gherdeal este un edificiu de plan rectangular, custructură mononavată şi compartimentare rituală a spaŃiului interior, în naos şipronaos. Absida de răsărit, decroşată este de formă poligonală neregulată, cu cincilaturi (cele laterale dispuse perpendicular pe latura estică a navei). EvidenŃiereaformei pentagonale, atât la exterior cât şi la interiorul absidei, marchează oinfluenŃă a arhitecturii bisericilor gotice, fapt care indică posibilitatea ca meşteriiconstructori să fi provenit din mediu săsesc. Expresie a aceleiaşi înrâuririoccidentale, turnul clopotniŃei, de secŃiune pătrată, e ataşat extremităŃii vestice anavei.Dimensiunile generale ale clădirii sunt de 15,91 m în lungime şi 5,90 m înlăŃime, înălŃimea edificiului atingând, la coama acoperişului, 6,17 m, nivel pestecare turnul se înalŃă cu încă 10.98 m.VolumetriaÎn grosimea pereŃilor de nord şi de sud ai navei, zidiŃi din cărămidă şipiatră de carieră cu suprafeŃe neregulate, se deschid ferestre dreptunghiulare,încheiate în arc plat. Se găsesc, într-o dispunere simetrică: două perechi în naos şi o34 Universitatea Babes-Bolyai/ Facultatea de Geografie, Plan de amenajare a teritoriului zonal. ValeaHârtibaciului judeŃul Sibiu. Restructurarea relaŃiei urban-rural în contextual coeziunii teritoriale,Cluj Napoca, 2009, p. 68, 70.152

a treia, în nartex. SpaŃiul navei se delimitează la est, faŃă de compartimentulsanctuarului, prin iconostasul, conceput la Gherdeal ca un perete de zidărie plin, cutrei deschideri în partea inferioară şi o firidă încheiată în arc plat, în ax, deasuprauşilor împărăteşti. Doi montanŃi sprijină iconostasul în zona sa intermediară(structura lor a cedat, fiind înlocuiŃi recent, în mod provizoriu, cu doi stâlpi dinlemn de stejar) şi două coloane angajate, la extremităŃi (vizibile doar din interiorulabsidei). Deschiderile ferestrelor, de dimensiuni şi forme similare celor din navă, sedistribuie în zona absidei, situându-se una în ax şi alte două, pe laturile exterioareale poligonului. PereŃii dinspre nord-est şi sud-est, dispuşi oblic faŃă de axulmonumentului şi care nu au ferestre sunt prevăzuŃi în schimb cu firide încheiate înarc plat, corespunzătoare proscomidiarului şi diaconiconului. O masă îngustă dezid, adosată laturii de nord a absidei, serveşte aceleiaşi rânduieli liturgice, aProscomidiei.Revenind în spaŃiul navei, cafasul apare ca un element suspendat deasupracompartimentului nartexului şi a fost conceput ca o tribună de lemn, sprijinităorizontal pe trei grinzi transversale, fixate în zidul pereŃilor laterali ai navei şivertical, în latura sa dinspre răsărit, pe pardoseală, prin intermediul a doi stâlpi delemn, cu secŃiune dreaptă la bază şi în capătul superior, şi de secŃiune octogonală,în zona lor intermediară.BolŃileÎn privinŃa sistemului de acoperitori, spaŃiile interioare ale bisericiiortodoxe din Gherdeal manifestă o particularitate nemaiîntâlnită în arhitectura decult din Transilvania. Deasupra pereŃilor de zidărie, care constituie elementeleverticale, de sprijin ale navei, meşterii au suprapus o boltă în leagăn, cu dispunereaxială, construită în întregime din lemn. Scândurile, orientate pe direcŃia axului, aufost montate pe patru arce transversale, care alcătuiesc osatura exterioară a bolŃii.În sanctuar, bolta absidială e zidită, însă pune în evidenŃă un sistem la felde neobişnuit. Aceasta se compune dintr-o calotă sferică, a cărei secŃiune tinde săcapete o formă hexagonală, către nivelul unde se suprapune cu laturile poligonuluidescris în plan, de pereŃii verticali ai absidei. Trecerea propriu-zisă se realizeazăprin intermediul a şase arcuri inegale şi a tot atâtor triunghiuri sferice.153

Turnul-clopotniŃei, pe a cărui faŃadă de apus se remarcă existenŃa unuielement de decor arhitectural, de forma unui ochi circular, e sprijinit direct lanivelul solului, având deschideri în arcadă, la nord şi la sud. Situată sub turn, uşade acces în interior se deschide în ax, pe latura vestică al navei. La nivelularcadelor, chiar deasupra intrării, se înalŃă o boltă turtită, în cruce.Sistemul de învelitoriBolta navei este cuprinsă în volumul general al unui acoperiş înalt, în douăape, cu învelitoare de Ńigle ascuŃite. Deasupra absidei, acoperişul este faŃetat şipuŃin mai scund.Acoperitoarea turnului vestic, porneşte ca un trunchi de piramidă, scurt şicu bază pătrată, la care se articulează coiful piramidal înalt şi ascuŃit, de secŃiuneoctogonală.Decorul muralProgramul iconograficDecorul de pictură murală, în general bine conservat şi fără să fi fostafectat de intervenŃii ulterioare, poate fi pus în evidenŃă la nivelul bolŃilor navei şiabsidei principale precum şi pe cea mai mare suprafaŃă a iconostasului. Există oporŃiune de pictură, redusă ca suprafaŃă, şi la nivelul superior al faŃadei de nord.Modul de organizare a imaginilor de la nivelul bolŃii în leagăn din naos,presupune o înşiruire de tondo-uri dispuse în ax. Un chenar de ornamentaŃiegeometrică delimitează această zonă mediană, faŃă de alte două registre,desfăşurate pe poalele bolŃii: cel intermediar – o friză cu medalioane legate printr-oreŃea ramificată de lujeri vegetali, cu frunze şi flori, şi unul exterior, compus dintablouri încadrate rectangular, despărŃite între ele printr-un sistem de linii trasatesimplu, în culoare roşie.Pe axul bolŃii semicilindrice se succed, aşa cum am arătat, trei mari icoanecirculare. Prima, privind dinspre răsărit către apus, îl înfăŃişează, după cum citim însclitadă, pe Iisus Hristos – Emanoil - Dumnezeu. Mântuitorul tânăr, imberb, cupărul blond, căzându-i în şuviŃe pe umeri are fruntea dezvelită, aureolată şi eînveşmântat în tunică şi mantie de culoare deschisă, brodate cu flori. E reprezentatbinecuvântând cu ambele mâini. În banda care tiveşte compoziŃia rotundă, e notat154

următorul imn, parafrază a mai multor fragmente alese din cartea profetului Isaia(Is 44, 22-24; 49, 13) 35 şi din psalmii Vechiului Testament (psalmi atribuiŃi regeluiDavid, cuprinşi în careta I Paralipomena 16, 17 sau în cea a Paslmilor – 65, 1; 95,11; 97, 4-10; 99, 1-2) : „TrâmbiŃaŃi temeliile pământului, strigaŃi munŃilor veseliecă iată Emanuil păcatele noastre ... pironit”.În cel de-al doilea tondo, Hristos apare matur, cu aceleaşi chip luminos,încadrat de mătasea pletelor lungi, de un auriu-pal, însă cu mustaŃă şi barbă.Veşmântul e cel obişnuit: tunica roşie, tivită cu aur şi o mantie de culoarea cerului.Binecuvântează cu mâna dreaptă iar în cealaltă Ńine cartea închisă a Evangheliei. Peaureolă sunt scrise în greceşte cuvintele : ό ών, „ Cel ce sunt” (Exod 3, 14), iar îndreptul chipului sclitada : Iisus-Hristos * O Pand[t]o-crator - „AtotŃiitorul”. Pebanda inelară, în care se înscrie imaginea, e preluat un citat din Psalmi : „Dom[nul]din cieriu au privit preste fii[i] oamenilor ca să [vadă de] este ciela cie în[Ńelege]sau ciela cie [caută p]e Dumnezeu. ToŃi s[-]au abătut împre[ună]...” 36 .Ultimul cadru, în axul bolŃii a fost rezervat de zugrav reprezentăriiîntraripate a Sfântului Ioan Precursorul. E înveşmântat în binecunoscuta tunicăroşcată, din păr de capră, peste care e petrecută o mantie de culoare verde.SchiŃează un gest de binecuvântare iar cu mâna stângă Ńine o cruce şi desfăşoarăsulul, pe care e scris fragmentul din Evanghelia după Matei 3,2: „P[o]căiŃi[-]vă,[pocăi]Ńi[-]bă că s[-]a apro[p]iat [îm]părăŃia ...”. Un fragment din troparul Sfântuluiprooroc Ioan Botezătorul însoŃeşte reprezentarea iconografică, redând cuvintele:„po[m]enirea dreptului cu laude[,] iară Ńie de[s]tulă îŃi iaste mărturiea Domnului[,]Mergătoriule Înainte[,] că te[-]a[i ară]tat [cu a]devărat...” 37 .35 „Risipit-am păcatele tale ca pe un nor şi fărădelegile tale ca pe o negură. Întoarce-te către Mine, căEu te-am mântuit ! CântaŃi voi ceruri, că Domnul a făcut aceasta; răsunaŃi adâncuri ale pământului;munŃilor, tresăltaŃi de bucurie, voi toŃi copacii pădurii, cântaŃi, că a răscumpărat Domnul pe Iacov şi înIsrael Şi-a dat pe faŃă slava Sa ! Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău şi Care te-a zidit din sânulmaicii tale : «Eu sunt Domnul, Care a zidit lumea; singur am făcut cerurile, Eu am întărit pământul, şicine Mi-a fost într-ajutor ?»...” (Is 44, 22-24); „SăltaŃi, ceruri, de bucurie şi tu, pământule, bucură-te;munŃilor, chiotiŃi de veselie, că Domnul a mângâiat pe poporul Său şi de cei în necaz ai Lui S-amilostivit” (Is 49, 13).36 Fragmentul este preluat din Psalmul 52, 3-4 : „Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadăde este cel ce înŃelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. ToŃi s-au abătut, împreună netrebnici s-aufăcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul”.37 „Pomenirea dreptului cu laude, iar Ńie destul îŃi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule, că te-aiarătat cu adevărat şi decât proorocii mai cinstit, că şi a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-aiînvrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, bine ai vestit şi celor din iad pe155

Decorul calotei din absidă se compune dintr-un medalion central, înscrisîntr-un decagon stelat. În interiorul cercului e zugrăvit bustul Celui vechi-de-zile.Pictorul a notat în dreptul feŃei, cuvintele : „Tatăl Savaot”. Chipul, înfăŃişat aşacum a apărut în viziunea profetului Isaia (cap. 6), cu plete şi barba albe, eînconjurat de un nimb compozit: o aureolă circulară peste care s-a suprapus o stea,în trei colŃuri. Straiele, în schimb, nu sunt albe. Peste tunica roşie, cu tiv de aur,mantia înflorată e de un albastru verzui. Degetele mâinii drepte sunt unite însemnul hrismei, iar în stânga Ńine un sceptru, încheiat într-un ornament cu floare decrin.În completarea imaginii sunt redate cuvintele imnului Trisaghion: „Sfânt,Sfânt, Sfânt iaste D[o]mnul Savaot. Plin iaste cieriul şi pământul de mă[rirea Lui]”.Împrejurul acestei reprezentări, pe toată suprafaŃa calotei se desfăşoară ocompoziŃie amplă şi dinamică, al cărei titlu a fost notat de zugrav prin cuvintele :„Liturghia sfinŃilor îngeri”. Ilustrează imnul liturgic al Heruvicului. În centru eînfăŃişat Tronul Hetimasiei, „Scaunul măririi”, aşa cum îl numeşte pictorul. Eînvelit într-un acoperământ brodat şi tivit cu aur. De speteaza jilŃului e sprijinităcrucea gemată, cu instrumentele Patimilor Domnului - suliŃa şi trestia, cu buretele.În stânga tronului, care închipuie aici altarul, Iisus Hristos – Marele arhiereu eînveşmântat în stihar şi omofor şi poartă pe cap mitra episcopală. Stă în picioare,întinzând potirul către, un înger – preot care îl preia într-o atitudine pioasă. AlŃiîngeri, îmbrăcaŃi în straie liturgice, de preoŃi sau diaconi, se înşiră, pornind dinsprealtar, în procesiunea Vohodului mare. Primul, un diacon, păşind pe norii cerului,înalŃă în dreptul frunŃii discul acoperit de procovăŃ. Îi preced un înger-diacon, cucopia şi linguriŃa, un preot purtând Evanghelia şi alŃi doi, care Ńin în mâini dicherulşi tricherul, un al şaptelea, care cădeşte şi Ńine cârja episcopală. Următorul grup ecompus din patru îngeri, acompaniaŃi de heruvimi, care susŃin epitaful, celebrând,în chip simbolic, ritualul înmormântării Domnului.De la acest punct, cei amintiŃi că alcătuiesc procesiunea sunt înfăŃişaŃiîntorcându-se cu sfintele darurile la altar. Din dreapta tronului îi întâmpină CelVechi-de-zile, aşezat pe un taburet şi înveşmântat aşa cum l-am putut vedea înDumnezeu Cel ce s-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă”.(Troparul Sfântului prooroc Ioan Botezătorul)156

imaginea pictată în cheia bolŃii. Primeşte din mâinile îngerului patena, înfăşurată înprocovăŃ.Revenind la rândul nostru, în naos, descoperim, desfăşurată pe un primregistru, friza profeŃilor mesianici ai Vechiului Testament. Sunt reprezentaŃi înbust, încadraŃi în medalioane circulare, legate între ele printr-un ornament defrunze şi flori de acant. łin „în mâini fieştecarele zisele sale şi, uitându-se în sus,pre naşterea lui Hristos o arată” 38 . Urmârindu-i, pe poala de sud a bolŃii în leagăn,de la est, către vest, apar în succesiune, grăind ceea ce le-a fost descoperit în chiptainic: Isaia, - „Iată o fecioară în pân[tece va lua]” 39 ; Irimia – „Iată vinepustiirea” 40 ; Iona – „Roao pe lână te-am [văzut]”; Ghedeon – „Măgugugură”;Ezechil – „Uşa aciasta încuiată va petreacie” 41 ; Daniil – „Munte netăiat” 42 . Şirulcontinuă pe poala de miazănoapte şi îi vedem profeŃind, de la vest spre est pe :Samoil – „Pomeni[-]voi numele tău în totu neam[u]l şi în nemul”; Solomon -„Multe fecioare au făcut puteare” 43 ; David – „Ascultă fecioară şi vezi” 44 ; Iliseiu –„Eu mireasă pururea fecioară”: Ilie – „ ... sufletul mieu” 45 ; Aaron– care Ńine toiagulînfrunzit; Moisi – care Ńine tablele legii.Într-un al doilea registru se înşiră compoziŃii în cadre rectangulare. Pefiecare flanc, la extremităŃile registrelor au fost zugrăviŃi cei patru sfinŃiEvanghelişti. Primul, la est, pe poala dinspre miazăzi a bolŃii este EvanghelistulIoan. Stă aşezat în dreptul deschiderii unei grote, în peisajul stâncos al insuleiPatmos. Surprins de zugrav într-o atitudine de contemplaŃie mistică, apostolul îşiîntoarce capul, căutând către cer, de unde se pogoară razele slavei dumnezeieşti,care-i mijlocesc revelaŃia. Pe filele cărŃii dinaintea sa se citesc cuvinteleintroductive ale Evangheliei, care îi este atribuită: „La încieput era cuvântul” (In 1,38 Iconografia. Arta de a zugrăvi templele şi icoanele bisericeşti. Manuscris cu o precuvântare,descries şi adnotat de Ghenadie al Râmnicului, Bucureşti, Tipografia “CărŃilor Bisericeşti”, 1891, p.14739 “Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Is 7, 14).40 Ier 4, 20-27.41 Iez 46, 1242 “Munte înŃelegător, din care s-au tăiat piatra, şi eşti acoperământ oamenilor” sau “Munte tainicdintru care tăiată fuse piatra, maică curată fecioară, mai înainte te chemai pre tine”, în Ghenadie alRâmnicului, op. cit., p. 81.43 “Multe fete au câştigat bogăŃie; multe au făcut puteare; iată tu eşti mai înaltă şi le întrecuşi petoate”, (Pilde 31, 29)44 Ps 44, 12.45 Reg 2, 4157

1). Următorul, de pe flancul sudic, către pronaos e Evanghelistul Luca. Se află întrunscriptorium, iar pictorul îl înfăŃişează în momentul de inspiraŃie, când începe sănoteze pe filele cărŃii, cuvintele: „În vreamea aciea Irod al patru[lea biruitoriu...]”(Lc 3, 1). Pe poala nordică, Evanghelistul zugrăvit la capătul dinspre apus alregistrului e Marcu. Pe manuscrisul său citim cuvintele proaspăt aşternute de peniŃă: „În vreamea aciea mergiea Is. sî[mbăta prin semănături...]” (Mc 2, 23). În fine, laîncheierea registrului de imagini, către est, e Evanghelistul Mateiu. Spre deosebirede ceilalŃi trei, el nu e singur în încăperea în care-şi redactează textul lucrării ce i-afost atribuită. Un înger îl acompaniază, inspirându-i fragmentul, prin caredebutează relatările evanghelice: „Cartea neamului [lui Iisus Hristos]” (Mat 1, 1).În ambele flancuri, încadrate de câte două figuri de Evanghelişti, suntprezentate teme, din seria sărbătorilor creştine care se celebrează în cursul anuluiliturgic. Pe poala bolŃii dinspre miazăzi, privind de la stânga la dreapta se succed,încadrate rectangular în chenare zugrăvite cu roşu: „Buna Vestire” (sărbătorită la25 martie), „Naşterea lui Hs.” (25 decembrie), „Obrezania lui Hs.” (1 ianuarie),„Botezul lui Hs.” (6 ianuarie). La miazănoapte, privind dinspre vest către esturmează: Ungerea din Betania (Mt 26, 6-13; Mc 14, 3-9), „Dumineca stâlpărilor”,„SfinŃii 40 de mucenici cei din iazerul Sevastii” (9 martie), „Stretenia lui Iis. Hs.”(2februarie). Au fost selectate, prin urmare, şase, din cele douăsprezece prazniceîmpărăteşti, dodekaortion: Buna Vestire, Naşterea Domnului, Tăierea împrejur, ceadupă trup, a Domnului, Botezul Domnului, Întâmpinarea Domnului şi prazniculFloriilor sau al Întrării Domnului în Ierusalim. Se pare că artistul le-a zugrăvit,reproducând icoanele prăznicare portative, care se montează în mod obişnuit peiconostas, deasupra registrului împărătesc, sau pe cele care se aşează pe rând, peanaloghion, în funcŃie de succesiunea praznicelor împărăteşti.O a şaptea scenă, „Ungerea din Betania”, prezintă un evenimentpremergător, anticipativ al Sfintelor Patimi şi al Învierii Domnului, pericopaaceasta întâlnindu-se în toate cele patru Evanghelii.Rămâne însă de explicat, motivul introducerii celui de-al optulea subiecticonografic: „SfinŃii slăviŃii şi bunii biruitori, marii mucenici din Sevastia”.Reprezentarea lor se întâlneşte rar în iconografia bisericilor ortodoxe, ocupând,alături de alŃi sfinŃi martiri, registrul inferior al pereŃilor din naos, împrejurulstranelor. Sunt înfăŃişaŃi de obicei individual, identificaŃi fiecare cu numele şi158

încadraŃi în medalioane circulare, aşa cum se întâmplă să-i vedem, de pildă, labiserica mănăstirii Cheia (judeŃul Prahova), a cărei pictură s-a realizat în 1839. LaGherdeal, apar însă într-un portret colectiv, grupaŃi laolaltă în momentul pătimiriilor, în apele iezerului îngheŃat. Doar în stânga compoziŃiei, aparte, se desprinde degrup tânărul ostaş, cel care nemaiputând îndura frigul, a căutat refugiu în clădireaunei băi romane. Deasupra capetelor sfinŃilor coboară din cer cununi, simboluricare consacră actul muceniciei lor. Sursa care l-a inspirat pe autorul acesteiimagini, trebuie prin urmare căutată într-o icoană portativă.Asocierea compoziŃiei la şirul praznicelor domneşti, s-a făcut probabil pemotivul că bisericii îi fusese hărăzit, la un moment dat, ca hram şi aceastăsărbătoare. O atare alegere e cât se poate de firească, dacă ne referim lacomunităŃile rurale. Celebrat la începutul primăverii, praznicul SfinŃilor patruzecide mucenici avea şi o altă conotaŃie, decât cea propriu-zis creştină, marcândmomentul când erau scoase plugurile în ogor. Obiceiuri străvechi, însoŃeauinaugurarea muncilor agricole anuale. Plugurile erau purificate prin ritualurispeciale, în care un rol deosebit revenea faurului şi tot atunci, când se socotea că s-a încheiat şirul zilelor capricioase ale iernii, bărbaŃii satului se adunau, pentru astabili întovărăşiri la arat.IconostasulFiind conceput ca un perete plin, iconostasul zidit de la Gherdeal ocupă înîntregime deschiderea bolŃii naosului. Picturile sunt dispuse pe două registre. În celsuperior, pe toată suprafaŃa timpanului e zugrăvită compoziŃia amplă a „Răstigniriilui Iisus Hristos”. Crucea pe care a fost pironit Mântuitorul apare însă ca un obiectde sine stătător, un crucifix de lemn, montat în firida care se deschide în centrulcâmpului compoziŃional. Deasupra nişei, capătul superior al crucii se continuă caimagine pictată. Întreaga scenă se profilează pe un cer întunecat, pe a cărui boltirestelele şi-au pierdut strălucirea. Doar soarele şi luna asistă, cu chipuri cernite, ladrama care a zguduit lumea din temelii. Sunt martori, totodată, ai dimensiuniicosmice, pe care o manifestă actul de răscumpărare, împlinit prin Jertfa lui IisusHristos.159

La picioarele crucii, în stânga, se află Maica Domnului, însoŃită de altedouă femei. În partea dreaptă, aparte, e zugrăvit Apostolul şi Evanghelistul Ioan iarla câŃiva paşi în urma sa, un înger în straie albe.În registrul următor, deasupra uşilor împărăteşti, se desfăşoară icoanaRugăciunii, „Marea Deisis”, cu „Iisus Hristos – Dreptul judecătoriu” tronând încentru, sprijinind pe genunchi Evanghelia pe care citim cuvintele de adresarebinevoitoare, prin care drepŃii sunt chemaŃi să intre în casa Domnului : „VeniŃiblagosloviŃii Părintelui mieu de moşteniŃi...”. De la Judecata din urmă lipsesc însă,în redactarea iconografică de la Gherdeal, cei doi mari sfinŃi intercesori - MaicaDomnului şi Ioan Botezătorul. Sunt prezentaŃi, aşezaŃi ca martori, pe tronurile carele-au fost pregătite, cei doisprezece ucenici şi Apostoli ai lui Hristos. Dintre aceştiase mai văd doar câte patru, pe fiecare flanc al imaginii, chipurile celorlalŃi fiind întimp acoperite cu o spoială de var. În stânga Mântuitorului îi recunoaştem înordine, pe sfântul Apostol Petru, pe Marcu şi Ioan şi un al patrulea, căruia nu i semai distinge numele. De-a dreapta, sunt aşezaŃi Pavel (Ńine în mâini cheile, careconstituie de fapt un simbol asociat în mod obişnuit lui Petru), Matei, Luca şiAndrei.ZugraviiPicturile murale care alcătuiesc decorul interior al bisericii ortodoxe dinGherdeal, sau fragmentul de frescă – atât cât s-a mai păstrat pe faŃada de nord aaceluiaşi monument, nu poartă semnătura vreunui artist şi nici nu oferă indiciidirecte, în sprijinul datării ansamblului. Din analiza imaginilor, sub raportulexpresiei artistice şi al concepŃiei iconografice se desprind totuşi trăsături care suntcaracteristice şi altor ansambluri de artă monumentală şi care justifică atribuireapicturilor de la Gherdeal unor zugravi români cunoscuŃi.Căutările acelor decoruri picturale, care ar manifesta o înrudire stilistică cucel de la Gherdeal, conduc către vechea biserică de lemn din Ilimbav, localitate dinjudeŃul Sibiu. Şi în cazul acestui lăcaş de închinare, scene iconografice se maipăstrează exclusiv la nivelul bolŃilor şi al iconostasului. Similitudini pot fievidenŃiate cu uşurinŃă, începând cu modul de distribuire a imaginilor pe suprafaŃasemicilindrică a bolŃii din navă. Compunerea scenelor iconografice de pe fruntar,motivul ornamental „în colŃuri”, ales pentru chenare şi mai ales stilul artistic de160

factură populară, în care se disting însă influenŃele şcolii brâncoveneşti, suntacelaşi, la ambele monumente. Din păcate, nici la Ilimbav nu s-a descoperit vreomenŃiune cu privire la identitatea zugravilor. Singura inscripŃie existentă, vizibilăpe poala de nord a bolŃii naosului, face referire la anul 1811 46 , când s-a realizatlucrarea.Stabilirea autorilor celor două opere artistice ar fi rămas în continuare ochestiune nelămurită, dacă nu ne-ar fi atras atenŃia studiul dedicat, de preotul şiistoricul de artă Anastasiu Popa, bisericii de lemn din satul Lunca, judeŃul Mureş.Cercetătorul a apucat să analizeze şi să fotografieze acest monument, inclusivpicturile murale şi icoanele care-l împodobeau la interior, cu prilejul documentăriipe care a întreprins-o la faŃa locului, în anul 1932, publicându-şi materialul câŃivaani mai târziu, la 1937 47 . Spunem aceasta, pentru că între timp, sătenii din Lunca,după ce-şi înălŃaseră o nouă biserică, de zid, au luat hotărârea nefastă să vândăvechiul lăcaş de închinare, construit din lemn, înainte de 1733, cu tot inventarulacesteia, unui magazin de antichităŃi din Bucureşti. Cu toate că Anastasiu Popa aîncercat stoparea atât de absurdei tranzacŃii, sesizând Comisia MonumentelorIstorice din Transilvania, precum şi autorităŃile bisericeşti despre sacrilegiul careurma să se producă şi solicitându-le să intervină neîntârziat pentru salvareamonumentului, bisericuŃa a fost în cele din urmă demolată, iar valoroasele obiecteliturgice şi de artă care se găseau în patrimoniul acesteia s-au risipit.Împrejurarea distrugerii lăcaşului de cult din Lunca, a făcut ca lucrareatipărită de Anastasiu Popa să devină o mărturie deosebit de preŃioasă. În ceea ceinteresează studiul de faŃă este evident, comparând imaginile surprinse în 1932, laLunca, cu decorurile murale păstrate încă la Gherdeal şi la Ilimbav, că avem de-aface cu opere ale aceluiaşi autor. În toate cele trei monumente, picturile sunt foarteapropiate ca stil şi, în bună măsură, şi din punct de vedere iconografic. Mai mult,textele biblice (profeŃii şi psalmi) sau evanghelice, care dau titlul temelor şi ledezvăluie semnificaŃia teologică au fost selectate într-un mod similar, la toate celetrei biserici. De pildă, fragmentul pe care l-am evocat mai sus, în legătură cu46 I. Abrudan, „Biserica de lemn «Buna Vestire», din Ilimbav”, în Mitropolia Ardealului, serie nouă,anul XIX, Nr. 3 iulie-septembrie 2009, Sibiu, pp. 21-55.47 Anastasiu Popa, “Biserica de lemn din Lunca (jud. Mureş)”, în ACMIT, 1932-1938, Cluj; idem,Biserici vechi de lemn din Transilvania şi Maramureş, Extras din Anuarul Comisiunii MonumentelorIstorice, SecŃia Transilvania, IV (1932-36), Tipografia “Cartea Românească”, Cluj, 1937, pp. 3-23.161

imaginea lui Iisus Emanuel, zugrăvită la Gherdeal : „TrâmbiŃaŃi temeliilepământului, strigaŃi munŃilor veselie că iată Emanuil păcatele noastre ... pironit”, laIlimbav e asociată lui Iisus Pantocrator, într-o redactare foarte asemănătoare: „PreaveseliŃi-vă ceriurilor, trâmbiŃaŃi temeliile pământului, strigaŃi munŃilor veselie căiată Emanoil păcatele noastre ... ” 48 şi reapare la fosta biserică din Lunca, învarianta : „VeseliŃi-vă cerurilor şi trâmbiŃaŃi temeliile pământului – strigaŃimunŃilor veselie că iată Emanoil păcatele noastre ...” 49 . La Gherdeal şi la Ilimbav,au fost alese de zugrav, drept comentariu la imaginea Sfântului prooroc IoanBotezătorul, aceleaşi cuvinte de laudă, inspirate din troparul ÎnaintemergătoruluiDomnului. Scrierile Evangheliştilor sunt şi acestea preluate, peste tot, la fel.Revine, în trei rânduri, până şi notarea greşită a cuvântului Pantocrator, din dreptulicoanei respective, redat în forma „Pan(d)ocrator”.Faptul că se poate stabili o corespondenŃă directă, între un anumit autor şitoate cele trei ansambluri de pictură murală pe care le-am avut în vedere esemnificativ, pentru că istoricul Anastasiu Popa, transcriind în lucrarea sa textulpisaniei bisericii, astăzi dispărută, de la Lunca-Mureş ne oferă de fapt numeleautorului sau, mai bine zis, ale autorilor decorurilor pictate. Din inscripŃiadescoperită de cercetător deasupra uşii din pronaos reieşea că la ANU[L] 1781 S-AU ZUGRĂVIT ACEASTĂ BISERICĂ PRIN OSTENEALA SATULUI ŞIFIIND ZUGRAVI TEODOR ŞI LICĂ. SEPTEMVRIE 5 ZILE şi tot deasupraacestei uşi, în naos era notat iar numele lui TOADER ZUGRAVUL 50 .Prin urmare, zugravilor Teodor (Toader) şi Lică 51 , autorii decorului muraldin biserica de la Lunca, le putem atribui şi ansamblurile de la Gherdeal şi Ilimbav.Rămâne deocamdată nelămurită chestiunea datei la care s-a realizat picturaGherdealului.InformaŃii în legătură cu activitatea celor doi meşteri precum şi succintecaracterizări a stilului lor artistic întâlnim la istoricul Marius Porumb. „ToaderPopovici (Toader Zugravul, Popovici Toader Zugrav) a fost un pictor muralist şi48 I. Abrudan, op. cit., p. 35.49 A. Popa, op. cit., p. 15.50 Ibidem, p. 19.51 Despre activitatea celor doi meşteri în centrul şi partea de nord-est a Transilvaniei, din ultimeledecenii ale secolului al XVIII-lea, a se vedea: M. Porumb, “Zugravi şi centre româneşti de pictură dinTransilvania sec. XVIII”, în AIIAC, XIX, 1976, p. 119; idem, DicŃionar de pictură veche româneascădin Transilvaniasec. XIII-XVIII, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998, pp. 207.162

de icoane, activ în ultimele decenii ale sec. 18 în Câmpia Transilvaniei şi în părŃileReghinului. Presupunerea că activitatea sa artistică şi-a câştigat-o într-un atelier detradiŃie postbrâncovenească este confirmată de colaborarea în 1783 cu Iacov dinRăşinari, cunoscut şi apreciat pictor format în łara Românească. Activitatea sabogată, cunoscută în prezent doar lacunar, cuprinde icoane, dar şi pictură parietalăa unor biserici de lemn, colaborând uneori şi cu Lică Zugravul 52 . Pictura realizatăde acest pictor este plată, fără valoraŃii pentru redarea volumelor, cu o cromaticăechilibrată, subliniată de tuşe de culoare închisă, având un pronunŃat caracterdecorativ, acordând atenŃie detaliilor. Figurile din icoane, cu privire hieratică, auproporŃii şi gesturi uneori nefireşti, trădând un artist de factură populară. Fondurilede aur sunt adesea în relief cu motive decorative arhaice” 53 .Marius Porumb consideră că Toader şi Lică s-ar fi numărat printre eleviizugravului Iacov din Răşinari, alături de care semnează mai multe icoane aflate înBiserica din Frunzeni (jud. Mureş). Acest raport, între maestru şi ucenici, i-ar fifost sugerat de faptul că „inscripŃia de pe spatele icoanei Pogorârea Sfântului Duh,de la Frunzeni este scrisă în aşa fel, încât prin mărimea literelor cu care este scrisnumele lui Iacov, acesta se detaşează net de cel al colaboratorilor săi” 54 .Pe lângă decorul mural realizat în anul 1781 de Toader Popovici, încolaborare cu Lică, la biserica de lemn din Lunca, mai erau cunoscute până acumalte două lucrări de artă monumentală, care poartă semnătura acestui zugrav. Evorba de decorul interior al bisericii de lemn cu hramul Sfântului Nicolae, dinoraşul Reghin, judeŃul Mureş, cunoscută şi sub numele de biserica lui Petru Maior- corifeul Şcolii Ardelene fiind pentru o perioadă de timp protopop al Gurghiului şiparoh al acestei biserici. Semnătura lui Toader Zugravul, nu însă şi data la careacesta a lucrat decorul mural, se mai poate observa în absida centrală, lângă uşa52 “Lică presupunem că este pictorul pe care … îl vom întâlni la bisericile de lemn din Cuştelnic (jud.Mureş),în 1788, şi la Subpădure (jud. Mureş), în 1789, semnând Vasilie Porfirie Ban din Feisa”,Eugenia Greceanu, “Tipologia bisericilor de lemn din zona centrală a Transilvaniei”,în MonumenteIstorice. Studii şi lucrări de restaurare, Bucureşti, 1969, p. 60; apud, Marius Porumb, Un veac depictură românească din Transilvania - secolul XVIII, Editura Meridiane, Bucureşti, 2003, p. 47, n. 42.53 Marius Porumb, DicŃionar de pictură veche românească din Transilvaniasec. XIII-XVIII, EdituraAcademiei Române, Bucureşti, 1998, pp. 308, 309.54 Marius Porumb, Un veac de pictură românească din Transilvania…, p. 47, n. 41.163

nordică a altarului 55 . Anastasiu Popa, care a cercetat cel dintâi monumentul,considera că biserica din Reghin s-a zugrăvit după 1783 56 .Cel de-al doilea monument care pare să fi fost zugrăvit de Toader, estebiserica de lemn din Sărmăşel Gară (comuna Sărmaşu, jud. Mureş), adusă aici înperioada interbelică din satul Dâmbu (com. Sâmpetru de Câmpie, jud. Mureş),unde fusese construită la 1692. Decorul mural, care se păstrează în absidaprincipală, i-a fost atribuit de Marius Porumb acestui artist, prin analogie cu picturauşilor împărăteşti, semnată de Popovici Toader Zugravul, la 1781 57 (sau la 1787,după alte păreri).E, prin urmare, verosimil, să considerăm că actul târnosirii edificiului decult de la Gherdeal, imediat după terminarea zidirii şi decorarea parŃială cu picturiinterioare şi la exterior, să se fi petrecut între 1805 - an la care documenteledovedesc că nu exista încă o biserică în acest sat şi 1808 - data însemnată peclopot, ori 1811 - când cei doi artişti, Teodor Popovici şi Lică, pictau biserica de laIlimbav. Se mai cuvine să adăugăm, că în această perioadă de început a secolului alXIX-lea, s-au clădit cele mai multe biserici de zid, din părŃile sudice aleTransilvaniei 58 .55 M. Porumb, DicŃionar …, p. 332.56 A. Popa, op. cit., p. 24.57 M. Porumb, op. cit., p. 355.58 Amintim între acestea biserica “din Groapă” din Sibiu (1802), bisericile din Arpaşul de Sus (1802),Calbor (1802), Sâmbăta de Jos (1802), Fofeldea (1804), Beclean (1804), Sărata (1806), CârŃişoara(1806), Noul Săsesc (1806), Voievodenii Mici (1809), Viştea de Jos (1487, însă distrusă, şireconstruită fără a se cunoaşte anul zidirii dinnou, se ştie doar că a fost pictată la 1810), Beneşti(1810), Loamneş (1810), Colun (1811), Retiş (1811), BoiŃa (1812), Săcele (1812).164

