Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
culcuşul pentru iernat. În căutarea hranei face deplasări periodice foarte mari, din zonasubalpină până pe la altitudinea de 600 m şi chiar 500 m, parcurgând în cazuri deexcepţie distanţe mai mari de 100 km.Cu toate deplasările lungi pe care le face, ursul este considerat un animal ataşatlocului de baştină, unde revine periodic pentru iernare.În vizuină sau în bârlog cade în somnolenţă profundă, încetinindu-şi ritmulbiologic, dar la cel mai mic zgomot se trezeşte şi revine, instantaneu, în deplinătateafacultăţilor vitale. Nu hibernează, ci trece peste iarnă în această stare de somnolenţă,perioadă în care organismul se hrăneşte din rezervele de grăsime acumulate în vara şitoamna precedentă.Hrana: Fiind un animal omnivor, consumă atât iarbă, seminţe, cereale, fructe şialtele asemenea, cât şi larve, insecte, cadavre de animale şi chiar animale sălbatice şidomestice când reuşeşte să le doboare. De remarcat că există şi un procent redus de urşi„nărăviţi la carne”, care se hrănesc preponderent cu hrană de natură animală, în specialcu animale domestice, mai uşor de capturat. Sunt aşa-numiţii „urşi carnivori”, în marealor majoritate masculi cu procesele metabolice dereglate.Duşmani: Deşi se apreciază că ursul este cel mai puternic prădător, duşmanulpuilor şi al ursacilor rămâne lupul şi, uneori, câinele ciobănesc. Sunt întâlnite, destul dedes, şi cazuri de canibalism. În rest, doar parazitozele pot fi periculoase pentru urs.Sociabilitate: Ursul mascul trăieşte izolat. Doar în perioada împerecherii cautăursoaica, alături de care rămâne circa 2-3 săptămâni, după care o părăseşte. Ursoaicaîmpreună cu puii, până la 2 ani, formează o familie. Foarte rar sunt întâlnite ursoaice cudouă rânduri de pui din două serii consecutive.Reproducere: Împerecherea are loc din aprilie până în iunie, timp de 2-3săptămâni, de regulă zilnic. Pot fi întâlnite şi situaţii rare când mai mulţi urşi urmărescaceeaşi femelă, între cei de puteri egale dându-se lupte violente.Gestaţia durează 7-8 luni, după care ursoaica fată întotdeauna în bârlog, înianuarie-februarie, câte 1-3 pui orbi, de circa 400 - 500 g. Aceştia rămân orbiaproximativ o lună. Sunt scoşi din bârlog după două-trei luni şi alăptaţi până toamna.Ursoaica fată, de regulă, din 2 în 2 ani, deoarece puii devin independenţi doar laaceastă vârstă.Maturitatea sexuală este atinsă la 3-4 ani.Alte obiceiuri: În general se fereşte din calea omului. Dacă este rănit, hărţuit decâini, împiedicat să fugă sau speriat de prezenţa omului din imediata sa apropiere, îlpoate ataca, având o iuţeală de nebănuit pentru un animal ce pare atât de greoi.Loviturile şi muşcăturile sale sunt deosebit de periculoase, prin rănile adânci şi prininfecţiile grave pe care le produce.Vânare: Deşi este strict interzis la vânătoare prin convenţii internaţionale,pentru motivul că este în real pericol de dispariţie în Europa, ursul se vânează totuşi înRomânia, bineînţeles limitat şi motivat de cauzarea de prejudicii sau de necesitatea unuimanagement favorabil populaţiei acestei specii. Ursul se poate împuşca aşadar la noi, înlimitele şi în condiţiile stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de mediu.Arma cu glonţ acceptată pentru vânarea ursului trebuie să aibă de la calibrul 7 x 64 însus. Metodele admise la vânătoare sunt goana, dibuitul şi pânda. Pânda la nadă şivânarea ursului la bârlog sunt strict interzise şi considerate infracţiuni. Aceastadeoarece extragerea selectivă a masculilor dominanţi conduce la lupte aprige între urşiimai tineri, care urmează pe scară ierarhică, şi la omorârea puilor ursoaicelor de către cel
ce preia supremaţia, în scopul repetării, cu un an mai devreme, a montei în vedereaperpetuării propriilor urmaşi.Trofee convenţionale sunt considerate blănurile şi craniile, iar neconvenţionalosul penian.Ocrotire şi îngrijire: Ursul care este adaptat să depăşească iarna dormitând, nuare nevoie de ocrotire şi îngrijire din partea omului. Din contră, amestecul nostru înviaţa ursului, printr-o hrănire complementară nejustificată, mai ales toamna, îl poateface dependent de om în timp, modificându-i stilul de viaţă. De aceea, hrănireacomplementară trebuie făcută cu mult discernământ, exclusiv primăvara, dar în nici uncaz în scopul atragerii lui la observatoare pentru a-l împuşca.Pagube: De regulă, în sarcina urşilor se pun mai multe prejudicii decât fac.Fiind relativ greoi, comparativ cu alte specii de vânat, nu se comportă ca prădător tipic.Totuşi poate prinde vânat, în