Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Maturitatea sexuală se instalează după vârsta de 5-8 luni, astfel încât primii puipot avea, încă din anul în care s-au născut, prima lor progenitură.Obiceiuri: Este un animal cu activitate preponderent nocturnă, foarte ataşat delocul în care s-a născut. Raza sa de activitate nu depăşeşte câteva sute de metri.Vânare: Deocamdată, în România lapinul nu se vânează, din cauza efectivelorreduse aproape de zero. Sezonul legal de vânătoare coincide însă cu cel al iepureluicomun: 1 noiembrie - 31 ianuarie.Se poate vâna exclusiv la sărite sau cu dihorul la vizuină, goana nefiindeficientă, iar vânarea la pândă interzisă.La vânătoare se foloseşte arma cu alice şi cartuşe de 2,5 - 3 mm.Ocrotire şi îngrijire: Întemeierea unei colonii se face într-un teren propice, încare ori se sapă vizuini artificiale care comunică între ele, ori se obturează la gurăvizuinile de vulpe sau viezure care deja există. Lapinii le vor lua în folosinţă şi vorîncepe imediat să-şi sape propriile ramificaţii din acestea, cu pământul scos obturândulepe cele iniţiale până la dimensiuni convenabile.Pentru a-i proteja de prădători cu ocazia colonizării, este indicată construcţiaunei voliere deasupra vizuinilor, în care să fie practicate orificii de dimensiunealapinului pentru a li se permite ieşirea şi intrarea în aceasta, preferabil pe sub grămezimici de ramuri verzi, mărăcini, crăci etc.În interiorul volierei este indicat să li se administreze hrană complementară, cade altfel şi în exteriorul acesteia, constând din fânuri, ramuri verzi pentru ros şi chiarporumb.Atenţia cea mai mare trebuie însă acordată împuţinării prădătorilor specifici,printre care cei mai periculoşi sunt dihorii, jderii-de-piatră şi pisicile sălbatice. Nici uliişi huhurezii nu trebuie acceptaţi în preajmă. De fapt, în România nu au reuşitcolonizările făcute din cauza lipsei de preocupare pentru combaterea acestor prădători.Pagube: Este considerată una dintre cele mai păgubitoare specii de vânat,devenit plagă în alte ţări pentru agricultură şi silvicultură, datorită roaderii cojii, dar şi arădăcinilor, arbuştilor, arborilor şi pomilor fructiferi. Face de asemenea pagube mari îngrădini unde roade orice: legume, flori, arbuşti ornamentali etc.În România, doar în apropierea vizuinilor s-a constatat eliminarea, prin roadereatulpinilor de jur împrejur, a arbuştilor şi puieţilor forestieri.Limitarea extinderii populaţionale, din cauza prădării la care este supuspermanent, face ca pericolul pagubelor cauzate de lapin să nu fie de actualitate la noi înţară. Se pare că nici înmulţirea lui nu este posibilă în condiţiile lipsei de atenţie pentrucombaterea dăunătorilor specifici, deşi specia ar prezenta un interes deosebit, învederea scăderii presiunii cinegetice asupra altor specii de vânat.2.1.9. Marmota (Marmota marmota L.)Denumiri: Marmota se mai numeşte marmotă alpină, pentru a o deosebi de rudasa apropiată, marmota-de-stepă. Masculii bătrâni se mai numesc ursoni, iar puii şijuvenilii, pui de marmotă.Descriere: Este un rozător de talie mijlocie, cu picioare scurte şi cu aspectîndesat, de culoare brună-cenuşie înspicată, mai închisă pe spate (cenuşiu-închis) şimai deschisă pe abdomen (roşcat-gălbui). Coada este uşor stufoasă şi mai închisă la