165

166

Scurt istoric al raporturilor dintre Biserica Ortodoxă şiBiserica Romano-CatolicăAsist. Univ. Dr. Lucian D. ColdaProlegomenaIstoria raporturilor dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică poatefi caracterizată drept una tumultoasă şi plină de surprize – uneori îmbucurătoare,alteori mai puŃin plăcute. Rândurile care urmează doresc a se concretiza într-osinteză care să evidenŃieze principalele repere sau puncte din cadrul acestorraporturi. Ne vom opri în special asupra a trei direcŃii:A. Istoria relaŃiilor ecclesiale dintre Bisericile Ortodoxe ale Răsăritului şicea Romano-Catolică a Apusului;B. Elemente ale dialogului teologic bilateral ortodox-catolic;C. Vizita papei Ioan Paul al II-lea în România.În loc de concluzii, vor fi analizate sumar şi dintr-o perspectivă criticăgesturile Bisericii Romano-Catolice în raport cu Biserica Ortodoxă după momentulalegerii cardinalului Joseph Alois Ratzinger în slujirea de episcop al Romei şi capal Bisericii Catolice.Înaintea analizei propriu-zise a celor trei direcŃii menŃionate mai sus, secuvine a face o precizare de ordin tehnic sau terminologic şi anume: pentru areliefa caracterul catolicităŃii Bisericii, aşa cum este el exprimat în Simbolul deCredinŃă Niceo-Constantinopolitan, vom adopta pentru termenul în cauză grafia cu“th” – “Catholică”, păstrând pentru definirea identităŃii Bisericii de rit latin a167

Apusului, termenul “Catolică” 1 . La fel, vom folosi uneori, termenii de “Răsărit” şi“Apus” pentru a sugera, de o manieră extensiv-geografică ceea ce se înŃelege înmod tradiŃional ca Biserica Ortodoxă, respectiv Biserică Romano-Catolică, şitermenii “greci”, respectiv “latini”, pentru a-i desemna pe credincioşii aparŃinătoriacestor două părŃi ale creştinătăŃii.A. Istoria relaŃiilor ecclesiale dintre Bisericile Ortodoxe aleRăsăritului şi cea Romano-Catolică a Apusului1. Cu toate că titulatura Biserica Ortododxă şi Biserica Catolică aşa cumeste ea folosită astăzi a apărut după momentul numit “Marea Schismă” şi localizattemporal în mod convenŃional în anul 1054, reflectă dorinŃa celor două mari părŃiale creştinătăŃii de a se considera, fiecare în parte, continuatoarea BisericiiCatholice mărturisită în Simbolul de credinŃă Niceo-Constantinopolitan şi de a sepretinde, astfel, a fi, la fel, fiecare în parte, păstrătoarea şi chivernistitoareaautentică a tezaurului revelaŃional, istoricul disputelor dintre Răsărit şi Apus arerădăcini mult mai adânci.Aşa cum dă mărturie istoria bisericească universală, primele raporturitensionate între Răsărit şi Apus au apărut odată cu recunoaştereaConstantinopolului prin canonul 3 al Sin. II Ecumenic 2 , drept “Noua Romă”, egalăîn cinste şi onoruri cu “Vechea Romă”, episcopului Romei păstrându-i-se, totuşi, oanumită întâietate faŃă de celelelte scaune apostolice ale Răsăritului, întâietateexprimată cu ajutorul formulei “primus inter pares”, formulă care excludea, însă,pretenŃia jurisdicŃională a episcopului Romei asupra întregii Biserici.OpoziŃia Romei faŃă de această hotărâre, hotărâre sancŃionată ulterior şi decanonul 28 al Sin. IV Ecumenic 3 şi de canonul 36 al Sinodului Trulan 4 , era1 Vezi pentru aceasta excelentul Excurs terminologic al părintelui profesor diacon IOAN I. ICĂ JR., dinmonumentala sa lucrare de 1040 pagini, apărută sub egida editurii Deisis/Stavropoleos: CanonulOrtododxiei, Vol. 1: Canonul apostolic al primelor secole, Sibiu, 2008, p. 6.2 “Iar după episcopul Romei, întâietatea cinstei (primatul de onoare) să o aibă episcopulConstantinopolului, pentru că (cetatea) aceasta este Roma nouă” (Cf.http://www.canoaneortodoxe.net/pdf/2.Canoanele%20Sinoadelor%20Ecumenice/Canoane_II_ec.pdf;Standul accesării din citarea noastră: 29.04.2009).3 “Se acorda Constantinopolului rang dupa Roma veche, iar Constantinopolul va hirotoni numai pemitropolitii din diecezele: Pont, Asia si Tracia, precum si pe episcopii din tarile barbare ale168

fundamentată pe pretenŃia existenŃei unui primat de drept divin al episcopuluiRomei concretizat în slujirea lui petrină, care excludea existenŃa unui alt tip deprimat, fie el şi de onoare, cu atât mai mult, cu cât acest primat de onoare formulatde Sinoadele Ecumenice amintite era înŃeles ca un primat izvorât din raporturileBisericii cu autoritatea statală imperială, raporturi care pretindeau prezenŃaepiscopului în oraşul de reşedinŃă al împăratului care, de acum, nu mai era Roma,ci Constantinopolul.Încercările ulterioare ale episcopilor Romei de a-şi justifica pretinsaautoritate primaŃială de drept divin prin recurgerea la fabricarea unor falsuri,precum celebrul “Donatio Constantini” şi renumitele “Decretalii Pseudo-Isidoriene”, au dus la escaladarea stării conflictuale dintre Răsărit şi Apus,documentele menŃionate neavând în ochii orientalilor nici măcar statutul deeventuale “tradiŃii locale”.2. Yves Congar 5 menŃionează două tipuri de analiză ale istoriei schismelorşi tensiunilor dintre Răsărit şi Apus:a) una dintre ele remarcă faptul că, pe parcursul celor 464 de ani, începândcu domnia Sf. Constantin cel Mare ca singur stăpânitor (321), dar mai ales din anul323 şi terminând cu cel de-al VII-lea Sin. Ecumenic din anul 787, între greci şilatini au existat 5 schisme, totalizând 203 ani;b) cealaltă analiză scoate în evidenŃă faptul că, privite dintr-un anumepunct de vedere, numărul schismelor poate fi considerat a totaliza 7 astfel deseparări dureroase, subsumând 217 ani.diecezelor amintite mai inainte” (HTML Document: http://www.crestinortodox.ro/dreptbisericesc/69934-canoanele-sinodului-iv-ecumenic/3;Standul accesării noastre: 29.04.2009).4 “Înnoind cele legiuite de către cei 150 de sfinŃi părinŃi, care s-au adunat în această de Dumnezeupăzită şi împărătească cetate, şi de către cei şase sute treizeci care s-au întrunit în Calcedon,orânduim (hotărâm) ca scaunul Constantinopolului să aibă parte (să beneficieze, să se bucure) deîntâietăŃi (privilegii) deopotrivă (egale) cu ale scaunului Romei vechi, şi ca în lucrurile celebisericeşti să se facă tot atât de mare ca şi acela, fiind al doilea după acela (can. 28 sin. IV ec), dupăcare să se numere scaunul marii cetăŃi a alexandrinilor, apoi ai Antiohiei, şi după acesta acela alcetăŃii ierusalimitenilor” (Cf. http://www.canoaneortodoxe.net/pdf/2.Canoanele%20Sinoadelor%20Ecumenice/Canoane_V-VI_ec.pdf; Standul accesării din citarea noastră: 29.04.2009).5Y. CONGAR, Zerrissene Christenheit. Wo trennten sich Ost und West?, Edit. Herold, Wien ş.a.,1959, p. 111.169

Aceste schisme ar putea fi încadrate temporal pe o perioadă de 506 ani,cuprinsă între 337, anul trecerii la cele veşnice a Sf. Constantin, şi 843, anulbiruinŃei definitive asupra ereziei iconoclaste.Cu alte cuvinte, aşa cum remarcă un teolog catolic contemporan 6 , pe maibine din jumătatea timpului în decursul căruia s-au desfăşurat SinoadeleEcumenice, între Răsărit şi Apus nu a existat practic, datorită acestor schisme maimici sau mai mari, nici o comuniune ecclesială. Cu toate acestea, nici grecilor, darnici latinilor nu le-a venit ideea de a contesta caracterul eclesial sau de Biserică alpărŃii celeilalte.3. Pe lângă factorii sociali, culturali şi politici, factori predominanŃi, dealtfel, la baza acestor schisme, precum şi a celei viitoare numită “Marea Schismă”,au stat şi o serie de factori de natură teologică. Amintim din această perspectivă,succinct, următoarele patru repere, ele fiind, desigur, mult mai numeroase 7 :a) Ridicarea Constantinopolului la rangul de centru al lumii creştine deatunci, fiind şi oraşul în care rezida împăratul, ceea ce a dus la proteste din parteaRomei, aşa cum arătam mai sus. Fără a mai insista asupra acestor elemente dejaamintite, vom menŃiona numai faptul că, în jurul Mării Mediterane, Biserica acunoscut deja înainte de acest moment o organziare proprie, bazată pe anumitepractici sau cutume specifice timpului şi locului. Astfel, anumiŃi episcopi carerezidau în centre mai însemnate din punct de vedere socio-cultural şi administrativpolitic,au devenit, treptat, responsabili şi cu coordonarea vieŃii bisericeşti dincentre sau zone mai puŃin relevante din perspectivele amintite, ceea ce a dus ladesemnarea lor drept “mitropoliŃi”, ca urmare, aşadar, a faptului ca ei rezidau într-ometropolă. Prin extensia acestui principiu, episcopii care coordonau activitatea mai6 E. CHR. SUTTNER, Das wechselvolle Verhältnis zwischen den Kirchen des Ostens und des Westensim Lauf der Kirchengeschichte, în: Repères Oecuméniqoues/Ökumenische Wegzeichen, Nr. 11,September 2002, Publiés par l’Institut oecuméniques de l’Université de Fribourg/Hrsg. v. Institut fürÖkumenische Studien der Universität Freiburg Schweiz, pp. 11-12; Idem, Die ekklesiologischeDimension von Schismen. Für ihre Bewertung bedeutsame Fakten aus dem wechselseitigenVerhältnis der Kirchen des Ostens und Westens, în vol. M. KOHLBACHER/M. LESINSKI (editori vol.),Horizonte der Christenheit. Festschrift für FRIEDRICH HEYER, zu seinem 85. Geburtstag (= Oikonomia34), Erlangen: Lehrstuhl für Geschichte und Theologie des Christlichen Ostens, 1994, pp. 431-440.7 Idem, Das wechselvolle Verhältnis..., pp. 12-19.170

multor metropole şi a episcopilor din ele, au fost numiŃi “arhiepiscopi”, iar maitârziu, unii dintre ei au devenit “patriarhi”.Această ordine (táxis) ecclesială a fost, aşadar, creată deja într-o perioadăcând Biserica se afla într-o stare de relativă pace în raport cu autorităŃile romane,ordine confirmată mai apoi de Sinodul I Ecumenic în anul 325, fapt care a făcutposibilă recunoaşterea Constantinopolului ca fiind egal în privilegii cu Roma, aşacum s-a statornicit de către Sinoadele II şi IV Ecumenice, precum şi de SinodulTrulan, lucruri pe care le-am menŃionat deja. Desigur, amestecul statului întreburile interne ale Bisericii la acel timp, era aproape inexistent, fapt care a facutposibilă dezvoltarea bisericească menŃionată mai înainte, adică o dezvoltare care sebaza pe autoritatea apostolică.Scaunele apostolice mai importante îşi bazau autoritatea, printre altele, şipe faptul că ele fuseseră întemeiate de către Sf. Ap. Petru, devenind, de aceea,“scaune petrine”; este vorba de Roma, Alexandria şi Antiochia, de care auaparŃinut o perioadă de timp şi centre precum Efes, Cezareea Capadociei şiCartagina, fapt care îl va determina pe Sf. Ciprian al Cartaginei să afirme că, nunumai episcopul Romei este succesorul direct al Sf. Ap. Petru, ci, fiecare episcopeste, la rândul lui, successor atât al Sf. Ap. Petru, cât şi al celorlalŃi SfinŃi Apostoli.Această idee a fost reŃinută mai apoi de către eclesiologia Bisericilor dinOrient, fapt care a făcut posibilă, şi recunoaşterea Constantinopolului – NouaRomă ca fiind egal(ă) în onoare şi privilegii cu Roma cea Veche. Hotărârilecanoanelor Sinoadelor Ecumenice menŃionate mai sus, se constituie, de aceea, întrunmodel autentic de consens eclesial, căci, în pofida reŃinerilor Romei, hotărârileSinoadelor Ecumenice respective au fost validate şi de reprezentanŃii Romei.b) Schisma acachiană (483-519) – evenimentul cunoscut sub acest nume, afost cauzat, mai mult, datorită amestecului din ce în ce mai mare al puterii statale înproblemele interne ale Bisericii. Momentul decisiv l-a constituit Sinodul al IV-leaEcumenic de la Calcedon din anul 451, în urma căruia anumite părŃi ale Bisericii s-au desprins din trupul ei, organizându-şi propria ierarhie şi folosind o terminologiehristologică de orientare chiriliană, spre deosebire de terminologia calcedoniană,puternic inspirată, pe de-o parte, din teologia antiohiană, iar pe de altă parte, poate171

în cea mai mare parte chiar, de teologia simplă, dar extrem de concisă, a SfântuluiLeon cel Mare, papă al Romei.În urma acestei stări de fapt, împăratul Zenon, considerând că o reunificarebisericească grabnică se impunea de la sine pentru binele nu numai al Bisericii, cişi al statului, a redactat în anul 482 o scriere programatică, un fel de Simbol deCredinŃă cu tentă împăciuitoare, numit “Henotikon” pe care l-a trimis tuturorscaunelor episcopale ale imperiului spre aprobare. ArhiepiscopulConstantinopolului, Akakios, a semnat acest document, fiind însă singurul care afacut acest gest. Celelalte Biserici, fidele hotărârilor Calcedonului, s-au opus,grupându-se cu Biserica Romei în frunte, într-o acŃiune de nerecunoaştere şineacceptare a “Henotikonului”.Confruntându-se cu poziŃia Constantinopolului de a nu denunŃa amesteculimperial şi cu refuzul ferm de a aş-i retrage sprijinul faŃă de “Henotikon”, celelalteBiserici, în frunte cu Roma, au rupt comuniunea cu arhiepiscopulConstantinopolului. Schisma a durat până în anul 519.c) Adaosul “Filioque” – “şi de la Fiul”. Simbolul de CredinŃă Niceo-Constantinopolitan mărturiseşte în deplină consonanŃă cu Sf. Scriptură (In. 15, 26)că Biserica crede în “Duhul Sfânt, Domnul de ViaŃă făcătorul, care de la Tatălpurcede”. Răspunzând unor cerinŃe misionare stringente, Biserica Romei amodificat textul Simboului de CredinŃă amintit, fără consultarea celorlalte Bisericisemnatare ale textului respective, aşa cum a fost el adoptat la Sinodul al II-leaEcumenic din anul 381.Din punct de vedere strict teologic, conflictul legat de acest adaos, rezidăîn abordarea diferită de către Răsărit şi Apus a învăŃăturii de credinŃă referitoare laSf. Treime. Dacă Răsăritul a rămas fidelă teologiei trinitare a PărinŃilorCapadocieni, Apusul – intrat treptat sub tutela şi influenŃa crescândă, însă de celemai multe ori nefastă a teologilor de la curtea carolingiană, cunoscuŃi sub numelede “teologi franci” – a promovat o teologie trinitară inspirată, printre altele, deconcepŃiile trinitare deficitare ale lui Tertulian. În plus, diferenŃa de text dintreCrezul profesat de Bisericile Orientale, fidele hotărârilor Sinodului II Ecumenic şicel profesat de Biserica Romei, deci cu adaosul “Filioque”, a trecut o mare partedin timp neobservată, Crezul neconstituindu-se decât destul de târziu ca parte172

componentă a oficiului liturgic euharistic, aşa încât concelebrarea a fost posibilă,fără a fi stingherită de acest adaos.O mare parte din vină, pe lângă aceşti factori, o poartă şi înstrăinareaculturală reciprocă, lentă dar sigură, precum şi diferenŃele de limbaj şi de vocabularteologic, lucru care a produs suspiciuni atunci când o parte din Biserică folosea unlimbaj care, în esenŃă, exprima acelaşi lucru, dar nu era posibil de a fi echivalatlingvistic prin vocabularul celorlalte Biserici ale lumii creştine, aşa cum s-aîntâmplat într-o anumită măsură, cu hristologia chiriliană raportată la cea leonianăsau la cea antiohiană. S-a ajuns, astfel, la situaŃia incredibilă, ca Apusul săreproşeze Răsăritului, printre altele, că a falsificat textul Simbolului de CredinŃă,eliminând adaosul “Filioque”, când, de fapt, tocmai Apusul se afla în situaŃia de a ise reproşa că a purces la această adăugire nelegitimă.Cu toate încercările sale de a justifica acest act şi de a-l explica prinrecursul la unii PărinŃi Răsăriteni care au folosit cu anumite ocazii această expresie,adaosul a devenit una dintre cauzele majore ale rupturii teologice dintre Răsărit şiApus, unii teologi vazând în el cauza principală a schismei.d) Iconoclasmul a constituit, de asemenea, un factor ce a dus laînstrăinarea Apusului de Răsărit. Fără a insista asupra elementelor teologice alecrizei în cauză, vom specifica numai că, datorită diferenŃelor de limbaj tot maimari, hotărârile Sinodului VII Ecumenic au fost traduse greşit în limba latină, ceeace a produs în gândirea teologilor franci o adevărată revoltă împotriva bizantinilor,acuzându-i pe aceştia de idolatrie.Dacă pentru creştinătatea răsăriteană cinstirea imaginilor implicadimensiunea sacrului la nivelul său ontologic cel mai profund, adică punând în jocînsăşi mântuirea celor care se declarau pro sau contra, pentru Occident prezenŃaimaginilor sacre era justificată doar prin utilitatea lor catehetică şi pedagogică.Târziu, când lucrurile au fost clarificate şi Biserica Romei a recunoscuthotărârile Sinodului VII Ecumenic, neîncrederea dintre Răsărit şi Apus cauzată detoŃi factorii amintiŃi – inclusiv de disputa iconoclastă, precedată de cea monotelităcare a dus la condamnarea papei Honorius I al Romei –, era deja prea mare, aşaîncât consecinŃele aveau să se arate curând.173

4. Evenimentul major care a premers “Marea Schismă” de la 1054, a fost,fără doar şi poate, disputa cauzată de recunoaşterea, respectiv nerecunoaştereacanonicităŃii alegerii laicului Fotie (Photius) pe scaunul patriarhal alConstantinopolului. Disputa a lăsat urme adânci în cadrul raporturilor dintreRăsărit şi Apus şi, cu toate că, în cele din urmă, patriarhul Fotie (Photius) a muritîn comuniune cu Biserica Romei, bizantinii au văzut în amestecul nedelicat alepiscopului Romei în cadrul acestei dispute a Răsăritului o modalitate de a-şiafirma dorinŃa de primat jurisdicŃional şi asupra Bisericii Răsăritului.Ca atare, figura patriarhului Fotie a rămas emblema celor care au luptatcontra pretenŃilor primaŃiale ale Romei, Biserica Ortodoxă a Răsărituluicanonizându-l, în timp ce Biserica Romei l-a considerat secole de-a rândul drept unimpostor, intrus, scelerat, fiu al diavolului etc., dar mai ales, cel mai redutabiladversar al ideii de primat roman.Cercetarea contemporană 8 a reuşit să demonstreze, însă, că patriarhul Fotienu a fost un adversar de temut al ideii de primat roman în Răsărit, ci, în modparadoxal, martorul de neaşteptat al acestui concept, cu menŃiunea că primatulroman pe care el îl atribuia episcopului Romei, nu era unul de jurisdicŃie, ci unul înconformitate cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice.Din nefericire, numele lui a fost antrenat de către polemica sterilăantilatină, respectiv antibizantină, într-o acŃiune de adâncire a neîncrederiiRăsăritului faŃă de Apus şi de înstrăinare teologică reciprocă 9 .8 A se vedea pentru aceasta şi micul nostru studiu: Constantinopolul şi ortodoxia credinŃei: SfântulFotie cel Mare al Constantinopolului – martorul de neaşteptat al conceptului de primat roman înRăsărit? Câteva consideraŃii asupra unei controverse, în Îndrumător Bisericesc – pe anul de laHristos 2007, Anul 155, Sibiu, 2006, pp. 233-238.9 V. pt aceasta: E. CHR. SUTTNER, Das wechselvolle Verhältnis..., pp. 30-31; De asemenea: L. D.COLDA, Constantinopolul şi ortodoxia credinŃei: Sfântul Fotie cel Mare al Constantinopolului –martorul de neaşteptat al conceptului de primat roman în Răsărit? Câteva consideraŃii asupra uneicontroverse, în: „Îndrumător Bisericesc”, Nr. 155, Sibiu, 2007, pp. 233-238; Idem, Între Roma şiConstantinopol. O viaŃă, o istorie, un destin: patriarhul Fotie al Constantinopolului şi epoca sa, în:„Revista Teologică”, Nr. 3, Sibiu, 2006, pp. 138-152 (Articolul a fost publicat şi anterior, într-o formăuşor modificată, în trei părŃi, în periodicul „Telegraful Român” [= TR], după cum urmează: TR, Nr.17-20/2001, p.5 şi p. 6; TR, Nr. 21-24/2001, p. 2; TR, Nr. 25-28/2001, p. 6); Idem, Figuri, concepte şievenimente din istoria Bisericii: Patriarhul Fotie al Constantinopolului şi disputele cu latinii, în rev.Orizonturi Teologice, Nr. 3, Oradea, 2000, pp. 152-173; Idem, Aspecte din istoria Bisericii:Conflictul dintre papa Nicolae I al Romei şi Sfântul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului.Câteva considerente asupra legăturilor acestuia din urmă cu armenii, în Îndrumător Bisericesc, Nr.157, Ed. Andreiană: Sibiu, 2009, pp. 273-283.174

5. Momentul celei mai dureroase despărŃiri dintre Răsărit şi Apus, este,fără îndoială, ceea ce astăzi numim “Marea Schismă” de la 1054. Nu vom insistaaici şi acum asupra acestui moment, el fiind arhicunoscut. Vom menŃiona numaifaptul că, ceea ce la început a fost perceput drept o nouă ceartă numai întreConstantinopol şi Roma, comuniunea celorlalte scaune ale Răsăritului cu Romanefiind întreruptă – căutându-se, dimpotrivă, din partea unor scaune episcopale saua unor episcopi medierea conflictului – a ajuns să antreneze mai apoi toate scauneleapostolice ale Răsăritului, schisma generalizându-se şi nefiind vindecată total niciîn zilele noastre.Încercările de unire dintre Roma şi Biserica Ortodoxă, aşa cum au fost elepropuse de sinoadele unioniste de la Lyon (1274) şi Ferrara-FlorenŃa, s-au soldat cueşecuri la fel de răsunătoare. Reforma protestantă din secolul al XVI-lea, adeterminat Roma să caute sa-şi refacă numărul credincişilor pierduŃi, apelând laforŃa armelor şi la metodele mai puŃin morale şi creştineşti, dezvoltând unprozelitism agresiv în cadrul popoarelor ortodxe aflate fie sub dominaŃie otomană,fie sub cea habsburgică. Este vorba de ceea ce se cunoaşte sub numele de uniatism,fapt considerat de lumea ortodoxă a fi de o gravitate extraordinară.Ca urmare a acestor evenimente, înstrăinarea dintre Biserica Ortodoxă şicea Romano-Catolică a degenerat în cele din urmă în sentimente de ură şi dedispreŃ. Astfel, în anul 1729, Roma a interzis orice formă de comunicatio in sacriscu ortodocşii, iar în anul 1755, ca răspuns la metodele de convertire forŃată lacatolicism prin intermediul uniatismului, comuniunea Bisericilor Ortodoxereînnoieşte anatemele îndreptate împotriva Romei, considerându-i din acestmoment pe catolici drept pagâni, necuraŃi, eretici, neluminaŃi şi nebotezaŃi.Apelurile papilor de la Roma din cea de-a doua jumătate a secolul al XIXlea(de ex. Pius al IX-lea şi Leon al XIII-lea) şi din prima parte a secolului al XXleade reîntoarcere a ortodocşilor în staulul Bisericii Romei, considerată a fi “materet magistra” 10 (Ioan al XXIII-lea), au rămas fără rezultatul scontat, ortodocşii10 A se vedea pentru aceasta: HEINRICH DENZINGER (HENRICI DENZINGER), Kompendium derGlaubensbekenntnisse und kirchlichen Lehrentscheidungen. Verbessert, erweitert, ins Deutscheübertragen und unter Mitarbeit von HELMUT HOPING herausgegeben von PETER HÜNERMANN(Enchiridion symbolorum definitionum et declarationum de rebus fidei et morum. Quod emendavit,auxit, in linguam germanicam transtulit et adiuvante HELMUTO HOPING edidit PETRUS HÜNERMANN),175

ăspunzând de fiecare dată cu o contrainvitaŃie, de renunŃare a catolicilor la erezieşi întoarcere la ortodoxie (de ex., enciclica patriarhilor ortodocşi din 1848 11 ).Lucrurile păreau intrate într-o fundătură, mai ales odată cu proclamarea decătre Biserica Romano-Catolică a episcopului Romei la Conciliul I Vatican (1870)drept cap al Bisericii, beneficiind de harisma infailibilităŃii în materie de morală şicredinŃă atunci când se exprimă “ex cathedra”, neavând nevoie de consensulBisericii. Enciclica “Mystici corporis” 12 din 22 iunie 1943 a papei Pius al XII-lea,identifica Biserica Catholică cu cea Romano-Catolică, riturilor Orientale şiBisericilor aferente lor, recunoscute de predecesorul său, papa Pius al XI-lea,fiindu-le atribuite doar un statut de Biserici locale, inferioare celor locale de ritroman. Biserica Romano-Catolică era identificată şi câŃiva ani mai târziu, în 1950,la 12 august, în enciclica “Humani generis” 13 cu Biserica instituită de Hristos:“Ecclesia Catholica Romana est Ecclesia Christi” 14 . Pentru creştinii necatolici erareînnoită aserŃiunea Sf. Ciprian al Cartaginei: “Extra Ecclesiam nulla salus” 15 .6. Zorii unei noi ere în cadrul raporturilor dintre ortodocşi şi catolici va fiinaugurat odată cu convocarea Conciliului II Vatican în anul 1962, de către papaIoan al XXIII-lea şi continuat de succesorul lui, papa Paul al VI-lea. Ortodocşii auparticipat ca şi observatori, ca “fraŃi separaŃi” 16 la acest conciliu general al BisericiiCatolice.39. Auflage (Editio XXXIX), Herder: Freiburg im Breisgau (Friburgi Brisgoviae)/Basel(Basileae)/Rom (Romae)/Wien (Vindobonae), 2001 (MMI), 3935-3953 – citat de aici înainte ca DH;Textul latin complet al enciclicei în: Acta Apostolicae Sedis (= AAS) 53 (1961) 405-447.11 TEODOR M. POPESCU, Enciclica patriarhilor ortodocşi de la 1848. Studiu introductive, text şitraducere, în rev. Biserica Ortodoxă Română, Nr. 11-12/1935, pp. 545-688 şi în extras, 144 p.(Textul enciclicei poate fi accesat şi la următoarea adresă web:http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/enciclica_1848.htm).12 DH 3800-3822; Textul latin complet al enciclicei în: AAS 35 (1943) 200-243.13 DH 3875-3899; Textul latin complet al enciclicei în: AAS 42 (1950) 561-577.14 AAS 42 (1950) 571.15 Ep. 73, 21. Papa PIUS AL IX-LEA, folosind această expresie într-un timp în care Biserica Romano-Catoloică lupta împotriva “Indiferentismului” o lega de o alta – “ignorantia invincibilis”. Vezi pentruaceasta Enciclica “Quanto conficiamur moerore”, adresată episcopilor Italiei, la 10 august 1863, în:DH 2865.16 UR 3: RelaŃiile dintre fraŃii despărŃiŃi şi Biserica Catolică (Textul integral al documentului în limbaromână poate fi accesat şi la următoarea adresă de web:http://www.catholica.ro/documente/index3.asp?id=74; Standul accesării noastre: 30.04.2009).176

