Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Când puii mici sunt în pericol lupoaica îi mută cu gura în alte locuri, care leoferă mai multă siguranţă.Alte obiceiuri: Are activitate exclusiv nocturnă. Se dovedeşte extrem de precautfaţă de om, pe care nu-l atacă decât în situaţia în care nu are altă alternativă de a-l evita(când este prins în capcană, surprins în spaţii închise, în aşa fel încât nu se mai poateretrage etc.). Chiar şi în astfel de împrejurări se comportă cu oarecare laşitate, pe carenu este însă sănătos să se conteze.În România, bastarzi între lup şi câine nu au fost semnalaţi, deşi în alte zone mainordice ale lumii se întâlnesc astfel de exemplare în ciuda adversităţii proverbiale dintrecele două specii.Vânare: Ca şi în cazul ursului, lupul este protejat prin convenţii internaţionale,deoarece în Europa efectivele lui sunt în pericol. În România, fiind încă foarte binereprezentat şi producând prejudicii foarte mari altor specii de vânat (cervide, mistreţ etc.),precum şi şeptelului de animale domestice, lupul se vânează, dar numai limitat încondiţiile impuse de autoritatea publică centrală care răspunde de protecţia mediului. Sefoloseşte arma cu glonţ de calibru mic de la 5,6 x 42 mm sau arme lise şi cartuşe de 4,5 -5 mm.Trofee convenţionale sunt blănurile şi craniile, iar neconvenţional este osulpenian.2.2.9. Râsul (Lynx lynx L.)Denumiri: Râs, râsoaică, pui de râs.Descriere: Este cel mai mare felid din Europa care atinge la maturitate între 15şi 40 kg. În situaţii de excepţie, masculii pot ajunge până la 45 kg. Este un mamifer bineproporţionat, cu picioare puternice adaptate pentru sărit, coada scurtă şi smocuri de părla vârful urechilor. Culoarea generală este roşcată, prezentând pe spate şi pe flancuripete caracteristice mai închise, de la brun închis până la negru. Sunt foarte rareexemplarele la care aceste pete apar ca nişte puncte estompate. Pe partea inferioară agâtului şi pe abdomen culoarea se deschide până la alb-gălbui (planşa 28).Dimorfismul sexual nu este evident.Longevitate: Trăieşte 12-14, maximum 18 ani. Vârsta se determină, cu oarecareaproximaţie, după dentiţie.Sunete: Când este speriat sau atacat, râsul mârâie şi pufăie ca şi pisica. Îngeneral râşii miaună plângător, destul de puternic, la început pe un ton mai înalt, apoipe un ton mai grav, terminat printr-un mârâit adânc. În perioada împerecherii, ţipetelerâşilor amintesc de „concertul” pisicilor de casă. Atunci se aude noaptea mieunatulrăguşit al masculilor şi ţipătul strident de apărare al femelelor curtate.Simţuri: Văzul şi auzul sunt excelente, mirosul fiind de acuitate mai redusă.Urme: Urma râsului seamănă ca formă cu urma pisicii, dar este mult mai mare.Urma-tipar nu se poate confunda cu nici o altă urmă când este clar imprimată, deoareceperniţele caracteristice felidelor sunt eliptice, fără imprimarea ghearelor. Pe zăpadăproaspătă s-ar putea confunda cu urma de lup sau de câine, dar râsul imprimă oblic„călcâiul”, de fapt partea de sub cot a piciorului şi chiar cotul piciorului din spate. Înplus, urma-pârtie de râs este dispusă într-un uşor zig-zag (planşa 28). Râsul mai lasă ourmă distinctă şi anume excrementele pe care le depune în locuri uşor vizibile, pe