Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

în a doua jumătate a lunii martie şi se continuă în aprilie. Gâsca mare depune 5 - 8 ouă,chiar până la 14, pe care le cloceşte 28-29 de zile. În perioada clocitului, gânsacul stăaproape de cuib şi, la nevoie, apără gâsca şi cuibul de duşmani. Gâsca părăseşte zilniccuibul pentru a se hrăni, perioadă în care acoperă ouăle din cuib cu puf. Bobocii suntnidifugi şi părăsesc cuibul la 1-2 zile de la eclozare. Sunt capabili de zbor după 3 luni şimaturi sexual după 2 ani.Vânare: Se practică în perioada 1 septembrie - 28(29) februarie, cu arma lisă şicu alice de 3,5 - 4,5 mm. Se poate împuşca şi cu arma cu glonţ din categoria 5,6 mm,apropiind-o în câmp deschis cu ajutorul căruţelor sau al animalelor domestice.Pânda pe traseele de venire şi de plecare la câmp, în locurile unde se hrăneştesau în cele de odihnă rămâne însă metoda clasică cea mai eficientă de vânătoare. Se potutiliza, cu rezultate bune, atrapele şi chemătorile, cu excepţia chemătorilor electronice acăror folosire este interzisă de lege. Nu este indicată şi nici etică pânda la locurile deînnoptat, deoarece îndepărtează gâştele din întreaga zonă şi conduce la rănirea multoradintre ele, în condiţiile dificile ale tirului pe semiîntuneric. De asemenea, conduce lapierderea multor gâşte împuşcate.2.3.2. Gâsca-de-semănătură (Anser fabalis L.)Este o gâscă foarte asemănătoare cu gâsca-de-vară (planşa 35).Se deosebeşte de aceasta prin următoarele: este oaspe-e de iarnă, fiind mai frecvent întâlnită în vestul ţării, începând de lasfârşitul lunii octombrie până la începutul lunii martie; penajul este mai închis la culoare, iar gâtul, capul şi spatele sunt de un cafeniumai intens; ciocul este negru la vârf şi spre rădăcină, fiind brăzdat la mijloc de o dungăportocalie; picioarele sunt portocalii, asemănătoare bobocilor de gâscă mare, de care sedeosebeşte însă după culoarea ciocului; ca ordin de mărime se situează doar cu puţin sub gâsca-de-vară (2,5 - 3,5 kg).În România este rar întâlnită, iar atunci când apare este confundată cu gâsca-devară.Prezintă două subspecii, cea de-a doua fiind denumită gâsca mică de semănătură(Anser fabalis rossicus).2.3.3. Gârliţa mare (Anser albifrons S.)Alte denumiri: Gâscă cu fruntea albă.Descriere: Este mai mică decât gâsca de vară (2-3 kg) şi se deosebeşte deaceasta prin pata albă de pe frunte, care nu ajunge niciodată la nivelul ochilor, precumşi prin abdomenul cenuşiu brăzdat transversal cu pete negre. Exemplarele tinere nuprezintă întotdeauna pata albă de pe frunte şi petele negre de pe abdomen, semănând cugâsca-de-semănătură, comparativ cu care prezintă însă dimensiuni mult mai mici.Ciocul este galben-roşiatic, cu unghia albă, iar picioarele roşii-cărămizii (planşa 35).Este pasăre de pasaj prin România sau oaspete de iarnă în Câmpia Română, înDobrogea, dar şi în vestul ţării. Vine pe la jumătatea lunii octombrie şi pleacă în primaparte a lunii martie.2.3.4. Raţa mare (Anas platyrhynchos L.)