Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Din anul 1996, de pregătirea candidaţilor, care a fost legiferată la minimum un ande stagiatură, s-au preocupat tot asociaţiile vânătoreşti, însă, examinarea acestora a foststabilită în responsabilitatea unei comisii mixte, formată din reprezentanţi ai Autorităţiipublice centrale în domeniul cinegetic (2), ai A.G.V.P.S. din România (2) şi aiînvăţământului superior de specialitate (1).Mai nou, din anul 2006, examenul de vânător se organizează în faţa unei comisiimixte, constituită din reprezentanţi ai autorităţii publice centrale care răspunde desilvicultură şi ai asociaţiilor, uniunilor sau federaţiilor naţionale de profil recunoscute lanivel naţional şi internaţional şi înfiinţate prin lege.În concluzie, pregătirea viitorilor vânători şi examenul de vânător au fostorganizate în România similar experienţei din multe ţări europene, de circa 8 ani, avândla bază un manual şi teste teoretice special concepute în acest scop.În viitor, se impune însă o modalitate mai exactă de abordare a examenului devânător, ca urmare a prevederilor Recomandării nr. R (85)17 a Comitetului de Miniştriai Statelor Membre din Consiliul Europei, care condiţionează eliberarea permiselor devânătoare de promovarea unui examen de vânător similar în ţările Europei, examen ce„trebuie să cuprindă o probă teoretică şi una practică, ambele preorientate desugestiile care figurează în anexa la recomandare”.Iată de ce a fost necesară restructurarea cunoştinţelor din vechile ediţii alemanualului pentru examenul de vânător şi reformularea unor texte, aşa încât noul„Manual pentru examenul de vânător” – ediţia a V-a, revizuită şi completată, săcorespundă întru totul recomandării menţionate.În acelaşi scop, au fost modificate şi urmează să fie revizuite şi „Testele pentruexamenul de vânător” şi, implicit, modul de examinare, care pe lângă proba teoreticătrebuie să cuprindă şi o probă practică referitoare la: recunoaşterea speciilor de interesvânătoresc, a urmelor şi anumitor părţi din organismul acestora, mânuirea armelor devânătoare, comportamentul cu arma în teren, reflexele şi rezultatele tragerii în poligon etc.A sosit, deci, momentul ca Recomandarea nr. R (85)17 a Consiliului Europei,adoptată încă din 23 septembrie 1985, să fie pusă în aplicare, mai ales acum, când serecunoaşte că vânatul nu are frontiere, iar vânătorii ţărilor U.E. pot călători liber, cuarmele lor de vânătoare în spaţiul comun, pe baza unui permis de armă european.Vânătorilor din U.E. li se facilitează astfel participarea la vânători în locuri şi înţări aflate la mare distanţă faţă de terenul lor obişnuit de vânătoare.De aceea, cunoştinţele despre vânat şi despre vânătoare ar trebui extinse lanivelul U.E., fiind foarte important de reţinut şi înţeles prevederile reglementărilorinternaţionale în domeniu. În ceea ce priveşte reglementările şi obiceiurile locale,rămâne ca obligaţie pentru orice vânător străin de loc să se documenteze în acest sens,în primul rând de la gazdele-organizatori de vânătoare.S-a făcut astfel încă un pas înainte, spre o pregătire vânătorească responsabilă şisimilară în tot spaţiul Europei, fără a fi obligată însă vreo comunitate locală de vânătorisă renunţe la tradiţia şi experienţa ei pozitivă în domeniul cinegetic.În ediţia de faţă a lucrării, intitulată „Manual pentru examenul de vânător”, s-auavut în vedere toate cerinţele şi aspectele antamate mai sus. Din acest motiv, lucrareaare şi va putea păstra pentru un anumit timp un caracter de originalitate şi actualitate.Autorul