Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

13.07.2015 Views

culoare spre vârf.Greutatea exemplarelor mature este de 5 - 6 kg, foarte rar ajungând până la 8 kg.Picioarele sunt relativ scurte şi înarmate cu gheare foarte puternice, ceea ce reprezintăcategoric o adaptare specifică pentru săparea vizuinilor în locuri stâncoase. Sedeplasează greoi şi, la cel mai mic semn de pericol, se refugiază în vizuini. Nu sedepărtează mult de acestea. Dimorfismul sexual nu este evident (planşa 26).Longevitate: 15 ani. Categoriile de vârstă se apreciază după mărime.Sunete: Un şuierat puternic, auzit frecvent în zona coloniilor, este sunetul celmai frecvent scos de marmote, în scopul semnalării unui potenţial pericol. Asemănător,dar mai puternic şi pe un ton mai plângător, se vaită marmota aflată în pericol. Înperioada împerecherii îşi modulează glasul, care devine asemănător unui mieunat.Urme: Sunt greu de observat pe pajiştile alpine. Pe peticele de zăpadă sau pepământul scos în faţa vizuinilor locuite se pot însă constata urme-tipar caracteristice,care au imprimate evident ghearele (4 la picioarele anterioare şi 5 la cele posterioare).Simţuri: În ordinea acuităţii, văzul este cel mai dezvoltat, urmat de auzulmediocru şi mirosul slab.Habitat: Este reprezentat de versanţii şi de văile însorite de pe pajiştile alpine,de unde marmota are orizonturi largi pentru vedere. Nu suportă activităţile omeneşti înapropiere şi cel mai mult o deranjează oile şi câinii de la stânele din zonă. În locurilealese, marmotele îşi sapă mai multe vizuini, pentru o întreagă colonie, fie în fisuriledintre stânci, fie direct în solul superficial de la baza acestora.Hrana: Fiind erbivor-rozător, consumă prin excelenţă doar ierburi alpine,muşchi, licheni şi vegetaţie arbustivă. Numai accidental poate ingera şi insecte.Duşmani: Acvila-de-stâncă şi alte acvile mari, râsul, vulpea şi câinii de la stâne.Turismul necivilizat şi deranjul datorat unor activităţi umane temporare în zona alpină oneliniştesc foarte mult, afectând-o direct prin diminuarea timpului necesar hrănirii.Sociabilitate: Trăieşte exclusiv în colonii.Reproducere: Împerecherea are loc în luna mai, gestaţia durează 33-34 de zile,după care fată 2-4 pui golaşi, orbi şi neajutoraţi în luna iunie. Puii ating maturitateasexuală abia la vârsta de 2 ani. Marmota fată o singură dată pe an.Obiceiuri: Depăşeşte condiţiile vitrege de iarnă alpină prin retragerea în vizuinipentru hibernare, încă de la începutul lunii octombrie. Revine la suprafaţă doar în lunileaprilie-mai, când consumă ierburi tinere, purgative, pentru eliminarea dopului rectal.Este un animal cu activitate exclusiv diurnă.Ocrotire şi îngrijire: Din experienţa de până acum reiese că se impun zone delinişte, în România, în jurul coloniilor, unde să nu se practice păşunatul. Se mai impunecombaterea consecventă a vulpilor frecvent observate în preajma vizuinilor demarmotă.Vânare: Deocamdată nu se vânează decât sporadic. Sezonul legal de vânătoareeste cuprins între 15 septembrie şi 15 octombrie. Se poate împuşca folosind o armă lisăşi alice de 3, 5 - 4,0 mm, ori armă cu glonţ din categoria 5,6 mm.2.1.10. Bizamul (Ondatra zibethica L.)Denumire: Se mai numeşte, impropriu, şobolan-de-apă, şobolan-de-mosc şiondrată.Descriere: Este un rozător semiacvatic, de talie mică (0,7 - 1,4 kg), cu blăniţă deculoare brună-cafenie pe spate şi laturi, iar pe abdomen bej-cenuşie. Blana