Documentele Conciliului II Vatican poartă, fără, îndoială, şi amprentaconsultărilor teologice cu teologii ortodocşi trimişi ca observatori. Cele maiimportante în acest sens, sunt din punct de vedere ecclesiologic constituŃiadogmatică despre Biserică “Lumen gentium” (= LG), decretul despre ecumenism“Unitatis redintegratio” şi cel referitor la Bisericile Orientale “Orientaliumecclesiarum”. Se observă în toate acestea, dorinŃa sinceră de deschidere a BisericiiRomano-Catolice spre ortodocşi, numiŃi de acum înainte “fraŃi separaŃi” şi faŃă deBisericile Ortodoxe, considerate a fi “Biserici locale surori” sau “Bisericiparticulare”.ConstituŃia “Lumen gentium” va căuta re-explicarea slujirii episcopuluiRomei într-un cadru de colegialitate episcopală, papa fiind relaŃionat astfel cuceilalŃi episcopi, dispărând astfel impresia lăsată de Conciliul I Vatican din anul1870, a unei structuri piramidale, în vârful căreia ar fi papa, episcopii fiind doarnişte delegaŃi ai lui în teritoriu. Totuşi, constituŃia amintită, nu a reuşit să integrezetotal acest model ecclesiologic, textul constituŃiei lăsând impresia a două modeleecclesiologice oarecum mai mult paralele decât convergente. Ea este, totuşi,meritorie, prin aceea că, papa este legat de colegiul episcopal, neputându-şiexercita atribuŃiile specifice slujirii sale fără acest colegiu episcopal. Însă, niciepiscopii nu-şi pot exercita slujirea lor sacramental-pastorală în chip legitim fărăcomuniunea canonică, liturgică şi sacramentală cu episcopul Romei, care este capulacestui colegiu.B. Elemente ale dialogului teologic bilateral ortodox-catolicMarele merit al Conciliului II Vatican, în raport cu lumea ortodoxă, a fostînsă, acela prin care, la finalul său, s-a purces reciproc la anularea anatemeloraruncate în anul 1054, punându-se bazele unui dialog al iubirii care, mai apoi, înanul 1980, s-a transformat într-un dialog teologic al adevărului, care are adreptscop refacerea unităŃii pierdute între creştinii ortodocşi şi cei catolici.Gesturile de frăŃietate ale papilor de la Roma raportate la BisericaOrtodoxă reprezentată simbolic prin patriarhul ecumenic şi prin diferiŃi delegaŃi,vizitele reciproce şi schimbul de daruri, au constituit baza începerii acestui dialog.177

Fără a insista pe amănuntele legate de acesta 17 , dorim să precizăm doar că,cel mai mare obstacol în calea atingerii unităŃii dintre ortodocşi şi catolici, este,fără doar şi poate, modalitatea actuală de exercitarea a primatului în sânul Bisericiide către episcopul Romei. De găsirea unui consens în această privinŃă, depind, înultimă instanŃă, şi valorificarea la maximum a convergenŃelor teologice relizate încadrul dialogului oficial până în acest moment. Asupra acestor convergenŃe ne vomopri şi noi mai departe, reliefând aspectele principale legate de acestea.Dialogul teologic propriu-zis a debutat în anul 1980 la Patmos-Rodos,adoptându-se un plan, o metodă şi o listă de teme propuse pentru prima etapă adialogului care, în cele din urmă, are ca scop restaurarea comuniunii depline întrecele două Biserici. Ritmul întâlnirilor propus atunci şi anume, ca ele să sedesfăşoare odată la doi ani, a putut fi Ńinut numai până în anul 1990.Pe parcursul acestor 10 ani comisia mixtă de dialog s-a întrunit de 6 ori însesiune plenară, după cum urmează:a) Patmos-Rodos, 1980;b) München, 1982;c) Creta, 1984;d) Bari, 1986-1987;e) Valamo, 1988;f) Freising, 1990.Aceste întruniri au dus la adoptarea a trei documente de convergenŃăteologică. Este vorba de:17 O sinteză a istoriei dialogului teologic ortodox-catolic poate fi găsit la IOAN I. ICA JR., Importantaccord teologic ortodox-catolic pe tema sinodalităŃii şi autorităŃii pe marginea celei de-a X-a sesiuniplenare a Comisiei Mixte InternaŃionale pentru Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă şi BisericaRomano-Catolică. Ravenna, 8-15 oct. 2007, în rev. Studii Teologice, Nr 3/2007, pp. 227-256.O altă sinteză a istoriei dialogului poate fi accesată şi la următoarea adresă web:http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_6_5.html; Standul accesării noastre:30.04.2009. Alte lucrări de referinŃă: a) *** The Quest for Unity: Orthodox and CatholicismDialogue, Documents of the Joint International Commission and Official Dialogues in the UnitedStates, 1965-1995, ed. by JOHN BORELLI and JOHN H. ERICKSON, St. Vladimir’s Seminary Press,aCrestwood, New-York and U.S. Catholic Conference, Washington, D.C., 1996; b) Pr. lect. dr. I.MARGA, În dragoste şi adevăr. Dialogul teologic oficial ortodoxo-catolic, de la Rhodos la Balamand,Ed. Paralela 45, Sibiu, 2000 (lucrarea conŃine o listă bibliografică foarte bogată privind desfăşurareadialogului până în anul 1994).178

a) Misterul Bisericii şi al Euharistiei în lumina misterului Sfintei Treimi(München, 1982);b) CredinŃă, Taine şi unitatea Bisericii (Bari, 1987);c) Taina PreoŃiei în structura sacramentală a Bisericii cu referiredeosebită la importanŃa succesiunii apostolice pentru sfinŃirea şi unitateapoporului lui Dumnezeu (Valamo, 1988).În februarie 1990, comitetul de coordonare de la Moscova a pregătit pentrusesiunea din iunie de la Freising proiectul de document cu titlul: ConsecinŃeecclesiologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii: sinodalitate şiautoritate în Biserică. Din nefericire, acest proiect de document nu a mai ajuns safie discutat din cauza problemelor ridicate de acŃiunile prozelitiste ale Bisericilorgreco-catolice din Ucraina şi România. Doi ani mai târziu, în 1992, întâi-stătăoriiBisericilor Ortodoxe întruniŃi la Constantinopol, au protestat împotriva acŃiunilorprozelitiste uniate.În aceste condiŃii, sesiunile a VI-a şi a VII-a plenare ale dialogului teologicau adoptat două documente privitoare la uniatism, prin care se dezaprobau acŃiunileprozelitiste ale Bisericilor greco-catolice, acestea fiind recunoscute de către parteaortodoxă numai prin “iconomie temporară” drept “parte a comuniunii catolice”,până la reglementarea definitivă a statutului lor în raport cu Biserica Romano-Catolică.Primul document din cele două amintite, era, de fapt, o declaraŃie comună,adoptată la Freising deja în anul 1990; cel de-al doilea document, a devenitcunoscut sub numele de “Documentul de la Balamand” (1993): “Uniatismul cametodă de unire în trecut şi căutarea actuală a deplinei comuniuni” 18 .Dacă pentru Vatican “Documentul de la Balamand” a reprezentat o soluŃiesatisfăcătoare, fiind adoptat mai apoi chiar şi de către Bisericile unite cu Roma dinOrientul Apropiat şi Ucraina, el a provocat între Bisericile Ortodoxe o adevăratăcriză, fiind respins de Bisericile Ortodoxe ale Greciei, Serbiei, Bulgariei şi18 A se vedea pentru aceasta: Dr. ANTONIE PLAMADEALA, Uniatismul, metodă de unire din trecut şicăutarea actuală a deplinei comuniuni. Documentul de la Balamand, text şi comentariu, Sibiu, 1993.179

Ierusalimului, acestea nefiind, de fapt, reprezentate la Balamand. A fost adusă chiaracuza de trădare a Ortodoxiei la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi a BisericiiOrtodoxe din Patriarhia Antiohiei, care au salutat documentul ca fiind unul“profetic”.Principala temere era legată de faptul că, prin acest document, Vaticanul varelua în mod subversiv acŃiunile de unire “mascată” cu Roma, datorită, mai ales,recunoaşterii Bisericii Catolice ca “Biserică soră”, cu Taine valide, înainteadiscutării şi rezolvării chestiunilor de natură dogmatică ce deosebesc cele douăBiserici: primat, infailibilitate, Filioque, purgatoriu, har creat, folosirea azimei înlocul pâinii dospite la celebrarea Euharistiei, imaculata concepŃie etc.Anul 1995 a adus cu sine sentimental blocării iremediabile a dialogului.Totuşi, în urma vizitei patriarhului ecumenic Bartolomeu I al C-polului la Roma(27-29 iunie 1995), comisia interortodoxă reunită în Fanar, hotărăşte continuareadialogului, pe tema “ImplicaŃii ecclesiologice şi canonice ale uniatismului”. Ceade-a VIII-a sesiune, întrunită la Baltimore între 9-19 iulie 2000 pentru a discutaaceastă chestiune, şi-a desfăşurat lucrările într-o atmosferă tensionată.Aşa cum sublinia atunci părintele profesor arhid., Ioan I. Ică jr., membru alcomisiei ortodoxe de dialog, tot ceea ce s-ar fi putut spune în comun despreuniatism privit ca efect, s-a spus, nediscutându-se însă cauza acestuia în moddirect, adică fără a se aborda problema primatului papal.Impasul dialogului a fost deblocat abia în anul 2005 când, în urmaconsultărilor avute de către mitropolitul Ioannis Zizioulas cu reprezentanŃii fiecăreiBiserici Ortodoxe autocefale, s-a hotărât de comun accord reluarea discuŃilor cupartea catolică. SperanŃele erau de data aceasta mari, ele fiind legate şi de persoananou-alesului papă, fostul cardinal Joseph Alois Ratzinger, cu numele de Benedict alXVI-lea.Sesiunea a IX-a plenară a dialogului s-a desfăşurat la Belgrad în anul 2006,luându-se în discuŃie documentul elaborate la Moscova în anul 1990: “ConsecinŃeecclesiologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii:sinodalitate/conciliaritate şi autoritate în Biserică”.Trecând peste episodul dezbaterilor furtunoase dintre reperzentanŃiipatriarhiei ruse şi cei ai delegaŃiei constantinopolitane în urma cărora s-a ajuns lasituaŃia paradoxală ca o dispută internă ortodoxă să fie arbitrată de un cardinal al180

Bisericii Romano-Catolice (Walter Kasper), documentul a fost adoptat în sesiuneade la Ravena din 8-15 octombrie 2007, reprezentând un pas important pe caleadialogului teologic bilateral, documentul prezentând un consens teologic asupraideii de primat la nivel local, regional şi universal-ecumenic, în conformitate cuCanonul 34 Apostolic. Astfel, s-a căzut de comun accord ca, în situaŃia în care celedouă Biserici vor putea relua comuniunea sacramentală, primatul la niveluniversal-ecumenic, dar înŃeles nu ca primat jurisdicŃional, ci de slujire în cadrulcomuniunii celorlalŃi “protoi” regionali, îi revine, conform vechii tradiŃii a primuluimileniu, episcopului Romei 19 .Ultima fază a dialogului teologic s-a consumat anul acesta, în 2009, laPafos, în insula Cipru, unde s-a luat în discuŃie rolul episcopului Romei în cadrulcomuniunii eclesiale a primului mileniu, această sesiune urmând a fi continuatăanul viitor (2010) la Viena, în perioada 20-27 septembrie, când se doreşte şielaborarea unui document comun referitor la tema luată în discuŃie 20 .C. Vizita papei Ioan Paul al II-lea în RomâniaÎn perioada 7-9 mai s-au împlinit anul acesta 10 ani de la istorica vizită aPapei Ioan Paul al II-lea în România, vizita fiind considerată unul dintre cele maiimportante evenimente ecclesiale din secolul al XX-lea, fiind prima vizită a unuipapă al Romei într-o Ńară majoritar ortodoxă, după “Marea Schismă” din anul1054. Pe acest papă al Bisericii Catolice, supranumit deja “cel Mare”, vrednicul depomenire Patriarh Teoctist trecut şi el la Domnul, îl numea “fiu al credinŃei” 21 ,reliefând astfel importanŃa covârşitoare a misiunii pastorale a acestui suveranpontif.Vizita a putut avea loc în contextul atmosferei de apropiere dintre celedouă Biserici şi pe baza dialogului teologic bilateral, nefiind, din fericire, umbrităde disputele legate de problematica Bisericilor greco-catolice. Deosebit de19 Cf. IOAN I. ICA jr., Important accord teologic ortodox-catolic…, p. 254.20 A se vedea pentru aceasta şi Comunicatul întâlnirii de dialog catolico-ortodox de la Paphos, postatla următoarea adresă: http://documente.catholica.ro/comunicatul-intalnirii-de-dialog-catolico-ortodoxde-la-paphos-2009/.21 Cf. Manifestări cultural-religioase la 10 ani de la vizita Papei (comunicat)/30.04.2009 (Bucureşti).Articolul poate fi accesat online la următoarea adresă web:http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=17737; Standul accesării noastre: 01.05.2009.181

interesantă a fost remarca Sfântului Părinte la sosirea în România şi anume, că avenit ca pelerin în “Grădina Maicii Domnului” 22 , pentru a se bucura deospitalitatea, preŃuirea şi spiritualitatea poporului român, a cărui Ńară esteconsiderată a fi “punte între Orient şi Occident” 23 .Această remarcă este deosebit de importantă dacă ne gândim la învăŃăturaBisericii Catolice referitoare la primatul de jurisdicŃie al episcopului Romei prinaceea că, Sfântul Părinte nu a dorit să afirme cu orice preŃ această calitatea saconferită de Biserica Catolică, de primat al acesteia, el decalrându-se doar un umilpelerin venit la fratele său întru slujire, venerabilul Patriarh Teoctist.Aceste accente arată de fapt că, slujirea întru comuniune sacramentală esteun deziderat posibil, chiar ideea de primat putând fi soluŃionată acceptabil pentruambele părŃi. Este de fapt, ecoul celor cerute de către Sanctitatea Sa în enciclica“Ut unum sint” 24 , prin care îşi exprima dorinŃa ca slujirea Sa petrină să poată fiastfel definită, încât ea să fie acceptată de către toŃi. Nu este vorba de o punere îndiscuŃie a ideii de primat în sensul renunŃării la practicarea lui, ci de o redefinire aelementelor care alcătuiesc slujirea pe care el o presupune, astfel încât acesteelemente să concorde cu tradiŃia nedespărŃită a primului mileniu, pentru a puteasluji astfel unităŃii.Unitatea eclesială nu poate fi definită drept o măsură organizatorică sauadministrativă; ea are o dimensiune pnevmatică, spirituală, fiind un dar al DuhuluiSfânt. Desigur, aceasta trebuie să fie reflectată în unitatea vizibilă din Biserică,îmbinând astfel, elementul divin cu cel uman, aşa cum se afirmă şi în ConstituŃiaDogmatică despre Biserică «Lumen gentium» (8), a Conciliului II Vatican; maimult, această unitate trebuie să comporte o dimensiune profund sacramentală. Înpofida tuturor schismelor, în baza Sfintei Taine a Botezului care ne altoieşte în22 PAPA IOAN PAUL AL II-LEA, “łară punte între Orient şi Occident, în pragul unui nou mileniuîntemeiază-Ńi viitorul mai departe pe stânca tare a Evangheliei”. Discurs din timpul ceremoniei debunvenit Ńinut la Aeroportul Băneasa, în vol. omagial Vizita apostolică a lui ioan Paul al II-lea înRomânia, 7-8-9 mai 1999/Voayage apostolique de Jean-Paul II en Roumanie/Apostolic Visit of JohnPaul II to Romania, “L`Osservatore Romano” – MARIO AGNES, Directeur, Cahier special –FRANCESCO M. VALIANTE, Chargé d´édition, pp. 4-5.23 Ibidem.24 Textul enciclicei în limba latină poate fi accesat la următoarea adresă web:http://www.vatican.va/holy_father/john_paul_ii/encyclicals/documents/hf_jp-ii_enc_25051995_utunum-sint_lt.html(Standul accesării noastre: 17.11.2009), iar în limba română, la adresa:http://www.catholica.ro/documente/index3.asp?id=828 (Standul accesării noastre: 17.11.2009).182

trupul tainic al lui Hristos, creştinii rămân pe mai departe fraŃi şi surori în DomnulIisus Hristos (Lumen gentium 15; Unitatis redintegratio 3).Dimensiunea aceasta sacramentală poate fi observată numai în slujireaapostolică a episcopului, ea fiind păstrată atât în Biserica Ortodoxă, cât şi în ceaCatolică, aşa după cum s-a stabilit în documentele de convergenŃă ale dialoguluiamintite mai sus, cele două Biserici recunoscându-si Sfintele Taine şi slujireaapostolică în mod reciproc. Ca urmare a acestui fapt, Biserica Catolică priveşteBisericile Ortodoxe locale ca Biserici surori ale Bisericilor Catolice locale (Unitatisredintegratio 14).Conciliul II Vatican a recunoscut importanŃa capitală a BisericilorOrientului organizate în Patriarhii, în “oikonomia” lui Dumnezeu referitoare lacreaŃia Sa (Lumen gentium, 23; Orientalium ecclesiarum 5). De aceea, aşa cum seexprima Papa Ioan Paul al II-lea, Biserica lui Hristos respiră cu cei doi plămâni,simbolizaŃi de Bisericile Orientului, respectiv ale Occidentului, deci prin BisericaOrtodoxă şi cea Catolică (Ut unum sint 54).Toate aceste idei au fost exprimate şi prin gestul papei Ioan Paul al II-leade a vizita o Biserică majoritar ortodoxă. Desigur, durerea pricinuită de neputinŃaconcelebrării euharistice în momentul vizitei, a fost exprimată simbolic prinschimbul de potire goale cu patriarhul Tecotist, arătând prin aceasta lumii că există,totuşi, o dorinŃă puternică în acest sens, care se speră a fi împlinită cu ajutoruldialogului teologic menit să lămurească diferenŃele teologice dintre cele douăBiserici. Din această perspectivă trebuie înŃeleasă şi invitaŃia adresată teologilorortodocşi de a face propuneri concrete pentru reconfigurarea slujirii petrine încadrul primatului episcopului Romei, slujire care să se încadreze într-oecclesiologie de tip “communio/koinonía” (Ut unum sint 88-96) 25 .25 Discursurile Papei Ioan Paul al II-lea prilejuite de vizita sa în România, pot fi accesate şi online înlimba română la adresa:http://www.catholica.ro/documente/index2.asp?categorie=Papa_Ioan_Paul_al_IIlea&subcategorie=Discursuri&order=datap(Standul accesării noastre: 01.05.2009). De asemenea,documentele Conciliului II Vatican, pot fi citite într-o traducere în limba română la următoareaadresă:http://www.catholica.ro/documente/index2.asp?categorie=Conciliul_Vatican_II&subcategorie=0&order=datap; O altă referinŃă importantă este şi una dintre conferinŃele Cardinalului Walter Kasper,preşedintele Consiliului Papal pentru Unitatea Creştinilor, intitulată Orthodoxie und katholischeKirche, postat la adresa: http://www.christeducenter.by/pdf/kasper_conferenza-ger.pdf (Standulaccesării noastre: 01.05.2009).183

În loc de conluziiSperanŃe noi în legătură cu realizarea de noi convergenŃe în cadruldialogului ortodox-catolic au fost exprimate cu ocazia alegerii cardinalului JosephAlois Ratzinger, Prefectul CongregaŃiei pentru Doctrina CredinŃei, ca suucesor alPapei Ioan Paul al II-lea, cu numele de Benedict al XVI-lea.Personalitate teologică deosebită, papa Benedict al XVI-lea a trezit însăcontroverse cu mult înaintea alegerii sale ca episcope al Romei; sunt binecunoscutereacŃiile trezite mai ales în lumea protestantă de cele două documente elaborate decătre CongregaŃia pentru Doctrina CredinŃei în anul 2000 şi semnate de Prefectul eide atunci, cardinalul Joseph Alois Ratziner. Este vorba de declaraŃia “DominusJesus” 26 şi de celebrele “Note” 27 adresate conefrinŃelor episcopale catolice.Trecând peste disputele provocate de acestea, remarcăm, totuşi, faptul că,acestea conŃin importante elemente dogmatice care pot servi unor viitoareconvergenŃe teologice ortodox-catolice, cum ar fi cele din domeniulpnevamtologiei sau eclesiologiei şi sacramentologiei.Ne vom opri aici numai asupra unui gest, care a ridicat o serie de întrebărilegate de direcŃia viitoare a dialogului teologic bilateral. Este vorba de renunŃareade către papa Benedict al XVI-lea, la titlul de “patriarh al Occidentului”. PrimelereacŃii au fost contradictorii. Astfel, cardinalul Achile Silvestrini declara că estevorba de un gest pur ecumenic, motivat de dorinŃa de a elimina confuzia saucomparaŃia între jurisdicŃia universală a papei şi cea particulară a patriarhilorrăsăriteni, primatul papal fiind unul petrin, neputând fi confundat cu prerogativeleunui patriarh, fie el şi al Occidentului.26 Erklärung „Dominus Jesus“ der Kongregation für die Glaubenslehre, über die Einzigkeit und dieHeilsuniversalität Jesu Christi und der Kirche (6. August 2000), în Verlautbarungen desapostolischen Stuhls, Nr. 148/2000 şi în vol. M. J. RAINER (ed.), „Dominus Jesus“– AnstößigeWahrheit oder anstößige Kirche? Dokumente, Hintergründe, Standpunkte und Folgerungen (=WPTheol 9), Münster/Hamburg/London, 2001, pp. 3-28. Documentul poate fi accesat şi laurmătoarea adresă web:http://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/documents/rc_con_cfaith_doc_20000806_dominus-iesus_ge.html (Standul accesării noastre 19.11.2009).27 Note der Kongregation für die Glaubenslehre, über den Ausdruck „Schwesterkirche“, în vol. M. J.RAINER (ed.), „Dominus Jesus“..., pp. 305-309.184

Acest gest, nu era, la urma urmei, unul total surprinzător, deorece, pentrucunoscători, distincŃia aceasta între primat universal şi slujirea patriarhală, era oidee mult mai veche exprimată de către Joseph Ratzinger în anul 1969, pe când eraprofessor de dogmatică în Regensburg.Totuşi, faptul renunŃării la acest titlu, menŃinându-le pe acelea de “vicar allui Hristos” şi “pontif suprem”, sugerând jurisdicŃia universală a episcopuluiRomei, este unul care crează teologilor ortodocşi serioase dificultăŃi şi justificateîndoieli referitoare la sinceritatea Vaticanului în raport cu Biserica Ortodoxă şi cudialogul teologic bilateral. DificultăŃile rezultă mai ales din aceea că, prinrenunŃarea la titlul de “patriarh al Occidentului”, papa nu mai este unul dintreceilalŃi patriarhi şi episcopi, ceea ce ar putea duce la următoarele situaŃii 28 :a) fie se ajunge la o autolimitare a jurisdicŃiei pontificale, ceea cea ar aveadrept consecinŃă sporirea comuniunii intercatolice prin crearea de noi patriarhii însânul lumii catolice, aşa cum fusese propus de profesorul Ratzinger în anul 1971,b) fie se ajunge la un efect diametral opus, de diminuare a comuniuniiintercatolice, prin sporirea jurisdicŃiei universale nemijlocite, ceea c ear puteaechivala şi cu un avertisment dat ortodoşilor în ce fel de termeni NU va fi posibilădiscutarea temei primatului Romei în cadrul dialogului teologic.După cum se observă, ecclesiologiile profesate de cele două Bisericicontinuă să conŃină puncte divergente serioase, iar un gest ca cel al papei Benedictal XVI-lea de a renunŃa la titlul de “patriarh al Occidentului”, nu poate decât săîngreuieze desfăşurarea dialogului teologic bilateral, greutate accentuată şi de altegesture, precum cel al publicării în 2007 de către Vatican al celor 5 întrebări şirăspunsuri despre natura Bisericii 29 , document ce reia elementele controversate dinalte documente, precum “Dominus Jesus”, sau idei ultramontaniste, precum celeexprimate în ConstituŃia “Pastor aeternus” a Conciliului I Vatican (1870), prin careeste afirmată superioritatea şi infailibilitatea episcopului Romei în raport cu ceilalŃiepiscopi.28 Mai pe larg despre aceste gest, să se vadă: ION I ICA JR., Papa renunŃă la titlul de „patriarh alOccidentului“. SemnificaŃiile posibile ale omiterii unui titlu pontifical vechi de 1500 de ani, în Inter,revista română de studii teologice şi religioase/romanian review for theological and religious studies,vol. II, Nr. 1-2/2008 (Cluj-Napoca/Sibiu/Craiova/Bucharest/Chisinau), pp. 206-212.29 Vezi pentru aceasta: Idem, Important accord teologic ortodox-catolic…, pp. 239-240.185

Sperăm, totuşi, că, evoluŃiile viitoare ale dialogului teologic şi aleraporturilor Bisericii Catolice cu Biserica Ortodoxă, să infirme aceste perspectivedeloc îmbucurătoare şi să prevaleze nu interesele individuale, ci harul “SfântuluiDuh, Domnul de viaŃă făcătorul, Care de la Tatăl purcede” (In. 15, 26).186

Aspecte de fenomenologie liturgică creştină şi religioasă.Simbol, mit sau sacramente - mitologia profană saumistagogia sacramentală creştină ?Protos. Dr. Nathanael NeacşuAbstract:In this paper we are trying to analyse the difference between the religious and the Christiansymbol. In fact, we wanted to underline the essential difference which exists between thereligious and Christian process of spiritual perfection of man. Every spiritual act of man,out of the Revelation of Jesus Christ, has in rapport with the sacraments of the Church, aniconic sense. Each religious act of man discovers the plenitude of relationship between manand God which exists in Christian faith. The sacraments of the Christian Church, which area summa of symbols, have been instituted by the Jesus Christ which is God and Man in thesame time. Also, we can realise a perfect contact and communion with the Absolute Beingin the perspective of St. Mysteries of the Church which transmits us the Holy Grace of theSt. Trinity.Din punct de vedere fenomenologic toate expresiile religioase ale omuluiau valoare de simbol. 1 Cum ar sublinia M. Eliade simbolul este o notă ce Ńine deînsăşi constituŃia omului - este modul prin care inconştientul religios al acestuia seface cunoscut. 2 Pe de altă parte întreaga existenŃă are un caracter simbolictranscendent3 ceea ce înseamnă că, nu numai omul este în sine o fiinŃăsimbolică/iconică, ci şi relaŃia omului cu lumea şi cu tot ce-l înconjoară areimplicaŃii simbolice. Simbolul are, deci, foarte multe forme şi înŃelesuri având totatâtea dimensiunii câte conŃinuturi sau tipuri de relaŃii susŃine.1 Martin VELASCO, Introducere în fenomenologia religiei, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, p. 1072 M. ELIADE, Mefistrofel şi Androginul, Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 1813 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Simbolul ca anticipare şi temei al posibilităŃii icoanei, Studii Teologice,X (1957), nr. 7-8, p. 433187

Fenomenul religios în integralitatea sa presupune cel puŃin formal, în actelesale, simbolul. Prin el se împărtăşeşte omului cunoaşterea şi viaŃa Celui Nevăzut.Pe de altă parte, omul are, la rândul său, capacitatea de a crea simboluri ce vorbescsau transmit un tezaur spiritual de neimaginat pe care altminteri acesta nu l-ar fiputut exterioriza. 4Aşadar, simbolul există şi de la sine, şi, în acelaşi timp, există şi dinnecesitatea omului de a participa la mister şi prin aceasta de a-şi realiza destinulsău prin desăvârşire. Omul nu poate să fiinŃeze fără simbol sau mai bine zissimbolul este mijlocul prin care acesta se legă de cele dumnezeieşti.Întâlnirea omului cu divinul are loc prin simbol care departe de a fi oreprezentare a unei realităŃii inexistente, el este modalitatea de a pune împreună(simbol vine de la grecescul -συµβάλλειν- a pune împreună, a unii ) două existenŃe.În sens teologic creştin simbolul nu preînchipuie ceva, ci descoperă şi îl face pe celce se împărtăşeşte de simbol să se împărtăşească de Cel pe care Îl simbolizează, 5mai exact spus de paradigmele divine după care el a fost creat. 6 În cele mai multeîncercări de a defini natura simbolului acesta a fost contrapus realităŃii simbolizateca atare, reducându-se la simbolism. Însă, aşa cum am spus, în sens concret şiesenŃial, simbolul este un instrument în comunicarea cu Divinitatea, mijlocinddescoperirea şi prezenŃa altuia, tocmai a unui altul real care în condiŃiile creaŃiei,nu poate fi împărtăşit decât prin simbol. 7 El îndeplineşte, cum remarcă P.Evdokimov, o funcŃie de relevare a „sensului”şi în acelaşi timp se constituie careceptacul expresiv al „prezenŃei” divine. 8Aşadar, că a vrut sau nu să recunoască, omul religios a trebuit să îşirealizeze Ńelul său prin intermediul simbolului ca epifanie şi mister în acelaşi timp.Că a fost simbol simplu sau o serie de simboluri ce alcătuiesc mituri şi rituri cucaracter cultic, purificator, unitiv, expiator, omul şi urmat destinul său genetic4 M. ELIADE, op.cit., p. 1825 Al. SCHMEMANN, Euharistia - Taina ÎmpărăŃiei, ed. Bonifaciu, Bucureşti, 2003, p. 486 În baza acestor paradigme divine descoperite omului prin simbol, întreaga existenŃă umană şicosmică se prezintă ca fiind o epigeneză ontologică continuă. Omul este chemat în această epigenezăontologică, adică devenire fiinŃială, să asimileze treptat paradigmele divine potrivit cărora a fost createl şi întreaga creaŃie. Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Simbolul ca anticipare…art.cit., pp. 450-4517 Pr. Vasile GRĂJDIAN, Teologia cântării liturgice în Biserica Ortodoxă, Ed. ULBS, Sibiu, 2000, p.368 Paul EVDOCHIMOV, L’art de l’icone-Théologie de la beauté, Paris, 1972, p. 143188

