Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

şi seminţe suculente, cereale de cultură şi plante verzi, fazanul consumă totul. Prinmodul de hrănire şi prin combaterea biologică pe care o realizează, acesta esteconsiderat folositor agriculturii.Duşmani: Fazanul are numeroşi duşmani potenţiali. Păsările prădătoare de zi şicele de noapte, precum şi toate mamiferele care se comportă ca prădători prezintăpericol pentru ouă, pentru pui, pentru făzăniţa care cloceşte la sol şi chiar pentru fazaniiadulţi. La aceşti prădători s-a adăugat, din ce în ce accentuat, câinele hoinar şi pisica decasă, care, în perioada de cuibărit şi de creştere a progeniturii, produc prejudicii greu decuantificat. Şi ciorile grive şi negre, ca de altfel şi coţofenele pot consuma ouăle dincuiburile făzăniţelor plecate după hrană. Cele mai grave pierderi le determină însăomul, prin folosirea furadanului şi a altor substanţe chimice puternic toxice, precum şiprin folosirea utilajelor moderne de cosit, prăşit etc. Acestea au făcut şi continuă să facăravagii îndeosebi primăvara şi vara, în efectivele de reproducători şi în progenituraacestora. Dimensiunile pagubelor sunt greu de sesizat, în această perioadă, care devinetot mai caldă şi favorizează descompunerea cadavrelor ascunse în vegetaţia, desişurileşi în tufărişurile din câmpul cultivat agricol, unde exemplarele afectate se retrag şi mor.Reproducere: Fiind o specie poligamă, cocoşul atrage în jurul lui un „harem” de2-6 făzăniţe, pe care le păzeşte încă din luna martie, într-un anumit teritoriu, apăratagresiv de eventualii intruşi. „Rotitul" ţine până la sfârşitul lunii aprilie, după carefăzăniţa depune 10-12 ouă, într-un cuib rudimentar amenajat pe sol, în locuri ascunsevederii. Cloceşte doar găina după depunerea ultimului ou, circa 24-25 de zile. Puii iesdin ou pe la sfârşitul lunii mai, când găsesc deja hrană din abundenţă. Sunt nidifugi şiîncep să zboare la 4-6 săptămâni. La un an ating maturitatea sexuală.În România, fazanul este considerat specia care se pretează cel mai bine laînmulţirea artificială şi la repopularea terenurilor apte pentru aceasta.Vânare: Se împuşcă în perioada 1 octombrie - 28(29) februarie, cu arma lisă şicu alice de 3,0 mm.Trofeul îl constituie pasărea întreagă sau bust naturalizată, ori numai penele dincoadă sau parte din pielea pieptului cu pene, purtată ca pampon la pălărie.Metodele admise la vânătoare sunt „la goană” şi „la picior”, cu sau fără câine devânătoare. Nu este admisă împuşcarea „la pândă”.2.3.23. Potârnichea (Perdix perdix L.)Altă denumire: Potârniche cenuşie.Descriere: Este o specie autohtonă, valoroasă, frecventă cândva, în efectiveapreciabile, de la câmpie până în zona de dealuri înalte. A fost semnalată şi la munte,chiar şi în golul alpin, dovedind o plasticitate ecologică remarcabilă, asemănătoareiepurelui.Are talie mică (320-440 g) şi nuanţa generală cenuşie. Capul, guşa şi parţialcoada sunt roşcate, abdomenul alburiu, cu o pată brună-ruginie în formă de potcoavă pepiept. Flancurile sunt tărcate cu brun-roşcat, iar aripile striate cu dungi galbene. Cioculeste cenuşiu, ca şi picioarele exemplarelor mature. Doar puii până la vârsta de un an aupicioarele gălbui. În jurul ochilor cafenii, prezintă un cerc îngust roşu.Dimorfismul sexual este slab evident. Cocoşelul se deosebeşte totuşi de găinăprin potcoava brună de pe piept mult mai evidentă şi prin dungile gălbui de pe tectrice,care sunt doar longitudinale, la femelă acestea fiind şi transversale. De asemenea, se