semivaloroasă prezintă puf şi spic, păstrându-şi parţial calitatea şi în perioada de vară.Năpârlirea începe în aprilie, lună din care bizamul nu se mai împuşcă. De remarcatpicioarele scurte adaptate pentru înot, prin existenţa unor peri tari între degete, şi coadalungă, caracteristică, turtită lateral spre vârf şi acoperită cu solzi, folosită drept cârmă(planşa 26).Printr-o glandă perianală produce o substanţă mirositoare specifică (mosc), careiserveşte la delimitarea teritoriului.Longevitate: 3-5 ani.Sunete: Un chiţăit abia perceptibil care se distinge totuşi clar în perioada deîmperechere. În momentul în care simte pericol se scufundă în apă, producând unzgomot caracteristic, asemenea unei plescăituri puternice.Urme: Alungite, cu degete lungi, răsfirate şi gheare vizibil imprimate. Prezintă 4degete la picioarele anterioare şi 5 la cele posterioare.Simţuri: Văzul este bun, dar nu excelent, urmând, în ordine descrescătoare caacuitate, auzul şi mirosul.Habitat: Deşi este o specie alohtonă, originară din America de Nord, a imigratdin Europa Centrală în România în jurul anului 1940. În Europa fusese colonizat înanul 1905. S-a instalat în bazinele acvatice curgătoare şi stătătoare din toată ţara, maipuţin în zona apelor reci de munte. Îşi sapă galerii şi cotloane în malurile apelor,întotdeauna cu intrare sub nivelul apei şi cu răsuflătoare pe uscat, pentru aerisire.Dacă malurile nu-l satisfac pe deplin, în condiţii de densitate mare sau din altemotive, bizamul îşi clădeşte în apă platforme plutitoare (căpiţe), în care locuieşte deobicei vara.Hrana: Consumă plante acvatice, în special papură şi rizomi de stuf, ierburi depe maluri, lujeri din apropierea apei etc. Ocazional consumă şi hrană de natură animală(larve, scoici). Se susţine că ar consuma uneori şi peşte, ceea ce nu este însă deloc sigur.Duşmani: Vidra, nurca şi dihorul în primul rând, apoi enotul, vulpea, câinele şialţi prădători care-l pot surprinde pe uscat.Sociabilitate: Trăieşte în familii şi iernează împreună cu progenitura.Reproducere: Împerecherea are loc din martie până în septembrie. Fată de 3-4ori pe an, câte 4-12 pui golaşi şi alburii în primele 11 zile. Se dezvoltă însă rapid şipărăsesc cotlonul la 18 zile. Gestaţia durează 28-30 zile.Obiceiuri: Este un animal cu activitate preponderent nocturnă. Când alăpteazăsau când ziua este scurtă şi este frig (iarna), pot fi văzute şi exemplare, de obiceifemele, cu activitate diurnă. O astfel de activitate au în mod obişnuit şi masculii înperioada împerecherii. Este considerat ataşat faţă de locul de trai, dar migrează o datăcu creşterea densităţii, în special toamna şi primăvara, în căutare de locuri maifavorabile, în care să-şi întemeieze noi familii.Vânare: Se vânează în perioada 1 septembrie – 15 aprilie, cu arma lisă şi cualice de 2,5 mm. Trofee neconvenţionale sunt considerate blănurile şi uneori craniile şidinţii incisivi.Pagube: În principal poate dăuna construcţiilor hidrotehnice, prin perforarea şislăbirea digurilor situate între bazinele piscicole sau în aval de acestea.2.1.11. Vulpea (Vulpes vulpes L.)Denumiri: Vulpoi, vulpe şi pui sau căţel de vulpe.Descriere: Este un mamifer de talie medie, de 4-8 sau chiar 10 kg, de culoareroşcată sau roşie, cu coada lungă bogat îmbrăcată în păr şi cu urechile ascuţite,

