Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Descriere: Dimorfismul sexual este evident. Cocoşul are culoarea generală închisăşi pare negru privit de la distanţă. Văzut mai îndeaproape, se pot distinge capul şi barbaneagră, gâtul, spatele şi aripile brune, guşa şi pieptul negre cu luciri metalice, umeriiaripilor albi, iar abdomenul şi coada negre-mat, stropite cu puncte albe. De jur împrejurulochilor are pielea de culoare roşu aprins. Ciocul, care devine din ce în ce mai puternic odată cu vârsta, este, în acelaşi timp, tot mai încovoiat şi mai asemănător cu cel al păsărilorde pradă. Tarsul este îmbrăcat cu pene până la degete. Iarna, cocoşul-de-munte prezintă„vârzobi". Aceste formaţiuni sunt constituite din prelungiri laterale, cornoase specificepentru deplasare pe zăpadă afânată Coada desfăcută are formă de evantai şi este compusădin 16-18 pene mari, dublate pe dedesubt de altele mai mici (planşa 43).Femela este de culoare ruginie, împestriţată cu pete negre. Abdomenul acesteiaprezintă o coloraţie mai deschisă. Faţă de cocoş, care are între 3,5 şi 5 kg greutate,aceasta are dimensiuni mai mici, cântărind în jur de 1,8 - 2,5 kg. Se aseamănă mult cugăina cocoşului de mesteacăn, dar este puţin mai mare decât aceasta şi prezintă o patăde un ruginiu intens pe piept. În plus, coada desfăcută este convexă, nu aproape dreaptăcum este coada găinii cocoşului de mesteacăn.Sunetele scoase de cocoşul-de-munte, deşi discrete, pot fi auzite primăvara, înperioada împerecherii, şi toamna, când „roteşte fals”. Aşa-zisul cântec este structurat pe3 strofe: tocat, tocilat şi ciripit. Femela gotcăie sau cotcodăceşte, fiind mai gălăgioasăspre finalul perioadei de rotit.Simţuri: Cele mai dezvoltate sunt văzul şi auzul.Nu este o pasăre sociabilă, cârdul familial compus din cloşcă şi puidestrămându-se toamna târziu.Longevitate: Se apreciază a fi de 18 ani, ceea ce pare totuşi o exagerare.Categoria de vârstă a cocoşului-de-munte viu se apreciază după modul dedeschidere a evantaiului cozii, după lungimea cozii proporţional cu corpul şi dupămodul în care „cântă". La cocoşul împuşcat, vârsta se apreciază cu oarecareaproximaţie după forma ciocului, după forma racordării ciocului la cap, după şanţul depe cioc, după mărimea „bărbii", după claritatea petelor albe de pe coadă (care seestompează cu vârsta), şi, cel mai sigur, în funcţie de lungimea şi forma terminală apenelor din coadă (planşa 43).Urme: Sunt vizibil lăsate în timpul mersului pe zăpadă moale sau prin târâreavârfului aripilor înfoiate, în timpul rotitului. Excrementele sunt şi ele semneindubitabile ale prezenţei acestei păsări în teren. Altfel doar întâmplător i se poateconstata prezenţa.Habitat: Preferă pădurile de răşinoase pure, situate spre limita de jos a goluluialpin, dar este întâlnit şi la limita superioară a pădurilor de amestec din tot lanţulCarpaţilor.Hrana: Iarna, consumă aproape exclusiv muguri şi cetină de răşinoase,primăvara de timpuriu lujeri şi frunze tinere de afin, iar mai târziu diverse ierburi şifaună nevertebrată odată cu apariţia acesteia. Această faună nevertebrată din pădure,mai ales în zonele cu turbării, completează hrana vegetală a cocoşului-de-munte,oferind în zonele neumblate de om toate condiţiile de existenţă necesare speciei.Această faună nevertebrată joacă un rol esenţial şi în hrana puilor. Toamna şi la începutde iarnă, consumă cu plăcere şi fructe de pădure.În stomacul glandular al cocoşilor şi al găinilor-de-munte sunt găsite pietriceleînghiţite pentru a ajuta digestia (măcinarea şi mărunţirea hranei), cunoscute sub
