Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

îndreptate în sus. Nuanţele culorii variază mult de la roşu deschis, cu nuanţe galbenesau alburii, până la brun-închis, înspicat sau nu. Vârfurile urechilor şi picioareleprezintă pete negre. La naştere puii sunt de culoare cenuşie-închis, însă din primelesăptămâni de viaţă nuanţa părului devine roşcată. Dimorfismul sexual nu este evident(planşa 27).Longevitate: Trăieşte 12-14 ani. Aprecierea vârstei se poate face, cu oarecareaproximaţie, după tocirea dentiţiei.Sunete: Puii flămânzi scâncesc. Juvenilii rămaşi singuri latră, aşa cum latră şimasculii în timpul împerecherii. Cel mai puternic şi frecvent lătrat este cel de chemare,care se aude în perioada împerecherii, scos de ambele sexe, şi lătratul insistent scos deambii părinţi pentru distragerea atenţiei potenţialilor duşmani de la puii mici aflaţi înpericol. În caz de pericol iminent, precum şi atunci când se bat între ei, masculii scot unmormăit. Când este prinsă de duşmani, vulpea ţipă. Foarte rar chefneşte după iepuriifugăriţi.Simţuri: Vulpea are auzul excepţional, mirosul foarte bun şi văzul bun.Urme: Urma-tipar a vulpii poate fi asemuită cu cea a unui câine de talie mică,dar prezintă, ca şi şacalul, o formă mai alungită (eliptică) şi degetele mijlocii mai strânspoziţionate, cu unghiile imprimate mai apropiat (planşa 27). Urma-pârtie este rectilinie,spre deosebire de cea de câine care este imprimată în zig-zag. Imprimarea urmelordiferă la mersul normal, când vulpea calcă urmă în urmă, faţă de deplasarea la trap,când urmele se imprimă două câte două, şi faţă de deplasarea în goană, când urmelepicioarelor din spate le depăşesc pe cele ale picioarelor anterioare.Excrementele sunt caracteristice, conţin hrană parţial nedigerată şi sunt depusede vulpoi pe ridicături, pietre şi altele asemenea locuri vizibile, în scopul marcăriiteritoriului. Teritoriul este marcat însă, în şi mai mare măsură, prin urinare, ca şi încazul lupului.Habitat: Vulpea este întâlnită din golul alpin până pe malul mării, în păduri, întufişuri, în stufărişuri sau în câmp deschis. Vizuina, pe care o sapă singură, are deregulă mai multe ieşiri şi este amplasată pe versanţi însoriţi, în diguri, în maluri depâraie, în ridicături de pământ, dar şi în câmp plan. Poate fi săpată şi în locuri acoperitede vegetaţie, dar şi în teren absolut descoperit. În multe cazuri ocupă vizuinile săpate deviezure, pe care le poate chiar împărţi cu acesta sau cu pisica sălbatică. Deosebirea întrevizuinile săpate de vulpe, care sunt mai înguste şi pornesc orizontal, faţă de cele săpatede viezure, care sunt mai largi şi pornesc îndreptate oblic în jos, este evidentă. De altfelşi curăţenia exemplară în cazul viezurelui, deosebeşte vizuinile ocupate de cele douăspecii. Este considerată fidelă faţă de locul obişnuit de trai, raza ei de activitate fiind 3-5 km, foarte rar de 10 km. Numai în mod excepţional se deplasează la distanţe maimari.Hrana: Este foarte variată, însă în spectrul alimentar al vulpii predominăcategoric şoarecii şi alte rozătoare mici. Mănâncă insecte, larve, râme, broaşte, peştimorţi, păsări, cadavre, dar şi fructe şi chiar cereale la nevoie. Lista sortimenteloralimentare explică larga răspândire a vulpii în România şi în Europa.Duşmani: Lupul, râsul, şacalul, câinele şi mai ales diversele boli comunecanidelor. Sunt periculoase pentru puii de vulpe, dar în mai mică măsură, şi păsărilerăpitoare mari: acvilele, vulturul codalb, buha şi chiar uliul găinilor.Sociabilitate: Vulpea este, în cea mai mare parte a anului, un animal solitar.Numai în timpul împerecherii vulpoiul caută vulpea, cu care rămâne până la creştereaprogeniturii. În cazul în care vulpea moare după ce puii au 4-5 săptămâni, vulpoiul îipreia sarcina creşterii puilor.