Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

13.07.2015 Views

îndreptate în sus. Nuanţele culorii variază mult de la roşu deschis, cu nuanţe galbenesau alburii, până la brun-închis, înspicat sau nu. Vârfurile urechilor şi picioareleprezintă pete negre. La naştere puii sunt de culoare cenuşie-închis, însă din primelesăptămâni de viaţă nuanţa părului devine roşcată. Dimorfismul sexual nu este evident(planşa 27).Longevitate: Trăieşte 12-14 ani. Aprecierea vârstei se poate face, cu oarecareaproximaţie, după tocirea dentiţiei.Sunete: Puii flămânzi scâncesc. Juvenilii rămaşi singuri latră, aşa cum latră şimasculii în timpul împerecherii. Cel mai puternic şi frecvent lătrat este cel de chemare,care se aude în perioada împerecherii, scos de ambele sexe, şi lătratul insistent scos deambii părinţi pentru distragerea atenţiei potenţialilor duşmani de la puii mici aflaţi înpericol. În caz de pericol iminent, precum şi atunci când se bat între ei, masculii scot unmormăit. Când este prinsă de duşmani, vulpea ţipă. Foarte rar chefneşte după iepuriifugăriţi.Simţuri: Vulpea are auzul excepţional, mirosul foarte bun şi văzul bun.Urme: Urma-tipar a vulpii poate fi asemuită cu cea a unui câine de talie mică,dar prezintă, ca şi şacalul, o formă mai alungită (eliptică) şi degetele mijlocii mai strânspoziţionate, cu unghiile imprimate mai apropiat (planşa 27). Urma-pârtie este rectilinie,spre deosebire de cea de câine care este imprimată în zig-zag. Imprimarea urmelordiferă la mersul normal, când vulpea calcă urmă în urmă, faţă de deplasarea la trap,când urmele se imprimă două câte două, şi faţă de deplasarea în goană, când urmelepicioarelor din spate le depăşesc pe cele ale picioarelor anterioare.Excrementele sunt caracteristice, conţin hrană parţial nedigerată şi sunt depusede vulpoi pe ridicături, pietre şi altele asemenea locuri vizibile, în scopul marcăriiteritoriului. Teritoriul este marcat însă, în şi mai mare măsură, prin urinare, ca şi încazul lupului.Habitat: Vulpea este întâlnită din golul alpin până pe malul mării, în păduri, întufişuri, în stufărişuri sau în câmp deschis. Vizuina, pe care o sapă singură, are deregulă mai multe ieşiri şi este amplasată pe versanţi însoriţi, în diguri, în maluri depâraie, în ridicături de pământ, dar şi în câmp plan. Poate fi săpată şi în locuri acoperitede vegetaţie, dar şi în teren absolut descoperit. În multe cazuri ocupă vizuinile săpate deviezure, pe care le poate chiar împărţi cu acesta sau cu pisica sălbatică. Deosebirea întrevizuinile săpate de vulpe, care sunt mai înguste şi pornesc orizontal, faţă de cele săpatede viezure, care sunt mai largi şi pornesc îndreptate oblic în jos, este evidentă. De altfelşi curăţenia exemplară în cazul viezurelui, deosebeşte vizuinile ocupate de cele douăspecii. Este considerată fidelă faţă de locul obişnuit de trai, raza ei de activitate fiind 3-5 km, foarte rar de 10 km. Numai în mod excepţional se deplasează la distanţe maimari.Hrana: Este foarte variată, însă în spectrul alimentar al vulpii predominăcategoric şoarecii şi alte rozătoare mici. Mănâncă insecte, larve, râme, broaşte, peştimorţi, păsări, cadavre, dar şi fructe şi chiar cereale la nevoie. Lista sortimenteloralimentare explică larga răspândire a vulpii în România şi în Europa.Duşmani: Lupul, râsul, şacalul, câinele şi mai ales diversele boli comunecanidelor. Sunt periculoase pentru puii de vulpe, dar în mai mică măsură, şi păsărilerăpitoare mari: acvilele, vulturul codalb, buha şi chiar uliul găinilor.Sociabilitate: Vulpea este, în cea mai mare parte a anului, un animal solitar.Numai în timpul împerecherii vulpoiul caută vulpea, cu care rămâne până la creştereaprogeniturii. În cazul în care vulpea moare după ce puii au 4-5 săptămâni, vulpoiul îipreia sarcina creşterii puilor.

