Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Nu prezintă dimorfism sexual.Longevitate: Trăieşte 8-10 ani.Simţuri: Dintre simţuri, mirosul pare a fi cel mai dezvoltat. Are însă, atât auzul,cât şi vederea destul de fine.Sunete: În caz de pericol sau în timpul împerecherii scoate ţipete stridente.Uneori pufăie cu intenţia de a speria adversarii.Urme: Dihorul are talpa lipsită de păr, motiv pentru care imprimă curat urmeletipar.Ghearele se văd şi ele clar în urmă şi, spre deosebire de jderi, imprimă vizibil celde-al cincilea deget lateral.Are mersul în salturi, însă urmele-pârtie, două câte două, nu prezintă aceeaşiregularitate ca la jder, în sensul că apar frecvent câte 3-4 urme tipar, de multe oripiciorul stâng fiind aşezat în faţa celui drept (planşa 30). Din acest punct de vederepoate fi confundat cu jderul-de-piatră. Excrementele, cu miros caracteristic, sunt lăsateîn gropi, uneori chiar în jurul vizuinilor şi în depozite special amenajate în interiorulacestora.Habitat: Preferă luncile, mlaştinile, pădurile umede, grămezile de piatră,stogurile de paie, clădirile abandonate, dar şi versanţii nisipoşi împăduriţi în care îşisapă vizuini. Este însă foarte frecvent întâlnit şi în interiorul aşezărilor omeneşti, înfânării, grajduri, magazii, pivniţe şi construcţii părăsite. Nu se depărtează mult de loculsău obişnuit de trai şi nu produce daune în apropierea vizuinii sale.Hrana: Constă în principal din şoareci şi şobolani, completându-se cu ouă depăsări, cu insecte, broaşte, peşti, şerpi, păsări de curte şi sălbatice, iepuri, fructe, mierede albine ş.a.m.d.Are obiceiul să strângă uneori rezerve de hrană în galeriile vizuinilor. Producepagube nebănuit de mari în terenurile cu vânat mic şi în gospodăriile cetăţenilor. Estefoarte periculos pentru iepurii-de-vizuină.Duşmani: Câinii, vulpea, pisica sălbatică, acvilele şi ulii, precum şi bufniţa mareşi huhurezii.Sociabilitate: Dihorul duce o existenţă solitară. Excepţie face femela cu pui.Frecvent se întâlnesc mai multe femele cu pui şi uneori masculi în acelaşi grup apropiatde vizuini.Reproducere: Împerecherea are loc din martie până în iunie. După o gestaţie de40-43 de zile, femela fată 4-8 pui orbi şi fără păr. După 3-4 săptămâni puii văd, după 6-8 săptămâni îşi urmează mama, iar după 3 luni sunt înţărcaţi. Maturitatea sexuală oatinge la 9 luni.Obiceiuri: Este animal cu activitate nocturnă, care se deplasează pentruagonisirea hranei pe distanţe scurte comparativ cu jderii.Vânare: Se vânează în perioada 15 septembrie-31 martie, cu arma lisă şicartuşe de 2,5 -3 mm. Se poate împuşca la pândă. Cu totul întâmplător poate să apară şila goană. Singura metodă eficientă de capturare, folosită până de curând în România,dar frecventă în Europa, este prinderea cu capcane.Blana este considerată semivaloroasă, iar trofeul neconvenţional.Notă: În România pot fi întâlnite, mai rar, încă două specii de dihori: dihorul destepă (Putorius eversmani) şi dihorul pestriţ (Vormela peregusna euxina) (planşa 30).Ambele specii sunt endemice în Dobrogea, motiv pentru care trebuie ocrotite.