(asemănarea cu Dumnezeu) prin participarea la taine şi mistere cu valoare desimbol.Cum se poate lesne înŃelege, viaŃa religioasă a fiinŃei umane stă sub semnulsimbolului. Desăvârşirea omului se realizează în legătură cu Taina VieŃii cepresupune expresii cultice cu implicaŃii şi sensuri simbolice. Altfel spus, în relaŃiecu Divinul acŃiunile, gesturile şi cuvintele noastre devin tipuri spiritual-religioasede trăire a misterului şi tainelor dumnezeieşti. Aceasta pentru că omul se simteatras de o ForŃă inepuizabilă din afara lui în care îşi găseşte împlinirea, Dumnezeudescoperindu-se omului, iar acesta la rându-i descoperindu-se pe sine luiDumnezeu într-un proces continuu de creştere în comuniune.Prin urmare, omul nu a putut să se manifeste decât în cadrele în careacestuia i s-a dat să vieŃuiască, nu a putut şi nu poate să îşi definească existenŃaproprie decât în relaŃie cu Dumnezeu, relaŃie de comuniune ce există numai învirtutea realităŃii simbolice a lumii în care omul fiinŃează şi prin care Dumnezeu îşiexprimă voinŃele sale divine sub forma energiilor necreate. Omul nu a putut să seraporteze la Dumnezeu, decât în cadre liturgice, în chip complex, sau prin gesturi şisimboluri în forme religioase mai puŃin elaborate, dar tot cu valoare liturgică.În cele ce urmează vom încerca să surprindem deosebirea ce există în planesenŃial între simbolul religios şi cel creştin, precum şi între riturile/miturilereligioase şi tainele Bisericii; cu alte cuvinte vom dori să surprindem modul departicipare a omului religios la Divinitate din perspectiva desăvârşitei forme deraportare a acestuia la FiinŃa Supremă din creştinism.De la simbolul religios la simbolul liturgic creştinSufletul omului este taină deschisă. El este o lume interioară abisală ceinfluenŃează toate actele, faptele şi gesturile omului. Când C. Jung a inaugurattehnica psihanalizei descesus ad inferos 9 a pus la îndemâna filosofiei religiilor şi ateologiei ceea ce, aşa cum am amintit deja, M. Eliade a numit inconştientul colectivreligios al omului. Acesta a remarcat că acest inconştient abisal al omului nedezvăluie comori nebănuite, imemoriale, prin mituri, simboluri, imagini toate cu9 M. ELIADE, Mefistrofel…op. cit., p. 6189

caracter religios. 10 Altfel, omul din adâncul fiinŃei sale trăieşte religios, actelereligioase ale acestuia nefiind altceva decât manifestări interne ale sufletului. 11Şi pentru că omul în sine este religios neputând fiinŃa decât în perspectiva aCeva/Cineva ce există dincolo de acesta, pentru aceea omul nu poate fi religiosdecât prin simbol. Ceea ce omul făptuieşte ca fiind religios este şi simbolic.Prin urmare toate expresiile religioase ale omului de orice amploare sauintensitate ar fi ele sunt prin actele sale - simbolice -, încercând să deschidă omuluiperspectiva infinită a Misterului divin. În preistorie omul religios avea credinŃapotrivit căreia consumarea şi adularea creierului animalului vânat ar constitui douăacte religioase esenŃiale prin care acesta ar intra în comuniune cu Stăpânulanimalelor. Iată aşadar, lacunar prezentat, o imagine cultică primitivă a căror acteau valoare de simbol religios. 12Simbolul religios se poate întâlni de altminteri în orice gest religios dinorice spaŃiu religios, fiind modul de participare la Divin. Exemplele suntnenumărate în acest sens plecând, cum am subliniat deja, de la simbolul credinŃelorprimitive anemo-totemice în care totemul poate fi asociat foarte bine simbolului,până la sistemele religioase complexe în care simbolul poate fi surprins într-unprogram mai amplu sub forma miturilor şi a riturilor religioase. În religiile marisimbolul se poate găsi în speŃă în cadrul cultului.În legătură cu tema noastră vom accentua, însă, faptul că manifestareareligioasă în genere, urmărind desăvârşirea prin acte şi gesturi simbolice a omului,are în raport cu creştinismul mai ales în ceea ce priveşte simbolul, o însemnătateiconică. Există o diferenŃă de conŃinut esenŃială între simbolul religios în general şisimbolul creştin, fapt pentru care toate faptele religioase ale omului din celelaltereligii au valoarea unor reprezentări iconice.Să vedem în continuare cum se explică această relaŃie şi care este obârşiaei.Omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dezvăluie prin sine,în ceea ce-l priveşte, o condiŃie ontologic simbolică, el fiind icoană 13 a Creatoruluisău pe de o parte, iar pe de altă parte fiind întocmai simbolului - parte văzută şi10 IBIDEM11 M. VELASCO, op. cit., p. 6012 M. ELIADE, Istoria credinŃelor şi a ideilor religioase, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1999, p. 3413 Pr. Vasile GRĂJDIAN, op. cit., p. 39190

nevăzută - văzut în trup şi nevăzut în suflet. De la această premisă se pleacă înînŃelegerea oricărui sistem religios de orice natură. Faptul că omul în sine este unsimbol şi drept urmare nu putea exista decât prin acte şi fapte cu valoare de simbol,întreaga lui fiinŃare şi împlinire stă sub semnul simbolului.Din acest cadru creat în care omul realizează cu Dumnezeu legături vii cuvaloare de simbol pur, acesta cade în păcat rupând comuniunea cu FiinŃa Divină,corupând „vederea” simbolică cu deschidere spre transcendent a celordumnezeieşti. Omul se reduce la imanent, la un pseudo-simbolism idolatru. 14Aşadar, deodată cu omul se schimbă şi natura simbolului. Simbolul religioseste şi astăzi o formă distorsionată a simbolului primar, o structură iconică a ceeace avea să devină simbolul în creştinism prin întruparea lui Hristos. ÎnălŃimeasimbolului este dată, deci, de Simbolul 15 prin excelenŃă Hristos, „chip”şi icoană allui Dumnezeu celui nevăzut ( Col. 1, 15). 16 Prin Hristos, cum remarcă Sf. MaximMărturisitorul, are loc trecere de la simbolurile sensibile la simbolurile inteligibile,sau de la tipuri la icoane care descoperă adevărul şi starea celor viitoare. 17 Plecândde la această desăvârşită notă a simbolului vom putea întâlni în cadrul umangeneral, o multitudine de forme şi noime ale acestuia în funcŃie de conŃinutul şiplanul în care se manifestă: teologic, religios, liturgic, artistic, filosofic ş.a.Simbolul creştin este prin excelenŃă liturgic 18 (icoana, cântareabisericească, slujbele bisericeşti) având în şi prin Hristos un sens şi conŃinut haricdumnezeiesc ce se împărtăşeşte omului numai în Biserică şi în actele sale cultice.14 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Simbolul ca anticipare…art.cit., p. 43115 Simbolurile sunt în funcŃie de natura lor de două feluri: create şi necreate. Hristos este un Simbolnecreat al Tatălui. Omul este, pe de altă parte, un simbol creat al Tatălui şi al întregii Sf. Treimi. Prinmijlocirea Simbolului necreat Hristos, are loc în raport cu omul ca simbol creat venirea necreatului încreat. Astfel simbolul creat este ridicat la fiinŃarea Simbolului necreat. De pildă, cum remarcăpărintele Stăniloae, prin această lucrare a lui Hristos în special prin lucrarea iconomică a Lui, are locdesăvârşirea simbolului creat care devine – trupul lui Hristos. În el locuieşte toată plinătateadumnezeirii, fapt pentru care este cel mai aproape de realitatea simbolizată - dumnezeirea: „ Cel maiaccentuat grad de simbol al lui Dumnezeu şi baza ridicării întregii creaŃii…este trupul asumat deFiul lui Dumnezeu.” D. STĂNILOAE, nota 89 SF. DIONISIE AREOPAGITUL, Opere Complete,ed. Paidea, Bucureşti, 1996, p. 12716 SF. IOAN DAMASCHIN, Cultul sfintelor icoane - Cele trei tratate împotriva iconoclaştilor,Bucureşti, 1937, p. XXXII (studiu introductiv Dumitru Fecioru)// Simbolul îşi reprimeşte sensul săupozitiv şi redevine în Hristos, mijlocul autentic şi deplin de sfinŃire a omului. Prin urmare, Întrupareaa restabilit ordinea simbolică originară a relaŃiei omului şi lumii cu Dumnezeu.17 SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, PG 4, 137D18 D. STĂNILOAE, stud. introd., la Sf. DIONISIE AREOPAGITUL, op.cit., p. 11191

El are, deci, o constituŃie teandrică fiind instituit 19 şi restaurat în Hristos.Simbolurile creştine cele mai adânci şi înalte 20 în acelaşi timp, corespund tainelorBisericii. Simbolurile devin în Hristos dumnezeieşti pentru că nu alegoricreprezintă ceva, ci pentru că în ele se află însuşi Dumnezeu în energiile Sale. Depildă taina Euharistiei ne descoperă prin simbol/αντίτυπα (pâine şi vin) ceva real,pe însuşi Hristos în Sfânt Trupul şi Sângele Său. 21Cât priveşte finalitatea participării la simbolul creştin, aceea a comuniuniicu Divinul trebuie să spunem că modelul acestei comuniunii provine din relaŃiaintratrinitară care este una de natură simbolică. 22 Din veşnicie Fiul reprezintă şi esteSimbolul desăvârşit al Tatălui 23 , El este Semnificantul întocmai cu Semnificatul, cuaceeaşi FiinŃă fiind, dar cu totul altul ca Persoană faŃă de Cel simbolizat. Însă„descoperirea simbolică” intratreimică a Tatălui în Fiul nu poate fi separată derelaŃia cu Duhul Sfânt, prototipul simbolului divin este complet numai prinprezenŃa Duhului Sfânt.Având la îndemână aceasta paradigmă a unităŃii şi comuniunii simboliceabsolute, omul a fost creat în comuniune cu dumnezeirea realizând relaŃii bazate perealitatea simbolică, atât cu Dumnezeu şi cu ceilalŃi oameni, dar şi cu lumea casimbol a Creatorului: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd din cele văzute,înŃelegându-se din făpturi…” Rom. 1, 20.În altă ordine de idei, revenind la perspectiva religioasă vom spune că omulnecreştin şi religios neputând să fiinŃeze decât în perspectiva desăvârşirii sale, darpierzând dimensiunea reală a existenŃei şi reperele autentice ale relaŃiei cuDumnezeu, a încercat să-L regăsească prin acte şi fapte cu valoare de simbol, adicăprin simboluri ce poartă în ele efectele căderii şi stigmatele acesteia. Că vor fi19 SF. Dionisie Areopagitul numeşte, după cum remarcă părintele D. Stăniloae, pe Dumnezeucreatorul simboalelor. D. STĂNILOAE, nota 72 la Sf. DIONISIE AREOPAGITUL, op.cit., p. 12520 Putem identifica în privinŃa simbolului creştin o deosebire de conŃinut şi de însemnătate plecând dela un simplu gest liturgic (cu însemnătate mistagogică) până la Sf. Trup şi Sânge a lui Hristos carereal ni se oferă spre împărtăşire în chipul Pâinii şi a Vinului. Sfântul Chiril al Ierusalimului facedeosebire între simbolul real şi chipul sensibil sau semnul. cf. SF. CHIRIL al IERUSALIMULUI,Cateheza mistagogică IV şi V , apud Karl Cristian FELMY, De la Cina de Taină la DumnezeiascaLiturghie a Bisericii Ortodoxe, Ed. Deisis, Sibiu, 2004, p. 81 // Semn sau chip sensibil poate fii şi Sf.Euharistie ca reprezentare reală a lui Hristos, în timp ce semnul sau gestul liturgic nu poate fii asimilatlui Hristos.21 Al. SCHMEMANN, Euharistia…op.cit., p. 48.22 Simbolic, adică întemeiat pe Simbolul absolut - Hristos.23 StephanWISSE, Das religiose Symbol-Versuch einer Wesensdeutung, Essen, 1963, p. 46192

simple acte sacre simbolice ce arată conştiinŃa realităŃii Divinului, sau formesimbolice religioase complexe, acestea vor purta în ele atât capacitatea, dar şineputinŃa omului de a intra în comuniune cu Dumnezeu.Simbolul religios va fi astfel în relaŃie cu cel creştin o icoană a ceea cedeplin reprezintă acesta în cadrele Bisericii.Tainele creştine vs. miturile religioase- simboluri spre sfinŃireÎn cadrul general al manifestărilor religioase, mitul se consideră a fii ostructură raŃională de simboluri, o formă simbolică complexă ce mijloceşte omuluiaccesul la Taina VieŃii. Simbolul sau mitul devine limbaj în unitatea formelor salede manifestare, toate acestea constituind un instrument de comunicare cuDivinitatea. Miturile sunt deopotrivă acte ale omului, dar şi ale VieŃii ce angajeazăîn acest proces în mod direct existenŃa umană. În dimensiunea lor teandrică acesteadau sens şi semnificaŃie vieŃii omeneşti. Ele dezvăluie în primul rând relaŃia adâncăşi solidaritatea structurilor existenŃei umane cu cele ale cosmosului, ca mai apoi sădeschidă fiinŃa omului spre marea taină a Spiritului Absolut.Cât priveşte forma supra-raŃională şi simbolică a mitului vom spune căacesta operează în fiinŃa omului acte spirituale indiferent capacitatea de înŃelegere alui. Psihologia abisală ne spune că simbolul, care este parte constitutivă a mituluiîşi degajează mesajul specific şi îşi îndeplineşte funcŃia sa, chiar şi atunci cândomul nu e conştient de semnificaŃia lui. 24 Analizând de pildă simbolismul zborului,prezent în multe din expresiile religioase ale omului, vom desluşi în interiorulacestuia idei cu privire la „libertate”, „transcendenŃă” 25 , ce sunt aplicabile şi devincu adevărat inteligibile mai cu seamă în planul activităŃii spiritului. 26Miturile sunt, aşadar procese iniŃiatice, constituite din simboluri religioaseşi rituri de operare a mitului, de căutare a nemuririi, urmărind să înlăture forŃeledemonice şi să restaureze perfecŃiunea iniŃială a omului. 27 Ele trimit la existenŃa24 M. ELIADE, Mefistrofel…op.cit., p. 20325 Mitul prin adevărul ascuns în el şi prin participare, constituie o eliberare din limitele eului uman şidin fatalitatea copleşitoare a morŃii. Petre łUłEA, Omul-Tratat de antropologie creştină, Ed.Timpul, Iaşi, 2007, p. 5226 M. ELIADE, Mythes, Reves et Mysteres, p. 133 şi 15927 IDEM, Istoria…op. cit., p. 65193

lumii ca realitate mistică, revelând condiŃia primordială a omului determinându-lprin aceasta să îşi depăşească limitele. Fiind o metaforă revelatorie şi stilisticstructurată, mitul nu este doar o istorie povestită, ci realitate trăită ce conecteazăîntreaga existenŃă la „modelele” ancestrale ale acesteia. 28 Miturile constituieparadigmele oricărui act omenesc important, fiind considerate moduri dereconstrucŃie a lumii, motive şi mijloace prin care se poate pătrunde în lumeatransfigurată a FiinŃei Supreme.Mitul are o rădăcină profund „teologică”. Cu alte cuvinte, fie că estecomplex sau simplu ca formă, în constituŃia sa internă acesta se fundamentează peexistenŃa a însuşi Divinului. Mitul este o manifestare în primul rând a FiinŃeiSupreme care lucrează în om dorinŃa şi putinŃa comuniunii cu Acesta. Răspuns lachemarea Divinului, mitul are formă umană ca expresie, şi fond transcendent, ca şistructură internă de bază. El este o reprezentare a DivinităŃii 29 , dar şi o reprezentarea sufletului propriu şi a cosmosului întreg.Prin urmare, mitul deşi la prima vedere pare a fi o construcŃie relativfacilă 30 , el conŃine sau revendică mai corect spus, elemente de cosmogonie şicosmologie, eshatologie, soteriologie, istorie, morală. 31 Şi toate aceste pentru că înactul cu pricina mitologic este pus în joc destinul umanităŃii şi prin aceasta alexistenŃei întregi. Dincolo de transcenderea condiŃiei umane ce se realizează încadrul mitului, demnă de subliniat este renaşterea mistică a participantului-un felde recreaŃie a lui pe fundamente exclusiv spirituale. Este o întoarcere la origine, opătrundere în matricea existenŃială prin care omul reface natura şi destinul său deviaŃă.Acestea sunt câteva elemente ce definesc fenomenul religios dinperspectiva mitului. Ceea ce ne atrage atenŃia în mod deosebit este asemănarea„ideologică” dintre mitul religios şi Tainele Bisericii creştine. Dacă vom înlocui întot ce am spus despre mit, termenul ca atare, cu taină sau sacrament creştin,28 În baza acestor paradigme divine descoperite omului prin simbol, întreaga existenŃă umană şicosmică se prezintă ca fiind o epigeneză ontologică continuă. Omul este chemat în această epigenezăontologică, adică devenire fiinŃială, să asimileze treptat paradigmele divine potrivit cărora a fost createl şi întreaga creaŃie. Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Simbolul ca anticipare…art.cit., pp. 450-45129 Diac. Ioan GLĂJAR, Mitul ca reprezentare a divinităŃii, în Studii Teologice, nr. 1-2, 1959, p. 2830 Ca şi conŃinut ideologic şi religios31 Nu în sensul în care miturile sunt normative în privinŃa punctelor amintite (cosmologie,cosmogonie, morală…), ci în perspectiva ideilor pe care acestea le susŃin, idei cu caracter “teologic”.194

aproape totul rămâne valid! Cu toate acestea cum vom vedea, deosebirea deconŃinut şi însemnătate între cele două este esenŃială, mitul religios fiind o numai oreprezentare a Tainelor Bisericii, ceva foarte şters faŃă de acestea, dar nu exclusivaltceva.Spre deosebire de mituri care sunt răspunsuri în speŃă umane 32 la chemarealui Dumnezeu, Tainele Bisericii sunt dumnezeieşti fiind aşezate şi instituite deînsuşi Hristos –Dumnezeu spre folosul şi sfinŃirea noastră. 33 Dincolo de caracterullor sensibil, de partea văzută a acestora, prevalează dumnezeirea lor. Iar că este aşane-o certifică conştiinŃa Bisericii având ca fundament RevelaŃia Supranaturală înExponentul ei dumnezeiesc absolut - Iisus Hristos. Sub alt aspect trebuie sămenŃionăm că în comparaŃie cu miturile religioase, Tainele Bisericii mijlocesccreştinilor împărtăşirea unui Dumnezeu în Treime, Personal, Viu şi Adevărat.Să urmărim în cele ce urmează câteva asemănări şi distincŃii în ceea cepriveşte binomul mit religios - taine creştine.De pildă, caracterul teandric poate fi urmărit în ambele cazuri cu precizareacă în privinŃa Tainelor Bisericii Divinul este reprezentat personal prin LogosulÎntrupat-Hristos pe care religiile necreştine nu-L cunosc şi nu-L mărturisesc. În faptPersoana lui Hristos este piatra unghiulară cu care stă sau cade orice manifestare„religioasă” a omului. El reprezintă Taina unirii Creatorului cu creatura Sa. 34 Totce se petrece în afara acestei Taine sunt străduinŃe ale omului de a se face pe sinetaină şi de a unii înlăuntrul său creatul cu necreatul. Sigur că Dumnezeu asistă şisusŃine aceste încercări ale omului, dar nu ştim cum şi ce implicaŃii au acestea.Aceasta pentru că rămân indelebil în om darurile cu care a fost înzestrat princreaŃie, daruri care se văd şi transpar în actele şi gesturile religioase ale acestuia.Cât priveşte unitatea indisolubilă om - cosmos în care acesta a fost„gândit” ca guvernator, aceasta se poate observa în gesturile ritual-religioase cuvaloare cosmologică 35 ale omului. Mitul este o reconstrucŃie a lumii, o cosmogoniereiterată în centrul căreia se află omul. Omul a realizat că viaŃa lui este înscrisă într-32 Pentru Theonas scriitor al Greciei antice, mitul este cuvântul fals care iconizează adevărul.THEONAS, apud N. MATSOUKA, Satanas, ed. Pournara, Thessaloniki, 1999, p. 1233 Dr. Badea CIREŞANUL, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit,Bucureşti, 1912, p. 30034 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, EIB, Bucureşti, 1997, vol. III, p. 1035 M. ELIADE, Nostalgia Originilor, ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 132195

un proces mai larg creatural din care el este numai o verigă, şi astfel a consideratîntreaga sa viaŃă religioasă în relaŃie cu existenŃa în totalitatea ei. Omul a Ńinut săparticipe la originea sa şi să refacă tragedia cosmică a căderii lui paradisiace.Deşi semiotic vorbind miturile religioase se aseamănă cu Tainele creştine,acestea din urmă se deosebesc din nou axial faŃă de miturile religioase, prin aceeacă refacerea (reconstrucŃia) lumii se realizează în Hristos începând cu ÎntrupareaSa. De altminteri, sfintele Tainele nu sunt altceva decât forŃe dumnezeieşti cuvaloare cosmogonică continuă, ele fiind creaŃii continue ale lui Dumnezeu în viaŃaomului. Omul poate lucra la restaurarea lumii şi a lui implicit, datorită faptului căexistă un Model absolut în acest sens, Fiul Omului - Iisus Hristos.Pe de altă parte, am enunŃat ceva mai sus că miturile au un profund caractersoteriologic, ele vizând ispăşirea de starea coruptă a omului în primă fază, ca maiapoi să lumineze prin om întreaga existenŃă. Acelaşi caracter soteriologic îl au şiSfintele Taine, numai că spre deosebire de mituri, Sfintele Taine transmit un hardivin care desăvârşeşte viaŃa omului în Hristos. 36 Sotiria nu reprezintă numai oformă de depăşire a răului, ci un act de comuniune personală cu Cel ce a realizatcel dintâi acest fapt, Iisus Hristos. Noi ne mântuim şi ne desăvârşim în Hristos, Celdintâi înviat din morŃi.Prin urmare, întreaga mistagogie creştină şi Sfintele Taine în special, spredeosebire de riturile şi miturile religioase, sunt instituite de Hristos Dumnezeu-Om,fiind aduse la existenŃă pentru a servi ca simboluri prin care se arată lucrătorDumnezeu. 37 Ele au prin aceasta o anumită capacitate de a transmite omului lucrăridumnezeieşti, gesturile liturgice omeneşti ca simboluri fiind sfinŃite şi făcutemijloace de sfinŃire.Este cert faptul că omul rămâne, indiferent de cadrul lui religios, în planulcreatural şi mântuitor stabilit din veci de către Dumnezeu. De aceea şisimilitudinile formale între expresiile religioase ale omului şi manifestările creştineanaloge ale aceluiaşi om. Omul nu poate renega constituŃia sa şi existenŃa pe care aprimit-o şi nici cadrul în care i s-a dat să fiinŃeze. Prin urmare, în urma acestorprincipii ontologice constante, vor exista şi forme de manifestare religioasă în36 Pr. Prof. Ion BRIA, DicŃionar de Teologie Ortodoxă, EIB, Bucureşti, 1994, p. 36937 De lucrările lui Dumnezeu nu ne împărtăşim în chip abstract şi gol, ci prin intermediul simbolului şia unei ierarhii simbolice pe care Hristos o instituie în timpul misiunii sale pământeşti-iconomice. Sf.MAXIM MĂRTURISITORUL, PG 4, 121B196

strânsă legătură cu acestea. Creştinul nu iese nici el din această definiŃie, singuralui deosebire este aceea că s-a făcut în mod deplin părtaş RevelaŃiei dumnezeieşti,şi poate înainta pe drumul său spre desăvârşire însoŃit în mod necondiŃionat deDumnezeu făcut Om – Iisus Hristos.ConcluziiCeea ce putem sesiza în urma analizei de mai sus este adevărul potrivitcăruia omul este o fiinŃă simbolică/iconică, ce se află în tensiunea depăşirii acesteistări prin asemănarea cu Cel simbolizat – Dumnezeu. Pentru acest fapt el semanifestă şi se împărtăşeşte simbolic de Realitatea divină, urmând să ajungă lacomuniune nemijlocită „ faŃă către faŃă” 38 . În acest sens este ajutat de Cel ce arealizat Cel dintâi acest fapt – Iisus Hristos. Fiind Simbol şi Icoană a Tatălui,precum şi simbol al întregii umanităŃi create, Acesta a reuşit să aducă pe omnemijlocit în faŃa lui Dumnezeu.În afara părtăşiei de Hristos, omul caută prin darurile sale genetice sărealizeze acelaşi deziderat, unirea nemijlocită cu FiinŃa Absolută. Creează, astfel, înconformitate cu constituŃia sa şi a lumii, forme raŃional-simbolice (mituri-riturireligioase) prin care să poată intra în comuniune cu Dumnezeu. Este ajutat şi derealitatea ca atare, a sa şi cosmosului, care îi pune la îndemână simboluri concretede descoperire a Misterului Divin. Sigur că în spatele acestor reprezentări se află unadevăr, dar şi o denaturare a lui. Expresiile religioase ale omului nefiind în modabsolut revelate, poartă în ele natura coruptă a omului şi a existenŃei. De aceea, deşiîn spatele lor se află principii ontologice absolute (cum ar fi creaŃia după chipul şiasemănarea lui Dumnezeu), manifestările religioase ale omului, fie ele maielaborate sau mai simple, au pentru noi creştinii însemnătatea unor structuriiiconice, ce ne dezvăluie măreŃia creaŃiei şi implicit a Creatorului ei. Mai multdecât, atât suntem încredinŃaŃi şi mai mult de darurile pe care Dumnezeu le-a făcutomului, dintre care cel mai de preŃ este Domnul nostru Iisus Hristos.38 „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faŃă către faŃă; acum cunosc în parte,dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.” I Cor. 13, 12197

Mitropolitul Nicolae Bălan,fondatorul Şcolii de cântăreŃi bisericeşti din SibiuPr. Drd. Craiu OvidiuResuméLe Métropolite Nicolae Bălan - le fondateur de L’École ”Dimitrie CunŃan” de Sibiu.Etant le premier né de la famille, qui comptait 8 enfants, le futur métropolite est né àBlăjenii de Sus, le département de BistriŃa. Il est considéré comme une grande personnalitéde la théologie roumaine, grâce aux ses efforts de renforcer la vie spirituelle de son peuple.Attentif aux besoins de son Église, le Métropolite Nicolae Bălan a pris la décision de fonderen 1927, a Sibiu, une école pour les chanteurs de l’église. L'activité de l’école a été toujoursencouragée par le Métropolite, qui a lutté pour les droits des chanteurs qui y terminaientleurs études de spécialité. Comme reconnaissance pour toute son implication dans l'activitéde l’école, les professeurs ont proposé de lui donner son nom, en 1937, mais le MétropoliteNicolae Bălan a refusé, proposant à son tour, comme protecteur, une autre grandepersonnalité de la musique religieuse transylvaine, c’est à dire, Dimitrie CunŃan, d'ou lenom de l’école.A fost întâiul născut dintre cei opt copii ai familiei preotului ortodox VasileBălan cu soŃia Maria 1 , văzând lumina vieŃii la 27 aprilie 1882, în Blăjenii de Susdin Ńinutul BistriŃei-Năsăudului 2 .Cursurile şcolii primare le-a urmat în sat, apreciat fiind ca ”un elev cu oconduită exemplară” 3 , apoi a studiat la liceul din Năsăud, promovând bacalaureatul1 Calendarul Oastei Domnului pe 1941, an XVI, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, pag. 54.2 Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Dr, DicŃionarul Teologilor Români, ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti,1996, pag. 35.3 Grigorie Marcu, Diac. Dr., Mitropolitul Nicolae al Ardealului bio-bibliografie, în Omagiu Înalt preaSfinŃiei Sale Dr, Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, La douăzeci de ani de arhipăstorire, TiparulTipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1940, pag. 65.198

(matura) 4 în anul 1900 şi pentru că a simŃit atracŃia apostolatului şi-a continuatstudiile frecventând timp de patru ani (1900-1904) Facultatea de Teologie dinCernăuŃi, unde avea să susŃină şi examenul de doctorat în teologie, după ce audiasecursuri de filosofie şi teologie la Breslau, Wroklawul de astăzi al Poloniei 5 .În 1920 a ajuns Mitropolit al Ardealului, fiind sfinŃit întru acest post în ziuade Rusalii 6 , iar de atunci a luat ”cu asalt” (Matei 11,12) toate provocările ce i-ausurvenit în calitate de ierarh luminător ”al neamului” 7 .În rândurile teologilor se vorbeşte despre el ca despre o mare”personalitate” 8 , un demn ”urmaş al tradiŃiei bisericeşti şaguniene” 9 , care de-alungul păstoririi sale s-a preocupat constant să sporească viaŃa duhovnicească aenoriaşilor săi în ”cele mai mulŃumitoare condiŃiuni” 10 . Ca arhiereu a continuat săsusŃină ”direcŃiile de dezvoltare a cântării bisericeşti din Ardeal” 11 ce ”fuseseră înbună măsură stabilite” 12 deja de antecesorii săi, dintre care cel mai vrednic deamintire şi cel mai implicat a fost Mitropolitul Andrei Şaguna.A înfiinŃat multe şcoli, a pus bazele bibliotecii mitropolitane, a înfiinŃatInternatul arhidiecezan, a dotat Academia Teologică cu o capelă proprie şi nu înultimul rând, una dintre măreŃele sale înfăptuiri şi poate una dintre cele maiînŃelepte, a fost decizia de a înfiinŃa pe teritoriul Arhiepiscopiei Sale Şcoala decântăreŃi bisericeşti din Sibiu, în anul 1927.Trebuie precizat că până la momentul 1927 nu exista o astfel de şcoală peteritoriul Ardealului. De creşterea şi pregătirea cântăreŃilor bisericeşti se ocupau4 Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Dr., Cărturari sibieni de altădată, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002,pag.337.5 Idem, Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului la 100 de ani de la naştere, în Biserica OrtodoxăRomână, an C, nr. 5-6, mai-iunie, 1982, Bucureşti, pag. 494.6 Nicolae Colan, Episcopul Clujului, Cuvânt de lămurire la compediul Omagiu Înalt prea SfinŃiei SaleDr, Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, La douăzeci de ani de arhipăstorire, Tiparul TipografieiArhidiecezane, Sibiu, 1940, pag. 2.7 Ibidem.8 Dumitru Stăniloae, Prot. Dr., Mitropolitul Nicolae ca teolog, din vol. Omagiu..., Tiparul TipografieiArhidiecezane, Sibiu, 1940, pag. 2499 ÎPS Sa Nicodim, Patriarhul României, în Douăzeci de ani de arhipăstorire, din vol. Omagiu...,Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1940, pag. 110 Dumitru Coltofeanu, Sporul material al Arhiepiscopiei, în Omagiu......, pag. 3211 V. Grăjdian, Pr. Prof. Dr., Preocupări de cântare bisericească la Sibiu sub păstorirea Î.P.S.Mitropolit Nicolae Bălan (1920-1955), în ”Revista Teologică”, pag. 102-117, serie nouă, an XV, nr.3, iulie-septembrie, Sibiu, 2005, pag. 10212 Ibidem.199

preoŃii parohi în serile lungi de iarnă, la şezători special plănuite pentru a iniŃia câtde puŃin pe tinerii comunităŃii şi nu numai, în tainele cântării liturgice. Întrucât”acest fel de pregătire sumară a cântăreŃilor nu mai putea corespunde cerinŃelorvremii” 13 , Mitropolitul Nicolae Bălan a decis că era timpul ca la Sibiu să seînfiinŃeze o şcoală de profil, care să educe cântăreŃi buni, pregătiŃi să reabilitezecântarea bisericească, pe cât le era posibil.Astfel, după îndelungi deliberări, la 1 octombrie 1927 se înfiinŃa la Sibiuprima Şcoală ortodoxă română de cântăreŃi bisericeşti.Aportul Mitropolitului Nicolae Bălan la apariŃia şcolii a fost unulconsiderabil, un efort susŃinut fără de care nu ştim dacă astăzi am fi putut vorbidespre meritele acestei şcoli. Datorită grijii Sale constante ca poporul să primeascăîntotdeauna ce e mai bun în materie de religiozitate, Mitropolitul a simŃit imediatlacuna din această sferă, adică lipsa cântăreŃilor instruiŃi de la strană, o lipsă ceîngreuna, adesea, actul liturgic, dar care mai cu seamă dusese cântarea bisericeascăîntr-un con de umbră, pe care nu îl merita şi care nu era deloc onorabil, dacă negândim la ponderea pe care o are cântul bisericesc în trăirea duhovnicească aactului liturgic.Mitropolitul Bălan, corpul didactic şi elevii admişi în 1927, la deschiderea cursurilor, în faŃa clădiriidin grădin Lebu; fotografie publicată în Lumina satelor, nr.32, din 5 august 192813 Dumitru Coltofeanu, art. cit., în Omagiu......, pag. 33200