După înţărcare, vulpile mature şi cele tinere trăiesc solitar. Se întâlneşte însăfrecvent situaţia în care mai multe vulpi folosesc aceeaşi vizuină.Reproducere: Maturitatea sexuală este atinsă la 8-10 luni. Perechile se caută dinluna decembrie, împerecherea are loc în luna februarie, iar fătarea după 52-53 de zile,în aprilie. Sunt şi femele care se împerechează la sfârşitul lunii ianuarie şi femele carese împerechează în martie.Vulpea fată o singură dată pe an, câte 4-7 pui orbi, de culoare cenuşie închis. La10-14 zile puii văd, la 4 săptămâni ies la gura vizuinii, iar după 60 de zile pot părăsivizuina. Sunt însă alăptaţi până la vârsta de 3 luni, vulpea trecându-i treptat pe hranăregurgitată, apoi pe hrană adusă, inclusiv în stare vie, pentru a-i învăţa să vâneze.Obiceiuri: Are activitate nocturnă, dar şi crepusculară şi aurorală. În locurileliniştite, când hrana devine deficitară, poate fi văzută şoricând toată ziua.Vânarea: Se poate face în timpul anului, la pândă, la dibuit şi la goană, cu saufără câini de vânătoare. O vânătoare aparte este vânătoarea cu câinii la vizuină, dar lafel de interesantă este şi vânătoarea cu chemătoarea. Dată fiind vigilenţa proverbială avulpii, dobândirea acesteia nu este întotdeauna uşoară. Se împuşcă folosind arma lisă şialice de 3,5-4,00 mm. Este sportivă însă şi vânarea vulpii cu arma cu glonţ, dincategoria 5,6 maximum 6,5 mm.Trofeu neconvenţional este considerată blana, iar convenţional craniul.Pagube: Judecând după contribuţia pe care o are în combaterea micilorrozătoare, se apreciază de multe ori că acest carnivor este mai mult folositor(agriculturii) decât dăunător (cinegeticii). În realitate, în terenurile cu vânat mic (fazani,potârnichi, iepuri) vulpea este un dăunător de temut. Stau mărturie, în această privinţă,resturile de iezi de căprioară, de pui de iepuri, de pui de fazani şi chiar de viţei de cerbşi de purcei, căraţi la vizuină în perioada creşterii puilor. Prejudicii mari produce şigospodăriilor de la sate, prin uciderea păsărilor domestice, mai ales în aceeaşi perioadăde creştere a progeniturii.Doar în terenurile de dealuri înalte şi de munte vulpea trebuie protejată, fiindcăaici prejudiciile cauzate nu sunt demne de luat în seamă.2.1.12. Şacalul (Canis aureus L.)Denumiri: Şacal, şacal mascul, şacal femelă sau căţea de şacal, pui de şacal.Descriere: Seamănă cu lupul ca aspect general şi culoare, dar este mult mai micdecât acesta, atingând doar 12 - 15 kg. Are coada vizibil mai scurtă, terminată ca şi cumar fi retezată, la majoritatea exemplarelor. Nuanţele culorii sunt în general mai diferitedecât la lup, îmbrăcând forme de la roşcat până la fumuriu închis pe spate. Dimorfismulsexual nu este evident (planşa 27).Longevitate: Se apreciază la 12-14 ani. Vârsta se determină, cu aproximaţie,după uzura danturii.Sunete: Urlete prelungi, amestecate cu schelălăituri şi vaiete, care se aud seara şinoaptea, pentru strângerea haitei. În perioada împerecherii urletul este mai frecvent, maiputernic şi mai modulat.Urme: Sunt foarte asemănătoare cu ale vulpii, dar cu puţin mai mari decâtacestea. Sunt uşor confundabile cu urmele unui câine de talie mică, de care sedeosebesc prin forma uşor mai alungită şi faptul că au perniţele şi unghiile mijlocii maiapropiat imprimate.

