Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

culcuşul pentru iernat. În căutarea hranei face deplasări periodice foarte mari, din zonasubalpină până pe la altitudinea de 600 m şi chiar 500 m, parcurgând în cazuri deexcepţie distanţe mai mari de 100 km.Cu toate deplasările lungi pe care le face, ursul este considerat un animal ataşatlocului de baştină, unde revine periodic pentru iernare.În vizuină sau în bârlog cade în somnolenţă profundă, încetinindu-şi ritmulbiologic, dar la cel mai mic zgomot se trezeşte şi revine, instantaneu, în deplinătateafacultăţilor vitale. Nu hibernează, ci trece peste iarnă în această stare de somnolenţă,perioadă în care organismul se hrăneşte din rezervele de grăsime acumulate în vara şitoamna precedentă.Hrana: Fiind un animal omnivor, consumă atât iarbă, seminţe, cereale, fructe şialtele asemenea, cât şi larve, insecte, cadavre de animale şi chiar animale sălbatice şidomestice când reuşeşte să le doboare. De remarcat că există şi un procent redus de urşi„nărăviţi la carne”, care se hrănesc preponderent cu hrană de natură animală, în specialcu animale domestice, mai uşor de capturat. Sunt aşa-numiţii „urşi carnivori”, în marealor majoritate masculi cu procesele metabolice dereglate.Duşmani: Deşi se apreciază că ursul este cel mai puternic prădător, duşmanulpuilor şi al ursacilor rămâne lupul şi, uneori, câinele ciobănesc. Sunt întâlnite, destul dedes, şi cazuri de canibalism. În rest, doar parazitozele pot fi periculoase pentru urs.Sociabilitate: Ursul mascul trăieşte izolat. Doar în perioada împerecherii cautăursoaica, alături de care rămâne circa 2-3 săptămâni, după care o părăseşte. Ursoaicaîmpreună cu puii, până la 2 ani, formează o familie. Foarte rar sunt întâlnite ursoaice cudouă rânduri de pui din două serii consecutive.Reproducere: Împerecherea are loc din aprilie până în iunie, timp de 2-3săptămâni, de regulă zilnic. Pot fi întâlnite şi situaţii rare când mai mulţi urşi urmărescaceeaşi femelă, între cei de puteri egale dându-se lupte violente.Gestaţia durează 7-8 luni, după care ursoaica fată întotdeauna în bârlog, înianuarie-februarie, câte 1-3 pui orbi, de circa 400 - 500 g. Aceştia rămân orbiaproximativ o lună. Sunt scoşi din bârlog după două-trei luni şi alăptaţi până toamna.Ursoaica fată, de regulă, din 2 în 2 ani, deoarece puii devin independenţi doar laaceastă vârstă.Maturitatea sexuală este atinsă la 3-4 ani.Alte obiceiuri: În general se fereşte din calea omului. Dacă este rănit, hărţuit decâini, împiedicat să fugă sau speriat de prezenţa omului din imediata sa apropiere, îlpoate ataca, având o iuţeală de nebănuit pentru un animal ce pare atât de greoi.Loviturile şi muşcăturile sale sunt deosebit de periculoase, prin rănile adânci şi prininfecţiile grave pe care le produce.Vânare: Deşi este strict interzis la vânătoare prin convenţii internaţionale,pentru motivul că este în real pericol de dispariţie în Europa, ursul se vânează totuşi înRomânia, bineînţeles limitat şi motivat de cauzarea de prejudicii sau de necesitatea unuimanagement favorabil populaţiei acestei specii. Ursul se poate împuşca aşadar la noi, înlimitele şi în condiţiile stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de mediu.Arma cu glonţ acceptată pentru vânarea ursului trebuie să aibă de la calibrul 7 x 64 însus. Metodele admise la vânătoare sunt goana, dibuitul şi pânda. Pânda la nadă şivânarea ursului la bârlog sunt strict interzise şi considerate infracţiuni. Aceastadeoarece extragerea selectivă a masculilor dominanţi conduce la lupte aprige între urşiimai tineri, care urmează pe scară ierarhică, şi la omorârea puilor ursoaicelor de către cel