Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

deveni la un moment dat explozivă, urmează cu certitudine declinul populaţionaldatorat epizootiilor, ca apoi fenomenul să se repete ciclic.2.2.6. Veveriţa (Sciurus vulgaris L.)Denumiri: Veveriţă şi pui de veveriţă.Descriere: Animal rozător de talie mică (230 - 480 g), suplu şi graţios, cu coadastufoasă şi cu pămătufuri la urechi, veveriţa este inconfundabilă. Culoarea variază de lacărămiziu-roşcat, la brun sau brun-închis şi de la cenuşiu-închis până la negru - brumatpe spate, pe flancuri şi pe picioare. Ventral, culoarea este galbenă-albicioasă sau albă.Atât picioarele posterioare, care sunt puternice şi au 5 degete, cât şi cele anterioare, caresunt mai mici şi au 4 degete, sunt prevăzute cu gheare ascuţite neretractile, adaptatepentru viaţa preponderent arboricolă pe care o duce (planşa 25). Picioarele din spateservesc la efectuarea salturilor lungi, de până la 4 - 5 m, iar cele anterioare la prindereade ramuri, la amenajarea cuibului, pentru dus mâncarea la gură etc.Dimorfismul sexual nu este evident.Longevitate: 8-10 ani.Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate când este speriată şi un fel de sughiţ înfundat,completat de zgomotul înfundat scos prin baterea locului în care se găseşte cupicioarele, care se aud când este agitată sau nelămurită.Urme: Atât picioarele din faţă, cât şi cele din spate sunt aşezate perechi, dar înplanuri diferite. Ca şi la iepuri, picioarele din spate le depăşesc la mers pe cele din faţă.Simţuri: Enumerate în ordinea acuităţii, sunt: văzul, auzul şi mirosul.Habitat: Se întâlneşte de la munte până la câmpie, temporar şi în afara spaţiuluiforestier (livezi, grădini, parcuri etc.).Hrana: În mod obişnuit se hrăneşte cu verdeţuri, seminţe de conifere, ghindă,jir, nuci, alune, muguri, fructe etc. Primăvara roade coaja şi linge seva care se prelingedin rosătura ramurilor tinere, în special de mesteacăn.În mai mică măsură şi doar accidental consumă şi hrană de natură animală,constând în insecte şi larve. Nu este nici confirmată, nici infirmată cu certitudinepărerea că ar consuma şi ouă de păsări cântătoare. Este de reţinut însă faptul că, pentruiarnă, îşi face provizii în scorburi şi sub pietre.Duşmani: Jderul şi uliul porumbar sunt cei mai de temut. În mai mică măsură,pisica sălbatică, bufniţa şi ceilalţi prădători care o pot surprinde pe semiîntuneric şi,respectiv, pe sol.Sociabilitate: Trăieşte izolat, exceptând femela cu pui şi perechile în perioadanupţială, când pot fi întâlnite câte două veveriţe în acelaşi cuib.Reproducere: Împerecherea are loc din februarie până în iulie. Durata gestaţieieste de 38 zile. Fată de 2-3 ori pe an, câte 3-8 pui, care sunt golaşi şi orbi timp de olună. Puii sunt alăptaţi 5-6 săptămâni, devenind complet independenţi la vârsta de 7-8săptămâni.Obiceiuri: Este un animal diurn. Noaptea se odihneşte în scorburi şi în cuiburiamenajate cu mare migală, acoperite pentru a fi ferite de ploaie şi căptuşite cu materialvegetal fin. O veveriţă are amenajate, de regulă, mai multe astfel de locuri de odihnă înteritoriul ei, pe care le foloseşte în mod intermitent.Vânare: Veveriţa nu se vânează în România, fiindcă nu sunt motive pentru a seinvoca derogări în acest sens.