Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

2.3.9. Raţa suliţar (Anas acuta L.)Alte denumiri: Raţă cu coadă ascuţită, raţă cu frigare.Recunoaştere: Este o raţă de suprafaţă şi de pasaj, care foarte rar cuibăreşte înDobrogea. Trece prin România în luna martie spre nord şi în lunile octombrie –noiembrie spre sud. Unele exemplare iernează la noi. Este destul de mare (0,8 kg).Dimorfismul sexual este evident. Ambele sexe prezintă câte două pene mijlocii alungiteîn coadă, de unde le vine şi denumirea. Răţoiul are capul castaniu. Partea anterioară agâtului, guşa, pieptul şi abdomenul sunt albe ca zăpada. Spatele este cenuşiu, iarsubcaudalele şi ceafa negre. Femela este brună-pestriţă, cu abdomenul alb. Ciocul îl aucenuşiu-albăstrui, cu inel negricios la bază, iar picioarele cenuşii. Oglinda răţoiului esteverde, cu o dungă cărămizie în partea anterioară şi cu una albă în partea posterioară. Ceaa femelei este verde, cu o dungă cenuşiu-albăstruie în partea anterioară şi cu una alburieîn partea posterioară (planşa 38).2.3.10. Raţa fluierătoare (Anas penelope L.)Este o raţa de suprafaţă şi pasaj, prezentă în România din perioada martie -început de aprilie când soseşte, până în octombrie – noiembrie când pleacă. Seîntâlneşte în Deltă, în apele interioare din sud, dar şi pe ţărmul mării. Dimorfismulsexual este evident. Răţoiul are capul brun, cu o pată galbenă pe frunte şi pe creştet,guşa cărămizie, abdomenul alb, flancurile pestriţe, ca de altfel şi aripile, iarsubcaudalele şi supracaudalele negre. Femela este brun-roşcată, cu abdomenul alb.Oglinda este verde, tivită cu dungă neagră în partea anterioară, apoi continuată cuumărul alb al aripii. Ciocul este cenuşiu-albăstrui, cu onglet negru la ambele sexe.Picioarele sunt cenuşii-verzui (planşa 37). Răţoiul scoate un fluierat specific în zbor, deunde şi denumirea speciei.2.3.11. Raţa pestriţă (Anas strepera L.)Este o raţă de suprafaţă şi un oaspete de vară, de mărime mijlocie (0,5-0,6 kg).Pleacă în noiembrie şi revine în februarie. Dimorfismul sexual este evident, dar maipuţin accentuat decât la celelalte raţe. Masculul este brun-pestriţ, cu capul maroniu,guşa pestriţă, abdomenul alb-galben şi subcaudale negre. Oglinda este maro-castanie,mărginită spre vârful aripii şi spre corp de câte o bandă mai închisă, apoi continuatăposterior cu o bandă lată albă. Femela este asemănătoare raţei mari, dar mai mică, maipestriţă şi cu oglinda compusă asemănător răţoiului (planşa 38). Ambele sexe au cioculnegricios şi picioarele galbene cu palmatură negricioasă.2.3.12. Raţa moţată (Aythya fuligula L.)Este raţă scufundătoare şi oaspete de iarnă, care soseşte în octombrie-noiembrieşi pleacă în martie. Frecvent poate fi întâlnită în zona litoralului şi în Deltă. Foarte rar şifoarte puţine exemplare cuibăresc în România. Caracteristic este moţul, prezent atât larăţoi, de dimensiuni mai mari, cât şi la femelă, mult mai redus. Dimorfismul sexual esteevident, răţoiul având capul negru cu reflexe albăstrui, spatele şi subcaudalele maronii,