Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Alte denumiri: Gâscă mare, gânsac mare, gâscan mare, boboc de gâscă mare.Descriere: Este cea mai mare dintre gâştele întâlnite la noi în ţară, cântărind, deregulă, între 3 şi 4 kg. Culoarea generală este brună-cenuşie, iar penele de contur sunttivite cu alb, ceea ce o face să pară brăzdată transversal de dungi albe. Capul, gâtul şipieptul sunt cenuşii, iar subcaudalele albe. Ciocul şi pleoapele sunt de culoare rozăportocalie,cu unghia ciocului albă, iar picioarele sunt roz-roşietice (planşa 35). Doarpuii, mai închişi la culoare, au picioarele galbene. Pupila ochiului este brună. În zbor seobservă, pe partea anterioară a aripilor, câte o pată argintie, care nu se vede la altegâşte.Năpârlirea are loc în iunie-iulie, gâsca-de-vară fiind incapabilă de zbor pânăcând îi cresc noile remige. În august, penajul este complet refăcut şi pot zbura atâtexemplarele adulte, cât şi puii.Între masculi şi femele nu sunt deosebiri evidente.Are văzul şi auzul extrem de fine, fiind în general foarte prudentă.Sunetele emise sunt asemănătoare cu cele ale descendentei sale domestice.Habitat: Este specie de pasaj şi oaspete de vară care soseşte în România în lunafebruarie, venind din nordul Africii unde iernează. Pleacă de la noi, în luna noiembrie,după căderea primilor fulgi care acoperă hrana de pe câmp, dar sunt şi exemplare,puţine la număr, care iernează în ţara noastră. În timpul pasajului, stolurile de gâştezboară în formă de „V” neregulat. Aceste stoluri sunt conduse, în general, de un gâscanbătrân.O mare parte dintre gâştele mari cuibăresc la noi în Delta Dunării, dar şi în altecâteva lacuri întinse cu stuf din sudul ţării. Cele mai multe dintre acestea cuibăresc însămai la nord de ţara noastră.Preferă pentru cuibărit, bălţile întinse şi liniştite, cu stuf şi papură, unde găsescatât condiţii propice de adăpost, cât şi de hrană. Doar spre sfârşitul verii, după năpârlire,stolurile de gâşte se deplasează ziua la câmp, pentru a se hrăni cu cerealeHrana: Este preponderent vegetală şi constă în plante acvatice, ierburi fragede,semănături, trifoi, rapiţă, leguminoase, seminţe de cereale, fiind doar completată cuinsecte, icre de peşte etc.Duşmani: Câinele enot şi vidra pot devasta cuibarele şi ataca puii de gâscă.Aceştia sunt ameninţaţi permanent şi din aer, de ulii de trestie şi de vulturii codalbi.Printre duşmani se numără însă şi cioara grivă, nurca, vulpea, câinele şi mai alesoamenii care adună ouăle din cuibare pentru a le consuma.Obiceiuri: Înnoptează şi se odihneşte la amiază, în mod obişnuit, pe baltă. Dedimineaţă, de la orele 7 la 13 şi după amiază de la 15 la 17 zboară la câmp pentru a sehrăni. Traseele sunt în general constante. În locurile neliniştite, înainte de venireacârdului sosesc câteva exemplare izolate (cercetaşi), care prospectează zona şi transmitsemnalul cuvenit stolului ce vine din urmă. Pe câmp, cârdul este întotdeauna păzit degâşte care stau, cu rândul, de veghe.Reproducere: Gâsca mare este pasăre monogamă. Perechile se formeazătoamna, apoi se menţin toată viaţa, aşa încât la sosirea în România acestea sunt dejaformate. Doar în situaţia dispariţiei unuia dintre soţi cuplul se reface. Cuibul îlconstruieşte numai femela, în stuf, pe plaur sau în alte locuri uscate, liniştite şi ferite deduşmani. Partea inferioară a cuibului este formată din material fibros, acesta fiindcăptuşit deasupra cu material mărunţit şi cu puf fin din penajul femelei. Ouatul începe