Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

vânare este 1 septembrie – 28(29) februarie, la sitar trăgându-se cu alice mici, de 2,0mm, maximum 2,5 mm.Trofeul neconvenţional îl constituie „peniţa pictorului” sau „pana pictorului”, defapt pana dinaintea primei remige mari, şi pămătuful (pensuliţa) din jurul târtiţei.2.3.18. Becaţina comună (Gallinago gallinago L.)Altă denumire: Becaţină.Recunoaştere: Este cea mai comună şi mai frecvent întâlnită dintre becaţine,fiind considerată, ca şi celelalte becaţine, specie de pasaj prin ţara noastră.Trece prin România în perioadele martie-aprilie şi septembrie-noiembrie.Începutul lunii decembrie nu o prinde, de regulă, în ţară. Totuşi, foarte rar, rămâncâteva exemplare să ierneze la noi şi atunci doar în mlaştinile în care apa nu îngheaţă.Puţine exemplare rămân şi vara pentru a cuibări în zonele umede din România.Ca aspect general seamănă cu sitarul, de care se deosebeşte evident prinmărime, fiind mult mai mică, şi prin coloraţia mai surie. Se mai deosebeşte prin zborulrapid, în zig-zag, şi prin ţipătul nazal şi aspru emis când se ridică.Coloraţia generală este maronie-sură, cu dungi galben-brune. Prezintă o dungăîngustă gălbuie pe creştetul capului, mărginită de două dungi mai late maroniu-închis(planşa 42). Specific este faptul că are doar 14 rectrice în coadă, cele exterioare fiind deculoare neagră, cu vârful alb.Preferă terenurile mlăştinoase şi mocirloase, fiind frecvent întâlnită primăvara şitoamna. Se hrăneşte cu larve din sol, pe care le caută cu ajutorul ciocului lung şi drept,foarte asemănător celui de sitar.Puţinele exemplare care cuibăresc în România depun o pontă de 4 ouă, în lunaaprilie. Este foarte probabil să depună şi o a doua pontă de înlocuire.De remarcat este zborul nupţial al masculului, care în picaj emite suneteasemănătoare behăitului de capră, prin vibraţia rectricelor răsfirate la trecereacurentului de aer printre ele.Vânare: Se face în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie, cu alice de 2 mm.Metoda clasică este la sărite, preferabil cu câine pontator.2.3.19. Becaţina mică (Lymnocryptes minimus L.)Altă denumire: Surdă.Această becaţină este foarte asemănătoare cu becaţina comună, dar este multmai mică.Are creştetul capului brun-închis la culoare, mărginit de două dungi galbene, iarîn coadă are doar 12 rectrice (planşa 42). Pe spate se continuă desenul capului, cu obandă brună-închis, mărginită de două linii galbene. Nu zboară în zigzag, ci fluturat. Înzbor se observă coada ascuţită, ceea ce o deosebeşte de becaţina comună, care are coadarotunjită. Este tăcută şi suportă apropierea omului, de unde şi denumirea de „surdă”.Se vânează în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie cu alice de 2 mm.2.3.20. Cocoşul-de-munte (Tetrao urogallus L.)Alte denumiri: Cocoş, gotcan, tătar, găină, gotcă, pui de cocoş de munte.