Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Habitat: Mediul cel mai propice de viaţă pentru elan îl constituie pădurileîntinse, de foioase sau în amestec cu răşinoase, presărate cu turbării, mlaştini şi lacuri.Consumă cu plăcere lujeri şi muguri de plop şi de salcie, dar şi de mesteacăn, de arin şide frasin. De asemenea, consumă arbuşti şi ierburi înalte. Iarba scurtă nu o poate paştedin cauza formei buzei superioare. De reţinut că mănâncă şi plante submerse, culeseprin introducerea capului sub apă. În România au fost semnalate câteva exemplare după1965, care au ajuns până în zona Tulcea (un mascul) şi la Întorsura Buzăului (o femelă).Ulterior, o populaţie de câteva zeci de exemplare, venită din Ucraina, s-a stabilizat înpădurile din judeţul Botoşani. După evenimentele din decembrie 1989, aceştia s-au„repatriat” din cauza lipsei de linişte.Duşmani: Omul şi lupul în principal, dar potenţiali duşmani pot fi urşii, râşii şicâinii de la stâne, însă ultimii doi doar pentru viţei.Reproducere: Împerecherea elanilor se extinde din august până în octombrie, pedurata a circa 4 săptămâni.Ciutele de elan sunt gestante 35-38 de săptămâni, astfel încât fătarea are loc laînceputul lunii mai. De regulă ciuta fată un singur pui, mai rar doi.Pagube: În pădurile puţin extinse şi fără turbării, lacuri şi mlaştini suficiente,elanul poate produce prejudicii foarte mari prin roaderea vegetaţiei forestiere. De aceea,eventuala introducere sau aclimatizare pe cale naturală a elanului în ţara noastră trebuieprivită cu oarecare rezervă.2.2.2. Zimbrul (Bison bonasus L.)Denumiri: Masculul se numeşte zimbru sau taur, femela zimbroaică sau vacă,iar puiul viţel.Descriere: Este un animal masiv, de 500 - 900 kg masculul şi până la 600 kgfemela. Se mişcă totuşi foarte uşor în hăţişul pădurii, graţie formei înguste şi înalte acorpului. Culoarea ambelor sexe este brună-închis. Părul este în general lins, dar mailung în partea anterioară a corpului, pe gât şi cap, unde se prezintă uşor încreţit. Submaxilarul inferior şi pe gât prezintă barbă.Coarnele sunt persistente la ambele sexe, lungi de până la 45 cm la mascul(planşa 32). Coarnele cu craniu şi bustul de zimbru constituie trofee convenţionale, iarblana prelucrată covor trofeu neconvenţional.Longevitate: 25-30 de ani. Vârsta se stabileşte cu aproximaţie după aspectulexterior, iar cu precizie după dentiţie.Sunete: Un muget profund şi mugete mai uşoare de chemare.Urme: Amprentele sunt asemănătoare rudelor sale domestice, dar mai mici.Simţuri: Miros şi auz bune, văz mai slab.Biotop: Pădurile întinse, dese şi umede, cu subarboret abundent, cu apecurgătoare şi cu poieni înierbate.Habitat: Se compune din lujeri, din muguri şi din scoarţa copacilor, din licheni,din muşchi, din frunze şi din iarbă.Duşmani: Nu are. În situaţii de excepţie, ursul şi lupul pot fi potenţiali prădătoripentru exemplarele slabe şi izolate, precum şi pentru viţei.Sociabilitate: Trăiesc în grupuri mixte, de 2-30 de exemplare, mai des întâlnitefiind cele mari. Doar taurii bătrâni trăiesc izolat.