Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Recunoaştere: Este considerată cea mai mică pasăre de interes vânătoresc dinRomânia. Se întâlneşte în câmpul cultivat sau necultivat agricol.Face parte din marea familie a ciocârliilor (Alaudidae), prezintă un moţcaracteristic din pene, mai mic şi mai puţin evident comparativ cu creasta ciocârlanului.Culoarea generală este maro-deschis cu pete dese mai întunecate, aproape albă peabdomen şi cu marginea posterioară a aripii albă (planşa 49).Glasul obişnuit este un ciripit sec. Cântecul pare nesfârşit, constând în noteînalte specifice, repetate în serii lungi. Începe să cânte imediat după ce se luminează şicontinuă să cânte toată ziua. Primele sunete le scoate pe sol, apoi se ridică cântând şizburând tot mai sus. Spre toamnă, odată cu începerea pasajului, devine tăcută.Este o pasăre migratoare, care soseşte primăvara, în luna aprilie, când depune 4-5 ouă, pe care le cloceşte doar femela, timp de 14 zile. Masculul cântă şi zboară în acestrăstimp deasupra cuibului. Puii sunt nidicoli. Scoate două serii de pui pe an.S-a vânat ocazional, dar şi sistematic cu chemătoarea, folosindu-se alice demaximum 2,0 mm, în perioada 1 septembrie - 15 noiembrie. Nu a fost admisăvânătoarea cu oglinzi sau chemători electronice.2.3.30. Sturzul de iarnă (Turdus pilaris L.)Altă denumire: Cocoşar.Recunoaştere: Specie sedentară şi oaspete de iarnă, cu efective în real progres înRomânia, ca urmare firească a extinderii arealului speciei spre sud. Iarna, efectivelecresc brusc datorită aportului de exemplare venite din nord să ierneze în ţara noastră. Serecunoaşte uşor după culoarea gri a capului, a cefei şi a târtiţei, precum şi după culoareamaro-castanie, marmorată de pe spate. Pieptul este maro-gălbui, pătat longitudinal cupete brune, iar abdomenul albicios. Partea inferioară a aripilor este albă. Ciocul estegalben (planşa 48).Cuibăreşte în lizierele pădurilor, în interiorul arboretelor, în plantaţii, în parcuri şi încopaci izolaţi, de regulă singur, dar uneori şi în colonii mici. Depune 4-5 ouă albastre,pistruiate cu brun, în cuiburi cu migală construite şi lipite cu pământ, amplasate încoronamentul arborilor, la intersecţia şi la baza ramurilor. Femela cloceşte 14 zile. Puii suntnidicoli. Scoate 2-3 serii de pui pe an.Iernează în stoluri mari în zonele cu arbuşti producători de fructe sălbatice(porumbar, păducel, măceş, scoruş, sălcioară etc.).Se vânează în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie, cu alice de 2 mm.2.3.31. Sturzul-de-vâsc (Turdus viscivorus L.)Altă denumire: Brebene.Recunoaştere: Este considerat şi specie sedentară, şi eratică. Se recunoaşte dupăcolorit şi după mărime, fiind cel mai mare dintre sturzi. Gâtul, pieptul şi abdomenulsunt cenuşiu-gălbui, cu pete brune. Partea superioară a corpului şi creştetul capului suntmaro-gri uniform, având rectricele şi remigele cu margini albicioase. Caracteristică esteculoarea descrisă pentru piept, pentru abdomen şi pentru gât, culoare care ajunge pânăla ochi. Aripile sunt albe în partea de dedesubt (planşa 48).