”Pregătirea sumară a cântăreŃilor” 14 de până atunci, cum am mai spus, numai era corespunzătoare ”cerinŃelor vremii” 15 , iar cursurile acestei şcoli cu o duratăde 3 ani (doi ani de teorie şi unul de practică) le dădea ”posibilitatea viitorilorcântăreŃi bisericeşti să-şi câştige o pregătire temeinică” 16 atât în ceea ce priveştecântarea în sine, cât şi o ”pregătire intelectuală atât de necesară pentru a-şi puteaîndeplini cu succes misiunea de colaboratori ai preoŃimii noastre de la sate” 17 .Pe lângă implicarea în apariŃia şcolii, Mitropolitul Nicolae Nicolae Bălanşi-a luat în serios şi rolul de protector al acestei instituŃii, continuând să seintereseze de destinul ei şi mai ales de absolvenŃii care porneau în viaŃă cu unhandicap major, acela că nu erau salarizaŃi, ceea ce producea o mare nemulŃumireîn rândul lor. Majoritatea cererilor de înscriere arătau nemulŃumirea candidaŃilor cenu erau foarte entuziazmaŃi de viitorul ce li se prefigura la absolvirea cursurilor decantori, întrucât având studiile necesare, constituind deci o clasă profesionalădistinctă, cea a cântăreŃilor bisericeşti, era nefiresc să nu li se recunoască niştedrepturi legale.După ”repeŃite şi stăruitoare insistenŃe” 18 pe lângă Ministerul Cultelor saula Patriarhie, mitropolitul fondator a obŃinut, pentru absolvenŃii Şcolii de cântăreŃi,cuprinderea în planul bugetar al anului 1937/1938. IniŃial această finanŃare eraconcepută pentru un număr de doar 30 de absolvenŃi, dar Mitropolitul a insistat pelângă Patriarhul Miron Cristea şi la începutul celei de-a doua decade a existenŃeiŞcolii, exista deja promisiunea că şi restul 70 de absolvenŃi vor fi cuprinşi înproiectul de salarizare.Nu de puŃine ori chiar şi personalul didactic s-a aflat în grele dificultăŃimateriale, despre care auzind Mitropolitul, s-a grăbit să caute o soluŃie rapidă şimulŃumitoare pentru dascăli, astfel încât şcoala să nu intre în criză din cauza lipseipersonalului, didactic sau de serviciu.Tot Mitropolitul Nicolae Bălan a obŃinut, prin strădaniile sale,obligativitatea din partea Statului de a împroprietării cu 30 de jugăre de ” pământ14 Ibidem.15 Ibidem.16 Ibidem.17 Ibidem.18 Ibidem.201

arabil” 19 , adică ceea ce însemna ”sesiunea cantorală” 20 , pe cei care ocupau posturide cântăreŃ la Ńară, lucru benefic, deoarece astfel cantorii îşi puteau completaveniturile minimale pe care le câştigau prin practicarea meseriei de cântăreŃbisericesc.Activitatea Mitropolitului Bălan a fost una foarte complexă şi a cuprinstoate sferele Bisericii, iar el a avut mereu o ”intransigenŃă de oŃel” 21 prin care aştiut să elimine toate ”echivocurile şi confuziile dăunătoare clarei orientăriortodoxe” 22 , motiv pentru care noi, posterioritatea, vorbim astăzi desprepersonalitatea sa în termeni elogiativi.”Geniul” 23 său de ”mare deschizător de drumuri” 24 a fost foarte evidentatunci când a hotărât ca Sibiul să aibă o şcoală de cantori, o şcoală a căreimoştenire a îmbunătăŃit starea cântării bisericeşti din Ardeal, care cu siguranŃă s-arfii depreciat tot mai mult din cauza lipsei de oameni instruiŃi în mod special pentrua practica o cântare bisericească stilizată.Mitropolitul Bălan nu s-a preocupat doar de”munca la catedră” 25 ci s-adovedit a fi şi ”un însufleŃit luptător al drepturilor românilor” 26 , după cum am văzutşi prin reacŃia sa promptă în problema salarizării absolvenŃilor Şcolii de cântăreŃi.Datorită implicării sale active şi continue în viaŃa acestei instituŃii, dreptrecunoştiinŃă, Consiliul Arhiepiscopesc împreună cu membrii corpului didactic aupropus ca după prima decadă (1927-1937) Şcoala de cântăreŃi să se numească„Şcoala Mitropolitul Bălan”, lucru pe care, din modestie, l-a refuzat categoric. Aconsiderat că era mai potrivit ca Şcoala să primească numele lui Dimitrie CunŃan,”după numele bărbatului care a muncit cu mult elan şi talent pentru cântareabisericească” 27 . De altfel, sub acest nume Şcoala ”Dimitrie CunŃan” este şirecunoscută printre instituŃiile de învăŃământ muzical bisericesc.19 Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Dr., Cărturari sibieni de altădată, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002,pag.33720 Dumitru Coltofeanu, art. cit., în Omagiu......, pag. 3221 Nichifor Crainic, Mitropolitul Nicolae glasul ortodoxiei noastre, în Omagiu.....pag. 27522 Ibidem.23 Zosim Oancea, Pr., În duhul Mitropolitului Șaguna, în Omagiu....., pag. 16624 Ioan Oprişan, Cuvinte pentru un mare deschizător de drumuri, în Omagiu...., pag. 17525 Dr. A. Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan înainte şi în zilele Unirii din 1 decembrie1918, în Mitropolia Ardealului, an XXXIII, nr. 6, noiembrie-decembrie 1988, Sibiu, pag. 2226 Ibidem.27 Lumina satelor, an XVII, nr. 27, din 3 iulie 1938, pag. 2202

Modul cum a vegheat la buna organizare şi buna chivernisire a Şcolii decântăreŃi, grija constantă faŃă de elevi, faŃă de profesori şi faŃă de personalulnedidactic, toate acestea ne îndreptăŃesc să-l considerăm pe Mitropolitul NicolaeBălan drept piatra de temelie a instituŃiei, fără de care procesul educaŃional ar fireuşit cu greu să răzbată prin vâltoarea greutăŃilor secolului trecut.Acesta este şi motivul pentru care merită să fie numărat între figurilemarcante al Şcolii de cântăreŃi din Sibiu, deoarece că el a fost factorul decisiv şiactiv în activitatea unităŃii şcolare, iar rolul său a fost precumpănitor în tot ceea ce aînsemnat şcoala aceasta pentru învăŃământul muzical bisericesc din Ardeal.Şcoala a funcŃionat până în 1952, timp în care a dat Ńării în jur de 300 deabsolvenŃi ce au ocupat strănile ardelene şi au revigorat cântarea bisericească.După Mitropolitul Şaguna, al doilea care s-a remarcat prin spiritul săuvizionar şi inovator al vieŃii bisericeşti a fost Mitropolitul Nicolae Bălan, celvrednic de pomenire.203

RAPOARTE DE ACTIVITATE ŞTIINłIFICĂÎPS Prof. Dr. LAURENłIU LIVIU STREZAArhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul ArdealuluiActivitate ştiinŃifică - 2008I PUBLICAłII:a. CĂRłI:1. Die EOV – ein besonderes Ereignis im Leben der Kirchen und derGesellschaft Europas, în vol. Neue Brucken oder Neue Hurden. Eine Bilanz derDritten Europaischen Okumenischen Versammlung, Lit, Zurich, Berlin, Wien,2008.2. Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului, vol. I, ed.Andreiana, Sibiu, 2008 – coautor.3. Mitropolitul Andrei Şaguna – creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxedin Transilvania, ed. Andreiana, Sibiu, 2008 – coator.4. Cuvânt de binecuvântare în vol. „Romii – actualitate şi perspectivă”,coordonator prof. univ. dr. Elena Macavei, ed. AsociaŃiunii Astra, Sibiu, 2009.5. Ctitoria Martirilor Brâncoveni din łara Făgăraşului – „łara cerurilordeschise” în vol. „Valori ale patrimoniului cultural naŃional. Arhitectură şi artăreligioasă. Icoane româneşti. Tezaur imnografic”, Braşov, 2009.b. STUDII ŞI ARTICOLE:6. „Învierea sau biruinŃa prin iubire”, în „Revista Teologică”, nr. 2, apr.-iun.2008.7. Anul Nou 2008, speranŃe reînnoite pentru bună înŃelegere şi sporduhovnicesc” – Cuvânt rostit la Sfânta Liturghie, în ziua de Anul Nou, 2008, în„Telegraful Român”, anul 156, nr. 1-4, 1-15 ianuarie 2008, p. 1-2.204

8. „Liturghierul lui Macarie. O jumătate de mileniu de la tipărirea SfinteiLiturghii” în revista „Transilvania” nr.2 / 2008, p. 3-5.9. „O anteprăznuire: Liturghierul lui Macarie – o jumătate de mileniu de laapariŃie”, în „Telegraful Român”, anul 156, nr. 5-8, 1-15 februarie 2008, p. 1-2.10. Duminica Sfintei Cruci, în „Telegraful Român”, anul 156, nr. 9-12, 1-15martie 2008, p. 1-2.11. Învierea lui Hristos – învierea noastră”, Pastorală la Învierea Domnului, în„Telegraful Român”, anul 156, nr. 13-16, 1-15 aprilie 2008, p. 1-6.12. Tipăriturile macariene – 500 de ani de spiritualitate şi cultură în łărileRomâne, în „Telegraful Roman”, anul 156, nr. 17-20, 1 şi 15 mai 2008, p. 1-2.13. Ziua Cincizecimii. Praznicul sfinŃeniei creştine, în „Telegraful Roman”, anul156, nr. 21-24, 1 şi 15 iunie 2008, p. 1-2.14. LăsaŃi copiii să vină la Mine…(Matei 19, 4). Cuvânt pastoral cu ocazia zileide 1 iunie 2008, în „Telegraful Roman”, anul 156, nr. 21-24, 1 şi 15 iunie 2008, p.6.15. Mitropolitul Andrei Şaguna în memoria celor care i-au succedat în scaunulmitropolitan de la Sibiu, în „Telegraful Roman”, anul 156, nr. 25-28, 1 şi 15 iulie2008, p. 1-3.16. „FericiŃi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el” –Cuvânt de învăŃătură la Sfânta Liturghie din ziua de 15 august, SărbătoareaAdormirii Maicii Domnului, în „Telegraful Roman”, anul 156, nr. 29-32, 1 şi 15august 2008, p. 1.17. „Întreita slujire arhierească”(Cuvânt rostit la hirotonirea întru arhiereu aP.S. Andrei Făgărăşanul), în „Telegraful Roman”, anul 156, nr. 29-32, 1 şi 15august 2008, p. 3.18. Iubirea jertfelnică, în „Telegraful Roman”, anul 156, nr. 33-36, 1 şi 15septembrie 2008, p. 1-3.19. Doxologie şi rugăciune de binecuvântare cerească, în „Telegraful Roman”,anul 156, nr. 37-40, 1 şi 15 octombrie 2008, p. 1-4.20. Aspecte legate de desfăşurarea Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxeşi a Simpozionului Paulin, Constantinopol (9-16 octombrie 2008 , în „TelegrafulRoman”, anul 156, nr. 37-40, 1 şi 15 octombrie 2008, p. 1-4.205

21. Prin Şaguna, aşezăm Sibiul acolo unde se cuvine, în „Telegraful Roman”,anul 156, nr. 41-44, 1 şi 15 noiembrie 2008, p. 1.22. Sf. Ier. Nicolae / apărător al dreptei credinŃe, binefăcător şi apărător alcelor lipsiŃi, nedreptăŃiŃi şi în primejdii, în „Telegraful Roman”, anul 156, nr. 45-46, 1 decembrie 2008, p. 1-4.23. Darurile Naşterii Domnului – pastorală la Naşterea Domnului – 2008, în„Telegraful Roman”, anul 156, nr. 47-48, 15 decembrie 2008, p. 1-3.24. Mitropolitul Andrei Şaguna – o viaŃă de sfinŃenie, în rev. „Academica”, nr.77-78, 2008, an XVIII, 214-215, p. 2-3.25. „Răsărit-a lumii lumina cunoştinŃei”, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr.1-2, 1 şi 15 ianuarie 2009, p. 1-3.II. Participări conferinŃe, simpozioane, congrese naŃionale şi internaŃionale:• 30 ianuarie 2008 - A participat la sesiunea de comunicări ştiinŃifice „Sf.Trei Ierarhi” organizată în aula „Mitropolit Ioan MeŃianu” a FacultăŃii de Teologie„Andrei Şaguna” din Sibiu.• 26 mai 2008- A prezidat conferinŃa preoŃească cu tema „2008 – anuljubiliar al Sf. Scripturi şi al Sfintei Liturghii” organizată în aula „Mitropolit IoanMeŃianu” a facultăŃii de Teologie, la care au participat preoŃii din protopopiateleSibiu, Avrig, Sălişte şi Agnita.• 4-5 iunie 2008- A participat la Mănăstirea NeamŃ, la manifestărileprilejuite de proclamarea oficială a canonizării a nouă părinŃi cuvioşi din ŃinutulNeamŃului: cuvioşii Simeon şi Amfilohie de la PângăraŃi, Sfântul Cuvios Chiriacde la Tazlău, SfinŃii Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani, SfinŃii Cuvioşi Rafaelşi Partenie de la Agapia Veche, Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec şi SfântulCuvios Ioan de la Râşca şi Secu.• 9-10 iunie 2008- A participat la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta deSus, la lucrările simpozionului „SuferinŃa la sfârşitul vieŃii din perspectivămedicală, etică şi teologică”, organizat de Mitropolia Ardealului, FundaŃiaHospice “Casa SperanŃei” din Braşov şi Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”din Sibiu.206

• 19 iunie 2008 - A prezidat la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Suscongresul profesorilor de Teologie Liturgică de la FacultăŃile de Teologie din Ńară.• 10 iulie 2008 - A participat la Târgovişte, la manifestările prilejuite deaniversarea a 500 de ani de la tipărirea Liturghierului lui Macarie, prima cartetipărită în Ńara noastră.• 16 iulie 2008 - A participat, în Sibiu, la şedinŃa membrilor FundaŃieiReconciliatio în sud-estul Europei.• 9 august 2008- A participat la Sălişte, la simpozionul dedicatMitropolitului Andrei Şaguna, organizat cu ocazia împlinirii a 200 de ani de lanaşterea sa.• 17 septembrie 2008 - A participat la Avrig, la comemorarea a 190 de ani dela înfiinŃarea de către Gheorghe Lazăr a primei şcoli în limba română. Cu aceastăocazie a oficiat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” slujba parastasului întrupomenirea marelui profesor şi pedagog român Gheorghe Lazăr.• 9 – 17 2008 octombrie - participare la Constantinopol, la SinaxaÎntâistătătorilor de Biserici Ortodoxe şi la Simpozionul Paulin, manifestăriorganizate de Patriarhia Ecumenică.• 22 octombrie 2008 - A prezidat, la protopopiatul Braşov, conferinŃapreoŃească de toamnă „Mitropolitul Andrei Şaguna – 200 de ani de la naştere”.• 28 octombrie 2008 - A participat la şedinŃa solemnă a Sf. Sinod al BisericiiOrtodoxe Române: „2008 – anul jubiliar al Sf. Scripturi şi al Sfintei Liturghii”.• 30 octombrie 2008 - A participat la simpozionul „Andrei Şaguna – 200 deani de la naştere”, organizat la Biblioteca Astra din Sibiu, de către ComisiaNaŃională UNESCO. Cu acest prilej, ÎPS Sa a adresat celor prezenŃi un cuvântcomemorativ despre marele ierarh transilvănean.• 4 noiembrie 2008- A prezidat conferinŃa preoŃească „Mitropolitul AndreiŞaguna – 200 de ani de la naştere” organizată în Aula FacultăŃii de Teologie şi lacare au participat preoŃii din protopopiatele Sibiu, Sălişte, Agnita şi Avrig.• 10 – 13 noiembrie2008- A participat la Congresul FacultăŃilor de TeologieOrtodoxă din Ńară, organizat la Mănăstirea Tismana, jud. Gorj.• 15 noiembrie 2008- A participat la Sibiu (sala festivă a Bibliotecii Astra),la a 103-a Adunare Generală a Astra dedicată bicentenarului naşterii Mitropolitului207

Andrei Şaguna. În cadrul acesteia, a adresat auditoriului un cuvânt festiv„Mitropolitul Andrei Şaguna – 200 de ani de la naştere. De la Andrei cel Mare laAndrei cel Sfânt”.• 19-23 noiembrie 2008- A participat la manifestările prilejuite deaniversarea a 35 de ani de la înfiinŃarea parohiei, comunităŃii româneşti dinMontreal (Canada). Cu această ocazie a susŃinut conferinŃa „Postul NaşteriiDomnului, formă de asceză şi cale spre desăvârşire”.• 25 noiembrie 2008- A participat la Academia Română, la sesiunea festivădedicată bicentenarului naşterii Mitropolitului Andrei Şaguna, în cadrul căreia asusŃinut prelegerea „Mitropolitul Andrei Şaguna – o viaŃă de sfinŃenie”.• 28 noiembrie 2008- A participat la Colegiul NaŃional „Andrei Şaguna” dinBraşov, la simpozionul dedicat împlinirii a 200 de ani de la naşterea MitropolituluiAndrei Şaguna. În cadrul acestui simpozion a adresat auditoriului un cuvânt debinecuvântare. În aceeaşi zi, a participat la Simpozionul NaŃional „MitropolitulAndrei Şaguna, promotor şi apărător al demnităŃii româneşti”, organizatFacultatea de Teologie din Sibiu.208

Pr. Prof. Dr. NICOLAE CHIFĂRActivitatea ştiinŃifică pe anul 2008CărŃiIstoria Creştinismului II, Editura UniversităŃii “Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu,2008, 415pStudii şi articole1. Atitudinea SfinŃilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur faŃă de nedreptăŃilesociale, în volumul omagial “Patristică şi actualitate. Omagiu P.C. Arhid. Prof.Univ. Dr. Constantin Voicu la împlinirea a 75 de ani de viaŃă”, Editura Andreiana,Sibiu, 2008, p. 152-164.2. Atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur faŃă de nedreptăŃile sociale, în volumul“Sfântul Ioan Gură de Aur. Ierarh – teolog – filantrop (407-2007), Sibiu, 2008, p.90-98 şi în “Revista Teologică”, nr. 4/2007, p. 97-105.3. Apărarea dreptului istoric privind restaurarea Mitropoliei Transilvaniei îndiscursul şagunian din perioada absolutismului (1849-1860), în vol. „MitropolitulAndrei Şaguna, creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania”,Ed. Andreiana, Sibiu, 2008, p. 137-150;4. Mitropolitul Andrei Şaguna – 200 de ani de la naşterea sa, în: “ÎndrumătorulBisericesc”, anul 156, Sibiu, 2008, p. 131-138.ConferinŃe1. ContribuŃia Sfântului Vasile cel Mare la combaterea pnevmatomahismuluieunomian, la sesiunea anuală a Comisiei Române de Istorie şi Studiu alCreştinismului, Centrul Cultural-Social „Sfântul Ierarh Calinic”, cu tema: „SfântulVasile cel Mare. Lumina vieŃii şi operei sale la 1630 ani de la trecerea la Domnul”,Mănăstirea Cernica, 2-4 octombrie 2008;2. Mitropolitul Andrei Şaguna, restauratorul Mitropoliei Transilvaniei, la Simpozionulcu tema: „Mitropolitul Andrei Şaguna, apărător şi promotor al demnităŃii209

omâneşti”, organizat de Mitropolia Ardealului şi Facultatea de Teologie Ortodoxă„Andrei Şaguna”, Sibiu, 28-29 noiembrie 2008;Diac. Prof. Dr. IOAN I. ICĂ Jr.CărŃi apărute în 2008- Diac.Ioan I. Ica jr, Canonul Ortodoxiei I. Canonul apostolic al primelorsecole, Edit. Deisis, Sibiu , 2008, 1042 p.- Diac. Ioan I. Ica jr, Maica Domnului în teologia secolului XX şi înspiritualitatea isihasta a secolului XIV: Grigorie Palama, NicolaeCabasila, Teofan al Niceei, Deisis, Sibiu , 2008, 640 p.-Traducere: Johann Schneider, Ecleziologia organica a MitropolituluiAndrei Saguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, Edit.Deisis, Sibiu , 2008, 305 p.210

Pr. Prof. Dr. VASILE MIHOCRaport de activitate pe anii 2003-2008I. Studii şi articole:– Le Christ theanthropos, fondement et norme de l’exégèse orthodoxe de laBible, în vol. Jésus-Christ dans la théologie orthodoxe, ed. de Prof. SteriosArgyriou, Ed. Desclée, Paris, 2004.– “La început era cuvântul” (Ioan 1,1), în vol. omagial „Toi, suis-moi”.Mélanges offerts en hommage à Elisabeth Behr-Sigel, Iasi, 2004, p. 55-64.– The Messianic Prophecies of the Old Testament – an Orthodox Perspective, învol.: Das Alte Testament als christliche Bibel in orthodoxer und westlicher Sicht,ed. De I. Dimitrov, J. D. G. Dunn, U. Luz şi K.-W. Niebuhr, Ed. Mohr Siebeck,2004, p. 119-136.– Jesus Christ: An Orthodox Perspective, în vol.: Global Bible Commentary,Abingdon Press, Nashville (USA), 2004, p. 342-345.– Doctorul sufletelor şi al trupurilor, în “Îndrumătorul Bisericesc”, Sibiu, pe2005 (în curs de publicare) ;– « Să iubeşti pe aproapele tău », în « Revista Teologică »;- Basic Principles of Orthodox Hermeneutics, în: Moisés Majordomo (ed.), Dieprägende Kraft der Texte. Hermeneutik und Wirkungsgeschichte des NeuenTestaments (Stuttgarter Bibel-Studien, 199), Stuttgart: Verlag KatholischesBibelwerk GmbH, 2005, p. 38-64.- Jésus-Christ, vrai Dieu et vrai homme. Le Christ théanthropos, fondement etnorme de l’exégèse orthodoxe de la Bible, în Astérios Argyriou (ed.), Chemins dela christologie orthodoxe (Jésus et Jésus-Christ, 91), Paris: Desclée, 2005, p.157-182.- La Jérusalem Nouvelle dans l’Ancien Testament, dans le judaïsme et dans leNouveau Testament, în: „Mélanges offerts en hommage par la Fraternité Saint-Elie à Son Eminence le Métropolite de Silyvria Emilianos Timiadis”, éd. Par leCarmel de Saint-Rémy/Stânceni, Iaşi: Editura Trinitas, 2005, p.45-63.211

- Report on The Conference on World Mission and Evangelism, Athens 2005, în:„International Review of Mission”, vol. 94, no. 374 (July 2005), p. 406-413.- Ministry and the Common Priesthood According to the New Testament and inthe Orthodox Theology and Life, în vol. Agia Graphe kai sunchronos anthropos.Timetikos Tomos ston Kategete Ioanne D. Karabidopoulo, Tessalonike, 2006, p.573-595.- St Paul and the Jews According to St John Chrysostom’s Commentary onRomans 9-11, în vol. „Teologie şi educaŃie la Dunărea de Jos”, 6, GalaŃi, 2007, p.95-113.- Final admonition to Timothy (I Tim 6.3-21), în volumul cu lucrările conferinŃei„Colloquium Paulinum” de la Roma, în sept. 2006, Peeters Publishers, Leuven,2008.- Sunt în curs de publicare câteva articole asupra Ortodoxiei şi a unor puncte deteologie ortodoxă redactate de mine în Cambridge Dictionary of Christianity,Cambridge University Press.- Sunt în curs de publicare, în diferite volume colective, referatele Ńinute laconferinŃele internaŃionale din perioada 2007-2008.- Mai multe articole în foaia „Iisus Biruitorul” (Sibiu).Am participat, în toată această perioadă, la mai multe întâlniri ştiinŃifice înRomânia şi în străinătate şi am Ńinut conferinŃe în Ńară şi în străinătate. MenŃionez,spre exemplificare, întâlnirile şi conferinŃele din cursul anului 2007:II. Întâlniri şi conferinŃe în Ńară:– 29 ian. 2007: Simpozion Sf. Ioan Gură de Aur, Sibiu;– 24 martie 2007: ConferinŃa Uniunii Bibliştilor din România, Cisnădioara;– 27 febr. 2007: Conf. Cu tema „Urcuş spre Înviere”, la Piatra NeamŃ, ca invitatal ASCOR.– 1 martie 2007: Întâlnire cu toŃi elevii Seminarului Teologic de la Măn. NeamŃ.În aula Seminarului, le vorbesc despre Biserica Ortodoxă şi mişcarea ecumenică;– 2 martie 2007: La Iaşi, ConferinŃa ASCOR cu tema: Familia, leagăn alformării spirituale;212

– 29 martie 2007: Colocviu cu tema: Icoana Ortodoxă, la Arad. Prezint referatul:Hermeneutica icoanei.– 8-10 mai 2007: Simpozionul cu temele (1) Teologul contemporan – ştiinŃă şicredinŃă; şi (2) Canonul Noului Testament şi apocrifele Noului Testament, laFacultatea de Teologie din Bucureşti, unde am prezentat referatul: Canonul biblical Noului Testament şi apocrifele – probleme de actualitate;– Oct. 2007: Simpozion dedicat Sf. Ioan Gură de Aur, la Sibiu; prezint referatulcu titlul: Sf. Apostol Pavel şi iudeii după comentariul Sf. Ioan Gură de Aur laRom. 9-11;– 11-13 nov. 2007: Simpozion Sf. Ioan Gură de Aur, la GalaŃi; prezint referatul:Com. Sf. Ioan Gură de Aur la Ep. Către Romani;– 12 dec. 2007: Conf. ASCOR la Iaşi, cu tema: Redifinirea familiei şi revoltatânărului contemporan;– 13 dec. 2007: Conf. ASCOR la Suceava, cu tema: Arta de a fi om;– 14 dec. 2007: Întâlnire cu elevii Seminarului Teologic NeamŃ, unde vorbescdespre VocaŃia preoŃească;– 14 dec. 2007: Conf. ASCOR la Bacău, cu tema: TinereŃe în Hristos.III. Întâlniri şi conferinŃe peste hotare:– 10-17 februarie 2007: Cursuri de Hermeneutică biblică la Moscova (InstitutulSf. Filaret) şi conferinŃe misionare la Arhanghelsk (Rusia);– 11-20 martie 2007: ConferinŃe teologic-misionare la Toronto (Canada);– 22-25 martie 2007: ConferinŃa „Embrase nos coeurs”, Paris, unde am Ńinut 3meditaŃii biblice.– 31 mai-1 iunie 2007: Conf. internaŃională cu tema „The Harvest is Plenteous,but the Labourers are Few”, Moscova (Rusia), unde am prezentat referatul: TheCommon Priesthood According to the New Testament;– 15-19 iunie: am susŃinut conferinŃe pentru preoŃii Mitropoliei Europei Centraleşi de Nord, ca invitat al IPS Mitropolit Serafim Joantă, la Nurenberg. Apoi amslujit la Biserica română din Berlin.– 16-19 iulie 2007: ConferinŃa IOSOT (International Organisation for the Studyof the Old Testament), Ljubljana, Slovenia, unde am prezentat referatul principal:Prniciples of Orthodox Hermeneutics;213

– – 30 iulie – 3 aug. 2007: SNTS (Studiorum Novi Testamenti Societas) GeneralMeeting, Sibiu, al cărei coorganizator am fost (împreună cu Prof. Hans Klein) şiunde am prezentat referatul: The Hermeneutics of Icons.– 4-8 aug. 2007: IVth East-West Symposium of Orthodox and Non-Orthodox NewTestament Scholars (SNTS Post-Conference), Sf. Mănăstire Brâncoveanu de laSâmbăta de Sus, al cărei organizator am fost şi unde am prezentat referatul:Prayer to Jesus in the New Testament.– 17-22 aug. 2007: ConferinŃa Misionară org. de Institutul Sf. Filaret din Moscova;– 15-18 oct. 2007: Toward Jerusalem Council II (TJCII), Cipru;– 17-20 nov. 2007: Society of Biblical Literature (SBL) Annual Meeting, SanDiego (USA),unde am prezentat referatul: The Letter to the Romans in theCommentary of St John Chrysostom;– 22-25 nov. 2007: ConferinŃa ştiinŃifică internaŃională la aniversarea a 1600ani de la adormirea Sf. Ioan Gură de Aur, unde am prezentat referatul: St Pauland the Jews According to St John Chrysostom’s Commentary on Romans 9-11;– 30 nov.- 9 dec. 2007: ConferinŃe biblic-teologice la Toronto (Canada), pentrucomunităŃile româneşti din Toronto şi Mississauga.214

Pr. Prof. Dr. VASILE GRÂJDIANRaport de activitate pentru anul 20081.CărŃiStudii de teologie imnografică, tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea SfinŃieiSale Î.P.S.Prof.Univ.Dr.LAURENłIU (Liviu) Streza, Mitropolitul Ardealului,Editura UniversităŃii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2008, 350p. (ISBN 978-973-739-618-1).2.Studii“Reformă, tipar, transcriere, uniformizare - o schimbare de paradigmă încântarea bisericească de origine bizantină a ultimelor două secole (XIX-XX) ?”,studiu prezentat la cel de Al 15-lea Simpozion internaŃional de muzică bizantină,Iaşi, 22-24 mai 2008, în curs de publicare.3. Articole, cronici etc.„În această noapte...” (Luc.12, 20) „umblaŃi ca fii ai luminii” (Ef.5,8), în“Îndrumător Bisericesc”, Editura Andreiana Sibiu, Anul 156 (2008), p.291-295.4. Participări la congrese şi simpozione naŃionale şi internaŃionale despecialitateAl 15-lea congres internaŃional de muzică bizantină, Iaşi, 22-24 mai 2008,cu referatul “Reformă, tipar, transcriere, uniformizare - o schimbare de paradigmăîn cântarea bisericească de origine bizantină a ultimelor două secole (XIX-XX) ?”,în curs de publicare.Consfătuirea Profesorilor de Muzică Bisericească şi Ritual de laFacultăŃile de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, 24-25 septembrie 2008,Mănăstirea Sâmbăta de Sus-Brâncoveanu.215

5. Participări la proiecte şi schimburi ecumeniceAl III-ea Congres al AsociaŃiei InternaŃionale “Fondacio-Chretiens pour lemonde”, Borzee-Belgia, 15-18 octombrie 2008.Reuniune a AsociaŃiei InternaŃionale “Fondacio-Chretiens pour le monde”privind problemele şcolilor de formare misionară, Versailles, 20-23 octombrie2008.6. Reprezentări în organizaŃii profesionale recunoscute pe plan internaŃionalMembru al IAH (Internationalen Arbeitsgemeinschaft für Hymnologie -AsociaŃia InternaŃională de Imnologie), din anul 1992.7. Reprezentări în organizaŃii profesionale recunoscute pe plan naŃionalMembru al UCMR (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor dinRomânia), începând din anul 2003.8. Alte activităŃiOrganizarea celei de A X-a ediŃii a Forumului internaŃional pentru tineretde la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, 23-29 iulie 2008.Participare la activităŃile sociale şi pastorale în cadrul A.O.L.N.-Sibiu(AsociaŃia Ortodoxă pentru o Lume Nouă.216

