Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

2.1.15. Jderul (Martes sp.)Denumiri:1. Jder-de-copac, jder de scorbură sau, simplu, jder(Martes martes L.).2. Jder-de-piatră sau beică(Martes foina L.).Descriere: Cele două specii de jder sunt foarte asemănătoare, dar nu pot ficonfundate. Jderul de copac este mai suplu, ceva mai mare (până la 1,0 - 1,5 kg) şi are oculoare brună-roşcată, cu puf ce bate spre galben. Galbenă este şi pata ovală de sub gât.Coada este stufoasă, de culoare uşor mai închisă decât corpul, asemănătoare culoriipicioarelor.Spre deosebire de jderul-de-copac, jderul-de-piatră este mai mic (0,9 - 1,2 kg),mai scurt dar mai gros, cu picioarele din faţă evident mai puternice decât ale celui decopac. Culoarea este puţin diferită, în sensul că brunul este mai închis, cu nuanţe spreviolaceu, cu puful alb, iar pata de pe piept albă, cu prelungiri pe cele două picioareanterioare. Coada jderului-de-piatră pare, în comparaţie cu corpul, uşor mai lungă şimai stufoasă decât la jderul-de-copac. O altă deosebire între cele două specii de jder seregăseşte la talpa piciorului, care la jderul-de-copac are păr, pe când la cel de piatră, nu.În sfârşit, distincţia este clară după forma ultimului molar, care la jderul-decopaceste circulară înspre exterior, pe când la jderul-de-piatră prezintă o despicăturăvizibilă (planşa 29).Dimorfismul sexual nu este evident la nici una dintre specii.Longevitate: Trăieşte 10-12 ani. Vârsta se apreciază după uzura dentiţiei.Sunete: La puii mici se distinge un fel de ciripit, ca de pasăre. În perioadaîmperecherii, indivizii aparţinând ambelor sexe scot ţipete greu de definit, de chemare,ce se aseamănă foarte mult cu ţipătul ghionoaiei verzi. Se aud seara, noaptea şi, maiintens, în zori. Când se bat, scot ţipete asemănătoare.Simţuri: Au auzul, mirosul şi văzul bine dezvoltate.Urme: Urmele celor două specii sunt asemănătoare, dar nu pot fi confundate.Jderul-de-copac, prezentând păr pe talpă, nu imprimă la fel de clar perniţele precumjderul de piatră. La acesta din urmă, urma-tipar se apropie de a pisicii, cu care poate fiuşor confundată. Diferenţele apar şi în privinţa urmei-pârtie. Diferenţa esenţială constăîn numărul de perniţe imprimate, jderul imprimând uşor şi ghearele şi cel de-al cincileadeget, pe când pisica doar patru perniţe, fără gheare. Jderii-de-copac, care se deplaseazăîn salturi neîntrerupte, imprimă constant perechi de urme, pe cele din dreapta uşor înfaţa celor din stânga. Beica imprimă, din loc în loc, şi câte 3 sau 4 urme la salt. Cândfug, ambele specii imprimă urmele asemănător iepurelui (planşa 29).Excrementele seamănă cu ale vulpii, dar sunt mai subţiri şi au, de regulă,culoarea mai închisă. Când consumă fructe, în excremente se observă resturi nedigeratedin acestea.Habitat: Ambele specii preferă pădurile întinse şi liniştite. Jderul-de-copac estemai frecvent întâlnit la munte, până la limita vegetaţiei forestiere. Este regăsit însă şi înplină câmpie, îndeosebi în pădurile tratate în codru. Spre deosebire de jderul-de-copac,beica pare mai bine reprezentată numeric în zona de deal, se întâlneşte frecvent şi în