denumirea de „gastroliţi”. Numărul acestora este mare, literatura de specialitate citind,ca excepţie cazul unui cocoş la care au fost găsite cca. 800 de gastroliţi, toţi de culoarealbă.Obiceiuri: Este pasăre de zi, sedentară, fidelă locului de trai.Duşmani: Are numeroşi duşmani naturali din rândul mamiferelor şi al păsărilorrăpitoare, de la jder până la râs şi lup, şi de la acvilele mici până la cea de stâncă. Nicibuha nu este inofensivă pentru pui. Cel mai mult este afectată specia de tulburarealiniştii, prin exploatări forestiere şi prin păşunat abuziv, mai ales în locurile de cuibărit.Câinii de la stâne, care nu lasă nici o palmă de loc necercetată în preajma stânelor şi alocurilor de păşunat, aduc şi ei mari prejudicii efectivelor de cocoş de munte din cauzaconcordanţei perioadei de urcat al oilor la munte cu perioada de clocit a ouălor şi deeclozare a puilor.Reproducere: Este o pasăre tipic poligamă. Încă de la începutul lunii aprilie, înlocurile de rotit sunt deja strânşi cocoşii-de-munte. În „bătăile” situate la altitudine maimică se găsesc la această dată şi găinile, care de regulă se grupează la cca. o săptămânădupă cocoşi. Declanşarea rotitului, menit să stimuleze împerecheatul, începe înasemenea locuri înainte de 5-10 aprilie. În cele situate la altitudini mai ridicate, rotitulîncepe doar în jur de 15 aprilie. Aici au loc, de altfel, şi ultimele jocuri nupţiale, în jurde 10-15 mai. Rotitul se consideră la apogeu în data de 23 aprilie, dar acest lucru nueste valabil pentru toate locurile de rotit din ţară.Rotitul are loc în zori pe „cloambă", apoi după ce începe să se lumineze, pe sol.Durează până pe la ora 7,30-8,00, iar în locurile liniştite şi la apogeu, chiar până la ora10,00. Împerecherea are loc întotdeauna pe sol.Femela depune ulterior 6-10 ouă într-un cuib rudimentar amenajat pe pământ,de obicei între rădăcinile ridicate ale vreunui arbore, în tufişuri, în buruieni etc. După27 de zile, la sfârşitul lunii mai, are loc ecloziunea. Puii, nidifugi, sunt coloraţi îngalben cu pete negre pe cap şi pe gât şi cu dungi brune pe spate. Ei pot să zboare foarterepede, după doar 10 zile. Supravieţuirea puilor depinde, în principal, de mersul vremii,de condiţiile de hrănire şi de multitudinea prădătorilor naturali.Puii se hrănesc în primele zile cu ouă de furnici şi cu larve de insecte.În caz de distrugere a ouălor, găina depune o a doua pontă. De reţinut este însăfaptul că foarte multe găini sunt surprinse de duşmani pe cuib, deoarece nu-l părăsesc încaz de pericol, decât în ultimul moment.În literatura de specialitate se menţionează şi existenţa unui rotit fals în perioadade toamnă, confirmat în nenumărate ocazii, când cocoşii doar „cântă", fără a avea locîmperechea.Vânare: Vânătoarea se face individual prin „apropiat pe cântec” ori la pândă înlocurile de rotit.Tehnica apropierii doar pe tocilat, când cocoşul nu aude şi nu vede, nu sedetaliază. Cu certitudine că apropierea trebuie făcută pe întuneric şi pe tocilat, pentru aputea apropia cocoşul în bătaia armei. Se poate trage cu alice de 4,0 - 4,5 mm, dar maietică este împuşcarea cocoşului-de-munte cu glonţ perforant, tras dintr-o armă devânătoare de calibru mic (de la 22H până la 5,6 x 52). Perioada legală de vânătoare este20 aprilie - 10 mai.Trofeul îl constituie pasărea întreagă sau bust naturalizată, ca de altfel şi „panapictorului”.
