Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

creştet, orientate transversal. Ochii mari comparativ cu corpul sunt aşezaţi spre creştetulcapului şi puţin înapoi, asigurându-i o vedere de jur-împrejur (de 360 o ). Din acest motivsitarul nu poate fi surprins nici atunci când se hrăneşte cu ciocul înfipt în pământ.Ciocul, inconfundabil la sitar, este de două ori mai lung decât capul, având circa 8 cmlungime şi vârful uşor îngroşat. În această îngroşare se deschid cele două orificii nazale,relativ fine (planşa 42). Vârful ciocului este mobil pentru a putea apuca hrana din solfără deschiderea ciocului, ci doar a vârfului acestuia.Dimorfismul sexual este puţin evident. Totuşi masculii se deosebesc de femeleprin: corpul mai mic şi partea ventrală mai cenuşie, comparativ cu a femelelor care estegălbuie-albicioasă, şi prin capetele oaselor pubis mai apropiate.Simţuri: Sitarul are văzul şi auzul fine, dar excelează şi printr-un remarcabilsimţ al pipăitului, graţie căruia reuşeşte să descopere hrana căutată în pământ (râme,insecte şi larvele acestora).Glas: Sitarul scoate un „corăit” discret caracteristic, urmat de piscuit maiputernic, auzite în perioada împerecherii. Femela speriată de lângă cuib sau de lângăpui scoate un strigăt scurt, asemănător celui emis de gaiţă, dar mai discret.Longevitate: Este apreciată la 12 ani.Habitat: Este o pasăre de pasaj, care cuibăreşte în număr redus şi în zona montană aţării noastre. În toate iernile blânde rămân exemplare, puţine la număr, care iernează înDelta şi Lunca Dunării, dar şi în pădurile din câmpie. Esenţial pentru sitar este solul umedşi neîngheţat, din care să-şi poată agonisi hrana.Primăvara, este frecvent întâlnit în pădurile şi izlazurile împădurite de peversanţii apelor curgătoare cu orientare nord - sud, iar toamna în luncile apelor de şes.De menţionat că preferă arboretele tinere, ajunse în stadiul de prăjiniş, instalate pesoluri trofice.Hrană: râme, alte larve din sol şi de sub frunzişul pădurii, insecte adulte etc.Obiceiuri: Migrează numai noaptea, în grupuri mici, iar durata pasajuluidepinde de evoluţia vremii. La instalarea bruscă a primăverii, după ierni lungi, pasajuleste scurt, dar puternic. Înrăutăţirea bruscă a vremii şi zăpezile târzii din aprilie pot opripasajul şi pot obliga multe femele să depună ponta pe teritoriul ţării noastre, chiar înzone de dealuri înalte, la limita de jos a zăpezii. Astfel de situaţii sunt însă rare.De regulă pasajul începe în martie şi ţine până în mai, neproducându-se „căderi”dense la sitari. În octombrie-noiembrie şi chiar mai devreme are loc pasajul invers,dinspre nord spre sud.Reproducere: Masculul desfăşoară zborul nupţial de seară şi de dimineaţă, încăutarea femelei care-l aşteaptă pe sol, după apariţia luceafărului de seară şi, respectiv,înainte de dispariţia celui de dimineaţă. Împerecherea are loc pe sol. Femela depune înmedie 3-5 ouă, pe care le cloceşte singură timp de 22-24 de zile. De obicei femelascoate două rânduri de pui, prima dată în aprilie-mai, iar a doua oară în iulie-august.Puii sunt nidifugi, la 4 săptămâni devenind deja zburători. Până la vârsta de unan pot fi deosebiţi de adulţi prin configuraţia primei remige, care la pui are margineacolorată zimţat mai închis, pe când la adulţi este alburie. Se susţine că în caz de pericolfemelele îşi mută puii în zbor, ţinându-i strâns cu picioarele, ori între cioc şi piept,ipoteză insuficient cercetată.Vânare: Este una dintre speciile cele mai apreciate de vânători, atât pentru tiruloferit, cât şi pentru raritatea sa şi pentru gustul deosebit de bun al cărnii. Se împuşcă lapândă, la goană şi, cel mai elegant, la picior cu câinele de vânătoare. Perioada legală de