special rănit sau bolnav şi, mai frecvent, animaledomestice. Mai produce pagube în culturile agricole, în special în cele de ovăz şi deporumb, precum şi în livezi.Pentru diminuarea acestor pagube trebuie dusă o politică cinegetică raţională, însensul menţinerii efectivelor de urşi la un nivel apropiat de optimul terenului şi, ceea ceeste mai important, într-o structură sănătoasă pe categorii de vârstă şi sexe.Hrănirea de abatere a atenţiei de la alte resurse alimentare, practicată raţional lapunctele de hrănire, dă oarecare rezultate.Chiar şi sperierea şi alungarea din anumite zone predispuse atacurilor poateavea efect mulţumitor.Cea mai eficientă metodă pare să fie însă vânarea selectivă a exemplarelor tarateşi cu deviaţii comportamentale, inclusiv a celor carnivore şi a celor semidomestice.2.2.8. Lupul (Canis lupus L.)Denumiri: Masculul se numeşte lup, femela lupoaică, iar puiul căţel de lup saupui de lup. Juvenilii se mai numesc lupani.Descriere: Este asemănător ca formă, cu un câine lup de talie mare, de culoarecenuşie (sură), cenuşie-gălbuie, cenuşie-roşcată sau cafenie-sură. Atinge în modobişnuit 35 - 50 kg. Recordul naţional la craniu provine de la un lup de 63 kg.Caracteristice sunt urechile mai mici decât la câine, ascuţite şi îndreptate în sus, coadarelativ scurtă şi mediu de groasă, picioarele puternice cu păr mai mărunt, de care nu seagaţă zăpada. Prezintă ochii inconfundabili, uşor mai depărtaţi decât la câine şi puţinoblici. Gâtul puternic, cu guler iarna, picioarele anterioare ce par mai înalte şi partea dinfaţă mai puternică dau lupului un aspect de animal robust, plin de forţă (planşa 33).Dimorfismul sexual este foarte slab evident.Longevitate: 15-16 ani. Vârsta se poate aprecia, doar cu oarecare aproximaţiedin cauza tocirii încete, după uzura dentiţiei.Sunete: Lupii maturi urlă obişnuit pe diverse tonalităţi, dar şi latră scurt, exactcum latră câinii, când sunt surprinşi sau dau semnal scurt de alarmă. De asemenea,schelălăie când se bat între ei sau când sunt răniţi. Puii mici scâncesc. De obiceimasculii, mai ales cei bătrâni, urlă gros şi profund, iar femelele şi puii urlă mai subţireşi mai plângător.Urme: Urma-tipar a lupului seamănă foarte mult cu cea a unui câine de taliemare, dar este mai alungită (planşa 33). Forma generală este eliptică, iar perniţeledegetelor mijlocii se imprimă de la nivelul celor laterale înainte. În plus, degetelemediane sunt imprimate mai strâns, cu ghearele vizibile, cele din mijloc fiind mai
- Page 22 and 23: Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25: tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27: stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29: Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31: hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33: subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35: coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37: Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39: domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41: arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43: fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45: Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47: Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49: Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51: Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53: Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71: deveni la un moment dat explozivă,
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91: Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93: Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95: şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97: La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99: Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101: Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103: Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105: Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 106 and 107: 2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109: octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111: Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113: dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115: CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117: anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119: între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121: Prin însumarea efectivelor reale s