- Page 40 and 41: arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43: fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45: Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47: Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49: Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51: Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53: Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71: deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73: culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 92 and 93: Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95: şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97: La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99: Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101: Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103: Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105: Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 106 and 107: 2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109: octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111: Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113: dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115: CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117: anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119: între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121: Prin însumarea efectivelor reale s
- Page 122 and 123: eproducţie, trebuie ocrotite şi
- Page 124 and 125: permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127: uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129: dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131: Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133: Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135: Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137: Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139: păsări de apă aflate în pasaj
<strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> „gastroliţi”. Numărul acestora este mare, literatura <strong>de</strong> specialitate citind,ca excepţie cazul unui cocoş la care au fost găsite cca. 800 <strong>de</strong> gastroliţi, toţi <strong>de</strong> culoarealbă.Obiceiuri: Este pasăre <strong>de</strong> zi, se<strong>de</strong>ntară, fi<strong>de</strong>lă locului <strong>de</strong> trai.Duşmani: Are numeroşi duşmani naturali din rândul mamiferelor şi al păsărilorrăpitoare, <strong>de</strong> la j<strong>de</strong>r până la râs şi lup, şi <strong>de</strong> la acvilele mici până la cea <strong>de</strong> stâncă. Nicibuha nu este inofensivă <strong>pentru</strong> pui. Cel mai mult este afectată specia <strong>de</strong> tulburarealiniştii, prin exploatări forestiere şi prin păşunat abuziv, mai ales în locurile <strong>de</strong> cuibărit.Câinii <strong>de</strong> la stâne, care nu lasă nici o palmă <strong>de</strong> loc necercetată în preajma stânelor şi alocurilor <strong>de</strong> păşunat, aduc şi ei mari prejudicii efectivelor <strong>de</strong> cocoş <strong>de</strong> munte din cauzaconcordanţei perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> urcat al oilor la munte cu perioada <strong>de</strong> clocit a ouălor şi <strong>de</strong>eclozare a puilor.Reproducere: Este o pasăre tipic poligamă. Încă <strong>de</strong> la începutul lunii aprilie, înlocurile <strong>de</strong> rotit sunt <strong>de</strong>ja strânşi cocoşii-<strong>de</strong>-munte. În „bătăile” situate la altitudine maimică se găsesc la această dată şi găinile, care <strong>de</strong> regulă se grupează la cca. o săptămânădupă cocoşi. Declanşarea rotitului, menit să stimuleze împerecheatul, începe înasemenea locuri înainte <strong>de</strong> 5-10 aprilie. În cele situate la altitudini mai ridicate, rotitulîncepe doar în jur <strong>de</strong> 15 aprilie. Aici au loc, <strong>de</strong> altfel, şi ultimele jocuri nupţiale, în jur<strong>de</strong> 10-15 mai. Rotitul se consi<strong>de</strong>ră la apogeu în data <strong>de</strong> 23 aprilie, dar acest lucru nueste valabil <strong>pentru</strong> toate locurile <strong>de</strong> rotit din ţară.Rotitul are loc în zori pe „cloambă", apoi după ce începe să se lumineze, pe sol.Durează până pe la ora 7,30-8,00, iar în locurile liniştite şi la apogeu, chiar până la ora10,00. Împerecherea are loc întot<strong>de</strong>auna pe sol.Femela <strong>de</strong>pune ulterior 6-10 ouă într-un cuib rudimentar amenajat pe pământ,<strong>de</strong> obicei între rădăcinile ridicate ale vreunui arbore, în tufişuri, în buruieni etc. După27 <strong>de</strong> zile, la sfârşitul lunii mai, are loc ecloziunea. Puii, nidifugi, sunt coloraţi îngalben cu pete negre pe cap şi pe gât şi cu dungi brune pe spate. Ei pot să zboare foarterepe<strong>de</strong>, după doar 10 zile. Supravieţuirea puilor <strong>de</strong>pin<strong>de</strong>, în principal, <strong>de</strong> mersul vremii,<strong>de</strong> condiţiile <strong>de</strong> hrănire şi <strong>de</strong> multitudinea prădătorilor naturali.Puii se hrănesc în primele zile cu ouă <strong>de</strong> furnici şi cu larve <strong>de</strong> insecte.În caz <strong>de</strong> distrugere a ouălor, găina <strong>de</strong>pune o a doua pontă. De reţinut este însăfaptul că foarte multe găini sunt surprinse <strong>de</strong> duşmani pe cuib, <strong>de</strong>oarece nu-l părăsesc încaz <strong>de</strong> pericol, <strong>de</strong>cât în ultimul moment.În literatura <strong>de</strong> specialitate se menţionează şi existenţa unui rotit fals în perioada<strong>de</strong> toamnă, confirmat în nenumărate ocazii, când cocoşii doar „cântă", fără a avea locîmperechea.Vânare: Vânătoarea se face individual prin „apropiat pe cântec” ori la pândă înlocurile <strong>de</strong> rotit.Tehnica apropierii doar pe tocilat, când cocoşul nu au<strong>de</strong> şi nu ve<strong>de</strong>, nu se<strong>de</strong>taliază. Cu certitudine că apropierea trebuie făcută pe întuneric şi pe tocilat, <strong>pentru</strong> aputea apropia cocoşul în bătaia armei. Se poate trage cu alice <strong>de</strong> 4,0 - 4,5 mm, dar maietică este împuşcarea cocoşului-<strong>de</strong>-munte cu glonţ perforant, tras dintr-o armă <strong>de</strong>vânătoare <strong>de</strong> calibru mic (<strong>de</strong> la 22H până la 5,6 x 52). Perioada legală <strong>de</strong> vânătoare este20 aprilie - 10 mai.Trofeul îl constituie pasărea întreagă sau bust naturalizată, ca <strong>de</strong> altfel şi „panapictorului”.