Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Alte denumiri: castor european, biber, hodoş şi bibarţ.Descriere: Este un rozător acvatic, asemănător ca formă şi culoare cu bizamul,dar de talie mult mai mare (13 - 38 kg). Coada este relativ lungă, turtită dorso-ventral şilipsită de păr. Picioarele sunt puternice, tipice animalelor plantigrade, cu câte 5 degeteşi cu pieliţă interdigitală la cele posterioare. Adeseori stă în poziţie bipedă, iarpicioarele anterioare sunt folosite ca adevărate mâini la construcţia barajelor şi lastrângerea hranei. Are ochii mari, urechile scurte şi nările cu laturile exterioaredezvoltate, care se închid când se scufundă sub apă. Este un foarte bun înotător, dar peuscat se mişcă greoi (planşa 32).Dimorfismul sexual este slab evidenţiat.Urme: Sunt uneori vizibile găurile din maluri, cu intrare întotdeauna submersăşi, mai ales, cioatele arborilor retezaţi sub formă de creion ascuţit şi resturile roase alearborilor doborâţi. Căpiţele şi barajele construite pentru adăpost, ca de altfel şiexcrementele cu miros de mosc depozitate vizibil pe uscat în preajma adăposturilor,sunt alte semne vizibile care trădează prezenţa castorului în teren. Cel mai uşor vizibilesunt potecile bătătorite de ieşire din apă pe mal, precum şi unghiile mari imprimate înpământul relativ moale.Simţuri: Are vederea mediocră, auzul fin şi mirosul excelent.Sunete: Un grohăit moale, uneori un pufăit, iar atunci când sunt liniştiţi glasullor modulat seamănă foarte mult cu şoapta umană.Habitat: Preferă râurile adânci şi molcome care străbat pădurile compuse dinspecii de esenţă moale şi mult subarboret. Seminţişul de pe marginea apei, precum şisprâncenele de stuf şi de papură sporesc bonitatea locului de trai pentru breb. Trăiescînsă şi în lacuri şi benturi, mai ales dacă acestea comunică între ele sau cu apecurgătoare, prin canale. Suportă greu apropierea de localităţi şi deranjul oamenilor. Adispărut cu mai bine de 100 de ani din fauna României, dar a fost reintrodus cu succesdupă anul 1995.Hrana: Pentru a se hrăni, brebul doboară arborii cu diametrul de 15 - 20 cmde esenţă moale (plop, salcie, mesteacăn etc.) Acestora le roade coaja şi îi scurteazăpână la dimensiuni de 1,5 - 2 m, apoi îi cară în vederea construirii de baraje sau pentruconstruirea depozitelor de hrană. Consumă şi ierburi, frunze şi plante acvatice. Dacăsunt culturi în apropierea malurilor se deplasează şi mănâncă în acestea, cărând partedin hrană la adăpostul vegetaţiei abundente din preajma apei şi chiar în apă.Duşmani: Doar canidele de talie mare, printre care câinii puternici, prezintă unoarecare risc pentru breb.Obiceiuri: Trăieşte în colonii, dar poate fi întâlnit şi în perechi izolate. Înambele situaţii îşi marchează teritoriul prin depuneri de castoreum pe locuri ridicate,situate în punctele obligatorii de acces spre vizuină. Duce o viaţă nocturnă. Trăieşte încorpul barajelor construite sau în vizuinile amenajate în maluri, cu cotloane şi hornuride aerisire.Când apa scade, intrările vizuinilor rămase pe uscat sunt camuflate cu ierburi,astfel încât cu greu pot fi observate.Reproducere: Perechile se formează de regulă la vârsta de 2 ani, dar şi la 3 ani,în lunile ianuarie-februarie, fiind considerate durabile. Deşi se apreciază că specia estemonogamă, masculul trăieşte separat, întâlnindu-se cu femela doar noaptea.Împerecherea are loc în februarie-martie, iar gestaţia durează circa 3 luni, aşa încât