După înţărcare, vulpile mature şi cele tinere trăiesc solitar. Se întâlneşte însăfrecvent situaţia în care mai multe vulpi folosesc aceeaşi vizuină.Reproducere: Maturitatea sexuală este atinsă la 8-10 luni. Perechile se caută dinluna <strong>de</strong>cembrie, împerecherea are loc în luna februarie, iar fătarea după 52-53 <strong>de</strong> zile,în aprilie. Sunt şi femele care se împerechează la sfârşitul lunii ianuarie şi femele carese împerechează în martie.Vulpea fată o singură dată pe an, câte 4-7 pui orbi, <strong>de</strong> culoare cenuşie închis. La10-14 zile puii văd, la 4 săptămâni ies la gura vizuinii, iar după 60 <strong>de</strong> zile pot părăsivizuina. Sunt însă alăptaţi până la vârsta <strong>de</strong> 3 luni, vulpea trecându-i treptat pe hranăregurgitată, apoi pe hrană adusă, inclusiv în stare vie, <strong>pentru</strong> a-i învăţa să vâneze.Obiceiuri: Are activitate nocturnă, dar şi crepusculară şi aurorală. În locurileliniştite, când hrana <strong>de</strong>vine <strong>de</strong>ficitară, poate fi văzută şoricând toată ziua.Vânarea: Se poate face în timpul anului, la pândă, la dibuit şi la goană, cu saufără câini <strong>de</strong> vânătoare. O vânătoare aparte este vânătoarea cu câinii la vizuină, dar lafel <strong>de</strong> interesantă este şi vânătoarea cu chemătoarea. Dată fiind vigilenţa proverbială avulpii, dobândirea acesteia nu este întot<strong>de</strong>auna uşoară. Se împuşcă folosind arma lisă şialice <strong>de</strong> 3,5-4,00 mm. Este sportivă însă şi vânarea vulpii cu arma cu glonţ, dincategoria 5,6 maximum 6,5 mm.Trofeu neconvenţional este consi<strong>de</strong>rată blana, iar convenţional craniul.Pagube: Ju<strong>de</strong>când după contribuţia pe care o are în combaterea micilorrozătoare, se apreciază <strong>de</strong> multe ori că acest carnivor este mai mult folositor(agriculturii) <strong>de</strong>cât dăunător (cinegeticii). În realitate, în terenurile cu vânat mic (fazani,potârnichi, iepuri) vulpea este un dăunător <strong>de</strong> temut. Stau mărturie, în această privinţă,resturile <strong>de</strong> iezi <strong>de</strong> căprioară, <strong>de</strong> pui <strong>de</strong> iepuri, <strong>de</strong> pui <strong>de</strong> fazani şi chiar <strong>de</strong> viţei <strong>de</strong> cerbşi <strong>de</strong> purcei, căraţi la vizuină în perioada creşterii puilor. Prejudicii mari produce şigospodăriilor <strong>de</strong> la sate, prin uci<strong>de</strong>rea păsărilor domestice, mai ales în aceeaşi perioadă<strong>de</strong> creştere a progeniturii.Doar în terenurile <strong>de</strong> <strong>de</strong>aluri înalte şi <strong>de</strong> munte vulpea trebuie protejată, fiindcăaici prejudiciile cauzate nu sunt <strong>de</strong>mne <strong>de</strong> luat în seamă.2.1.12. Şacalul (Canis aureus L.)Denumiri: Şacal, şacal mascul, şacal femelă sau căţea <strong>de</strong> şacal, pui <strong>de</strong> şacal.Descriere: Seamănă cu lupul ca aspect general şi culoare, dar este mult mai mic<strong>de</strong>cât acesta, atingând doar 12 - 15 kg. Are coada vizibil mai scurtă, terminată ca şi cumar fi retezată, la majoritatea exemplarelor. Nuanţele culorii sunt în general mai diferite<strong>de</strong>cât la lup, îmbrăcând forme <strong>de</strong> la roşcat până la fumuriu închis pe spate. Dimorfismulsexual nu este evi<strong>de</strong>nt (planşa 27).Longevitate: Se apreciază la 12-14 ani. Vârsta se <strong>de</strong>termină, cu aproximaţie,după uzura danturii.Sunete: Urlete prelungi, amestecate cu schelălăituri şi vaiete, care se aud seara şinoaptea, <strong>pentru</strong> strângerea haitei. În perioada împerecherii urletul este mai frecvent, maiputernic şi mai modulat.Urme: Sunt foarte asemănătoare cu ale vulpii, dar cu puţin mai mari <strong>de</strong>câtacestea. Sunt uşor confundabile cu urmele unui câine <strong>de</strong> talie mică, <strong>de</strong> care se<strong>de</strong>osebesc prin forma uşor mai alungită şi faptul că au perniţele şi unghiile mijlocii maiapropiat imprimate.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!