Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

apropiate decât la câine. La trap, mersul obişnuit al lupului în deplasare, calcă rectiliniu,cu picioarele din spate exact în urma picioarelor din faţă. Chiar şi atunci când sunt maimulţi lupi, ei îşi sincronizează pasul şi calcă urmă în urmă. Din acest motiv, numărullupilor dintr-o haită poate fi identificat după urme doar la trecerea peste obstacole, cândde obicei se răsfiră.Excrementele lupilor, asemănătoare cu cele ale câinilor, conţin resturi de păr şichiar de oase nedigerate, de la animalele consumate. Într-o oarecare măsură, acesteexcremente servesc la marcarea teritoriului, masculul depunându-le frecvent de-alungul traseelor urmate, pe ridicături vizibile (pietre, borne etc.). Masculul râcâiepământul cu ghearele, mai puternic decât lupoaica, atunci când depune excrementelesau când urinează pentru marcarea teritoriului.Simţuri: Cel mai dezvoltat dintre simţuri pare să fie văzul, însă lupul are şi auzulşi mirosul excelente.Habitat: Preferă, ca şi ursul, pădurile întinse de munte. Coboară deseori şi înregiunea de dealuri înalte, instalându-se în regenerări forestiere întinse şi dese, ori înrâpe adânci acoperite cu mărăcinişuri greu de străpuns. Accidental este întâlnit şi înzona de câmpie. A fost şi este semnalat şi în sudul Dobrogei, venit cu certitudine la noidin Bulgaria.Cu toate că este considerat fidel teritoriului ocupat, lupul nu este staţionar şi-şischimbă zilnic locul de şedere. În vastul teritoriu pe care-l stăpâneşte, se deplaseazăpână la 30-40 km într-o singură noapte, mai ales atunci când necesităţile de hrănire îiimpun acest lucru.Hrana: Este considerat cel mai periculos prădător pentru vânat, deoarece atacăşi consumă orice animal, de la iepure până la cerb şi de la pisică până la pui de urs şichiar urşi tineri. Mănâncă cu plăcere câini, iar la nevoie şi şoareci. Acolo unde suntmulţi lupi, şacalul nu rezistă, iar vulpea se răreşte. Nu este însă carnivor exclusiv,deoarece mănâncă şi fructe coapte, porumb şi alte vegetale.Apropierea lupilor de localităţi este semn că s-au înmulţit exagerat şi că pradasălbatică, reprezentată de celelalte specii de vânat, s-a împuţinat.Duşmani: Nu are duşmani, în afară de om şi de boli.Sociabilitate: Spre deosebire de alte carnivore mari, lupul este sociabil. Trăieşteîn haite formate din perechea conducătoare şi din puii din anul respectiv. Iarna, la haităse adaugă şi exemplarele din anul precedent şi alte exemplare înrudite, aşa încâthaiticurile de 5-10 indivizi se pot mări în mod excepţional până la 25-30 de exemplare.De reţinut acest aspect al asocierii familiale a lupilor în hăiticuri. Când se apropiefătarea, femela se izolează cu lupul ales, care o ajută efectiv la creşterea progeniturii.Reproducerea: Perechile de lupi se formează în perioada decembrie-februarie.De obicei mai mulţi lupi urmăresc lupoaicele în călduri. În final, lângă fiecare femelărămâne lupul cel mai puternic. Ierarhia se stabileşte prin lupte violente, atunci cândcomportamentul de intimidare a adversarului nu este suficient. Perechea conducătoarese păstrează mai mulţi ani, dacă nici unul dintre parteneri nu dispare.Împerecherea ale loc în luna februarie. Perioada de gestaţie este de 9 săptămâni(62-64 de zile), după care femela fată 3-8 pui, orbi în primele 10-14 zile. Pentru fătarelupoaica îşi pregăteşte un culcuş bine adăpostit, în locuri greu accesibile, în crăpături destânci, în găuri, în vizuini de viezure lărgite etc. Culcuşul este amplasat întotdeauna înapropierea unei surse de apă.