Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Duşmani: Mamiferele prădătoare din mediul acvatic şi păsările răpitoare de zi.Dintre acestea, ulii de trestie şi ciorile grive sunt cele mai păgubitoare pentru ouă şipentru pui.Obiceiuri: Se adună în cârduri mari înainte de migraţie. Migrează în timpulnopţii. Deşi se înalţă greu de pe apă, alergând pe suprafaţa acesteia înainte de a-şi luazborul, după ce ajunge în aer poate parcurge, cu uşurinţă, distanţe foarte mari.Reproducere: Este specie monogamă. Depune o pontă de 7-12 ouă în lunaaprilie, într-un cuib amenajat fie în stuf, fie pe plaur. Incubaţia durează 21-23 de zile,ambii părinţi clocind alternativ ouăle, după depunerea celui din urmă. Puii sunt nidifugişi părăsesc cuibul după 3-4 zile. Poate depune chiar două rânduri de ponte pe an. Demenţionat agresivitatea masculilor, manifestată în apărarea teritoriului, împotrivasemenilor, dar şi a altor păsări.Vânare: Se face în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie, la paza de seară şide dimineaţă, în imediata apropiere a bălţilor. De asemenea, se practică şi vânătoarea lagoană în stufuri mai rare şi nu prea întinse. Se folosesc alice de 2,5 - 3,0 mm.2.3.16. Găinuşa-de-baltă (Gallinula chloropus L.)Altă denumire: Corlă.Recunoaştere: Este o pasăre migratoare, întâlnită la noi doar în perioada martieoctombrie,în aceleaşi locuri cu lişiţa. Seamănă cu aceasta, fiind complet neagră cunuanţe măslinii, dar este mai mică. Are o placă roşie cornoasă pe frunte şi alb de-alungul penelor laterale ale aripilor, precum şi la coadă. Subcaudalele sunt albe, avânddoar o linie centrală neagră (planşa 41). Picioarele sunt verzi şi au o pată roşie deasupratarsului. Degetele nu sunt prevăzute nici cu membrane, nici cu lobi înotători, sunt înschimb foarte lungi, asigurând prin aceasta o suprafaţă mare de sprijin. Coada esteţinută în sus şi este mişcată ritmic atât când înoată, cât şi atunci când merge. Zboarăscurt, la înălţimi mici, cu picioarele atârnate. Ţipă caracteristic şi divers.Simţul cel mai dezvoltat, ca şi la lişiţă, este văzul.Se hrăneşte, ca şi lişiţa, cu insecte, moluşte, larve, seminţe şi diverse planteacvatice sau de pe malul apei.Are aceiaşi duşmani.Este, ca şi lişiţa, o specie monogamă, care poate depune anual două ponte de 7-12 ouă, în cuiburi amenajate de ea sau în cuiburile părăsite de alte specii. Ambii părinţiconduc cele două serii de pui scoşi în fiecare an, până ce aceştia devin independenţi.Puii sunt nidifugi.Vânare: Nu prezintă interes vânătoresc deşi este foarte frecvent întâlnită înRomânia. Se împuşcă ocazional, în perioada 1 septembrie – 15 ianuarie, cu alice de 2,5mm.2.3.17. Sitarul-de-pădure (Scolopax rusticola L.)Altă denumire: Sitar.Descriere: Este o pasăre relativ mică (250 - 300 g), de culoare ruginie-pătată.Analizat în detaliu, sitarul are spatele brun-ruginiu, cu pete negre şi cu dungitransversale cenuşii. Abdomenul şi pieptul sunt albe-gălbui, cu linii brune ondulateorientate transversal. Are coada neagră cu vârful cenuşiu şi capul cu trei benzi negre pe