Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

culoare spre vârf.Greutatea exemplarelor mature este de 5 - 6 kg, foarte rar ajungând până la 8 kg.Picioarele sunt relativ scurte şi înarmate cu gheare foarte puternice, ceea ce reprezintăcategoric o adaptare specifică pentru săparea vizuinilor în locuri stâncoase. Sedeplasează greoi şi, la cel mai mic semn de pericol, se refugiază în vizuini. Nu sedepărtează mult de acestea. Dimorfismul sexual nu este evident (planşa 26).Longevitate: 15 ani. Categoriile de vârstă se apreciază după mărime.Sunete: Un şuierat puternic, auzit frecvent în zona coloniilor, este sunetul celmai frecvent scos de marmote, în scopul semnalării unui potenţial pericol. Asemănător,dar mai puternic şi pe un ton mai plângător, se vaită marmota aflată în pericol. Înperioada împerecherii îşi modulează glasul, care devine asemănător unui mieunat.Urme: Sunt greu de observat pe pajiştile alpine. Pe peticele de zăpadă sau pepământul scos în faţa vizuinilor locuite se pot însă constata urme-tipar caracteristice,care au imprimate evident ghearele (4 la picioarele anterioare şi 5 la cele posterioare).Simţuri: În ordinea acuităţii, văzul este cel mai dezvoltat, urmat de auzulmediocru şi mirosul slab.Habitat: Este reprezentat de versanţii şi de văile însorite de pe pajiştile alpine,de unde marmota are orizonturi largi pentru vedere. Nu suportă activităţile omeneşti înapropiere şi cel mai mult o deranjează oile şi câinii de la stânele din zonă. În locurilealese, marmotele îşi sapă mai multe vizuini, pentru o întreagă colonie, fie în fisuriledintre stânci, fie direct în solul superficial de la baza acestora.Hrana: Fiind erbivor-rozător, consumă prin excelenţă doar ierburi alpine,muşchi, licheni şi vegetaţie arbustivă. Numai accidental poate ingera şi insecte.Duşmani: Acvila-de-stâncă şi alte acvile mari, râsul, vulpea şi câinii de la stâne.Turismul necivilizat şi deranjul datorat unor activităţi umane temporare în zona alpină oneliniştesc foarte mult, afectând-o direct prin diminuarea timpului necesar hrănirii.Sociabilitate: Trăieşte exclusiv în colonii.Reproducere: Împerecherea are loc în luna mai, gestaţia durează 33-34 de zile,după care fată 2-4 pui golaşi, orbi şi neajutoraţi în luna iunie. Puii ating maturitateasexuală abia la vârsta de 2 ani. Marmota fată o singură dată pe an.Obiceiuri: Depăşeşte condiţiile vitrege de iarnă alpină prin retragerea în vizuinipentru hibernare, încă de la începutul lunii octombrie. Revine la suprafaţă doar în lunileaprilie-mai, când consumă ierburi tinere, purgative, pentru eliminarea dopului rectal.Este un animal cu activitate exclusiv diurnă.Ocrotire şi îngrijire: Din experienţa de până acum reiese că se impun zone delinişte, în România, în jurul coloniilor, unde să nu se practice păşunatul. Se mai impunecombaterea consecventă a vulpilor frecvent observate în preajma vizuinilor demarmotă.Vânare: Deocamdată nu se vânează decât sporadic. Sezonul legal de vânătoareeste cuprins între 15 septembrie şi 15 octombrie. Se poate împuşca folosind o armă lisăşi alice de 3, 5 - 4,0 mm, ori armă cu glonţ din categoria 5,6 mm.2.1.10. Bizamul (Ondatra zibethica L.)Denumire: Se mai numeşte, impropriu, şobolan-de-apă, şobolan-de-mosc şiondrată.Descriere: Este un rozător semiacvatic, de talie mică (0,7 - 1,4 kg), cu blăniţă deculoare brună-cafenie pe spate şi laturi, iar pe abdomen bej-cenuşie. Blana