femela fată 2-4, maximum 8 pui, la sfârşitul lunii mai. Puii sunt cu păr pe ei şi au ochiideschişi încă de la naştere. Aceştia se dezvoltă însă încet, ajungând să înoate doar dupăvârsta de 3 luni. După vârsta de 2 ani, toamna târziu, brebii tineri migrează pentru a-şiîntemeia propriile familii şi colonii noi.Nu se vânează deocamdată. Trofeele neconvenţionale sunt considerate totuşiblănurile şi incisivii.2.2.5. Hârciogul (Cricetus cricetus L.)Denumiri: Mai este denumit şi hamster.Descriere: Este un rozător de talie mică (150 - 350 g.), de culoare brună, brunăroşcatăsau brună cu nuanţe galbene, exceptând guşa, obrajii şi vârful picioarelor, careprezintă pete albe-gălbui. O particularitate a speciei o constituie culoarea neagră peabdomen (planşa 32). Dimorfismul sexual nu este evident, iar coada pare scurtă încomparaţie cu corpul.Longevitate: 10 ani.Sunete: Se aude frecvent în perioada împerecherii, sub forma unui mormăitpufăitdiscret, imediat după ce se înserează. În caz de pericol, ţipă.Urme: Sunt discrete din cauza greutăţii reduse. Vizuinile amenajate în terendeschis, verticale pe prima porţiune, sunt caracteristice.Simţuri: Prezintă auz, văz şi miros mediocre.Habitat: Trăieşte în zonele de câmpie şi de coline joase, cu efective mai mari învestul ţării. S-a împuţinat în centrul României şi aproape a dispărut din zona de sud şide est. De altfel, este un animal pe cale de dispariţie în Europa. Preferă solurile cultivatecu cereale păioase, nu foarte umede şi nici prea nisipoase. Aici îşi sapă vizuini de 1 -1,5 m adâncime, în care îşi amenajează culcuşul uscat şi depozitele de hrană, umplutedin timp cu câte 10 - 20 kg de seminţe şi suculente, separat pentru fiecare individ.Vizuinile de vară sunt mai scurte şi fără depozite de hrană.Hrana: Se hrăneşte cu vegetale. În literatura de specialitate este menţionat şiconsumul de hrană animală (insecte, viermi, păsări), ceea ce rămâne însă sub semnulîndoielii.Duşmani: Vulpea, pisica sălbatică, dihorul, uliul, şorecarul, bufniţa, corbul etc.Responsabilă de situaţia precară în care se află specia pare să fie însă chimizareaagriculturii.Sociabilitate: Trăieşte izolat, exceptând mama cu pui.Reproducere: Împerecherea începe în aprilie, iar gestaţia durează 20 de zile.Femela fată de 2-3 ori pe an, câte 4-10 pui, orbi timp de 14 zile. Puii devin independenţila 18-25 zile şi maturi sexual la 3 luni. Este un animal foarte prolific.Obiceiuri: Are activitate nocturnă. În iernile grele, dormitează. Manifestă unpronunţat teritorialism şi o mare agresivitate faţă de semeni.Vânare: Atunci când numărul exemplarelor creşte exagerat se impune vânareaacestuia, dar numai cu aprobarea specială necesară. Până nu demult se captura fărăoprelişti cu capcane.Pagube: Când efectivele sunt mari, pagubele produse în culturile de grâu, dar nunumai, sunt vizibile şi reclamate de proprietari. După dezvoltarea efectivelor, care poate
- Page 18 and 19: Comportamentul de igienă, de confo
- Page 20 and 21: comportament se manifestă periodic
- Page 22 and 23: Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25: tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27: stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29: Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31: hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33: subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35: coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37: Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39: domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41: arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43: fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45: Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47: Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49: Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51: Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53: Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 70 and 71: deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73: culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91: Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93: Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95: şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97: La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99: Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101: Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103: Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105: Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 106 and 107: 2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109: octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111: Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113: dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115: CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117: anual evoluţia efectivelor speciil