Pr. Conf. univ. Dr. IRIMIE MARGARaport de activitate ştiinŃifică- În data de 8 mai 2008 a participat la Lucca, provincia Toscana, Italia, laîntronizarea primului episcop ortodox român de Italia, în persoana PS Siluan Şpan.- În data de 1 iulie 2008 a participat la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, încalitate de membru reprezentant al Mitropoliei Ardealului, la şedinŃa Comisieispeciale de redactare şi revizuire a legiuirilor BOR, pentru discutarea unor noiamendamente la Statutul BOR.- La 1 septembrie 2008, prin decizia IPS Dr. LaurenŃiu Streza, MitropolitulArdealului, a fost numit preşedinte al Consistoriului Mitropolitan al MitropolieiArdealului.- Între 10-12 septembrie 2008 a participat la simpozionul internaŃional cu tema„Locul principiilor canonice în organizarea şi activitatea Bisericilor Ortodoxeautocefale”, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă a UniversităŃii „AurelVlaicu” din Arad, unde a prezentat referatul cu tema: „Principiul jurisdicŃional înBiserica Orthodoxă”.- În data de 28 noiembrie 2008 a participat la simpozionul dedicat MitopolituluiAndrei Şaguna, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea sa, organizat deMitropolia Ardealului şi Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, unde aprezentat referatul cu tema „Mitropolitul Andrei Şaguna, autorul primei cărŃi dedrept al familiei la români”.217

Pr. conf. dr. OANCEA CONSTANTINRaport de activitate ştiinŃifică pentru anul 2008CărŃi publicate:1. NaraŃiunile profetice din cartea 1Regi. Introducere, traducere şi comentariu,Presa Universitară Clujeană, Cluj, ISBN 978-973-610-682-8; 190 p. (formatA5), 2008;2. Cartea Facerii. Analiză morfologică, lexic şi note critice la textul masoretic(capitolele 1-11), Editura UniversităŃii “Lucian Blaga” Sibiu, Sibiu, ISBN 978-973-739-586-3, 176 p. (format A5), 2008;Articole şi studii publicate:1. „Ambiguitatea în naraŃiunile biblice”, Revista Tabor anul I, nr. 11 (2008), pp.26-35;2. „Istorie şi teologie în CărŃile Macabei”, în Anuarul FacultăŃii de Teologie„Andrei Şaguna“ IV (XXIX) / 2003-2004 (2008), pp. 7-18;3. „Trei demersuri anistorice în exegeza biblică. Avantaje şi limite ale exegezeisincronice”, Studii Teologice 1 (2008), pp. 39-54;4. „Trei tratate politice din antichitate şi însemnătatea lor pentru sesizarea fonduluijuridic şi teologic al legământului sinaitic”, Revista Teologică 1 (2008), pp. 14-25; indexat în Religious and Theological Abstracts:http://rtabstracts.org/search/singleresult.php?ac=05. „Oameni, îngeri sau zei? RecepŃia textului din Facere 6,1-4: între tradiŃie, logicăşi mit”, în Anuarul FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna“ V (XXX) / 2004-2005 (2008), pp. 5-21;6. „Einige Bemerkungen zu den Begriffen rc; und hr'c' in den Psalmen” dat sprepublicare în Anuarul FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna“ VI (XXXI) /2005-2006 (2008), pp. 7-17;7. „Epoci ale istoriei Israelului”, dat spre publicare în Anuarul FacultăŃii deTeologie „Andrei Şaguna“ VII (XXXII) / 2006-2007 (apare în 2008; aprox. 10p.)218

8. „Beziehungen zwischen Gestalten und Szenen in 1Kön 17-18. Eine synchroneAnalyse”, dat spre publicare în Anuarul FacultăŃii de Teologie „AndreiŞaguna“. VIII (XXXIII) / 2007-2008 (apare în 2008; aprox. 13 p.)9. „CărŃi istorice sau «profeŃi anteriori»? ObservaŃii de natură canonicoredacŃionalăasupra cărŃilor Iosua-2 Regi”, Revista Teologică 2 (2008), pp.10. „Critica profetului Ilie în scrierile pseudo-hrisostomice”, în Sfântul Ioan Gurăde Aur – ierarh, teolog, filantrop, (volumul simpozionului cu acelaşi titlu,Sibiu 2007), Editura Andreiana, Sibiu 2008, ISBN 978-973-88695-1-6, pp.353-366.219

Pr. Lect. Dr. MIHAI IOSURaport de activitate pe anul 20081. Carte:1. Tinerii şi ispitele modernismului, (coautor), Editura Agnos, Sibiu, 2008.2. Studii:1. Consilierea- element sine qua non în procesul de redresare a penitentului, învolumul omagial „Patrologie şi actualitate”, Editura Andreiană, Sibiu, 2008.2. Andrei Şaguna – Arhipăstorul, în volumul omagial Mitropolitul Andrei Şagunacreator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, EdituraAndreiana, Sibiu, 2008.3. PriorităŃi pastorale: bolnavii , în Revista Teologică, serie nouă, anul XVIII (90),nr. 3, iulie-septembrie, 2008.4. Preotul , om de cult şi cultură, în Revista Teologică, serie nouă, anul XVIII (91),nr. 4, octombrie-decembrie, 2008.5. Terapeutica spirituală, în Anuarul FacultăŃii de Teologie ”Andrei Şaguna”,Sibiu, 2004-2005.6. Sfânta Cruce- forme şi sensuri, în Îndrumătorul bisericesc, Sibiu, 2009.2. Participări la manifestări ştiinŃifice:1. Seminarul privind respectarea şi promovarea drepturilor copilului cu tema:Preotul şi provocările pastorale contemporane, Bucureşti, 11-13 noiembrie,2008.2. Simpozionul cu tema: Mitropolitul Andrei Şaguna, apărător şi promotor aldemnităŃii româneşti. Referatul susŃinut: Activitatea pastorală a mitropolituluiA. Şaguna, Sibiu, 28-29 noiembrie, 2008.220

Ierom. Lect. Dr. VASILE BÎRZUActivitate ştiinŃifică 2008Participări internaŃionaleParticiparea la Simpozionul internaŃional "Teologie si Spiritualitate ingândirea Sf. Maxim Mărturisitorul", Craiova 17 Oct 2008, susŃinerea referatului"Mystic and Neurotheology in Saint Maxim the Confessor’s Mystagogy".Participarea la cea de a treia ConferinŃă internaŃională cu tema “Comuniuneaîn Mesia” a reprezentanŃilor evreilor mesianici cu cei ai Ortodoxiei din România,Israel, Ucraina, Moldova, etc, Sf. Mănăstire Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, 6-10 iulie 2008PublicaŃiiProf. dr. Marcel Metzger, Liturghia – icoană a darurilor lui Dumnezeu,traducere din franceză în Revista Teologică, nr. 1 an 2008.InfluenŃa Sfântului Diadoh al Foticeei asupra spiritualităŃii simŃirii minŃii înApus, publicat în Revista Teologică nr. 2 / 2008Studiu de aghiologie argumentând canonizarea oficială a SfinŃilor Simeon şiAmfilohie de la PângăraŃi, 24 +15 pp, Prezentat Comisiei Liturgice a MitropolieiMoldovei şi Bucovinei, Revista teologică nr 3/ 2008PSIHOPEDAGOGIE ŞI MYSTAGOGIE, ConsideraŃii pentru o psihologiereligioasă (creştină) a educaŃiei, Anuar 2007-2008.Knowledge and Belief in Saint Maxim the Confessor’s Mystagogy, chapterfive; a neurotheological approach, Revista Mitropolia Olteniei, nr. 4 / 2008.DeofiinŃime şi magie – Homoousios şi homiousios, prefaŃă la cartea „Misiuneprintre vrăjitorii din Africa”, a monahului Damaschin Grigoriatul, pe care am şiîngrijit-o.Cunoaşterea şi CredinŃa în Mistagogia Sfântului Maxim Mărturisitorul,capitolul 5, O abordare neuroteologică, în vol. Teologie şi Spiritualitate îngândirea Sfântului Maxim Mărturisitorul, ed. Mitropoliei Olteniei, 2008.221

Lect. dr. ALINA PÂTRURaport de activitate ştiinŃifică, ianuarie – iunie 2008Participări la congrese, simpozioane şi dialoguri:Al 20-lea seminar internaŃional „Von der Vielfalt. Europasymposion”,organizat de Kath. Akademikerverband Wien şi colab. în mai 2008 la Sibiu –participare cu referat.Referate susŃinute la conferinŃe de specialitate, prezentări publice:“Arhitectura eclesială etiopeană, caz particular de organizare a spaŃiului sacruîn Ortodoxie”, conferinŃă multimedia susŃinută în mai 2008 în cadrul masteratuluide “Antropologia spaŃiului sacru” la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism “IonMincu” din Bucureşti.“Complexul bisericesc de la Lalibela”, conferinŃă multimedia susŃinută în mai2008 în cadrul masteratului de “Antropologia spaŃiului sacru” la Facultatea deArhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti.“ParticularităŃile arhitecturii budiste theravadine – studiu de caz: Thailanda”,conferinŃă multimedia susŃinută în mai 2008 în cadrul masteratului de“Antropologia spaŃiului sacru” la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism “IonMincu” din Bucureşti.“Templele de la Angkor – un topos unic în peisajul arhitectural mondial”,conferinŃă multimedia susŃinută în mai 2008 în cadrul masteratului de“Antropologia spaŃiului sacru” la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism “IonMincu” din Bucureşti."Vielfältige Folgen? Zur Nachhaltigkeit der 3. EÖV in Sibiu", referat susŃinut înmai 2008 la al 20-lea seminar internaŃional „Von der Vielfalt. Europasymposion”,organizat de Kath. Akademikerverband Wien şi colab. la Sibiu.DistincŃii şi burse, participare la programe de cercetare:Participarea la programul de cercetare in domeniul pluralismului religios„Lehrgang Weltreligionen”, organizat de: Kardinal-König-Akademie, Viena;222

Evangelische Akademie, Viena; Kontaktstelle für Weltreligionen, Viena şi Dr.Markus Ladstätter de la Universitatea din Viena: martie 2006 – martie 2008.Călătorie de studii în Thailanda, Laos şi Cambogia, organizată de LehrgangWeltreligionen, Viena: februarie 2008, finanŃată prin bursă oferită de prof. PhilippHarnoncourt, Graz.ApartenenŃă la asociaŃii profesionale:Membru al Consiliului ştiinŃific al Centrului de cercetare ecumenică Sibiu,octombrie 2006 – prezent.Membru al SocietăŃii europene de cercetare în domeniul ecumenismului„Societas oecumenica”: august 2004 – prezent.Membru al Cercului ecumenic tânăr din Graz, condus de prof. Dr. GrigoriosLarentzakis: aprilie 2005 – prezent.223

Asist. univ. dr. LUCIAN D. COLDARaport de activitate ştiinŃifică – 2008Subsemnatul Colda Lucian-Dumitru, asistent la catedra de “TeologieDogmatică şi Simbolică” a FacultăŃii de Teologie Ortodoxă “Andrei Şaguna” dincadrul UniversităŃii “Lucian Blaga” – Sibiu, am susŃinut la această facultate în anul2008 seminariile aferente postului meu, precum şi cursul opŃional Curente şimişcări religioase contemporane la anul IV, secŃia “Teologie pastorală”.De asemenea, am fost beneficiarul unei burse de studii şi cercetare în ElveŃiaîn luna iunie 2008. Ca urmare a acestui fapt, am efectuat muncă de cercetareteologică postdoctorală în bibliotecile FacultăŃii de Teologie Catolică din cadrulUniversităŃii „Misèricorde” – Fribourg şi Theologische Hochschule Chur,continunând redactarea unor noi capitole la disertaŃia Das Bischofsamt imorthodox-katholischen Dialog nach dem II. Vatikanischen Konzil; MitBerücksichtigung der historischen Rückfrage bezüglich der evangelischlutherischenKonzeption des Bischofsamtes.Lucrarea se află în momentul de faŃă într-un stadiu avansat, urmând a fifinalizată în perioada următoare.Totodată, am participat în această perioadă (6-7 iunie 2008) şi la coloquiumuldoctoranzilor facultăŃii de teologie de la Universitatea „Misèricorde”, unde amexpus conceptul lucrăii mele şi stadiul muncii de cercetare şi redactare al acesteia.De asemenea, am participat ca invitat, şi la conferinŃele de vară organizate deTheologische Hochschule Chur/Priesterseminar St. Luzi Chur – ElveŃia, luândastfel contact direct cu anumite tendinŃe şi curente ale gandirii teologice catoliceactuale.În perioada 9-20 iunie 2008 am fost invitat de către TheologischeHochschule Chur să particip ca şi asesor – (germ. Beisitzer) – la anumite exameneîn cadrul sesiunii din vară de la această facultate, redactând protocoalele aferenteexamenelor orale şi adresând, la sugestia profesorilor asistaŃi, întrebări studenŃilorexaminaŃi.224

În paralel cu această activitate, am desfăşurat şi o activitate publicistică, dupăcum urmează:CreaŃii nemuritoare în istoria Bisericii şi a literaturii postpatristice bizantine:opera Sfântului Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului, în: AnuarulFacultăŃii de Teologie “Andrei Şaguna” – Sibiu; Nr. IV (XXIX)/2003-2004, Ed.UniversităŃii „Lucian Blaga”: Sibiu, 2008, pp. 225-255.Die Jungfrau Maria im nestorianischen Streit, în: Anuarul FacultăŃii deTeologie “Andrei Şaguna” – Sibiu; Nr. V (XXX)/2004-2005, Ed. UniversităŃii„Lucian Blaga”: Sibiu, 2008, pp. 131-153.Episkopé und Bischofsamt nach Gunther Wenz. Überlegungen aus orthodoxerSicht bezüglich einer zeitgenössischen evangelisch-lutherischen Auffassung desBischofsamtes, în: Anuarul FacultăŃii de Teologie “Andrei Şaguna” – Sibiu; Nr. VI(XXXI)/2005-2006, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”: Sibiu, 2008, pp. 73-96.Augustinus und die Stoa, în rev. Altarul Reîntregirii; Nr. 1/anul XIII, AlbaIulia, 2008, pp. 259-275 (Sub o formă uşor modificată, studiul a apărut şi în vol.Ale Tale dintru ale Tale. Liturgie-PastoraŃie-Mărturisire. Prinos de cinstire adusÎ.P.S. Dr. LaurenŃiu Streza la împlinirea vârstei de 60 de ani, Ed. Andreiană –Sibiu, 2007, pp. 405-412).Aspecte mariologice în omiliile patriarhului Fotie cel Mare alConstantinopolului rostite la praznicul Buneivestiri şi la cel al Naşterii MaiciiDomnului, în: Telegraful Român, Nr. 9-12, Sibiu, 2008, p. 5.225

DOCTORATE PROMOVATE ÎN ANUL UNIVERSITAR2008-2009Conducător : I.P.S.Prof.univ.dr. LaurenŃiu Liviu Streza1 Preoteasa Daniel 9.12.2008 “Lucrarea sacramentală a Bisericii Ortodoxe prinierurgiile bisericeşti”2 Vaida Cristian 9.12.2008 “SemnificaŃia teologică şi liturgică a duminicii în BisericaOrtodoxă”3 Otomega ColceaEmil9.12.2008 “Taina Sfântului Maslu în Biserica Ortodoxă. Ritualul,semnificaŃia şi implicaŃiile pastorale”4 Cercel Cristian 21.07.2009 SemnificaŃia liturgică a iconostasului în Biserica OrtodoxăEmanuel5 Şerban Sorin 21.07.2009 Misiunea samarineană în lucrarea pastorală a BisericiiConducător : Pr.Prof.univ.dr. Vasile Mihoc1 Terinte CiprianFlavius14.05.2009 ConcepŃia Sfântului Apostol Pavel despre Biserică dinperspectiva metaforelor sale eclesiologice2 Petian Mihai 21.07.2009 Epistola I Corinteni: intoducere, taducer şi comentariu3 Voineag Ioan 21.07.2009 Evangheliile copilăriei (Mt 1-2; Lc. 1-2):; Probleme literar– exegetice şi teologiceConducător : Arhid.Prof.univ.dr. Constantin Voicu1 MoŃoc11.09.2008 “Cuviosul Dionisie Exiguul (Smeritul).”Alexandru2 Cândea Ioan 20.12.2008 “Pnevmatologia în concepŃia SfinŃilor PărinŃiCapadocieni.”3 Băzăvan Mihai 20.12.2008 “Teologia Cuvântului la SfinŃii PărinŃi (secolele II-III).”Claudiu4 Ielciu Dorin 10.04.2009 Unirea mistică a omului cu Dumnezeu la Sfântul IoanScărarul5 DulgheriuAdrian10.04.2009 ConcepŃia despre suflet şi bioetică în viziunea SfinŃilorPărinŃi6 Boloş Cristian 10.04.2009 Sinergia în teologia SfinŃilor PărinŃi din sec. al IV-lea(Atanasie al Alexandriei, Chiril al Ierusalimului, Vasilecel Mare, Grigorie de Nazianz şi Grigorie de Nyssa)7 Simion MihăiŃăConstantin7.07.2009 Teologia Sfântului Ambrozie al MilanuluiConducător : Pr.Prof.univ.dr. Mircea Păcurariu1 Onicov Eugeniu 27.06.2008 Istoria monahismului în Basarabia226

Conducător : Pr.Prof.univ.dr. Ilie Moldovan1 Staicu Ciprian 30.10.2008 “SemnificaŃia şi valoarea înŃelepciunii divine înspiritualitatea românească.”2 Vintilă OvidiuNicolae9.12.2008 “SfinŃenie şi fericire, coordonate ale vieŃii religios –morale într-o lume secularizată.”Conducător : Pr.Prof.univ.dr. Nicolae Chifăr1 Timofte Răzvan 27.02.2009 Mahomedanism şi creştinism în provincia Al-Andalus(sec. X-XI)2 Panaite Ovidiu 2.06.2009 Teologia politică în timpul dinastiei constantiniene.Criterii privind relaŃia Biserică-stat într-o societatepluralistăConducător : Pr.Prof.univ.dr. Ioan Ică1 Cojoc Marin 3.06.2008 Illyricul răsăritean între Roma şi Constantinopol însecolele IV-VI2 Neacşu SorinVasile7.07.2009 ConştiinŃă dogmatică şi viaŃă duhovnicească în gândireaarhimandritului Sofronie SaharovConducãtor : Pr.Prof.univ.dr. Vasile Grãjdian1 Popa Ionel 30.10.2008 “Pedagogia creştină în imnografia bizantină a secolului VI– VIII şi actualitatea ei”2 Brici Dinu 9.02.2009 Muzica de cult a confesiunilor creştine din Transilvania –zona Clujului (Biserica Ortodoxã, cultele protestante şineoprotestante)3 Boeşian John 9.02.2009 Traducerea în limba românã a imnografiei bizantine.Dogmaticile ohtoihului între sec. XVII-XX227

CONDUCEREA UNIVERSITĂłII „LUCIAN BLAGA” SIBIURECTORProf. univ. dr. ing. Constantin OPREANPRORECTORIProf.univ. dr. ing. Dan Maniu DUŞEProf.univ. dr. Luigi DUMITRESCUProf. univ.dr. Mihai Leonida NEAMłUProf. univ. dr. Alexandru BACACIConf. univ. dr. Rodica Ofelia MICLEASECRETAR ŞTIINłIFICProf. univ.dr. Dorin STOICESCUDIRECTOR GENERAL ADMINISTRATIVEc. Vasile MOłOCDIRECTOR ADMINISTRATIV ADJUNCTEc. Ramona TODERICIUCONTABIL ŞEFEc. Cristina PUIASECRETAR ŞEFJr. LaurenŃiu SMARANDA228

CONDUCEREA FACULTĂłII DE TEOLOGIE„ANDREI ŞAGUNA” SIBIUDECANÎPS Prof. Univ. Dr. LaurenŃiu StrezaPRODECANPr. Prof. Univ. Dr. Aurel PavelSECRETAR ŞTIINłIFICPr. Prof. Univ. Dr. Vasile GrăjdianŞEF CATEDRA I Teologie Biblică şi SistematicăPr. Prof. Univ. Dr. Dorin OanceaŞEF CATEDRA II Teologie Istorică şi SistematicăPr. Lect. Univ. Dr. Mihai IosuPERSONAL DIDACTIC, AUXILIAR ŞI ADMINISTRATIVAL FACULTĂłIICATEDRA I – TEOLOGIE BIBLICĂ ŞI SISTEMATICĂPr. Prof. Dr. Oancea DorinPr.Prof. Dr. Abrudan DumitruPr. Prof. Dr. Mihoc VasileArhid. Prof. Dr. Ică Ioan jr.Pr. Prof. Dr. Pavel AurelPr. Conf. Dr. Moşoiu NicolaePr. Conf. Dr. Oancea Horia C-tinLect. Dr. Moldovan SebastianIstoria şi Filosofia ReligiilorStudiul Vechiului Testament şi lb.ebraicăStudiul Noului TestamentSpiritualitate ortodoxăMisiologie şi EcumenismTeologie DogmaticăStudiul Vechiului TestamentTeologie Morală şi Spiritualitate229

Lect. Dr. Chira VasileLect. Dr. Mihoc DanielLect. Dr. Pătru AlinaAs. drd. Grecu CorinaAs. dr. Colda LucianIerom. Asist. Dr. Bîrzu VasileLimbile clasice: greacă, latină;FilosofieStudiul Noului Testament, LimbagreacăIstoria şi Filosofia ReligiilorInformaticăTeologie DogmaticăSpiritualitate ortodoxăCATEDRA II – TEOLOGIE ISTORICĂ ŞI PRACTICĂÎPS Prof. Dr. LaurenŃiu StrezaPr. Prof. Dr. Nicolae ChifărPr. Prof. Dr. Vasile GrăjdianPr. Conf. Dr. Mircea IelciuPr. Conf. Dr. Irimie MargaPr. Conf. dr. Constantin NeculaConf. Dr. Paul BrusanowskiPr. Lect. Dr. Mihai IosuLect. Dr. Ciprian StrezaPr. Lect. Dr.Sorin DobrePr. Lect. Dr. Daniel BudaLect. Dr. Ioan Ovidiu AbrudanTeologie LiturgicăIstoria bisericească universalăMuzică bisericeascăPatrologie şi Literatură postpatristicăDrept bisericesc şi administraŃieparohialăCatehetică şi OmileticăIstoria Bisericii Ortodoxe RomâneFormare duhovniceascăTeologie liturgicăMuzică bisericeascăIstoria bisericească universalăArtă creştinăProfesori consultanŃi:Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu Istoria Bisericii OrtodoxeRomânePr. Prof. univ. dr. Ilie Moldovan Teologie Morală şiSpiritualitate ortodoxăArhid. Prof. univ. dr. Constantin Voicu Patrologie şi Literaturăpostpatristică230

Ropotin Marcela – Secretar şefCojocea Dorina – secretarSpătăcean Adriana – secretarPampu Anca – secretarMeŃiu Ciprian – secretarCînduleŃ Diana – secretarPERSONAL DIDACTIC AUXILIARSecelean CornelGovorean Constantinescu IulianaMîia CristinaBabă CristinaSusan ElenaIoniŃă AlexandruPERSONAL BIBLIOTECĂChioran GheorgheBădilă FlorinMăerean VasilicaCostea MarilenaCrăciun AnaBeju DumitruTeodosiu GheorgheOpriş MariusGeantă ConstantinCernea AdrianPantiş MarioaraSava DanielaPERSONAL ADMINISTRATIV231

STUDENłI LA CURSURILE DE LICENłĂ2008/2009ANUL ITEOLOGIE PASTORALĂ,Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 ABABEI CRISTINA Ilfov CIOLPANI2 AIOANEI IONUł-CĂTĂLIN Suceava FĂLTICENI3 ALDEA LUCIA-ELENA Buzău RÂMNICU SĂRAT4 ANDRAŞ IOAN-CRISTIAN Sibiu LASLEA5 ANDRUŞCĂ PETRU-CORNELIUS DâmboviŃa FINTA MARE6 ANTOCHI DAN-GABRIEL Bacău BACĂU7 ARDELEAN BOGDAN Braşov ZĂRNEŞTI8 ARDELEAN ALEXANDRU-CĂLIN Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI9 ATUDOREI GHEORGHE-FLORIN Braşov SELIŞTAT10 BALEA MIRCEA Braşov BRAŞOV11 BARKO GYÖRGY-PETRU Braşov BRAŞOV12 BARKO GYÖZÖ-PAVEL Braşov BRAŞOV13 BĂDĂRÎNZĂ IOAN-MARIUS Sibiu CURCIU14 BĂRSOIANU IOAN-DANIEL Vâlcea STOILEŞTI15 BERCAN TUDOR-FLAVIUS Braşov DACIA16 BOBEICA ALEXANDRU-IONUł Braşov VICTORIA17 BOEANGIU ŞTEFAN-ALEXANDRU Vâlcea ALUNU18 BOSUIOC IONUł-GABRIEL Braşov BRAŞOV19 BOTA MARIAN Sibiu TĂLMACIU20 BOUR ADRIAN-LUCIAN Bacău BACĂU21 BRATU IOAN-DANIEL Sibiu RĂŞINARI22 BRĂILEANU RĂZVAN ŞTEFAN Braşov HĂLCHIU23 BRISC PETRU Sălaj VALCĂU DE SUS24 BRISCAN MARIUS-ANDREI Braşov BRAŞOV25 BUCUR IOANA Sibiu RACOVIłĂ26 BUDA PETRE-ADRIAN Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI27 BULĂU ALEXANDRU-IOAN Braşov BRAŞOV28 BURCĂ ADRIAN-CRISTIAN Suceava MOLID232

29BUTNARU(MUNTEANU)MARINELA Braşov BRAŞOV30 CACIUR LIVIU Suceava PUTNA31 CANCIU NICOLAE Sibiu SIBIU32 CÂRSTEA EUGEN Sibiu SIBIU33 CĂłOIU VASILE-ALIN Vâlcea MATEEŞTI34 CERNEA MIHAI NeamŃ POIANA TEIULUI35 CHERETE ANDREI-CONSTANTIN Vâlcea PĂUŞEŞTI36 CHERNECIUC NICOLAI Suceava PERDELE37 CHITIC FLORIN GalaŃi TECUCI38 CIOBÂCĂ ILIE-ALEXANDRU Braşov BRAŞOV39 CIOBANU EMANUEL-ALEXANDRU Braşov BRAŞOV40 CIORBĂ IONUł Braşov ZĂRNEŞTI41 CÎRNU ANDREEA-ROXANA Braşov BRAŞOV42 CÎRSTEA AURELIAN Braşov FĂGĂRAŞ43 CODLEANU FLORIN-ALEXANDRU Braşov ŞIMON44 CODREA CORNELIU-ARSENIE Braşov SÂMBĂTA DE SUS45 COLCERIU DANIEL-ILIE Braşov BRAŞOV46 COMARIłA VIRGIL Suceava PUTNA47 COMĂNESE DAN-RĂZVAN Sibiu BUNGARD48 COSTE ANIN-ALEXANDRU Sălaj IAZ49 COSTE MIHAI Sălaj SOLOMON50 COłAN MIRCEA-GABRIEL Vâlcea BREZOI51 CRECIUNESCU VASILICĂ-TIBERIU SuceavaCÂMPULUNGMOLDOVENESC52 CREłU COSTICĂ Bucureşti BUCUREŞTI53 CRIŞAN MIRCEA-CONSTANTIN Braşov FĂGĂRAŞ54 CRIŞAN IONUł-VASILE Sălaj ZALĂU55 CSORDAŞ TEODOR-IOAN Sălaj MARCA56 DANELIUC CRISTIAN-IONUł Suceava CLIT57 DÂNGĂ MARIUS-TĂNASE Sălaj MUNCEL58 DĂRĂBAN LIVIU-MIHAI Sibiu MEDIAŞ59 DIACONU IORDACHE Vrancea FOCŞANI60 DIACONU DANIEL-ŞTEFAN Braşov BRAŞOV61 DIMA ANDREI Iaşi IAŞI233

62 DÎNGĂ VICTOR-MARIUS Sălaj CRISTOLł63 DÎRLEA IUSTIN Braşov HĂLCHIU64 DOBREA ADRIAN Braşov FĂGĂRAŞ65 DOROFTEI EMILIAN-CONSTANTIN Iaşi IAŞI66 DRĂGAN CRISTIAN-COSTEL Tulcea MINERI67 DULCA ALEXANDRU Bihor ORADEA68 DURDUC DANIEL-DUMITRU Alba CUGIR69 DUŞA ALEXANDRU-BOGDAN Sibiu SIBIU70 DUŞESCU RAREŞ-GEORGE Braşov TOHANU NOU71 EFTEMIE PETRUŞ Braşov BUCIUM72 ENE CONSTANTIN-RĂDUCU Vâlcea OTEŞANI73 ENEA COSTEL-IULIAN Suceava FĂLTICENI74 FEDIUC IOAN-EUGEN Sibiu SIBIU75 FILOFIE ANTON Braşov BRAŞOV76 FLOCEA PETRU-PAVEL Suceava PĂLTINOASA77 FODOR CORNEL Suceava BURSUCENI78 FRÂNCU CONSTANTIN Braşov BRAŞOV79 GALEA TEOFIL-ALIN Sibiu GIACĂŞ80 GÂRLONłA GABRIELA Sibiu SIBIU81 GHERMAN IULIAN Braşov BRAŞOV82 GOLEA EUGEN-CONSTANTIN Gorj VĂGIULEŞTI83 GORAŞ CONSTANTIN Suceava ARGEL84 GRECU ANA-MARCELA Braşov BUNEŞTI85 HANEŞ NICOLAE Braşov DRĂGUŞ86 HASNA VLAD-ILIE Sibiu TĂLMĂCEL87 HORVAT SORIN-OVIDIU Satu Mare AMAłI88 ION ŞTEFAN Braşov BRAŞOV89 ISTRATIE IONUł-ALEXANDRU Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA90 ISTRATUC VEACESLAV-IVAN Alba ABRUD91 IVANIC VASILE Maramureş PETROVA92 JOIłA CRISTIAN-MIHAI Braşov FELDIOARA93 JURJ SORIN Bihor BĂIłA94 KADAR LUDOVIC-IOAN Braşov BREAZA95 KALANYOS ZSIGMOND Braşov BRAŞOV234

