Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Pagube: Întrucât trăieşte în rezervaţii, nu sunt contabilizate pagube. Potenţialpoate produce pagube atât în fondul forestier, cât şi în terenul cultivat agricol.2.2.3. Nutria (Myocastor coypus M.)Denumiri: Nutrioi, nutrie, pui de nutrie.Descriere: Rozător de talie medie (5-9 kg), cu aspect plin şi mers greoi dincauza picioarelor scurte. Prezintă coadă foarte lungă în comparaţie cu corpul, acoperităparţial cu păr rar şi scurt (planşa 32). Picioarele posterioare sunt prevăzute cumembrane interdigitale care folosesc la înot. Culoarea blănii este brună sau brunăroşcată,mai închisă pe spate şi mai deschisă pe abdomen. Blana, cu spic şi puf, esteconsiderată valoroasă.Dimorfismul sexual este puţin evident.Longevitate: 8-10 ani.Sunete: Ţipete şi mormăituri asemănătoare celor emise de semenele acestora dincrescătorie.Urme: Sunt asemănătoare cu cele de bizam, fiind însă mult mai mari. Degetele,în număr de 4, sunt mai scurte şi foarte răsfirate la picioarele din faţă, fiind mai lungi,mai strânse şi cu talpă la cele posterioare. Membrana interdigitală se imprimă doarparţial şi numai în teren moale. La ambele picioare ghearele se imprimă vizibil.Habitat: Este un animal semiacvatic, originar din America de Sud. În EuropaCentrală şi în România există în libertate ca urmare a evadării unor exemplare dincrescătorii, neputând fi considerat încă nici animal sălbăticit, nici aclimatizat.Populaţiile întemeiate temporar în mai multe zone ale ţării (Orşova, Pătârlagele,Braşov, Ilfov, Deltă etc.) par să fi dispărut. Doar la Mangalia unele dintre exemplaredeja sălbăticite rezistă încă. Iernile grele şi-au pus amprenta, cu certitudine, asupraacestei evoluţii. Biotopul propice îl reprezintă anumite ape liniştite, care nu îngheaţă,bogate în vegetaţie, din zonele de câmpie. Poate vieţui chiar mai bine în ape uşor săratesau uşor sulfuroase. În habitatul ales îşi construieşte vizuini în mal, cu ieşire subnivelul apei, dar şi cu aerisire la suprafaţă. Îşi amenajează, de asemenea, ca şi bizamul,platforme plutitoare (căpiţe).Hrana: De bază rămân plantele acvatice şi ierburile sau culturile din apropiereamalurilor. Se hrăneşte şi cu vegetaţie arbustivă, cu seminţe, fructe, tuberculi etc.Duşmani: Frigul pare să fie factorul limitativ, cel mai important, pentrurăspândirea nutriei în România, ca de altfel şi duşmanii naturali numeroşi, începând cucâinele şi vulpea pentru exemplarele adulte şi terminând cu prădători mai mici, cu păr şipene (pisica sălbatică, vidra, bufniţa, uliul etc.), pentru pui.Sociabilitate: Trăieşte în colonii sau în perechi, în galerii şi pe platformeplutitoare. Femela se izolează la fătare.Reproducere: Se împerechează de două ori pe an, prima împerechere având locprimăvara devreme. Durata sarcinii este de 128 de zile. Fată 4-6 pui, uneori mai mulţi,care devin independenţi după 3 luni, iar maturi sexual la 5-6 luni.2.2.4. Brebul (Castor fiber)