<strong>de</strong>veni la un moment dat explozivă, urmează cu certitudine <strong>de</strong>clinul populaţionaldatorat epizootiilor, ca apoi fenomenul să se repete ciclic.2.2.6. Veveriţa (Sciurus vulgaris L.)Denumiri: Veveriţă şi pui <strong>de</strong> veveriţă.Descriere: Animal rozător <strong>de</strong> talie mică (230 - 480 g), suplu şi graţios, cu coadastufoasă şi cu pămătufuri la urechi, veveriţa este inconfundabilă. Culoarea variază <strong>de</strong> lacărămiziu-roşcat, la brun sau brun-închis şi <strong>de</strong> la cenuşiu-închis până la negru - brumatpe spate, pe flancuri şi pe picioare. Ventral, culoarea este galbenă-albicioasă sau albă.Atât picioarele posterioare, care sunt puternice şi au 5 <strong>de</strong>gete, cât şi cele anterioare, caresunt mai mici şi au 4 <strong>de</strong>gete, sunt prevăzute cu gheare ascuţite neretractile, adaptate<strong>pentru</strong> viaţa prepon<strong>de</strong>rent arboricolă pe care o duce (planşa 25). Picioarele din spateservesc la efectuarea salturilor lungi, <strong>de</strong> până la 4 - 5 m, iar cele anterioare la prin<strong>de</strong>rea<strong>de</strong> ramuri, la amenajarea cuibului, <strong>pentru</strong> dus mâncarea la gură etc.Dimorfismul sexual nu este evi<strong>de</strong>nt.Longevitate: 8-10 ani.Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate când este speriată şi un fel <strong>de</strong> sughiţ înfundat,completat <strong>de</strong> zgomotul înfundat scos prin baterea locului în care se găseşte cupicioarele, care se aud când este agitată sau nelămurită.Urme: Atât picioarele din faţă, cât şi cele din spate sunt aşezate perechi, dar înplanuri diferite. Ca şi la iepuri, picioarele din spate le <strong>de</strong>păşesc la mers pe cele din faţă.Simţuri: Enumerate în ordinea acuităţii, sunt: văzul, auzul şi mirosul.Habitat: Se întâlneşte <strong>de</strong> la munte până la câmpie, temporar şi în afara spaţiuluiforestier (livezi, grădini, parcuri etc.).Hrana: În mod obişnuit se hrăneşte cu ver<strong>de</strong>ţuri, seminţe <strong>de</strong> conifere, ghindă,jir, nuci, alune, muguri, fructe etc. Primăvara roa<strong>de</strong> coaja şi linge seva care se prelingedin rosătura ramurilor tinere, în special <strong>de</strong> mesteacăn.În mai mică măsură şi doar acci<strong>de</strong>ntal consumă şi hrană <strong>de</strong> natură animală,constând în insecte şi larve. Nu este nici confirmată, nici infirmată cu certitudinepărerea că ar consuma şi ouă <strong>de</strong> păsări cântătoare. Este <strong>de</strong> reţinut însă faptul că, <strong>pentru</strong>iarnă, îşi face provizii în scorburi şi sub pietre.Duşmani: J<strong>de</strong>rul şi uliul porumbar sunt cei mai <strong>de</strong> temut. În mai mică măsură,pisica sălbatică, bufniţa şi ceilalţi prădători care o pot surprin<strong>de</strong> pe semiîntuneric şi,respectiv, pe sol.Sociabilitate: Trăieşte izolat, exceptând femela cu pui şi perechile în perioadanupţială, când pot fi întâlnite câte două veveriţe în acelaşi cuib.Reproducere: Împerecherea are loc din februarie până în iulie. Durata gestaţieieste <strong>de</strong> 38 zile. Fată <strong>de</strong> 2-3 ori pe an, câte 3-8 pui, care sunt golaşi şi orbi timp <strong>de</strong> olună. Puii sunt alăptaţi 5-6 săptămâni, <strong>de</strong>venind complet in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţi la vârsta <strong>de</strong> 7-8săptămâni.Obiceiuri: Este un animal diurn. Noaptea se odihneşte în scorburi şi în cuiburiamenajate cu mare migală, acoperite <strong>pentru</strong> a fi ferite <strong>de</strong> ploaie şi căptuşite cu materialvegetal fin. O veveriţă are amenajate, <strong>de</strong> regulă, mai multe astfel <strong>de</strong> locuri <strong>de</strong> odihnă înteritoriul ei, pe care le foloseşte în mod intermitent.Vânare: Veveriţa nu se vânează în România, fiindcă nu sunt motive <strong>pentru</strong> a seinvoca <strong>de</strong>rogări în acest sens.