96 KULCSAR JOZSEF Braşov ORMENIŞ97 LAZARI ION-IVAN Alba ABRUD98 LAZĂR GHEORGHE-FLORIN Vâlcea GURA VĂII99 LAZEA HORATIU Braşov FĂGĂRAŞ100 LUCA ADRIAN Suceava MĂLINI101 LUCASIEVICI ALEXANDRU Braşov BRAŞOV102 MACARIE FLORINA-VASILICA NeamŃ TÂRGU NEAMł103 MADAN STELIAN-GABRIEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA104 MADAN IULIAN-FLORIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA105 MAN REMUS Mureş TÂRGU MUREŞ106 MARTIN JANE FLORENTIN Teleorman ROSIORI DE VEDE107 MELEŞI CLAUDIUS-MARIAN Timiş LUGOJ108 MIHAIL LUCIAN Braşov BRAŞOV109 MIHALI PAUL Maramureş BORŞA110 MIHĂESCU ALEXANDRU-CĂTĂLIN Prahova PLOIEŞTI111 MIHOCALEXANDRU-CONSTANTINSuceavaSFÂNTU ILIE112 MITITELU IULIAN Braşov BRAŞOV113 MOCANU TEODOR-FLORIAN Covasna DOBÂRLĂU114 MOGA-POPLĂCEAN VASILE-HOREA Sibiu RÂU SADULUI115 MOISI CĂTĂLIN-TRAIAN Sălaj ZALĂU116 MOLDOVAN CLAUDIU Mureş FRUNZENI117 MOLDOVAN DANIEL-IOAN Sălaj ZALĂU118 MOSCALU TUDOR Braşov BRAŞOV119 MUNTEANU MARIUS-BOGDAN Harghita SICULENI120 MUREŞAN CODRUł Maramureş CAVNIC121 NACU IONUł Vaslui BÂRLAD122 NECHIFOR ŞTEFAN-ALEXANDRU ConstanŃa CONSTANłA123 NEDELEA VASILE Braşov LUNCA CALNICULUI124 NEGRILĂ IOAN-MANIU Sibiu OCNA SIBIULUI125 NICĂ DARIUS-GHEORGHE Sibiu PORUMBACU DE SUS126 NISTOR ALEXANDRU-MIHAI Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA127 NISTOR BOGDAN Suceava FĂLTICENI128 NOVOTNY BOGDAN Suceava ARGEL235

129 OANCEA CONSTANTIN Sibiu AVRIG130 OANCEA EMIL Covasna BARAOLT131 OBREJA COSTANTIN-MARIAN Braşov BRAŞOV132 OEGAR FLORIN-CLAUDIU Sălaj ZALĂU133 OLARIU FLORIN-IULIAN Bacău FILIPENI134 ONICA POMPILICA Brăila BRĂILA135 OPREA DANIEL Iaşi IAŞI136 PANCIU LAURENłIU-GABRIEL Caraş-Severin CARANSEBEŞ137 PANDREA GABRIEL-GHEORGHE Braşov SĂCELE138 PÂRĂU VLAD Braşov BRAŞOV139 PÂRJOL ŞTEFAN Bacău MOINEŞTI140 PĂVĂLAŞCU MARIAN Braşov BUDILA141 PETRE ŞTEFAN Ilfov BUFTEA142 PETRESCU MIHAI DâmboviŃa TĂRTĂŞEŞTI143 PINTEA SERGIU-ADRIAN Suceava SIRET144 PINTILIE CIPRIAN Braşov BRAŞOV145 PÎRGHI ALIN-DUMITRU Suceava RĂDĂUłI146 PÎRVU MARIUS-AUREL Harghita MIERCUREA CIUC147 PLEŞ ADINA-IOANA Braşov BUNEŞTI148 POP CORNEL-SILVIU Maramureş PLOPIŞ149 POP DANIEL-MIRCEA Sălaj CRIŞENI150 POP SEVER-DANIELBistriŃa-NăsăudBISTRIłA151 PORTIK CIPRIAN-FRANCISC Satu Mare CAREI152 PREDELEANU GHEORGHE Braşov BRAŞOV153 PUTINĂ ADRIAN Bacău BACĂU154 RABLOU VIOREL-IOAN Sălaj BOBOTA155 RATZ HORIA-NICOLAE Braşov FĂGĂRAŞ156 RĂDULESCU ANCA-MARIA Sibiu SIBIU157 RODEAN RADU-CONSTANTIN Sibiu SIBIU158 ROŞAN VASILE-DORIN Sălaj FIZEŞ159 RUNCAN EMANUEL/IONUłBistriŃa-NăsăudBREAZA160 SABĂU VIOREL-IONUł Satu Mare SATU MARE161 SANDA COSMIN-CĂTĂLIN Prahova BUCOV236

162 SANDU EDUARD Suceava FĂLTICENI163 SAVIN CRISTIAN Iaşi IAŞI164 SAVU CONSTANTIN Sibiu AMNAŞ165 SĂCUIU NICOLAE-RADU Braşov ZĂRNEŞTI166 SĂMĂRTINEAN IOAN Sibiu MEDIAŞ167 SCAFARU ADRIAN Braşov BRAŞOV168 SCORłEA IONEL-EDUARD Braşov ŞIMON169 SIMIONESCU DUMITRU Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA170 SIMOTA ALEXANDRU-IULIAN Suceava RĂDĂUłI171 SÎRBU DRAGOŞ-MIHAI Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA172 SOPONARU GHEORGHE-VASILE NeamŃ SĂVINEŞTI173 STAMATE GEORGE-SEBASTIAN Covasna SFÂNTU GHEORGHE174 STAMOULIS GEORGIOS - ATENA175 STĂNILĂ IOACHIM-ADRIAN Sibiu VESEUD176 STĂNULEł TRANDAFIR Sibiu CHIRPĂR177 STĂTICESCU ION Vâlcea RUNCU178 STOIA DAN-IOAN Sibiu SIBIU179 STOIA GHEORGHE-SEBASTIAN Braşov VICTORIA180 STOIAN NICOLAE Bacău COMĂNEŞTI181 STOIAN DAN-GEORGE Braşov BRAŞOV182 STOICA VLAD-DUMITRU Sibiu CÂRłIŞOARA183 STRĂTULAT SABIN-ALEXANDRU Covasna BARAOLT184 STUPU EMANUEL-LUCIAN Braşov BRAŞOV185 SURDU ANDREI-MIHĂIłĂ SuceavaCÂMPULUNGMOLDOVENESC186 ŞERBAN MIHAI-GHEORGHE Braşov BRAŞOV187 ŞOMŞAG AUGUSTIN-VASILE Sălaj JIBOU188 ŞTIRB MARIUS-DAN Sălaj ZALĂU189 ŞURANI HORAłIU-VASILE Satu Mare NEGREŞTI-OAŞ190 TALABĂ RADU Braşov FĂGĂRAŞ191 TĂMAŞ VASILE-ANTONIE Covasna VÂLCELE192 TCACIUC DUMITRU Suceava SUCEAVA193 TERCIU PETRUł-CIPRIAN Braşov BRAN194 TOLOLOANCĂ ION Vâlcea DĂEŞTI237

195 TOPORAŞ GABRIEL-ŞTEFAN Braşov BRAŞOV196 TUDORESCU GHEORGHE-FLORIN Vâlcea CÂRSTĂNEŞTI197 TUDOSE GHEORGHE Suceava MOLID198 łOLAŞ NICOLAE Sălaj BĂNIŞOR199 łURU CONSTANTIN-RAZVAN Vâlcea COSTEŞTI200 łUłUROI CRISTIAN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 4201 UDREA DANIEL-NICOLAE Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA202 URSU ADRIAN-NICOLAE Sibiu VESEUD203 VĂCARIU NICOLAE Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA204 VESCAN MIRCEA-LIVIU Mureş ADĂMUŞ205 VINTILĂ TOADER Sibiu ŞURA MARE206 VLAD LĂCRĂMIOARA-ELENA NeamŃ PIATRA-NEAMł207 VLAICU IONUł-MĂDĂLIN Vâlcea BĂLCEŞTI208 VRÎNCIANU IULIAN Bacău ONEŞTI209 VULCU ADRIAN-OVIDIU Braşov BREAZAANUL IITEOLOGIE PASTORALĂNr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 ABAGIU DUMITRU BOGDAN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA2 ADAM ŞTEFAN Braşov BRAŞOV3 AILENI GIULIAN VASILICĂ Sibiu TORONTO4 ALBU GEORGE - IONUł Brăila BRĂILA5 APETREI IONEL-ALEXANDRU Gorj TÂRGU JIU6 ARDELEAN NICOALE SORIN Braşov BRAŞOV7 ARGATU CRISTI NeamŃ CRACĂUL NEGRU8 AVASILOAIE MIHAI-IOAN Suceava STRAJA9 BABOLEA OVIDIU - MIHAI Caraş-Severin REŞIłA10 BALAN MIHAI - ANDREI Bacău PARINCEA11 BALEA NICOLAE-SORIN Alba BAIA DE ARIEŞ12 BASARABĂ GHEORGHE-SIMION Sibiu BOIłA13 BĂLĂŞCUłĂ FLORIN-NICOLAE Braşov PREJMER14 BĂLĂUCĂ ANDREI Botoşani BOTOŞANI238

15 BĂLUłĂ ROMULUS-VALENTIN Caraş-Severin CARANSEBEŞ16 BĂRBĂTEI SERGIU Braşov DACIA17 BEŞCHEA IOAN-DUMITRU Braşov BRAŞOV18 BEŞLEAGĂ GEORGE DOREL Sibiu SIBIU19 BIVOL OLEG - CĂINARI20 BOGDAN DANIEL Braşov BRAŞOV21 BOTIŞ SORIN Cluj DEJ22 BUCIAC IOAN-GABRIEL Suceava ŞERBĂUłI23 BUDILEANU MAXIN-VASILE Covasna BREłCU24 BURECHIA DAVID-FLORIN Vâlcea PĂUŞEŞTI25 CÂMPEANU BOGDAN Vâlcea CÂRSTĂNEŞTI26 CANCIU ALEXANDRU-MIHAI Sibiu SIBIU27 CĂRĂUŞU SIMION-LEONARD Gorj POLOVRAGI28 CHELARU BOGDAN - IONUł Bacău TÂRGU OCNA29 CHITUłĂALEXANDRU-CONSTANTINSibiuSIBIU30 CIOCHINĂ LICINIUS - GABRIEL Prahova CÂMPINA31 CIULEI NICOLAE-MARIUS Braşov FUNDATA32 CLAPA CLAUDIU Cluj CUZDRIOARA33 COCOR ŞTEFAN Prahova SCHIULEŞTI34 CODREANU ADRIAN Braşov CODLEA35 COJOACĂ ANDREI Braşov BRAŞOV36 COMANICI DUMITRU Braşov SÂMBĂTA DE SUS37 COTOI IOAN-VASILE Mureş BĂIłA38 CREłAN IONEL Suceava PUTNA39 CREłU MIHAIL Botoşani BOTOŞANI40 CRUŞOVEANU MARIANA Braşov BUNEŞTI41 CUDUR NICOLAE-ALIN Sălaj CIZER42 DAN DANIL Sibiu BRADU43 DASCĂLU IONEL-MARIUS Suceava44 DAVID VASILICĂ Bacău BACĂU45 DĂSCĂLAŞU VLĂDUł Bacău BACĂU46 DEMETER ZOLTAN Mureş ADĂMUŞ47 DOBRE DANIEL-DUMITRU Sibiu SIBIUSF IOAN BOTEZĂTORUL,MORENI239

48 DRAGOMIR CONSTANTIN - LUIGI Gorj TÂRGU JIU49 DRAGOSLOVEANU IOAN-PAUL Braşov FELDIOARA50 DRUGAN NICOLAE-COSMIN Vâlcea BREZOI51 DULGHERU IONUł Sibiu SIBIU52 DUMITRU IOAN - ANDREI Vâlcea HOREZU53 ERHAN ANDREI - ORHEI54 FER IOAN - COSMIN Sălaj BOBOTA55 FEREŞTEANU MARIAN Giurgiu CETĂłUIA56 FILIMON ALEXANDRU CĂTĂLIN Braşov VICTORIA57 FLOREA GHEORGHE Cluj TURDA58 FLOREA CĂTĂLIN NeamŃ BICAZU ARDELEAN59 FLOREŞTEANU ADRIAN-IONUł Suceava DOROTEIA60 FOICA FLAVIUS MIHAI Braşov BRAŞOV61 FRĂłILĂ CIPRIAN-IONEL Sibiu SIBIU62 FURNICĂ DUMITRU-ADRIAN Vaslui MÂNĂSTIREA63 GANEA RĂZVAN VLAD Caraş-Severin OBREJA64 GÂRNEAłĂ LAURENłIU-SEBASTIAN Vrancea FOCŞANI65 GERGULOV ILIE - CONSTANTIN Sibiu ŞURA MICĂ66 GHEORGHE OVIDIU Braşov BRAŞOV67 GHIURCUł IONUł-VIOREL Sălaj ZALĂU68 GRAMA BOGDAN Braşov BRAŞOV69 GRAPĂ DĂNUł - NICOLAIE Suceava70 GRECU DANIEL MehedinŃiMĂNĂSTIREA SF. IOAN CELNOUDROBETA-TURNUSEVERIN71 HAICU ŞTEFAN Bacău BERZUNłI72 HAIDUC MARTIN Braşov BRAŞOV73 HĂBĂLĂU MIHAI Mureş TÂRGU MUREŞ74 HÎRCEAGĂ LUCIAN-CORNELIU Braşov BRAŞOV75 ILIEŞ FLORIN-ANDREI Sălaj ZALĂU76 IONAŞCU GEORGE - ALEXANDRU Gorj TÂRGU JIU77 IORDACHE CODRIN Bacău SASCUT78 IVANVALENTIN DUMITRUIOANSibiuCISNĂDIE79 LAZEA IONEL Braşov BUCIUM80 LĂCULEANU DUMITRU-LUCIAN Vâlcea DRĂGĂŞANI240

81 LĂPĂDUŞ VASILE OVIDIU Gorj DOBRIłA82 LEUCIUC DANIEL Suceava ŞERBĂUłI83 LUPU IOAN Sibiu SIBIU84 MAGYAR COSMIN-FLAVIU Sălaj ZALĂU85 MANOLE CRISTIAN Suceava VATRA MOLDOVIłEI86 MAREDAVID FLORIN Braşov BRAŞOV87 MIHAI ALEXANDRU ANDREI Vrancea FOCŞANI88 MIHĂILOIU ALIN - MARIAN Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI89 MOCANU LIVIU-CONSTANTIN Suceava SUCEAVA90MOCANUBOCÎRNEADANIEL ALEXANDRU Braşov TĂRLUNGENI91 MORAR GHEORGHE Sibiu ERNEA92 MORARIU (SĂDEAN) ADRIANA ELENA Sibiu ARPAŞU DE JOS93 MOTRICALĂ MIHAIL - CHIŞINĂU94 MUNTEANU VASILE-AURELIAN Vâlcea BĂRBĂTEŞTI95 MUNTEANU MARIUS Braşov BRAŞOV96 MUSTAłĂ NICUŞOR-SORIN Braşov PREJMER97 NICOLAE VLAD Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI98 NISIPEANU DUMITRU Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA99 OLTEAN VASILE -COSMIN Mureş TÂRGU MUREŞ100 OLTEANU MARIUS IONUT Braşov FUNDATA101 ONECI FLORIN Braşov BRAŞOV102 OPREA GABRIEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA103 OPRIŞOR ION-MIHAIL Gorj GÂRBOVU104 PALMEŞ CIPRIAN-NICOLAE Braşov CAłA105 PASCAL IONUł Braşov BRAŞOV106 PONDROŞ CĂLIN Sibiu RĂŞINARI107 POPA VIRGIL EMANUEL Sibiu MEDIAŞ108 POPA CONSTNATIN CIPRIAN Bacău RACOVA109 POPA OLIMPIU-GEORGE Vâlcea HOREZU110 POPA IOAN ALEXANDRU Braşov CODLEA111 POPESCU LAURENłIU CRISTIAN Gorj PEŞTIŞANI112 POPONEA MARIAN IOAN Sibiu SIBIU113 POPONEA NICOLAE-BOGDAN Vâlcea BRATOVEŞTI241

114 POSTOLEA VLAD MIRCEA Braşov BRAŞOV115 RADU ION-DRAGOŞ Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA116 RAłĂ VIOREL Sibiu SIBIU117 RĂSVAN IOAN-REMUS Braşov VAD118 ROMAN MIHAIL Braşov UCEA DE JOS119 ROŞU GHEORGHE NeamŃ BORLEŞTI120 RUSNAC MIRCEA - CHIŞINĂU121 RUSU ION - SERGIU Gorj TÂRGU JIU122 SALONARIU LUCIAN ANDREI Sibiu SIBIU123 SAMOILĂ DANIEL-MARIUS Braşov CODLEA124 SÂRBU IOAN Sibiu BÂRGHIŞ125 SILEA MIHAI Braşov SÂMBĂTA DE SUS126 STATIVĂ ŞTEFAN Suceava127 STÎNGĂ IOAN-FLORIN Bacău BACĂU128 STÎNGU (ŞERBAN) MIRELA CELIA Braşov FĂGĂRAŞ129 STOENOIU CONSTANTIN Gorj DRĂGUłEŞTI130 STOIAN MIHAI VICTOR DIMITRIE Braşov BRAN131 STREZA IOAN Sibiu BRATEIU132 STROIA RAZVAN-ALIN Sibiu MEDIAŞ133 ŞAMU GHEORGHE Sibiu CÂRłA134 ŞCHEIANU IONUł Vaslui VASLUI135 ŞERBĂNECI GLIGORE CIPRIAN Vâlcea RACOVIłĂ136 ŞOVREA IOAN Maramureş BORŞA137 ŞTEFAN CONSTANTIN Gorj TÂRGU JIU138 ŞTEFAN GEORGE - NICOLAE Vaslui MÂNĂSTIREA139 ŞTETA IONUł MehedinŃi SLAŞOMA140 TĂNASE ADRIAN IONUł Braşov BRAŞOVMĂNĂSTIREA SF. IOAN CELNOU141 TITI MIHAI - DORIN Suceava PÂRTEŞTII DE JOS142 łIłEICHE GHEORGHE-MARIUS Gorj łICLENI143 URJAN MIHAI - IONUł Braşov SĂCELE144 VÎRLAN ADRIAN-MIHAIL Suceava SUCEAVA145 VLAD MIHAIL Sibiu SIBIU146 VOINICU ŞTEFAN-CRISTIAN Braşov FELDIOARA242

147 VULPOIU LIDIA MIHAELA Braşov BRAN148 ZAHARIA VASILE-MIHĂIłĂ Bacău BACĂU149 ZGÂMBĂU CLAUDIU - GHIORGHIłĂ Braşov BRAŞOVANUL IIITEOLOGIE PASTORALĂNr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 ADOMNICĂI CIPRIAN Suceava VEREŞTI2 AGAVRILOAEI MIHAI Suceava ZVORIŞTEA3 AILENEI MUGUREL CONSTANTIN Braşov PREJMER4 ALACI COSTIN-ALEXANDRU Vaslui ARMĂŞENI5 ARTENE EMILIAN-CAMELIUBistriŃa-NăsăudPOIANA ILVEI6 ATUDOREI IONICĂ Bacău BRUSTUROASA7 AVANU CRISTI - NICOLAE Vaslui BÂRLAD8 BABII ELENA Sibiu NOCRICH9 BALAN BOGDAN - ANDREI Bacău BACĂU10 BĂLĂNESCU SEBASTIAN Iaşi IAŞI11 BĂLUł ANDREI-TRAIAN Mureş SIGHIŞOARA12 BĂNCILĂ DANIEL Braşov BRAŞOV13 BENESCU MIHAI - LUCIAN Braşov RÂŞNOV14 BEŞCHEA IOAN-DUMITRU Braşov BRAŞOV15 BLANARU IONUł-MARIAN Bacău BACĂU16 BLĂGAN GEORGE-BOGDAN Braşov BRAŞOV17 BOCUł ADRIAN-SEBASTIAN Sibiu SIBIU18 BOIA CLAUDIU-IONUł Sălaj ZALĂU19 BOICU FLORIN Suceava SUCEAVA20 BORBÉLY - NISTOR ADRIAN Sibiu SIBIU21 BOZGA SILVIU Caraş-Severin CARANSEBEŞ22 BUTNARIU MIRCEA Suceava RIŞCA23 CHIDEŞA SERGIU-MIHAIL Suceava SUCEAVA24 CHIPER VASILE Bacău PODU TURCULUI25 CHIŞU MARIUS-CRISTIAN Sibiu MEDIAŞ243

26 CLINCIU NICOLAE-MARIUS Braşov MOIECIU DE JOS27 COJOCARIU RĂZVAN-NICOLAE Braşov BRAŞOV28 CORDA LIVIU Sălaj AGRIJ29 COROSAN CRISTIAN-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV30 COSTEA NICOLAIE-RADU Braşov FĂGĂRAŞ31 COZMA ŞTEFAN Vaslui VASLUI32 CRĂCIUN RĂZVAN-ANDREI Braşov BRAŞOV33 CRĂCIUN NICOLAE Braşov PREDEAL34 CRISTUłI CRISTIAN-VASILE Sălaj ZALĂU35 DANCU ALEXANDRU Sibiu TĂLMACIU36 DASCĂLU RADU Braşov BRAŞOV37 DASCĂLU VICTOR Braşov FĂGĂRAŞ38 DĂDÎRLAT ALEXANDRU-DRAGOŞ Braşov FĂGĂRAŞ39 DRUMEA DORU-FLORINEL Vâlcea ŞERBĂNEŞTI40 ENACHE ANDREI Bacău BACĂU41 ENEA IONEL-DANIEL Bacău MOINEŞTI42 FLEŞER FLAVIU-GABRIEL Sibiu MEDIAŞ43 FLOROIU GHEORGHE Covasna DOBÂRLĂU44 FLUTUR REMUS-IOAN Braşov FĂGĂRAŞ45 FRUNZULICĂ EMANUEL-CRISTIAN Bucureşti BUCUREŞTI46 GĂBĂROI VIOREL Bucureşti BUCUREŞTI47 GĂBINAT MIHAELA Sibiu NOCRICH48 GECAN OVIDIU Alba CUGIR49 GHERASIMESCU IOAN Bacău COMĂNEŞTI50 GOMOIGHEORGHE-CONSTANTINGorjBĂLEŞTI51 GORAŞ BOGDAN-ANDREI Suceava FRASIN52 GRAMA MARIAN Bacău ŞERBEŞTI53 GROSU VALERIU-ANDREI Vaslui TRESTIANA54 GUDEA MIRCEA-IOAN Sălaj CIZER55 ILIEŞ CRISTIAN-GABRIEL Sălaj ZALĂU56 IONETECU GEORGEL-RĂZVAN Braşov BRAŞOV57 IRIMIA COSTEL Vaslui SCHINENI58 ISTRATE MIHAIL NeamŃ AGAPIA244

59 IVAN CONSTANTIN Sibiu SADU60 IVAN (BURLĂ) CARMEN-NONA Sibiu SIBIU61 LAZA MIRCEA Mureş SIGHIŞOARA62 LAZĂR ŞTEFAN Braşov BRAŞOV63 LIUłE PETRU-MARIUS Cluj CLUJ-NAPOCA64 LUCHIAN IONUł Vaslui BÂRLAD65 LUPU CONSTANTIN Braşov BRAŞOV66 MANCIU MIHAI-LAURENłIU Vâlcea MĂGURA67 MANOLIU IONUł NeamŃ BORCA68 MANU IONUł-DRAGOŞ Argeş GODENI69 MÂNZATU DANIEL-NICOLAE Braşov POIANA MĂRULUI70 MATEI MIRELA-MARIA Sibiu NOCRICH71 MĂRCUłĂ DUMITRU-MARIUS Vaslui BÂRLAD72 MIHALCEANU ALEXANDRU - SURUCENI73 MIHOC GEORGE Suceava BOSANCI74 MIHU MARIA Braşov PREDEAL75 MINICA VASILE-SORIN Maramureş BOGDAN VODĂ76 MOGA NICOLAE-IOAN Sibiu MAG77 MOLDOVAN OVIDIU-PETRU Sibiu MEDIAŞ78 MORAR VLAD-IOAN Braşov DUMBRĂVIłA79 MORAR RADU-MIRCEA Maramureş TÂRGU LĂPUŞ80 MUCHE DOMIDE-MARIAN Bacău POIANA81 MUNTEANU AUREL-CONSTANTIN Călăraşi DRAGOŞ VODĂ82 MUNTEANU NICOLAE Braşov BRAŞOV83 NACU OVIDIU Braşov RÂŞNOV84 NEAGU GHEORGHE-CĂTĂLIN Braşov VICTORIA85 NICOARĂ CIPRIAN-VALENTIN Sălaj ZALĂU86NICULA(BEJENARU)RODICA Sibiu SIBIU87 NONU RĂZVAN Sibiu ŞURA MARE88 NOROCEA LAURENłIU GalaŃi FRUMUŞIłA89 OLAH RĂZVAN-GEORGE Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI90 OLAR ADRIAN-ILIE Suceava PĂLTINOASA91 OLTEAN GAVRIL Maramureş TÂRGU LĂPUŞ245

92 ONCESCU NICOLAE-BOGDAN Argeş TOPOLOVENI93 OPINCĂ CIPRIAN-COSTEL Bacău MOINEŞTI94 PANłÂRU DAN Braşov BRAŞOV95 PÂTEA IONUł-ADRIAN Braşov FUNDATA96 PAVEL FLORIN-ALEXANDRU Sibiu SIBIU97 PĂTATU VASILE NeamŃ BICAZU ARDELEAN98 PĂTRĂŞCAN IONUł-CĂTĂLIN GalaŃi UNGURENI99 PEIU VLAD-PANTILIMON NeamŃ TÂRGU NEAMł100 PLEŞCA EUGENIU - BĂLłI101 POENAŞU CĂTĂLIN GalaŃi TECUCI102 POLEXA EUGEN-GHEORGHE Braşov FĂGĂRAŞ103 POPA IOAN Alba VALEA LUNGĂ104 PREDA ION Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA105 PULHAC BOGDAN-IONUł Harghita SĂRMAŞ106 RADU GHEORGHE Covasna BARCANI107 ROMAN BOGDAN-MIHAI Sibiu CISNĂDIE108 ROŞCA LUCIAN-IOANBistriŃa-NăsăudSÂNTIOANA109 ROŞIORU GHEORGHE Braşov BRAŞOV110 SĂNĂUCEANU MIRCEA-ANDREAS Sibiu MEDIAŞ111 SÎRBU ALEXANDRU-DAN Brăila BRĂILA112 SMARANDACHE CARMEN-TEODORA Braşov BRAŞOV113 SOCACIU ALEXANDRU Braşov FĂGĂRAŞ114 SOCACIU CRISTIAN Braşov FĂGĂRAŞ115 STAN CONSTANTIN-TIBERIU Giurgiu GIURGIU116 STANA EMIL Gorj OHABA117 STÎRLEA DANIEL-LIVIU Olt CARACAL118 STOIAN VALENTIN-ANDREI Braşov RÂŞNOV119 SUCIU BOGDAN-EUGEN Sălaj AGRIJ120 SUCIU BOGDAN-SILVIU Sălaj ZALĂU121 ŞTIRBU GEORGE-VALENTIN Braşov BRAŞOV122 TATU VIRGILIU-IOAN Sibiu SIBIU123 TĂUT GHEORGHE Maramureş LEORDINA124 TERINTE MATEI Bacău BACĂU246

125 TERIŞ VICTOR-MARIAN Bacău COMĂNEŞTI126 TOACŞE ADRIAN-CORNEL Sibiu SIBIU127 TRIF NICOLAE Satu Mare MEDIEŞU AURIT128 łINTEA NICOLAE Braşov VULCAN129 URS IOAN-MARIUS Braşov FĂGĂRAŞ130 URSU MARIAN-IONUł Vaslui SOLEŞTI131 VĂRVĂRUC MINA Sibiu NOCRICH132 VELEŞCU LAURENłIU Vaslui BÂRLAD133 VÎLCAN BOGDAN-NICOLAE Braşov BRAŞOV134 VLAD CIPRIAN-IONUł Alba ABRUD135 ZAHARIA SORIN Braşov BRAŞOVANUL IVTEOLOGIE PASTORALĂNr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 ABABEI VLĂDUł Iaşi IAŞI2 AFLOARE GHEORGHE Bacău GURA VĂII3 AFLOROAEI ANDREI Sibiu SIBIU4 AFTANASĂ GHEORGHE Braşov BRAŞOV5 AGAFIłEI VASILE Bacău ONEŞTI6 AIFTINCĂI AUREL-BOGDAN Suceava RĂDĂUłI7 AMAN DUMITRU Alba ABRUD8 ANDRIEŞ VIOREL Bacău PLOPANA9 ANDRONIC ADRIAN Suceava SUCEAVA10 ANDRUŞCA ION Bacău OITUZ11 ANTINIE MARIAN Braşov VICTORIA12 ANTOCI FLORIN NeamŃ PÂNGARAłI13 APETROAIE CĂTĂLIN-VASILE Bacău COMĂNEŞTI14 BABA NICULINA Alba ABRUD15 BADEA PAUL Vaslui MÂNĂSTIREA16 BĂESCU MIHAIL-ŞTEFAN Olt SLATINA17 BELA MARIUS-VALENTIN Sibiu SIBIU18 BERCEA GHEORGHE Botoşani BOTOŞANI247

19 BOERU CRISTIAN-PAUL Braşov BRAŞOV20 BOGDAN MARIUS-CIPRIAN Braşov BRAŞOV21 BORODI OVIDIU-CORNELBistriŃa-NăsăudJELNA22 BORŞEVSCHI LAZĂR - CHIŞINĂU23 BRÎNDUŞĂ IONUł-BOGDANBistriŃa-NăsăudBISTRIłA24 BURDUJA RADU-GELU Hunedoara URICANI25 CANEA PAVEL Caraş-Severin BORLOVENII NOI26 CATRINOIU IONEL NeamŃ BICAZ27 CĂLIN IONUł-GHEORGHE Vâlcea PRUNDENI28 CETĂNAŞ GEORGE Braşov BRAŞOV29 CHIRA NICOLAE Bacău ŞESURI30 CIOBOTĂ OVIDIU-CONSTANTIN Mureş STÂNCENI31 CISMAŞ NICOLAE-LUCIAN Sibiu MEDIAŞ32 CIUCLE FLORIN-SABIN Bihor BISTRA33 CIULEI DANIEL-NICU Vaslui GÂRCENI34 CIUTĂ SILVIU-CLAUDIU Vrancea PANCIU35 CONDURACHE EUGEN Bacău BACĂU36 CONSTANTIN CRISTIAN Suceava SUCEAVA37 CONłIU IOAN Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI38 COPIL MIHAIL-RADU Timiş LUGOJ39 CORCEAG VASILE Iaşi PODIŞU40 COSTAN MAXIM-ANTONELBistriŃa-Năsăud41 COVACIU FLORIN-CLAUDIU Cluj DEJ42CRISTEA-SOPUNARUSÂNGEORZ-BĂIFLORIN Bacău PÂRGĂREŞTI43 CUłIC CONSTANTIN Braşov BRAŞOV44 DAN MIRCEA-MIRELBistriŃa-NăsăudBISTRIłA45 DAVID MARIA Bacău COłOFĂNEŞTI46 DAVID CĂTĂLIN-CIPRIAN Maramureş BAIA MARE47 DĂIAN IOAN-ALEXANDRU Sibiu SIBIU48 DĂNILĂ PETRU-COSMIN Sibiu SIBIU49 DĂNILĂ ALEXANDRU-FLORIN Sibiu VALCHID50 DEAC IOAN-CĂLIN Sibiu ERNEA248

