Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
2.1.17. Hermelina (Mustela erminea L.)Denumiri: Hermelină, hermină, helgă, nevăstuica mare.Descriere: Este un mustelid mic (0,1 - 0,3 kg), foarte agil, de culoare roşcatăcafenieîn timpul verii şi albă iarna. Specific este vârful cozii negru, atât vara cât şiiarna (planşa 30).Longevitate: Trăieşte circa 10 ani.Sunete: Când este speriată sau furioasă scoate un sunet ciudat, ca un ciripit depasăre. Când vrea să ameninţe, exemplarele mature ţipă asemănător dihorului, dar maipuţin intens. Puii scot un ciripit şi un fluierat ca de greiere.Simţuri: Văzul, auzul şi mirosul sunt foarte fine.Urme: Sunt aşezate perechi ca şi la celelalte mustelide, dar mult mai mici şi maiapropiate decât la jder şi la nurcă. Sunt însă mai mari şi mai îndepărtate puţin decât lanevăstuică.Habitat: Preferă luncile, dar şi pădurile cu poieni, terenurile cu mărăcini şistufărişurile, de la munte până pe litoral. În aceste terenuri îşi alege adăpostul înadâncituri naturale de teren, cariere de piatră, construcţii părăsite, vizuini de iepuri devizuină, găuri de bizami etc. La nevoie îşi sapă şi singură vizuini.Hrana: Şoareci, păsări mici, ouă, broaşte, peşti, pui mici de iepure, bizami etc.Este curajoasă şi atacă animale mult mai mari decât talia ei.Duşmani: Vulpea, pisica, păsările prădătoare de zi şi de noapte.Sociabilitate: Trăieşte solitar, exceptând femela cu pui care formează câtevaluni o familie.Reproducere: Perioada de împerechere nu este clar determinată. În principal seîmperechează în februarie-martie. Conform opiniei unor autori ar mai exista oîmperechere şi în iunie-iulie. În primul caz, gestaţia durează 8 săptămâni, iar în aldoilea ar dura 8-9 luni, cu o lungă perioadă de dezvoltare latentă a fătului. Fată în maiiunie,câte 4-7 pui, mici şi orbi. Puii devin independenţi la 3-4 luni şi maturi sexual laaproape 2 ani.Vânare: Se vânează, întâmplător, între 15 septembrie-31 martie, cu arma lisă şicu cartuşe de 2,0 - 2,5 mm. Poate fi ademenită imitând chiţăitul şoarecilor. Blana albăde iarnă este considerată semivaloroasă şi constituie trofeu neconvenţional.Altădată se prindea întâmplător şi în capcanele puse pentru alte specii.2.1.18. Nevăstuica (Mustela nivalis L.)Denumiri: Nevăstuică, nevăstuică mică.Descriere: Asemănătoare, până la identificare cu hermelina, dar mai mică(0,050-0,150 kg) şi fără negru în vârful cozii (planşa 30). Nu devine, întotdeauna, albăintegral în perioada de iarnă.Dimorfismul sexual nu este vizibil.Longevitate: Trăieşte 7-8 ani.
Sunete: Emite un şuierat ascuţit, melodios. Ţipă când se sperie sau cândameninţă. Puii scot un ciripit uşor.Simţuri: Excelente, mai ales auzul şi văzul.Urme: Asemănătoare cu ale hermelinei, deosebindu-se prin faptul că sunt maimici şi mai apropiate. Distanţa între urme, la mersul liniştit, este 20 - 30 cm, pe când lahermelină aceasta este de 40 - 60 cm.Habitat: Preferă terenurile mai uscate, inclusiv din localităţi, dar este întâlnităfrecvent şi pe malul apelor.Hrana: Are acelaşi spectru alimentar ca şi hermelina.Duşmani: Vulpea, pisica şi păsările prădătoare de zi şi noapte.Sociabilitate: Trăieşte solitar, exceptând femela cu pui.Reproducere: Împerecherea, ca şi la hermelină, nu este foarte bine localizată întimp. Pui se întâlnesc tot timpul anului. De aici a apărut concluzia conform căreianevăstuica se împerechează în tot cursul anului. Perioada de gestaţie este de 8-9săptămâni, după care femela fată 4-8 pui orbi, care devin independenţi la 3-4 luni şimaturi sexual la circa 10 luni.Obiceiuri: Activează mai mult ziua decât noaptea. Aşadar, nevăstuica este unanimal cu activitate preponderent diurnă.Vânare: Se vânează, absolut întâmplător, în perioada 15 septembrie-31 martie,cu arma lisă şi cu alice de 2,0 - 2,5 mm.2.2. Mamifere la care vânătoarea este interzisă, dar care se pot vânaprin derogare de la lege2.2.1. Elanul (Alces alces L.)Denumiri: Masculul este denumit elan sau elan european pentru a-l deosebi deruda sa apropiată, elanul canadian. Femela se numeşte ciută sau vacă de elan, iar puiul,ca şi la cerbi, poartă denumirea de viţel.Descriere: Este cel mai mare reprezentant al familiei Cervidae din Europa.Masculul cântăreşte 320 - 450 kg la maturitate, uneori chiar mai mult, iar femela 275 -375 kg. Culoarea generală este brună-închis, aproape neagră la unele exemplare, darbotul şi picioarele sunt mult mai deschise, până spre alburiu. Viţelul este brun-roşcat,fără pete. Caracteristice pentru mascul sunt coarnele de obicei lăţite, care cad înoctombrie-noiembrie şi cresc până în iunie-iulie, precum şi barba. Elanul mai prezintăun cap caracteristic, alungit, ce pare îngustat în regiunea ochilor, terminat printr-un botcu o buză superioară lată, foarte mobilă. Nasul cartilaginos, cu cocoaşă evidentă şi cunări larg deschise, conferă capului o formă inconfundabilă (planşa 31).Longevitate: 20-25 ani. Vârsta se apreciază după aspectul exterior şi trofeu, iarla exemplarul împuşcat după uzura dentiţiei.Sunete: Un muget, care are o tonalitate intermediară între mugetul cerbuluicarpatin şi boncănitul lopătarului.Urme: Sunt relativ înguste, despicate adânc, dar unite prin rămăşiţele uneipieliţe extensibile, ca adaptare la terenurile mlăştinoase pe care le preferă.Simţuri: Cel mai dezvoltat este simţul mirosului. Aude foarte bine, dar arevederea mediocră.