femela fată 2-4, maximum 8 pui, la sfârşitul lunii mai. Puii sunt cu păr pe ei şi au ochii<strong>de</strong>schişi încă <strong>de</strong> la naştere. Aceştia se <strong>de</strong>zvoltă însă încet, ajungând să înoate doar dupăvârsta <strong>de</strong> 3 luni. După vârsta <strong>de</strong> 2 ani, toamna târziu, brebii tineri migrează <strong>pentru</strong> a-şiîntemeia propriile familii şi colonii noi.Nu se vânează <strong>de</strong>ocamdată. Trofeele neconvenţionale sunt consi<strong>de</strong>rate totuşiblănurile şi incisivii.2.2.5. Hârciogul (Cricetus cricetus L.)Denumiri: Mai este <strong>de</strong>numit şi hamster.Descriere: Este un rozător <strong>de</strong> talie mică (150 - 350 g.), <strong>de</strong> culoare brună, brunăroşcatăsau brună cu nuanţe galbene, exceptând guşa, obrajii şi vârful picioarelor, careprezintă pete albe-gălbui. O particularitate a speciei o constituie culoarea neagră peabdomen (planşa 32). Dimorfismul sexual nu este evi<strong>de</strong>nt, iar coada pare scurtă încomparaţie cu corpul.Longevitate: 10 ani.Sunete: Se au<strong>de</strong> frecvent în perioada împerecherii, sub forma unui mormăitpufăitdiscret, imediat după ce se înserează. În caz <strong>de</strong> pericol, ţipă.Urme: Sunt discrete din cauza greutăţii reduse. Vizuinile amenajate în teren<strong>de</strong>schis, verticale pe prima porţiune, sunt caracteristice.Simţuri: Prezintă auz, văz şi miros mediocre.Habitat: Trăieşte în zonele <strong>de</strong> câmpie şi <strong>de</strong> coline joase, cu efective mai mari învestul ţării. S-a împuţinat în centrul României şi aproape a dispărut din zona <strong>de</strong> sud şi<strong>de</strong> est. De altfel, este un animal pe cale <strong>de</strong> dispariţie în Europa. Preferă solurile cultivatecu cereale păioase, nu foarte ume<strong>de</strong> şi nici prea nisipoase. Aici îşi sapă vizuini <strong>de</strong> 1 -1,5 m adâncime, în care îşi amenajează culcuşul uscat şi <strong>de</strong>pozitele <strong>de</strong> hrană, umplutedin timp cu câte 10 - 20 kg <strong>de</strong> seminţe şi suculente, separat <strong>pentru</strong> fiecare individ.Vizuinile <strong>de</strong> vară sunt mai scurte şi fără <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> hrană.Hrana: Se hrăneşte cu vegetale. În literatura <strong>de</strong> specialitate este menţionat şiconsumul <strong>de</strong> hrană animală (insecte, viermi, păsări), ceea ce rămâne însă sub semnulîndoielii.Duşmani: Vulpea, pisica sălbatică, dihorul, uliul, şorecarul, bufniţa, corbul etc.Responsabilă <strong>de</strong> situaţia precară în care se află specia pare să fie însă chimizareaagriculturii.Sociabilitate: Trăieşte izolat, exceptând mama cu pui.Reproducere: Împerecherea începe în aprilie, iar gestaţia durează 20 <strong>de</strong> zile.Femela fată <strong>de</strong> 2-3 ori pe an, câte 4-10 pui, orbi timp <strong>de</strong> 14 zile. Puii <strong>de</strong>vin in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţila 18-25 zile şi maturi sexual la 3 luni. Este un animal foarte prolific.Obiceiuri: Are activitate nocturnă. În iernile grele, dormitează. Manifestă unpronunţat teritorialism şi o mare agresivitate faţă <strong>de</strong> semeni.Vânare: Atunci când numărul exemplarelor creşte exagerat se impune vânareaacestuia, dar numai cu aprobarea specială necesară. Până nu <strong>de</strong>mult se captura fărăoprelişti cu capcane.Pagube: Când efectivele sunt mari, pagubele produse în culturile <strong>de</strong> grâu, dar nunumai, sunt vizibile şi reclamate <strong>de</strong> proprietari. După <strong>de</strong>zvoltarea efectivelor, care poate