51 DINESCU CLAUDIU-GEORGE Vâlcea BUJORENI52 DINU ŞTEFAN-ADRIAN Buzău BUZĂU53 DOBRE DUMITRU-REMUS Braşov BRAŞOV54 DOBREA VASILE-ALEXE Braşov VOILA55 DOBREANU TRAIAN-ADRIAN NeamŃ TÂRGU NEAMł56 DORU TOADER Sibiu MÂRŞA57 DUMITRU CORNEL Braşov MOIECIU DE SUS58 ENCIU MĂDĂLIN-FLORIAN Braşov BRAŞOV59 FARCAŞ FLAVIUS Braşov BRAŞOV60 FEDIUC SEBASTIAN-ANDREI Sibiu SIBIU61 FEIER IOAN Maramureş VADU IZEI62 FLOREA VASILE-ROMUS Bacău COłOFĂNEŞTI63 FLUERICĂ MARIAN-FLORIN Botoşani BOTOŞANI64 FORł ŞTEFAN-ALEXANDRU Sibiu GURA RÂULUI65 FRÎNCU GHEORGHE Sibiu MEDIAŞ66 GALL VALENTIN Braşov BRAŞOV67 GÂRBEA FLORIN-CIPRIAN Braşov RÂŞNOV68 GAVRILĂ CEZAR-MIHAI Braşov BRAŞOV69 GAVRILESCU MĂDĂLIN Gorj TÂRGU JIU70 GĂVENEA IONUł-ALEXANDRU Braşov RÂŞNOV71 GEORGIłĂ PETRU72 GERMAN GRIGORE-ADRIANBistriŃa-NăsăudBistriŃa-NăsăudBISTRIłABISTRIłA73 GHERASIM IUSTIN-CONSTANTIN Botoşani CRISTINEŞTI74 GHIORGHIASA SEVASTIAN Suceava HOTÂRGAŞ75 GHIłĂ DANIEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA76 GÎLCĂ CLAUDIU-IONEL Sibiu SIBIU77 GRECEANU LEONARD-NICUŞOR Braşov BRAŞOV78 GRIGORIE VASILE-CĂLIN Sibiu SIBIU79 GROSU ADRIAN Braşov BRAŞOV80 HIDEG ANDREI-CRISTIAN Cluj CLUJ-NAPOCA81 HULPAN IULIANA Braşov FĂGĂRAŞ82 IACOB RAUL-TUDOREL Sălaj ZALĂU83 IANC MIHAI Braşov CODLEA249

84 ILIUł MIHAI-SORIN Sibiu TURNU ROŞU85 IONESCU NICOLAE Argeş PITEŞTI86 IONESCU NICOLAE Caraş-Severin BORLOVENII NOI87 ITTU IONUł-EUGEN Braşov ZĂRNEŞTI88 IUGA PETRU-PAULBistriŃa-NăsăudJELNA89 IVANA DANIEL Brăila BRĂILA90 LISANDRU AUGUSTIN-OVIDIU Sibiu SIBIU91 LOZBĂ IOAN-EMANUEL Iaşi IAŞI92 LUNGOCIU IOAN Sibiu SIBIU93 LUPU ALEXANDRU-IONUł Covasna SITA BUZĂULUI94 MAIER IONUł Sibiu ŞURA MARE95 MAIOR POMPILIU-IOAN Sibiu SIBIU96 MAZILU FLORIN-DORU Sibiu TĂLMACIU97 MĂRCUŞ DARIUS-MARCIAN Caraş-Severin CARANSEBEŞ98 MEGA CIPRIAN-ROMEO Vrancea ADJUD99 MIHAI GIGEL-MARIAN Vaslui CÂRJA100 MIHĂILĂ HORIA-GABRIEL Bacău BACĂU101 MIHĂILĂ ALEXANDRU-VALENTIN Braşov BRAŞOV102 MINCU DRAGOŞ-ŞTEFAN Braşov BRAŞOV103 MITREA GHEORGHE Braşov RUPEA104 MIU ALEXANDRU-ADRIAN Vâlcea PRUNDENI105 MOCANU NECULAI-MARICEL Bacău BACĂU106 MOLDOVAN COSMIN-MIHAI Braşov FĂGĂRAŞ107 MUNTEAN ADRIAN-GHEORGHIłĂ Covasna ÎNTORSURA BUZĂULUI108 MUNTEANU ANAMARIA Suceava SUCEAVA109 MUNTEANU IONEL Braşov BUNEŞTI110 MUNTEANU FĂNEL Bacău CĂPOTEŞTI111 MURARIU ION Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA112 MUTESCU GAVRIL Suceava PUTNA113 NAHERNEAC DUMITRU Timiş LUGOJ114 NEACŞU BOGDAN Bacău BACĂU115 NEAGU ION Vâlcea OTEŞANI116 NECHITĂ MARIAN-ROMULUS Buzău NEHOIU250

117 NEDELCU PETRU-CIPRIAN Bacău BACĂU118 NEGOMIREANU DRAGOŞ-DANIEL Gorj GOROBĂł119 NEGREA PAUL-VASILE Maramureş PETROVA120 NEMEŞ ILIE-GEANI Sibiu SIBIU121 NICOLAE CRISTIAN-IOAN Sibiu TURNU ROŞU122 NICŞAN VALENTIN Suceava SUCEAVA123 NISTOR ION Gorj DRĂGOENI124 NOGY KAROL Sibiu SIBIU125 ONIŞOR TANIA Cluj TURDA126 OPREAN CĂLIN-TIBERIU Mureş LASLĂU MARE127 OPRIłA IONUł-MIHAI Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA128 ORHEI CONSTANTIN-IONUł Suceava POIANA129 PAICU CONSTANTIN Suceava POIANA130 PANDREA IOAN Braşov FĂGĂRAŞ131 PAVEL IOAN Bihor BEIUŞ132 PĂTROESCU FLORIN Gorj TÂRGU JIU133 PĂTRU VASILE-MARIAN Argeş CĂRPINIŞ134 PETRE NICUŞOR Prahova STREJNICU135 PICU COSMIN-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV136 PINTILIASA MIHĂIłĂ Iaşi PAŞCANI137 PINTILIASA GHEORGHE Bacău BACĂU138 PLEŞCA CONSTANTIN Botoşani BĂLUŞENI139 PLETEA CONSTANTIN Bacău BACĂU140 POP GHEORGHE-MARIAN Harghita TOPLIłA141 POPA DANIEL-MARIUS Olt CORABIA142 PRODEA VASILE-ALEXANDRU Braşov BRAŞOV143 PUSTIU RADU-GABRIEL Braşov BRAŞOV144 PUŞCAŞU MARIAN Braşov ROADEŞ145 RADU BENONE Suceava CĂMÂRZANI146 RANCEA IONUłBistriŃa-NăsăudSATU NOU147 RÂZA OLIMPIU-OCTAVIAN Alba SĂLCIUA DE JOS148 RĂDULESCU NICOLAE Sibiu SIBIU149 RĂŞOIU GHEORGHE Braşov RÂŞNOV251

150 REUł-GAFIłUC DĂNUł-CRISTINEL Suceava VICOVU DE SUS151 RIZEA IOAN Alba CUGIR152 ROCIU VALENTIN-DORIN Sibiu SIBIU153 ROIBAN GHEORGHE Braşov SÂMBĂTA DE SUS154 ROMAN IOAN-MARIUS Sibiu SIBIU155 ROMAN COSTICĂ Braşov SÂMBĂTA DE SUS156 RUSEI MIRCEA Braşov FELDIOARA157 RUSU IOAN Bacău HUłU158 SALOMIE CARMEN Sibiu SIBIU159 SAVIN VASILE-VALER Sibiu COPŞA MICĂ160 SAVU FLORIN-VIOREL Sibiu GIACĂŞ161 SĂRARU DANIEL Braşov BRAŞOV162 SCHIPOR SEBASTIAN-VASILE Suceava VICOVU DE SUS163 SIMA MARIUS-FLORIN Maramureş BAIA MARE164 SIMERIA COSMIN-IOAN Hunedoara HUNEDOARA165 SIMIONESCU DANIEL Suceava DORNA-ARINI166 SÎRBU CĂTĂLIN-LAURENłIU Prahova PLOIEŞTI167 STANCIU HORIA Braşov BRAŞOV168 STOIA ALEXANDRU-NICOLAE Sibiu AGNITA169 STOIAN CRISTIAN Caraş-Severin PĂLTINIŞ170 ŞOIM ANDREI-DANIEL Braşov BRAŞOV171 ŞTEFAN EMANUEL-LIVIU Braşov GHIMBAV172 ŞTERGĂREL CĂTĂLIN Braşov BRAŞOV173 TIMOFTE IONUł-EMILIAN Sibiu SIBIU174 TOHĂNEAN IULIAN-PETRU Covasna SITA BUZĂULUI175 TOMA SEBASTIAN-HORAłIU Covasna SITA BUZĂULUI176 TOPOLNICEANU ADRIAN-MIHĂIłĂ Iaşi PAŞCANI177 TUDOR LOREDANA Sibiu SIBIU178 łÂRC STELIAN-CLAUDIU Alba LUPŞA179 łEPEŞ MIHAI-DANIEL Harghita GHEORGHENI180 łÎRU SORIN Braşov SĂCELE181 łONOIU ANDREI-LAURENłIU Vâlcea MALAIA182 łUGLEA RĂZVAN Bacău COMĂNEŞTI183 UNCIULEAC IOAN Suceava PUTNA252

184 UNGUR RADU Maramureş ARDUSAT185 URSA FLORINBistriŃa-NăsăudPETRIŞ186 URSULICĂ ANDREI-LUCIAN Iaşi IAŞI187 VĂCĂRUŞ MIHAI-MARIUS Sibiu TĂLMACIU188 VĂCĂRUŞ GAVRIL-GABRIEL Sibiu TĂLMACIU189 VIRCA RADU Mureş TÂRNĂVENI190 ZAMFIR FLORIN-DUMITRU Sibiu AGNITAANUL ITEOLOGIE SOCIALĂNr.crt Nume Prenume JudeŃ Localitate1 ALDEA LUCIA-ELENA Buzău RÂMNICU SĂRAT2 CHITIC FLORINA GalaŃi MUNTENI3 CÎRNU ANDREEA-ROXANA Braşov BRAŞOV4 DOGARU FLORENłA Vâlcea ALDEŞTI5DOGARU(GHIGENESCU)ANA-MARIA Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA6 DOROBANł VIVIANA-ELENA Sibiu VEŞTEM7 DRĂGUŞANU (MURGU) ALEXANDRA Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA8 FONTUL AMALIABistriŃa-NăsăudMITITEI9 HUŞTIU TEODORA-IOANA Braşov VICTORIA10 IONAŞ ELENA-DOINA Sibiu ŞEICA MARE11 LITA MARIA Sibiu CISNĂDIE12 MACARIE FLORINA-VASILICA NeamŃ TÂRGU NEAMł13 MACARIE FLORINA-VASILICA NeamŃ TÂRGU NEAMł14 MUNTEAN SIMINA-ALEXANDRA Covasna SITA BUZĂULUI15 NEAGUE DANA-MIHAELA Olt IZVORU16 NICOLĂESCU VIOLETA-BEATRIS Braşov DEJANI17 NUłU MARIA-ALINA Vâlcea RĂDĂCINEŞTI18 OSIPECATERINA-FLORINASibiuSĂCĂDATE19 PINCA ANCA-CRISTINA Alba CERGĂU MARE20 SANDU ALEXANDRA-IRINA Harghita MIERCUREA CIUC21 ŞTIRB MARIUS-DAN Sălaj ZALĂU253

22 TRÎMBIłAŞ (POPESCU) GABRIELA Sibiu SIBIU23 VLĂDOIU OANA Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 6ANUL IITEOLOGIE SOCIALĂNr.crt Nume Prenume JudeŃ Localitate1 BÎRSAN (CÂRSTEA) MIHAELA IZABELA Sibiu SIBIU2 CIOATĂ MIHAELA Sibiu SIBIU3 FAUR DIANA-CLAUDIA Arad ARAD4 IORDACHE CARMEN DIANA Sibiu SIBIU5 OLTEAN IOANA-MARIA Sibiu MEDIAŞ6 PAL SONIA-VERA Sibiu MEDIAŞ7 PETREAMIHAELAMAGDALENABacăuPODU TURCULUI8 URDAŞ MARIA - VIOLETA Maramureş VIŞEU DE JOS9 VLAD MARIA MONICA Vâlcea CĂLIMĂNEŞTIANUL IIITEOLOGIE SOCIALĂNr.crt Nume Prenume JudeŃ Localitate1 ALBULEłU OCTAVIAN ALEXANDRU Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI2 AVRAM CORINA-IOANA Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI3 BARBU ELENA-EMANUELA MehedinŃi VÂNJU MARE4 BĂŞA DIANA-IOANA Braşov BRAŞOV5 BUTA FELICIA Braşov BOGATA6 CÎRCIUMARU MARIA-MARINELA Gorj FĂRCĂŞEŞTI7 COMŞUłA ADINA-LAURA Sibiu SIBIU8 DIACONU CRISTINA-GEORGETA Olt VIŞINA9 DRĂGHICI PAULA Sibiu SĂLIŞTE10FÜLOP(FEDIUC)IBOLYKA-ILONKA Sibiu SIBIU11 HALUPA ZENO Brăila BRĂILA12 JAGLEA COSMINA Sibiu SIBIU254

13 MIHU ANCA-MARIA Sibiu SIBIU14 NEGRILĂ MARIA-LUCIANA Sibiu RĂŞINARI15 PÎRVULESCU CĂLINA Caraş-Severin TEREGOVA16 POPLĂCEAN DOBRIłA Sibiu RĂŞINARI17 RĂDUł ANDREEA Sibiu SIBIU18 TUDOSIE DANIEL Sibiu SIBIU19 VASIU IOANA-ALEXANDRA Sibiu SIBIU255

STUDENłII DE LA CICLUL DE STUDII MASTERALEÎN ANUl UNIVERSITAR 2007-2008ANUL I MASTERTEOLOGIE PRACTICĂNr.CrtNume Prenume Judet Localitate1 AIFTINCĂI NICUŞOR-PETRICĂ Braşov BRAŞOV2 BALINT CIPRIAN-SEBASTIAN Braşov BRAŞOV3 BOSTAN OVIDIU-IULIAN Braşov OLTEł4 BRUDIU RĂZVAN Alba AIUD5BUGĂRIN(VINTILĂ)NICOLETA-MARIA Sibiu SIBIU6 BUNESCU BOGDAN-CONSTANTIN Sibiu SIBIU7 CHIPERI LILIANA R.Ucraina MĂGDĂCEŞTI8 CIUBAN CONSTANTIN-ILIE Maramureş VALEA VINULUI9 CREłA SIMONA-RALUCA BistriŃa-Năsăud JELNA10 DAN GHEORGHE-ADRIAN Braşov BRAŞOV11 DEAC DRAGOŞ/EMIL Braşov BRAŞOV12 DOBRIN MARIUS-VASILE Braşov VICTORIA13 DONOSĂ FLORIN Braşov BRAŞOV14 FĂRCAŞ MIRCEA Sibiu DÂRLOS15 FULGA FLORINEL-DUMITRU Braşov FĂGĂRAŞ16 GHINCEA GHEORGHE - MARINICĂ Sibiu SIBIU17 GOJA NICOLAE-TEODOR Braşov HĂLCHIU18 HOADREA (VASIU) CRINA Sibiu SIBIU19 IRIDON DUMITRU-VIRGIL Sibiu SIBIU20 LAZĂR IOAN Braşov BRAŞOV21 MARCU (ŞTEFAN) DANIELA-CLAUDIA Braşov BRAŞOV22 MARIN IOAN Alba ABRUD23 MATEI GHEORGHE-DRAGOŞ Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA24 MICU MARIAN Braşov BRAŞOV25 MIHALCEA CONSTANTIN-FLORIAN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA256

26 MILOŞAN VIOREL-DĂNUł Braşov DEJANI27 MITU CLAUDIU-ADRIAN Braşov FĂGĂRAŞ28 MOŞOIU VALENTIN-IONUł Braşov RÂŞNOV29 MUREŞAN REMUS Harghita FĂGEłEL30 MUSCĂ NICUŞOR-SEBASTIAN Braşov SĂCELE31 NEGREA BOGDAN-VASILE Suceava SUCEAVA32 OLTU IOAN Bacău PODURI33 ONICA CIPRIAN-ALEXANDRU Suceava HORODNIC DE SUS34 ONUC GELU Vaslui IVĂNEŞTI35 OPREA GHEORGHE Braşov TICUŞU NOU36 PAROŞ IOAN Sibiu VEŞTEM37 PETECILĂ BOGDAN NICOLAE Braşov BRAN38 PINTRIJEL CRISTIAN ANTHONIO Suceava SIRET39 PLOSCARU TEODOR-IONUł Braşov BRAŞOV40 POPA VASILE Bacău PODURI41 PREDA LIVIU Braşov BRAŞOV42 RAMBA STELIAN Sibiu SIBIU43 RĂDUł FLORIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA44 SANDU MĂDĂLIN-CONSTANTIN Braşov POJORTA45 SOARE VASILE-ADRIAN Argeş MIOVENI46 SPĂTARU CĂTĂLIN-NICOLAE Braşov BRAŞOV47 STROIA SEBASTIAN-IOAN Sibiu MEDIAŞ48 TÎLVĂR NECULAI-LUCIAN Braşov CODLEA49 TODIRENCHI MIHAI Braşov BRAŞOV50 TOMUł MARIAN-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV51 UNGUREANU IULIAN-VINCENłIU Braşov VĂLENI52 URS SIMION-IONUł Braşov FUNDATA53 UłĂ MARIUS-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV54 VASIU IOAN-OVIDIUS Sibiu SIBIU55 VINTILĂ NICOLAE Sibiu SIBIU56 VOINESCU LIVIU Braşov ZĂRNEŞTI257

ANUL II MASTERTEOLOGIE PRACTICĂNr.CrtNume Prenume Judet Localitate1 ANTONESCU FLORIN AURELIAN Braşov SĂCELE2 ARDELEAN GHEORGHE Braşov BRAŞOV3 BORDEANU OCTAVIAN ŞTEFAN Braşov BRAŞOV4 BORłAN MIOARA Sibiu SIBIU5 BUCERZAN ILEANA RALUCA Alba BLAJ6 CAIEA GHEORGHE - MIHAI Argeş CÂMPULUNG7 CHILAN DANIEL IOAN Prahova PLOIEŞTI8 CHILAN ALEXANDRU Prahova STREJNICU9 CHILAN IOANIN Prahova PLOIEŞTI10 CHILAN ION Prahova PLOIEŞTI11 CHILAN (NICHITA) VIOLETA MARIA Prahova PLOIEŞTI12 CRISTEA DORIN - IOAN Braşov FĂGĂRAŞ13 DRĂGĂNICĂ TUDORACHE Vâlcea BĂBENI14 DUDAN SERGIU IULIAN Sibiu SIBIU15 GHEORGHIU FLORIN Braşov FĂGĂRAŞ16 GUSAN ILIE Sibiu TĂLMACIU17 ICHIM VASILICĂ Suceava SUCEAVA18 MIHAI MARIUS CRINU Gorj TÂRGU CĂRBUNEŞTI19 MITREA MIHAIL IUSTIN Braşov BRAŞOV20 MUTRESCU DORU Timiş PETROASA MARE21 PÎNTEA VIOREL NeamŃ DĂMUC22 POENARU CIPRIAN PAUL Braşov BRAŞOV23 POPESCU ION Bucureşti BUCUREŞTI24 ROBU CIPRIAN - IONUł Braşov BRAŞOV25ROMANHAVRELCIUCIONEL Olt CĂLUI26 SÎNPETREANU ION EMANUIL Prahova SLĂNIC27 SOCACI IOAN - SORIN Sibiu AVRIG28 STAN DANIEL GalaŃi GALAłI29 STĂNCIULESCU PAUL - OCTAVIAN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA258

30 STREZA DAN ALEXANDRU Sibiu SIBIU31 TESLOVAN CONSTANTIN-ADRIAN Harghita TOPLIłA32 TODIRAŞCU ANDREI Sibiu SIBIU33 URZICĂ VIRGILIUS - GABRIEL Braşov BRAŞOV34 VASIU IOAN Sibiu AVRIGANUL I MASTERTEOLOGIE ISTORICĂNr. Crt Nume Prenume Judet Localitate1 BADEA FLORIN Sibiu MÂRŞA2 BARNA CORNEL/IONEL Sibiu MÂRŞA3 BĂZĂVAN GABRIEL-LAURENłIU Prahova PLOIEŞTI4 BLAGA LUCIAN-IOAN BistriŃa-Năsăud BISTRIłA5 BLAJ-IARCA NICOLAE Braşov ZĂRNEŞTI6 BOBOC ALIN MIHAI Braşov BRAŞOV7 BOICU DRAGOŞ Braşov BRAŞOV8 BOLOCAN CIPRIAN Braşov BRAŞOV9 CĂLIN RADU-MARCEL MehedinŃi OSTROVU CORBULUI10 CĂTANĂ NICOLAE Sibiu BOARTA11 COTLOGUł VASILICĂ Braşov CRISTIAN12 CRIVłONENCU MARIUS-SORIN Braşov BRAŞOV13 DOMINTE DRAGOŞ-DĂNUł Bacău COMĂNEŞTI14 DRACEA GHEORGHE Braşov BUNEŞTI15 DRĂGHICI MARIUS-GHEORGHE Sibiu SIBIU16 FĂTU OVIDIU Braşov FĂGĂRAŞ17 GURZĂU EMILIAN-LAURENłIU Alba ABRUD18 JERĂU RALUCA-PETRUłA Braşov SĂCELE19 MARIAN GHEORGHE-ILIE Caraş-Severin NAIDĂŞ20 MATEI IULIAN Vaslui BÂRLAD21 MATEI VIOREL Bacău AGĂŞ22 MICU IONEL-FLORENTIN BucureştiBUCUREŞTI SECTORUL6259

23 MITREA GIORGIAN-BOGDAN Braşov RUPEA24 MITROFAN COSTEL GABRIEL Bacău COMĂNEŞTI25 MORAR CORNEL-OVIDIU Sibiu HOGHILAG26 PÎRGHI FLORIN-CONSTANTIN Vaslui BÂRLAD27 POPA ANFIAN-VASILE Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA28 RAMPA CARMEN Sibiu SIBIU29 REGMAN ROMAN-CRISTIAN Braşov BRAŞOV30 SAS RAMONA-MARIA Sibiu SIBIU31 SILEA MARIUS-LUCIAN Braşov FĂGĂRAŞ32 SILIVESTRU DINU-CIPRIAN Buzău COLłU PIETRII33 TOLBARU RADU-NICOLETA Sibiu SIBIU34 łEPOSU MIHAI Braşov RÂŞNOV35 UNGUREANU FLORIN-AUREL MehedinŃi VÂNJULEłANUL II MASTERTEOLOGIE ISTORICĂNr.CrtNume Prenume Judet Localitate1 ALB VASILE DANIEL Harghita SĂRMAŞ2 AVRAM IOAN Sibiu SIBIU3 BĂLĂNEAN RADU VASILE Mureş TÂRGU MUREŞ4 BEŞLIU DUMITRU IOAN Suceava POJORÂTA5 BUCUR MIHAIL Bacău BERZUNłI6 CAZACU NICOLAE Sibiu SIBIU7 CHIORESCU CRISTIAN LUCIAN Mureş TÂRGU MUREŞ8 CIOBANU DORINEL GalaŃi CĂLMĂłUI9 CIUDIN LUCIAN Harghita BĂLAN10COSTINEANUBEUCAMIHAI IOANSuceavaCÂMPULUNGMOLDOVENESC11 DOGARIU DANIEL DUMITRU Braşov FĂGĂRAŞ12 DUMITRU STELIAN ALIN Olt CARACAL13 FILIP BOGDAN ALEXANDRU Harghita TOPLIłA14 IANCU PETRESCU Bacău PODU TURCULUI260

15 ISTRATE COSTEL NeamŃ VÂNĂTORI16 MACOVEI MIHAI NeamŃ ROMÂNI17 MOCANU GINEL Sibiu SIBIU18 PETRE GEORGE IULIAN Timiş PETROASA MARE19 POPA CLAUDIU VASILE Botoşani FLONDORA20 POPESCU GABRIEL Gorj BENGEŞTI21 POPOVICI MIHAI - OVIDIU Braşov BRAŞOV22 ROTAR ANCA - MARIA Sibiu SIBIU23 STANCIU EUFROSINA Braşov SÂNPETRU24 łEPEŞ MARIAN Mureş SIGHIŞOARA25 VĂCĂRUŞ NICOLAE Vâlcea VALEA MARE26 VĂCĂRUŞ SORIN Vâlcea BOIŞOARAANUL I MASTERTEOLOGIE SISTEMATICĂNr. Crt Nume Prenume Judet Localitate1 BRAT ZAHARIA-CIPRIAN Braşov RÂŞNOV2 CLENCI CAMELIA Sibiu CISNĂDIE3 HALMAGIU MIHAI-DUMITRU Braşov VICTORIA4 MIHOC (IUGA) ALINA-CORNELIA Sibiu SIBIU5 MOGA SERGIU-EUGEN Sibiu SIBIU6 OBERŞTERESCU ADINA Caraş-Severin ANINA7 OLARIU MARIAN-IONUł Braşov CODLEA8 PARHON IOAN-MIHNEA Bucureşti9 POPESCU SILVIU Braşov ZĂRNEŞTI10 POPIŞTIU OCTAVIAN-GHEORGHE Caraş-Severin BOZOVICI11 RÎNEA IOAN Braşov FĂGĂRAŞ12 TÎLVĂR NECULAI-LUCIAN Braşov CODLEA13 URSUł VASILE-ALEXANDRU Sibiu SIBIUBUCUREŞTI SECTORUL1261

ANUL II MASTERTEOLOGIE SISTEMATICĂNr.Crt1Nume Prenume Judet LocalitateBUTĂNESCUVOLANINREMUS CONSTANTIN Sibiu SIBIU2 COJOCARU TUDOR Bacău BACĂU3 DUMITRESCU ION Argeş CURTEA DE ARGEŞ4 LĂPĂDAT IOAN Sibiu GURA RÂULUI5 NECULOIU IOAN Braşov FĂGĂRAŞ6 RADU CLAUDIU FLORIAN Brăila BRĂILA7 RĂDULESCU NICOLAE Sibiu SIBIU8 SASU HORAłIU ANTON Sibiu SIBIU9 ŞCHIOPU RAREŞ Braşov VULCAN10 TAPALAGĂ CONSTANTIN SILVIU Braşov FĂGĂRAŞANUL I MASTERTEOLOGIE BIBLICĂNr.crt Nume Prenume JudeŃ Localitate1 ASTANEI VLAD Harghita TOPLIłA2 BÂRLĂ RĂZVAN-IOAN Braşov RÂŞNOV3 BOLOVAN RALUCA-FLORENłA Argeş PITEŞTI4 COJOCARU VALENTIN Bacău TÂRGU OCNA5 DĂRĂBAN VLAD-RĂZVAN Harghita TOPLIłA6 GÂRBACEA GHEORGHE-RADU Braşov HĂLCHIU7 LAZĂR NICU Sibiu BRĂDENI8 MARTIN DANIEL-FLORIN Vaslui GHERGHEŞTI9 MIHĂILESCU LEONARDO-EMILIAN Sibiu DUMBRĂVENI10 NECULA CĂTĂLIN-NICOLAE Braşov SĂCELE11 OLENICI IONUł Suceava DORNEŞTI12 OPREA GHEORGHE Braşov TICUŞU NOU262

13 PIROC MIHAI-GAVRIL Arad ARAD14 RUSU ILIE Sibiu TĂLMACIU15 VÎRGĂ MĂDĂLIN Braşov BRAŞOVANUL II MASTERTEOLOGIE BIBLICĂNr.crt Nume Prenume JudeŃ Localitate1 CONSTANTIN ŞTEFAN ANDREI GalaŃi IVEŞTI2 COPĂCEANU MIHAI Caraş-Severin TEREGOVA3 GÂRNIłĂ IOAN Sibiu SIBIU4 JOLTEA IFRIM Suceava MARGINEA5 LASCU PAUL - ANDREI NeamŃ PIATRA-NEAMł6 MUNTIANU GHIORGHE NeamŃ CEAHLĂU7 OPRIŞOR SICA FLORIANA Sibiu SIBIU8 PRODE DUMITRU Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI9 ŞIRJIłĂ CORNEL Braşov BRAŞOV10 TERCHET NARCIS DOREL Hunedoara ORĂŞTIOARA DE JOS263

DOCTORANZIIÎNMATRICULAłI ÎN ANUL UNIVERSITAR 2007-2008Conducător ştiinŃific : I.P.S. Prof.univ.dr. LAURENłIU LIVIU STREZANr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. GOMBOŞ STELIAN 1.11.20082. ION GHEORGHE 1.11.2008 CU TAXĂ3. POP IOAN 1.11.2008 CU TAXĂ4. ROŞU LUCIAN 1.11.2008 CU TAXĂConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. MIRCEA PĂCURARIUNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. RACU BOGDAN 1.11.2008Conducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. VASILE MIHOCNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. IVAŞCU MARIUS COSMIN 1.11.20082. NICOLAU RADU BOGDAN 1.11.2008 CU TAXĂ3. SZILAGYZ MIRCEA PETRU 1.11.2008 CU TAXĂ4. PLEŞA VICTOR MARIUS 1.11.2008 CU TAXĂConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. DUMITRU ABRUDANNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. STANCOVICI IOSIF 1.11.2008 CU TAXĂ2. TENT MIRCEA 1.11.2008 CU TAXĂConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. ILIE MOLDOVANNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. ALEXANDRESCU MARINEL 1.11.2008 CU TAXĂConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr.NICOLAE CHIFĂRNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. CATANĂ CIPRIAN 1.11.20082. FERARU REMUS MIHAI 1.11.2008 CU TAXĂ3. IGNAT ADRIAN 1.11.2008 CU TAXĂConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. IOAN ICĂNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.20081. SIMA IOAN DAN 1.11.2008 CU TAXĂ264

2. UCĂ FLORIN MARIUS 1.11.2008 CU TAXĂConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr.VASILE GRĂJDIANNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. CRAIU OVIDIU 1.11.20082. MILEA LIVIU 1.11.2008 CU TAXĂConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. STEFAN TOBLERNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. MOCANU CIPRIAN 1.11.2008 CU TAXĂ265

CUPRINSSTUDII ŞI ARTICOLEPr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Chifăr, Einige Überlegungen zum Ordo desHeiligen Mysterions der Taufe in der Orthodoxen Kirche........................................7Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Grăjdian, Aspecte privind profilul cântăreŃuluibisericesc în parohiile Arhiepiscopiei Sibiului.............................................................15Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Locul Bisericii Ortodoxe Române încadrul comunităŃii internaŃionale.............................................................................29Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Oancea, Epoci ale istoriei Israelului .....................46Pr. Conf. Univ. Dr. Irimie Marga, Ierarhia bisericească după primul secolcreştin (II) ...............................................................................................................66Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai Iosu, „ÎnvăŃătorule, ce să fac...?” PoveŃe pastorale ........78Ierom. Lect. Univ. Dr. Vasile Bârzu, Modele şi teorii cosmologice în antichitateşi în Hexaimeronul Sfântului Vasile cel Mare.........................................................92Lect. Univ. Dr. Ioan Abrudan, Vechea biserică românească “Sf. Nicolae”, dinGherdeal ................................................................................................................140Asist. Univ. Dr. Lucian D. Colda, Scurt istoric al raporturilor dintre BisericaOrtodoxă şi Biserica Romano-Catolică .................................................................167Protos. Dr. Nathanael Neacşu, Aspecte de fenomenologie liturgică creştină şireligioasă. Simbol, mit sau sacramente - mitologia profană sau mistagogiasacramentală creştină ? ..........................................................................................187Pr. Drd. Craiu Ovidiu, Mitropolitul Nicolae Bălan, fondatorul Şcolii decântăreŃi bisericeşti din Sibiu.................................................................................198Rapoarte de activitate ştiinŃifică ............................................................................204Doctorate promovate în anul universitar 2007-2008.............................................226Conducerea UniversităŃii „Lucian Blaga” Sibiu ...................................................228Conducerea FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna”............................................229Personalul didactic, auxiliar şi administrativ al FacultăŃii ....................................229266

StudenŃii de la Cursurile de LicenŃă ......................................................................232StudenŃii de la Ciclul de Studii Masterale .............................................................256Doctoranzii înmatriculaŃi în anul universitar 2007-2008.......................................264Cuprins ..................................................................................................................266267