2.2.7. Ursul (Ursus arctos L.)Denumiri: Masculul se numeşte urs, femela ursoaică, progenitura până la un anpui <strong>de</strong> urs, iar exemplarele juvenile, ursaci. Se mai folosesc <strong>de</strong>numirile <strong>de</strong> urs capital,urs bătrân şi urs tânăr <strong>pentru</strong> a <strong>de</strong>fini mai exact diferite categorii <strong>de</strong> vârstă. Ursoaicamai este numită: ursă, ursoaie şi ursoane, în anumite zone geografice.Descriere: Ursul este un animal <strong>de</strong> talie mare, la care masculii capitali<strong>de</strong>păşesc 300 kg. În cazuri <strong>de</strong> excepţie poate <strong>de</strong>păşi chiar 400 kg. Cele mai marifemelele <strong>de</strong>păşesc însă foarte rar 250 kg. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al mărimii, ca <strong>de</strong> altfel şial culorii, urşii diferă foarte mult între ei. De la brun-<strong>de</strong>schis cu nuanţe spre galben sauroşiatic, ori brun-cenuşiu, până la brun-închis sau negru, ori negru brumat, toate culorilesunt posibile. Cei mai mulţi dintre ursaci, în special puii, prezintă în plus o pereche <strong>de</strong>pete albe pe gât, care dau impresia <strong>de</strong> „guler”. Rareori aceste pete se păstrează la uneleexemplare mature.Şi în privinţa formei corpului sunt mari diferenţieri între urşi, apărând chiarteoria greşită conform căreia se susţinea existenţa a două subspecii în România. Înrealitate este vorba <strong>de</strong>spre o singură specie, dar cu o mare varietate <strong>de</strong> formemorfologice. Astfel, întâlnim urşi înalţi, lungi şi zvelţi, urşi bondoci, urşi cu capul şi cubotul alungit ori urşi cu capul şi cu botul scurte (planşa 33).Longevitate: Se apreciază la 20-30 ani. Unii autori sunt <strong>de</strong> părere că ursul poateatinge şi vârste mai mari, <strong>de</strong> 35 şi chiar <strong>de</strong> 40 <strong>de</strong> ani. Vârsta exemplarelor vii seapreciază doar după formă şi mărime, iar a exemplarelor împuşcate, mult mai exact,după <strong>de</strong>ntiţie, care se îngălbeneşte şi la care începe tocirea după 6-7 ani. La vârsta <strong>de</strong>10-12 ani caninii <strong>de</strong>vin aproape bruni la culoare şi tocirea este vizibilă, iar la 15 anitocirea incisivilor şi a măselelor afectează cam la 1/2 din lungimea iniţială. După 20-25<strong>de</strong> ani incisivii sunt tociţi la rasul gingiei, din canini rămân doar bonturi, iar măselelemediane sunt tocite aproape <strong>de</strong>finitiv.Dimorfismul sexual este slab evi<strong>de</strong>nt.Sunete: Când este surprins, ursul scoate un pufăit caracteristic, ceea ce a făcut săse creadă că ursul „scuipă”. Uneori, în astfel <strong>de</strong> situaţii ori când ursul este <strong>de</strong>ranjat,mormăie. Mormăie puternic sau „răcneşte” şi atunci când este încolţit <strong>de</strong> om sau dacăeste atins <strong>de</strong> glonţ. Ursoaica obişnuieşte să comunice cu puii prin pufăituri, prinmormăituri, dar şi printr-un „urlet” care seamănă a muget, mai ales atunci când îşipier<strong>de</strong> puii. Urşii „răcnesc” mai mult <strong>de</strong>cât „urlă”, unii la alţii şi atunci când seconfruntă între ei sau când se luptă cu un animal puternic (vier, bou etc.).Urme: Amprentele trecerii ursului se văd în primul rând pe sol. Urma sa esteinconfundabilă, semănând, într-o mare măsură, cu cea a omului <strong>de</strong>sculţ (planşa 33).Urmele trecerii urşilor mai pot fi regăsite pe arborii muşcaţi, mai ales în perioadaîmperecherii, şi pe brazii şi molizii cojiţi primăvara <strong>pentru</strong> lingerea sevei.Excrementele <strong>de</strong> urs sunt şi ele inconfundabile, conţinând resturi nedigerate <strong>de</strong>hrană vegetală (mere, jir, ghindă etc.). Din analiza excrementelor <strong>de</strong> urs se poate<strong>de</strong>duce uşor natura hranei consumate.Simţuri: Are mirosul şi auzul foarte fine, iar văzul bun.Habitat: Preferă pădurile întinse şi liniştite <strong>de</strong> munte, dar şi pe cele <strong>de</strong>se dinzona <strong>de</strong> <strong>de</strong>al. Teritoriul său, foarte larg, inclu<strong>de</strong> <strong>de</strong> regulă stâncării, doborâturi sau<strong>de</strong>sişuri în care ursul poate să-şi amenajeze vizuina, bârlogul, cotlonul, ori după caz,
- Page 3 and 4:
2.3. Păsări protejate, la care v
- Page 5 and 6:
4.2.10. Verificarea armelor de vân
- Page 7 and 8:
Din anul 1996, de pregătirea candi
- Page 10 and 11:
iodiversităţii florei şi faunei
- Page 12 and 13:
iniţiativa unor uzurpatori, care
- Page 14 and 15:
populaţii vegetale şi animale, ca
- Page 16 and 17:
sistematic, ţinând seama de rapor
- Page 18 and 19:
Comportamentul de igienă, de confo
- Page 20 and 21: comportament se manifestă periodic