culcuşul <strong>pentru</strong> iernat. În căutarea hranei face <strong>de</strong>plasări periodice foarte mari, din zonasubalpină până pe la altitudinea <strong>de</strong> 600 m şi chiar 500 m, parcurgând în cazuri <strong>de</strong>excepţie distanţe mai mari <strong>de</strong> 100 km.Cu toate <strong>de</strong>plasările lungi pe care le face, ursul este consi<strong>de</strong>rat un animal ataşatlocului <strong>de</strong> baştină, un<strong>de</strong> revine periodic <strong>pentru</strong> iernare.În vizuină sau în bârlog ca<strong>de</strong> în somnolenţă profundă, încetinindu-şi ritmulbiologic, dar la cel mai mic zgomot se trezeşte şi revine, instantaneu, în <strong>de</strong>plinătateafacultăţilor vitale. Nu hibernează, ci trece peste iarnă în această stare <strong>de</strong> somnolenţă,perioadă în care organismul se hrăneşte din rezervele <strong>de</strong> grăsime acumulate în vara şitoamna prece<strong>de</strong>ntă.Hrana: Fiind un animal omnivor, consumă atât iarbă, seminţe, cereale, fructe şialtele asemenea, cât şi larve, insecte, cadavre <strong>de</strong> animale şi chiar animale sălbatice şidomestice când reuşeşte să le doboare. De remarcat că există şi un procent redus <strong>de</strong> urşi„nărăviţi la carne”, care se hrănesc prepon<strong>de</strong>rent cu hrană <strong>de</strong> natură animală, în specialcu animale domestice, mai uşor <strong>de</strong> capturat. Sunt aşa-numiţii „urşi carnivori”, în marealor majoritate masculi cu procesele metabolice <strong>de</strong>reglate.Duşmani: Deşi se apreciază că ursul este cel mai puternic prădător, duşmanulpuilor şi al ursacilor rămâne lupul şi, uneori, câinele ciobănesc. Sunt întâlnite, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><strong>de</strong>s, şi cazuri <strong>de</strong> canibalism. În rest, doar parazitozele pot fi periculoase <strong>pentru</strong> urs.Sociabilitate: Ursul mascul trăieşte izolat. Doar în perioada împerecherii cautăursoaica, alături <strong>de</strong> care rămâne circa 2-3 săptămâni, după care o părăseşte. Ursoaicaîmpreună cu puii, până la 2 ani, formează o familie. Foarte rar sunt întâlnite ursoaice cudouă rânduri <strong>de</strong> pui din două serii consecutive.Reproducere: Împerecherea are loc din aprilie până în iunie, timp <strong>de</strong> 2-3săptămâni, <strong>de</strong> regulă zilnic. Pot fi întâlnite şi situaţii rare când mai mulţi urşi urmărescaceeaşi femelă, între cei <strong>de</strong> puteri egale dându-se lupte violente.Gestaţia durează 7-8 luni, după care ursoaica fată întot<strong>de</strong>auna în bârlog, înianuarie-februarie, câte 1-3 pui orbi, <strong>de</strong> circa 400 - 500 g. Aceştia rămân orbiaproximativ o lună. Sunt scoşi din bârlog după două-trei luni şi alăptaţi până toamna.Ursoaica fată, <strong>de</strong> regulă, din 2 în 2 ani, <strong>de</strong>oarece puii <strong>de</strong>vin in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţi doar laaceastă vârstă.Maturitatea sexuală este atinsă la 3-4 ani.Alte obiceiuri: În general se fereşte din calea omului. Dacă este rănit, hărţuit <strong>de</strong>câini, împiedicat să fugă sau speriat <strong>de</strong> prezenţa omului din imediata sa apropiere, îlpoate ataca, având o iuţeală <strong>de</strong> nebănuit <strong>pentru</strong> un animal ce pare atât <strong>de</strong> greoi.Loviturile şi muşcăturile sale sunt <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> periculoase, prin rănile adânci şi prininfecţiile grave pe care le produce.Vânare: Deşi este strict interzis la vânătoare prin convenţii internaţionale,<strong>pentru</strong> motivul că este în real pericol <strong>de</strong> dispariţie în Europa, ursul se vânează totuşi înRomânia, bineînţeles limitat şi motivat <strong>de</strong> cauzarea <strong>de</strong> prejudicii sau <strong>de</strong> necesitatea unuimanagement favorabil populaţiei acestei specii. Ursul se poate împuşca aşadar la noi, înlimitele şi în condiţiile stabilite <strong>de</strong> autoritatea publică centrală care răspun<strong>de</strong> <strong>de</strong> mediu.Arma cu glonţ acceptată <strong>pentru</strong> vânarea ursului trebuie să aibă <strong>de</strong> la calibrul 7 x 64 însus. Meto<strong>de</strong>le admise la vânătoare sunt goana, dibuitul şi pânda. Pânda la nadă şivânarea ursului la bârlog sunt strict interzise şi consi<strong>de</strong>rate infracţiuni. Aceasta<strong>de</strong>oarece extragerea selectivă a masculilor dominanţi conduce la lupte aprige între urşiimai tineri, care urmează pe scară ierarhică, şi la omorârea puilor ursoaicelor <strong>de</strong> către cel