Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Urme: Seamănă, ca formă şi mărime, cu urma de vulpe, dar şi cu cea a câineluide talie mică. Este însă mai rotundă şi cu degetele mai răsfirate decât a vulpii.Habitat: Este originar din Extremul Orient, dar a fost populat în parteaeuropeană a Rusiei, Ucraina şi Moldova, de unde prin expansiune naturală a ajuns, înanul 1954, în România. Este întâlnit în Delta şi în Lunca Dunării, dar şi în alte zone,chiar împădurite, din apropierea apelor. Preferă stufărişurile şi trăieşte în vizuini săpatede viezure sau de vulpe. La nevoie îşi sapă şi singur astfel de vizuini sau se stabileşte înscorburi de salcie căzute la pământ.Hrana: Se compune din şoareci, bizami, insecte, broaşte, păsări domestice şipăsări sălbatice, peşte mort, fructe, stuf, papură, ouă etc. Este aşadar mai curândomnivor, decât carnivor.Duşmani: Câinele şi şacalul.Sociabilitate: Trăieşte solitar. Doar în perioada creşterii progeniturii, mascululstă cu mama şi cu puii, până la vârsta de 4-5 luni.Obiceiuri: Este un animal de amurg şi de noapte. Ziua îl prinde în teren doaratunci când nu-şi poate agonisi noaptea necesarul de hrană. În iernile grele cade însomn de iarnă, ca şi viezurele.Reproducere: Împerecherea are loc în februarie-martie. După 60-63 de zile,femela fată 5-8 pui sau chiar mai mulţi, orbi în primele 10-14 zile, pe care-i alăpteazăcirca 3 luni. Puii devin independenţi la 4-5 luni şi ating maturitatea sexuală la vârsta de10 luni.Vânarea: Se practică în perioada 15 septembrie - 31 martie, la pândă sau lagoană, mai ales cu câini care-l atacă şi-l ţin pe loc până vine vânătorul. Se împuşcăfolosind arma lisă şi cartuşe de 3,5 - 4,0 mm. Blana este considerată semivaloroasă.Trofeu neconvenţional este considerată blana, iar convenţional craniul.2.1.14. Viezurele (Meles meles L.)Denumiri: Bursuc, bursucă, pui de bursuc, viezure, viezuroaică, pui de viezure.Descriere: Animal plantigrad, ce pare să facă legătura între Mustelide şi Urside,este interesant atât prin înfăţişarea lui, cât şi prin modul retras de viaţă. Are corpulîndesat, mai gros în partea din spate decât în partea anterioară, care începe printr-un botascuţit. Picioarele sunt scurte şi înzestrate cu câte 5 degete, prevăzute cu gheareputernice, adaptate pentru săpatul vizuinilor. Blana este compusă din peri aspri, aproapeţepoşi, relativ lungi, de culoare albă-gălbuie la bază, negri la mijloc şi albicioşi la vârf,combinaţie care induce impresia generală de culoare sură-alburie. Partea de jos agâtului, pieptul, abdomenul şi picioarele sunt negre-cafenii. Specifică este culoarea albăa capului, cu două dungi negre care pornesc de la nas, cuprind ochii şi urechile şi selărgesc, estompându-se pe fondul culorii gâtului. Ochii sunt mici, ca de altfel şi urechilerotunjite la vârf (planşa 28). Mirosul specific este determinat de secreţia glandeiperianale, foarte dezvoltată.Dimorfismul sexual nu este evident. Nici puii nu se deosebesc prea mult deadulţi, decât prin mărime.Longevitate: Trăieşte circa 15 ani. Vârsta se poate aprecia după uzura dentiţiei.Sunete: Mormăie şi pufăie când este atacat, se vaită când este prins şi ţipămodulat în perioada împerecherii. De fapt, acest sunet seamănă întrucâtva cu plânsetulde copil.