- Page 14 and 15: populaţii vegetale şi animale, ca
- Page 16 and 17: sistematic, ţinând seama de rapor
- Page 18 and 19: Comportamentul de igienă, de confo
- Page 20 and 21: comportament se manifestă periodic
- Page 22 and 23: Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25: tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27: stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29: Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31: hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33: subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35: coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37: Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39: domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41: arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43: fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45: Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47: Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49: Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51: Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53: Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71: deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73: culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91: Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93: Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95: şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97: La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99: Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101: Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103: Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105: Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 106 and 107: 2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109: octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111: Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113: dungi longitudinale închise la cul
2.1.17. Hermelina (Mustela erminea L.)Denumiri: Hermelină, hermină, helgă, nevăstuica mare.Descriere: Este un mustelid mic (0,1 - 0,3 kg), foarte agil, <strong>de</strong> culoare roşcatăcafenieîn timpul verii şi albă iarna. Specific este vârful cozii negru, atât vara cât şiiarna (planşa 30).Longevitate: Trăieşte circa 10 ani.Sunete: Când este speriată sau furioasă scoate un sunet ciudat, ca un ciripit <strong>de</strong>pasăre. Când vrea să ameninţe, exemplarele mature ţipă asemănător dihorului, dar maipuţin intens. Puii scot un ciripit şi un fluierat ca <strong>de</strong> greiere.Simţuri: Văzul, auzul şi mirosul sunt foarte fine.Urme: Sunt aşezate perechi ca şi la celelalte musteli<strong>de</strong>, dar mult mai mici şi maiapropiate <strong>de</strong>cât la j<strong>de</strong>r şi la nurcă. Sunt însă mai mari şi mai în<strong>de</strong>părtate puţin <strong>de</strong>cât lanevăstuică.Habitat: Preferă luncile, dar şi pădurile cu poieni, terenurile cu mărăcini şistufărişurile, <strong>de</strong> la munte până pe litoral. În aceste terenuri îşi alege adăpostul înadâncituri naturale <strong>de</strong> teren, cariere <strong>de</strong> piatră, construcţii părăsite, vizuini <strong>de</strong> iepuri <strong>de</strong>vizuină, găuri <strong>de</strong> bizami etc. La nevoie îşi sapă şi singură vizuini.Hrana: Şoareci, păsări mici, ouă, broaşte, peşti, pui mici <strong>de</strong> iepure, bizami etc.Este curajoasă şi atacă animale mult mai mari <strong>de</strong>cât talia ei.Duşmani: Vulpea, pisica, păsările prădătoare <strong>de</strong> zi şi <strong>de</strong> noapte.Sociabilitate: Trăieşte solitar, exceptând femela cu pui care formează câtevaluni o familie.Reproducere: Perioada <strong>de</strong> împerechere nu este clar <strong>de</strong>terminată. În principal seîmperechează în februarie-martie. Conform opiniei unor autori ar mai exista oîmperechere şi în iunie-iulie. În primul caz, gestaţia durează 8 săptămâni, iar în aldoilea ar dura 8-9 luni, cu o lungă perioadă <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare latentă a fătului. Fată în maiiunie,câte 4-7 pui, mici şi orbi. Puii <strong>de</strong>vin in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţi la 3-4 luni şi maturi sexual laaproape 2 ani.Vânare: Se vânează, întâmplător, între 15 septembrie-31 martie, cu arma lisă şicu cartuşe <strong>de</strong> 2,0 - 2,5 mm. Poate fi a<strong>de</strong>menită imitând chiţăitul şoarecilor. Blana albă<strong>de</strong> iarnă este consi<strong>de</strong>rată semivaloroasă şi constituie trofeu neconvenţional.Altădată se prin<strong>de</strong>a întâmplător şi în capcanele puse <strong>pentru</strong> alte specii.2.1.18. Nevăstuica (Mustela nivalis L.)Denumiri: Nevăstuică, nevăstuică mică.Descriere: Asemănătoare, până la i<strong>de</strong>ntificare cu hermelina, dar mai mică(0,050-0,150 kg) şi fără negru în vârful cozii (planşa 30). Nu <strong>de</strong>vine, întot<strong>de</strong>auna, albăintegral în perioada <strong>de</strong> iarnă.Dimorfismul sexual nu este vizibil.Longevitate: Trăieşte 7-8 ani.