Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Alte denumiri: Raţă sălbatică mare, răţoi de raţă mare, boboc de raţă mare.Descriere: Este considerată cea mai mare raţă din România şi una dintre celemai mari raţe din lume (0,8 - 1,4 kg). Doar eiderul, care a fost semnalat de câteva ori înfauna ţării noastre, o depăşeşte. Dimorfismul sexual este evident de toamna pânăprimăvara, incluzând perioada de cădere în perechi şi de împerechere. În aceastăperioadă, răţoiul, care este cu puţin mai mare decât raţa, se prezintă mai viu colorat. Arecapul şi gâtul verzi-metalizat, gulerul alb, pieptul brun şi coada neagră, cu subcaudalelealbe şi două dintre penele negre, cele mijlocii, răsucite caracteristic în sus. Culoarea defond este cenuşie, iar oglinda este albastră, mărginită de două dungi albe înguste. Raţaare o culoare mai apropiată de cea a mediului său de viaţă, brună-gălbuie, cu pete şidungi brune, negre şi albe. Oglinda femelei este identică cu a masculului (planşa 37).Schimbarea penajului se produce după clocit, în iunie-iulie, când culoarea răţoiuluidevine foarte asemănătoare cu cea a raţei. Diferenţierea se face uşor în această perioadădupă cioc, care la răţoi este galben-verzui, pe când la raţă este cenuşiu-galben.Picioarele sunt portocalii-roşietice.Glasul raţei sălbatice mari este asemănător cu al raţei şi al răţoiului domestic:măcăit puternic la raţă, care se aude de la distanţe mari, şi un ton mai discret, mainuanţat şi mai răguşit, la răţoi.Simţurile sunt ascuţite. Se distinge printr-un văz binocular de excepţie şi uncâmp vizual de aproape 360 o (ca şi sitarul). Aude foarte bine. Doar acuitatea simţuluimirosului este discutabilă.Longevitatea: Este apreciată la 10 ani.Habitat: Prezenţa raţei mari în România este legată de habitatul bălţilor cu stuf,dar şi al lacurilor cu apă şi vegetaţie care să îi asigure un mediu propice de adăpost şihrană. Apreciază prezenţa sălciilor scorburoase pentru cuibărit. Iarna este întâlnităfrecvent pe râurile interioare care nu îngheaţă, urcând pe acestea până în zona demunte.În iernile grele migrează însă spre sud. Se comportă, aşadar, atât ca speciesedentară, cât şi ca specie eratică sau migratoare, venind din regiunile nordice săierneze, în stoluri mari, în ţara noastră sau mai la sud, în funcţie de asprimea iernii.Hrana: Spectrul alimentar este destul de variat şi preponderent compus dinvegetaţie şi animale mici: plante acvatice, seminţe diverse, cereale, insecte, larve,melci, peşti etc.Duşmani: Păsările răpitoare de zi, enotul, vulpea, vidra, nurca, dihorul,hermelina şi alţi câţiva dăunători naturali care dijmuiesc cuiburile, prind progenitura şiatacă exemplarele mature. Chiar şi ştiuca mare şi somnul pot prinde bobocii de raţă.Practica culegerii ouălor de raţă, asemenea practicii culegerii ouălor proaspete de gâscă,o afectează în mare măsură, dar numai în anumite zone din ţară.Obiceiuri: Este o raţă de suprafaţă, cu activitate diurnă, care înnoptează deobicei pe apă. Spre deosebire de gâscă, are o mai intensă activitate aurorală şicrepusculară, în sensul că pleacă dimineaţa mult mai devreme de pe baltă şi se întoarceseara mult mai târziu, chiar pe întuneric. În nopţile cu lună plină se hrăneşte şi noapteape câmp.Reproducere: Raţa mare este monogamă, perechile putând fi observate încă dinzilele însorite de iarnă, chiar şi în cadrul stolurilor care iernează la noi. În perioadamartie-aprilie perechile se separă şi încep zborurile nupţiale în căutarea locului de