Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
CAPITOLUL INoţiuni introductive în istoria VÂNĂTORIIŞI ÎN DOMENIILE eco-etologiEI, morfo-anatomiEI şi sistematicIISPECIILOR DEINTERES VÂNĂTORESC1.1. Succintă istorie a vânătorii şi a evoluţiei speciilor de interesvânătorescOmul a fost, mai înainte de toate, culegător şi vânător.A cules şi s-a hrănit cu plante, cu fructe şi cu seminţe sălbatice, cu ouă şi cu puide păsări, cu pui de mamifere, dar şi cu resturi de animale sfâşiate de prădători, iaratunci când situaţia l-a favorizat sau când pofta de hrană proaspătă l-a îndemnat a şivânat. Adică a pândit, a urmărit, a hăituit, a prins şi a omorât animale aflate îninferioritate, pentru a se hrăni. A omorât indiscutabil şi din nevoia de a se apăra,devorându-şi ulterior adversarii, şi pentru dobândirea de adăposturi convenabile.În acest mod trebuie să fi început omul vânătoarea, ca o necesitate de asigurarea celor trebuincioase existenţei şi, concomitent cu aceasta, selecţia ancestrală avânătorilor.În timp, omul a reuşit să îmblânzească unele animale şi să cultive pământul,devenind tot mai puţin dependent de vânat şi de vânătoare.Intervenţiile sale în ecosistemele din care făcea parte, pe atunci naturale, au fostdeterminate de necesitatea lărgirii spaţiului vital, odată cu creşterea densităţii umane.Mai întâi cu ajutorul focului şi al toporului, apoi cu ajutorul plugului şi, mai târziu, cuajutorul utilajelor mecanice, omul a reuşit să fragmenteze progresiv pădurea şi stepa.Au urmat acestei expansiuni iniţiale mlaştinile şi bălţile, făcându-se tot mai mult locpăşunilor, fâneţelor naturale şi terenurilor cu utilizare agricolă.Concomitent însă, o mare parte dintre bărbaţi au continuat să vâneze. Se obişnuiserăcu acest mod mai aspru de viaţă şi de procurare a unor sorturi mai consistente de hrană,impunându-se în faţa semenilor prin forţa, curajul şi îndemânarea de care dădeau dovadă înlupta, uneori riscantă, cu animalele sălbatice.Necesitatea şi obişnuinţa au făcut loc, treptat, pasiunii pentru vânătoare şidorinţei de dominare în natură şi în societate. Aceasta pare să fie explicaţia preluăriiconducerii celor mai multe grupări omeneşti de către vânători. În această dorinţă dedominare, ce constatăm că dăinuie, pare să îşi aibă originea tendinţa mai marilor zileide a deveni vânători. Cândva tendinţă sau dorinţă favorabilă societăţii, acum modă fărăprea mare utilitate pentru aceasta.Aspectele de dominare succint prezentate au devenit evidente, în decursulistoriei, din momentul în care puternicii vremii şi-au rezervat dreptul de-a se antrenapentru lupte şi de a-şi menţine condiţia fizică prin vânătoare. Şi dreptul, uneoriexclusiv, de a vâna anumite specii de animale sălbatice considerate din acest motiv
- Page 3 and 4: 2.3. Păsări protejate, la care v
- Page 5 and 6: 4.2.10. Verificarea armelor de vân
- Page 7: Din anul 1996, de pregătirea candi
- Page 11 and 12: americane scăpate din crescătorii
- Page 13 and 14: este faptul că România a fost una
- Page 15 and 16: Din cele expuse mai sus, se impune
- Page 17 and 18: alţii preferă să rămână în r
- Page 19 and 20: În marea majoritate a cazurilor, l
- Page 21 and 22: Indiferent de tiparul comportamenta
- Page 23 and 24: Morfologia mamiferelor, inclusiv a
- Page 25 and 26: ioxid de carbon spre plămâni, pri
- Page 27 and 28: diferite. Pentru a putea fi cunoscu
- Page 29 and 30: Supraordinul Ungulata - cuprinde an
- Page 31 and 32: Cuprinde aproximativ 8600 de specii
- Page 33 and 34: nagâţul (Vanelus vanelus L.)*. Or
- Page 35 and 36: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 37 and 38: ătrâni şi cei foarte puternici t
- Page 39 and 40: coarne lăţite de la mijlocul pră
- Page 41 and 42: 2.1.3. Căpriorul (Capreolus capreo
- Page 43 and 44: Denumiri: Masculul se numeşte ţap