semivaloroasă prezintă puf şi spic, păstrându-şi parţial calitatea şi în perioada <strong>de</strong> vară.Năpârlirea începe în aprilie, lună din care bizamul nu se mai împuşcă. De remarcatpicioarele scurte adaptate <strong>pentru</strong> înot, prin existenţa unor peri tari între <strong>de</strong>gete, şi coadalungă, caracteristică, turtită lateral spre vârf şi acoperită cu solzi, folosită drept cârmă(planşa 26).Printr-o glandă perianală produce o substanţă mirositoare specifică (mosc), careiserveşte la <strong>de</strong>limitarea teritoriului.Longevitate: 3-5 ani.Sunete: Un chiţăit abia perceptibil care se distinge totuşi clar în perioada <strong>de</strong>împerechere. În momentul în care simte pericol se scufundă în apă, producând unzgomot caracteristic, asemenea unei plescăituri puternice.Urme: Alungite, cu <strong>de</strong>gete lungi, răsfirate şi gheare vizibil imprimate. Prezintă 4<strong>de</strong>gete la picioarele anterioare şi 5 la cele posterioare.Simţuri: Văzul este bun, dar nu excelent, urmând, în ordine <strong>de</strong>screscătoare caacuitate, auzul şi mirosul.Habitat: Deşi este o specie alohtonă, originară din America <strong>de</strong> Nord, a imigratdin Europa Centrală în România în jurul anului 1940. În Europa fusese colonizat înanul 1905. S-a instalat în bazinele acvatice curgătoare şi stătătoare din toată ţara, maipuţin în zona apelor reci <strong>de</strong> munte. Îşi sapă galerii şi cotloane în malurile apelor,întot<strong>de</strong>auna cu intrare sub nivelul apei şi cu răsuflătoare pe uscat, <strong>pentru</strong> aerisire.Dacă malurile nu-l satisfac pe <strong>de</strong>plin, în condiţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>nsitate mare sau din altemotive, bizamul îşi clă<strong>de</strong>şte în apă platforme plutitoare (căpiţe), în care locuieşte <strong>de</strong>obicei vara.Hrana: Consumă plante acvatice, în special papură şi rizomi <strong>de</strong> stuf, ierburi <strong>de</strong>pe maluri, lujeri din apropierea apei etc. Ocazional consumă şi hrană <strong>de</strong> natură animală(larve, scoici). Se susţine că ar consuma uneori şi peşte, ceea ce nu este însă <strong>de</strong>loc sigur.Duşmani: Vidra, nurca şi dihorul în primul rând, apoi enotul, vulpea, câinele şialţi prădători care-l pot surprin<strong>de</strong> pe uscat.Sociabilitate: Trăieşte în familii şi iernează împreună cu progenitura.Reproducere: Împerecherea are loc din martie până în septembrie. Fată <strong>de</strong> 3-4ori pe an, câte 4-12 pui golaşi şi alburii în primele 11 zile. Se <strong>de</strong>zvoltă însă rapid şipărăsesc cotlonul la 18 zile. Gestaţia durează 28-30 zile.Obiceiuri: Este un animal cu activitate prepon<strong>de</strong>rent nocturnă. Când alăpteazăsau când ziua este scurtă şi este frig (iarna), pot fi văzute şi exemplare, <strong>de</strong> obiceifemele, cu activitate diurnă. O astfel <strong>de</strong> activitate au în mod obişnuit şi masculii înperioada împerecherii. Este consi<strong>de</strong>rat ataşat faţă <strong>de</strong> locul <strong>de</strong> trai, dar migrează o datăcu creşterea <strong>de</strong>nsităţii, în special toamna şi primăvara, în căutare <strong>de</strong> locuri maifavorabile, în care să-şi întemeieze noi familii.Vânare: Se vânează în perioada 1 septembrie – 15 aprilie, cu arma lisă şi cualice <strong>de</strong> 2,5 mm. Trofee neconvenţionale sunt consi<strong>de</strong>rate blănurile şi uneori craniile şidinţii incisivi.Pagube: În principal poate dăuna construcţiilor hidrotehnice, prin perforarea şislăbirea digurilor situate între bazinele piscicole sau în aval <strong>de</strong> acestea.2.1.11. Vulpea (Vulpes vulpes L.)Denumiri: Vulpoi, vulpe şi pui sau căţel <strong>de</strong> vulpe.Descriere: Este un mamifer <strong>de</strong> talie medie, <strong>de</strong> 4-8 sau chiar 10 kg, <strong>de</strong> culoareroşcată sau roşie, cu coada lungă bogat îmbrăcată în păr şi cu urechile ascuţite,

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!