- Page 22 and 23: Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25: tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27: stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29: Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31: hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33: subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35: coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37: Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39: domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41: arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43: fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45: Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47: Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49: Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51: Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53: Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 72 and 73: culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91: Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93: Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95: şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97: La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99: Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101: Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103: Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105: Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 106 and 107: 2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109: octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111: Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113: dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115: CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117: anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119: între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121:
Prin însumarea efectivelor reale s
- Page 122 and 123:
eproducţie, trebuie ocrotite şi
- Page 124 and 125:
permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127:
uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129:
dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131:
Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133:
Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135:
Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137:
Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139:
păsări de apă aflate în pasaj
- Page 140 and 141:
procurarea şi transportul material
- Page 142 and 143:
Asemenea crescătoriilor tradiţion
- Page 144 and 145:
aprobat ordonanţele şi hotărâri
- Page 146 and 147:
speciale de conservare a unor mamif
- Page 148 and 149:
- amenajarea de scăldători uscate
- Page 150 and 151:
neglijenţă, fondului cinegetic. M
- Page 152 and 153:
CAPITOLUL IVPRACTICA VÂNĂTORII4.1
- Page 154 and 155:
ezultate la vânarea speciilor de c
- Page 156 and 157:
de câte 50 m de sfoară cu stegule
- Page 158 and 159:
Profilul interior al ţevilor cupri
- Page 160 and 161:
Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 162 and 163:
apăsare minimă, astfel încât oc
- Page 164 and 165:
la şoc şi de a opune o oarecare r
- Page 166 and 167:
Presiunea dezvoltată de pulbere î
- Page 168 and 169:
incluse în containere inverse se p
- Page 170 and 171:
La tirul cu arma cu glonţ, spre de
- Page 172 and 173:
arma nu este nici justă, nici prec
- Page 174 and 175:
etonul (epagnelul Breton); pudel-po
- Page 176 and 177:
în desişuri, aportează foarte bi
- Page 178 and 179:
4.3.4. Întreţinerea şi îngrijir
- Page 180 and 181:
specializaţi. Din acelaşi motiv s
- Page 182 and 183:
tocul din pânză sau din alte mate
- Page 184 and 185:
1-2 zile mai devreme, când organiz
- Page 186 and 187:
Păsările. Lovite în plămân, fi
- Page 188 and 189:
deplasare al acestuia - cât de gra
- Page 190 and 191:
Dacă răcirea nu se face corect, m
- Page 192 and 193:
desconsiderând cultura cinegetică
- Page 194 and 195:
singure în privinţa acestor promo
- Page 196 and 197:
Atâta timp cât progresul tehnic a
- Page 198 and 199:
Nimeni nu are nimic împotriva serv
- Page 200 and 201:
În timpul actului vânătorii, arm
- Page 202 and 203:
dacă foloseşti chemători, nu abu
- Page 204 and 205:
Desigur că regulile de bună camar
- Page 206 and 207:
adună vânatul mic împuşcat lân
- Page 208 and 209:
Când totul este gata, vânătorii
- Page 210 and 211:
nici lăudăroşenia şi nici minci
- Page 212 and 213:
Incertitudinile care se amplifică,
- Page 214 and 215:
Convenţia condiţionează practic
- Page 216 and 217:
La 21 decembrie 1998, Consiliul Eur
- Page 218 and 219:
de nidificare şi pe parcursul înt
- Page 220 and 221:
anexa II /1 - cuprinde speciile de
- Page 222 and 223:
asistarea Comisiei Europene de un C
- Page 224 and 225:
neocupate, precum în vechiul drept
- Page 226 and 227:
În 21 august 1786, împăratul Ios
- Page 228 and 229:
ealizat prin Legea pentru protecţi
- Page 230 and 231:
fondul cinegetic naţional care cup
- Page 232 and 233:
Cap. I. - Principii şi dispoziţii
- Page 234 and 235:
Anexa IV - Zone construite.Fără a
- Page 236 and 237:
folosirea animalelor în scopuri ş
- Page 238 and 239:
CAPITOLUL IIStructura A.G.V.P.S.Art
- Page 240 and 241:
i) aprobă organigrama, statul de f
- Page 242 and 243:
(2) Pot deveni membre ale A.G.V.P.S
- Page 244 and 245:
e) fac dovada existenţei sediului
- Page 246 and 247:
decursul unui an calendaristic îş
- Page 248 and 249:
24. Şelaru, N. - Mistreţul - mono