- Page 45 and 46: Capra neagră nu se pretează la hr
- Page 47 and 48: depăşească şi trofeul să înre
- Page 49 and 50: Colţii de vier sunt consideraţi t
- Page 51 and 52: (în medie 10-15 pui/an). Gestaţia
- Page 53 and 54: Maturitatea sexuală se instalează
- Page 55 and 56: semivaloroasă prezintă puf şi sp
- Page 57 and 58: După înţărcare, vulpile mature
CAPITOLUL INoţiuni introductive în istoria VÂNĂTORIIŞI ÎN DOMENIILE eco-etologiEI, morfo-anatomiEI şi sistematicIISPECIILOR DEINTERES VÂNĂTORESC1.1. Succintă istorie a vânătorii şi a evoluţiei speciilor <strong>de</strong> interesvânătorescOmul a fost, mai înainte <strong>de</strong> toate, culegător şi vânător.A cules şi s-a hrănit cu plante, cu fructe şi cu seminţe sălbatice, cu ouă şi cu pui<strong>de</strong> păsări, cu pui <strong>de</strong> mamifere, dar şi cu resturi <strong>de</strong> animale sfâşiate <strong>de</strong> prădători, iaratunci când situaţia l-a favorizat sau când pofta <strong>de</strong> hrană proaspătă l-a în<strong>de</strong>mnat a şivânat. Adică a pândit, a urmărit, a hăituit, a prins şi a omorât animale aflate îninferioritate, <strong>pentru</strong> a se hrăni. A omorât indiscutabil şi din nevoia <strong>de</strong> a se apăra,<strong>de</strong>vorându-şi ulterior adversarii, şi <strong>pentru</strong> dobândirea <strong>de</strong> adăposturi convenabile.În acest mod trebuie să fi început omul vânătoarea, ca o necesitate <strong>de</strong> asigurarea celor trebuincioase existenţei şi, concomitent cu aceasta, selecţia ancestrală avânătorilor.În timp, omul a reuşit să îmblânzească unele animale şi să cultive pământul,<strong>de</strong>venind tot mai puţin <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> vânat şi <strong>de</strong> vânătoare.Intervenţiile sale în ecosistemele din care făcea parte, pe atunci naturale, au fost<strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> necesitatea lărgirii spaţiului vital, odată cu creşterea <strong>de</strong>nsităţii umane.Mai întâi cu ajutorul focului şi al toporului, apoi cu ajutorul plugului şi, mai târziu, cuajutorul utilajelor mecanice, omul a reuşit să fragmenteze progresiv pădurea şi stepa.Au urmat acestei expansiuni iniţiale mlaştinile şi bălţile, făcându-se tot mai mult locpăşunilor, fâneţelor naturale şi terenurilor cu utilizare agricolă.Concomitent însă, o mare parte dintre bărbaţi au continuat să vâneze. Se obişnuiserăcu acest mod mai aspru <strong>de</strong> viaţă şi <strong>de</strong> procurare a unor sorturi mai consistente <strong>de</strong> hrană,impunându-se în faţa semenilor prin forţa, curajul şi în<strong>de</strong>mânarea <strong>de</strong> care dă<strong>de</strong>au dovadă înlupta, uneori riscantă, cu animalele sălbatice.Necesitatea şi obişnuinţa au făcut loc, treptat, pasiunii <strong>pentru</strong> vânătoare şidorinţei <strong>de</strong> dominare în natură şi în societate. Aceasta pare să fie explicaţia preluăriiconducerii celor mai multe grupări omeneşti <strong>de</strong> către vânători. În această dorinţă <strong>de</strong>dominare, ce constatăm că dăinuie, pare să îşi aibă originea tendinţa mai marilor zilei<strong>de</strong> a <strong>de</strong>veni vânători. Cândva tendinţă sau dorinţă favorabilă societăţii, acum modă fărăprea mare utilitate <strong>pentru</strong> aceasta.Aspectele <strong>de</strong> dominare succint prezentate au <strong>de</strong>venit evi<strong>de</strong>nte, în <strong>de</strong>cursulistoriei, din momentul în care puternicii vremii şi-au rezervat dreptul <strong>de</strong>-a se antrena<strong>pentru</strong> lupte şi <strong>de</strong> a-şi menţine condiţia fizică prin vânătoare. Şi dreptul, uneoriexclusiv, <strong>de</strong> a vâna anumite specii <strong>de</strong> animale sălbatice consi<strong>de</strong>rate din acest motiv