Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Sunete: Emite un şuierat ascuţit, melodios. Ţipă când se sperie sau cândameninţă. Puii scot un ciripit uşor.Simţuri: Excelente, mai ales auzul şi văzul.Urme: Asemănătoare cu ale hermelinei, deosebindu-se prin faptul că sunt maimici şi mai apropiate. Distanţa între urme, la mersul liniştit, este 20 - 30 cm, pe când lahermelină aceasta este de 40 - 60 cm.Habitat: Preferă terenurile mai uscate, inclusiv din localităţi, dar este întâlnităfrecvent şi pe malul apelor.Hrana: Are acelaşi spectru alimentar ca şi hermelina.Duşmani: Vulpea, pisica şi păsările prădătoare de zi şi noapte.Sociabilitate: Trăieşte solitar, exceptând femela cu pui.Reproducere: Împerecherea, ca şi la hermelină, nu este foarte bine localizată întimp. Pui se întâlnesc tot timpul anului. De aici a apărut concluzia conform căreianevăstuica se împerechează în tot cursul anului. Perioada de gestaţie este de 8-9săptămâni, după care femela fată 4-8 pui orbi, care devin independenţi la 3-4 luni şimaturi sexual la circa 10 luni.Obiceiuri: Activează mai mult ziua decât noaptea. Aşadar, nevăstuica este unanimal cu activitate preponderent diurnă.Vânare: Se vânează, absolut întâmplător, în perioada 15 septembrie-31 martie,cu arma lisă şi cu alice de 2,0 - 2,5 mm.2.2. Mamifere la care vânătoarea este interzisă, dar care se pot vânaprin derogare de la lege2.2.1. Elanul (Alces alces L.)Denumiri: Masculul este denumit elan sau elan european pentru a-l deosebi deruda sa apropiată, elanul canadian. Femela se numeşte ciută sau vacă de elan, iar puiul,ca şi la cerbi, poartă denumirea de viţel.Descriere: Este cel mai mare reprezentant al familiei Cervidae din Europa.Masculul cântăreşte 320 - 450 kg la maturitate, uneori chiar mai mult, iar femela 275 -375 kg. Culoarea generală este brună-închis, aproape neagră la unele exemplare, darbotul şi picioarele sunt mult mai deschise, până spre alburiu. Viţelul este brun-roşcat,fără pete. Caracteristice pentru mascul sunt coarnele de obicei lăţite, care cad înoctombrie-noiembrie şi cresc până în iunie-iulie, precum şi barba. Elanul mai prezintăun cap caracteristic, alungit, ce pare îngustat în regiunea ochilor, terminat printr-un botcu o buză superioară lată, foarte mobilă. Nasul cartilaginos, cu cocoaşă evidentă şi cunări larg deschise, conferă capului o formă inconfundabilă (planşa 31).Longevitate: 20-25 ani. Vârsta se apreciază după aspectul exterior şi trofeu, iarla exemplarul împuşcat după uzura dentiţiei.Sunete: Un muget, care are o tonalitate intermediară între mugetul cerbuluicarpatin şi boncănitul lopătarului.Urme: Sunt relativ înguste, despicate adânc, dar unite prin rămăşiţele uneipieliţe extensibile, ca adaptare la terenurile mlăştinoase pe care le preferă.Simţuri: Cel mai dezvoltat este simţul mirosului. Aude foarte bine, dar arevederea mediocră.