Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Metoda de vânătoare cu chemătoarea se bazează pe simţul teritorialismului,foarte dezvoltat la cocoşel. Dimineţile reci şi senine sunt cele mai favorabile unor astfelde vânători.Carnea ieruncii este considerată una dintre cele mai gustoase, de unde i se trageşi denumirea ştiinţifică (bonasia).2.3.22. Fazanul (Phasianus colchicus L.)Alte denumiri: Cocoş de fazan, găină de fazan, făzăniţă şi pui de fazan.Descriere: Fazanul întâlnit în Europa şi în România, în crescătorii şi în libertate,este de fapt un metis rezultat din încrucişarea mai multor subspecii de fazani sălbaticioriginari din Asia, care au fost introduşi în Europa încă din Antichitate. Aceastăprovenienţă explică, într-o oarecare măsură, marea eterogenitate a fazanului devânătoare, din punct de vedere al coloraţiei şi al datelor biometrice.Dimorfismul sexual este, ca la oricare dintre subspeciile de origine, foarteevident. Cocoşul are în primul rând o greutate mai mare (1,0-1,5 kg), este mai viucolorat decât făzăniţa şi prezintă o coadă vizibil mai lungă. Are capul şi gâtul verzi cureflexe metalice, corpul roşu-brun punctat cu pete mari negre şi dungi gălbui peconturul penelor de pe spate, coada maronie brăzdată transversal de dungi brune maiînchise şi piele nudă, roşie-aprins, împrejurul ochiului. Prezintă de obicei, un guler albşi pinten pe tars. Spre deosebire de cocoş, găina este mult mai modest colorată. Arenuanţa generală brună-gălbuie sau brună-cenuşie, cu pete de culoare brună-închis,dispuse longitudinal pe corp şi transversal pe coadă. Nu prezintă pinten (planşa 45).În perioada de primăvară, când cocoşul îmbracă haina nupţială, are în plus şidouă smocuri de pene, ca două corniţe, la urechi.În această perioadă se aude mai frecvent glasul cocoşului, pe care-l emite dealtfel în fiecare seară când zboară în arbori pentru dormit şi dimineaţa când coboară lasol. Acest glas seamănă cu un ţipăt strident, repetat, mai prelung sau mai scurt, dupăcaz.Glasul găinii este un piuit specific, prin care ţine legătura cu grupul familial.Când este mulţumit, cocoşul mai scoate un sunet gutural, mult mai discret.Ca simţuri excelează atât prin văz, cât şi prin auz, fiind foarte greu de surprinschiar şi pe întuneric.Urma tetradactilă, excrementele şi mai ales ţipătul de seară şi de dimineaţă îitrădează prezenţa în teren.Vârsta cocoşilor se apreciază doar după mărimea şi forma pintenului, carecreşte, se ascute şi se curbează o dată cu trecerea anilor.Se apreciază că, în liber, fazanii nu pot supravieţui mai mult de 4-5 ani.Habitat: Preferă trupurile mici de pădure cu mult desiş, crângurile şi spinăriilede pe dealuri sau din pâraie, mai ales dacă acestea sunt greu de pătruns şi înconjurate deterenuri cultivate agricol. În şi mai mare măsură caută stufărişurile întinse şi mlaştinile,mai ales cele care au izvoare permanente şi nu îngheaţă, precum şi câmpurile agricolerămase pârloagă.În astfel de habitate fazanul se localizează cu precădere, datorită condiţiilorbune şi diverse de adăpost şi hrană.Hrana: Este foarte diversificată. De la insecte şi larve, ouă de furnici, păianjeni,şopârle mici, pui de şerpi, melci şi alte vietăţi, inclusiv acvatice, până la diverse fructe